Namoluri terapeutice

Namolurile sau feloidele sunt substante formate in conditii naturale sub influenta proceselor
geologice si care in stare fiind? divizata si in amestec cu apa se folosesc in practica medicala sub forma de
bai sau proceduri locale. Prin asezarea geografica si structura geologica complexa s-au identificat in
Romania o multitudine de statiuni cu factori naturali de cura raspandite pe toata suprafata tarii.

Utilizarea namolurilor in terapie a inceput a doua jumate a secolului 19 la Techirghiol si Vatra

Dornei extinzandu-se in timp la alte statiuni balneoclimaterice de la Marea Neagra.

Namolurile sunt pamanturi, adica roci de consistenta pastoasa utilizate ca remedii terapeutice.
Tratamentul cu namol se mai numeste peloidoterapie. Ea trebuie folosita numai la indicatia si sub
controlul medicului. Dupa modul de formare, materiile organice si anorganice prezente in sedimente,
namolurile sunt de 3 tipuri:
=> sapropelic
=> de turba
=> si namoluri minerale

Gradul de mineralizare al solutiei de sol oscileaza de la 0,01 grame la litru (pentru namolurile
sapropelice si de turba) pana la 350 grame la litru pentru namolurile sulfuroase.

Intre namol si apele care il acopera, exista in permanetnta schimburi si un proces de difuziune
care mentine echilibrul intre aceste elemnete din punctul de vedere al ionilor de sare. Gazele din
namoluri se gasesc mai ales in stare solubila si sunt rezultatul proceselor bio-chimice prin care in solutia
de namol se acumuleza hidrogen sulfurat(H2S), dioxid de carbon (CO2), azot(N), oxigen(O) si metana.

1. Namolurile sapropelice - sunt de culoare neagra bogate in hidrosulfura de fier in stare

coloidala, au aspect plastic si unsuros, se gasesc pe fundul apelor sarate, iar originea lor este explicata
prin actiunea microorganismelor, asupra florei si faunei din bazinul acvatic respectiv la care se asociaza
substante minerale, anorganice care provin din sol. Flora este constituita din alge care traiesc doar in apa
sarata, iar fauna acvatica este reprezentata de anumite organisme mici de 10-12 mm de culoare rosie
numite artemia salina. Aceste organisme impreuna cu altege se descompun si formeaza in final namolul
sapropelic. Pot fi de: => limane si lacuri litorale cum sunt cele de la: Techirghiol si Agigea,
=> namoluri sapropelice de lacuri continentale: Amara, Fundata, Lacul Sarat
=> namoluri fosile: Ocna Sibiului si Sovata.
 2. Namolurile de turba - se formeaza prin descompunerea resturilor vegetale, de pe fundul
lacurilor si mlastinilor sub actiunea microorganismelor. Au culoare bruna si sunt bogate in substante
bogate ce contine celuloza. In tara noastra se gasesc la Vatra Dornei, Borsec, etc.

3. Namolurile minerale - iau nastere prin sedimentarea sarurilor unor izvoare carbogazoase,
calnice, feruginoase, sau sulfuroase. Izvoare nesulfuroase se gasesc in statiunea Hangior Bai? (cauta pe
net) in timp ce izvoare sulfuroase se gasesc in statiunea Sacelu. Dpdv. fizico-chimic namolul este un
sistem eterogen (ceva mixt) si este alc. dintr-o faza lichida care contine apa si saruri minerale solubile in
apa, o faza solida ce contine substante minerale si organice si o faza gazoasa care contine hidrogen
sulfurat.

Echilibrul ionic al unui namol este exprimat prin PH-ul acestuia. In general namolurile sunt
alcaline avand PH-ul cuprins intre 9-10. Efectele terapeutice ale namolurilor rezulta din combinarea
proprietatilor fizice si chimice ale acestora.

Principalii indicatori de calitate ai unui namol sunt reprezentat de:

- proprietatile macroscopice in special culoare si consistenta.

- gradul de hidratare care depinde de concentratia in apa si in functie de care peloidele sunt de trei
tipuri: slab hidratate cu mai putin sub 37% apa, peloide hidratate cu un continut de apa de la 37-40% si
peloide puternic hidratate cu continut de la 40-70%.

- stadiul de evolutie peloidogenetic - corespunde gradului de descompunere al substantelor organice si

proportiei dintre principalele clase de substante organice respectiv carbohidrati, subtante proteice,
carbon organic, azot anorganic si un paramentru care se num. consum biologic de O. In functie de acest
ultim parametru, peloidlele sunt:

=> peloide sapropelice - evoluate genetic sau cu tentinde de mineralizare.

=> turbe cu diferite grade de descompunere a substantei organice: - turbe slab descompuse,
- turbe insuficient descompuse
- si turbe cu descompunere avansata.

PROPRIETATILE FIZICE ALE NAMOLURILOR:

- hidropexia - este capacitatea de absorbtie si retinere a apei, cei care au hidropexie redusa pot fi utilizati
doar in impachetari, iar cei cu hidropexie medie si mare pot sfi utilizati si pentru baile cu namol.
- plasticitatea - respectiv proprietatea de a isi schimba forma sub actiunea unei forte externe. Acesta
depinde de substatele solide continute de peloizi.
=> namolurile minerale - au plasticitate mica
=> namolurile sapropelice - au plasticitate medie
=> turba - prezinta o plasticitate mare

- dispersia - ea depinde de dimensiunea granulelor de peloid. Cu cat dispensia este mai mare, adica
dimensiunea granulelelor este mai mica, cu atat valoarea teraputica a peloidului este mai mare.

- densitatea sau greutatea ?(nu stiu cui) - este det. de componentele namolului. Valoarea terapeutica
este invers proportionala cu densitatea namolului.

- termopexia - capacitatea namolului de a absorbii si retine caldura. In general peloidele au o mare

capacitate de retinere a caldurii ceea ce inseamna ca se racesc mai greu.

RPROPRIETATI CHIMICE

Apa din peloizi este cea mai importanta componenta si este direct proportionala cu cantitatea de
coloizi de substante minerale. Continutul in aceste substante minerale depind de structura rocii si a apei
din bazin. Cea mai mare cantitate de substante minerale o au namolurile minerale cu un continut de 50-
70%. Urmeaza apoi namolurile sapropelice cu 20-40%, si namolurile de turba care contin sub 20%
substante minerale.

PROPRIETATILE FARMACO-DINAMICE

Aceste proprietati sunt prezentate in buletinul de analiza fizico-chimica a namolului respectiv. La

aplicarea peloidelor la nivelul tegumentului se produc o serie de procese:
- receptia senzitiva a calitatilor namolului si transmiterea acestor informatii spre etajele superioare

- schimbul de energie si substante intre corpul omenesc si pelozi.

- indeplinirea comenzilor care urmaresc adaptarea organismului respectiv circulatia periferica de

termoreglare, comenzile secretorii (sudoratia).
- reactiile de protectie a tegumentului (cheratinogeneza, melanogeneza) formarea filmului hidrolipidic
care protejeaza tegumentul la suprafata.

- integrarea efectelor cutanate ale aplicatiei de namol in fiziologia generala a organismului respectiv
sinteza de vitamina D, termoreglare, imbunatatirea organismelror imune endocrine, vegetative ale
organismului, reglarea homeostaziei. Aplicarea namolului pe toata suprafata corpului declaseaza reactii
functionale locale si generale inhiband sau activand anumite sisteme enzimatice si verigi metabolice.

Cura balneara cu namol produce efecte favorabile care persista timp indelungat, datorita modificarii
capcacitatii de raspuns a organismului la diversi stimuli.

Actiunea peloizilor:

1. asurpra sist. cardio-vascular peloizii stimuleaza reactiile cardio-vasculare accentuand, stimuland fluxul
sangvin prin organisme centrale si periferice. Se produce o mobilizare a rezervelor sangvine din depozite
si antrenarea acestor rezerve in circualtia generala => fapt care va diminua procesele de tip inflamator
existente in diverse tesuturi.

2. peloizii sau efecte sedative sau excitante asupra SNC si SNV (sist. nervos central si vegetativ),
micsorand receptivitatea algoreceptori.

3. cura balneara cu namol det. cresterea capacitatii de aparare antimicrobiana prin cresterea puterii
sagocitare?(nu stiu daca este corect cuvantul) a leucocitelor.

4. peloidele actioneaza regland nivelul de imunoglobuline si crescand astfel imunitatea nespecifica.

5. modificarile enzomatice si metabolice care apar in glandele endocrine ?(cuvant lipsa) difera dupa
specificul secretor al glandei, dupa stadiul functional in care se gaseste glanda si nu in ultimul rand dupa
timpul de aplicare terapeutica.

In general toate glandele vor fi stimulate, iar la niv. activitatii enzimatice si de sinteza se
inregistreaza o crestere. In urma peloidoterapiei se observa stimularea activitatii axului hipotalamo,
hipofizosuprarenarian, iar nevelul plasmatic al betaendofinelor se optimizeaza. Mecanismul endocrin
este implicat si in producerea efectelor antiinflamatorii ale peloidelor si de asemenea prin echilibrarea
generala a balantelor endocrine. Aceste efecte sunt prezente nu doar in timpul curei, ele persistand si
dupa incheierea acesteia.

Metode de aplicare a peloizilor:

1. onctiunea cu namol - este cea mai veche metoda care presupune aplicarea namolului pe pielea rece
dupa ce pacientul a fost incalzit 10-15 min. Aplicarea namolului se realiz. in strat subtire pe zone limitate
sau pe intregul corp. Ulterior pacientul se va expune la soare in pozitie verticala timp de 30-60 de min
 pana cand namolul se usuca. Urmeaza o baie de 10-15 min in apa marii sau a lacului, insotita de miscare
apoi un dus scurt cu apa rece si odihna la pat de minim o ora. Mecanismele de termoreglare realizeaza o
stimulare neuroendocrina si a adaptarii organismului prin alternarea factorilor pretastanti cald-rece.

2. impachetarile cu namol - constau in incalzit la o temperatura de 30-47 grade C pe o regiune limitata

timp de 20-40 minute.

3. cataplasmele - sunt aplicatii cu namol la dif temp. pe dif. locurile ale corpului

4. baile cu namol - se realizeaza in bai incalzite, in care se adauga 10-12 kg de namol, crescand progresiv
concentratia acestuia pana la 10-25%. Amestecul se poate incalzii pana la 44 grade C. In cazul pacientilor
cu af. cardio-vasculare temp. nu trebuie sa depaseasca 37 grade C, iar in cazul celor cu afectiuni artculare
de tip inflamator temperatura va fi sub 36 grade C. Durata bailor este de 20-40 de minute. Baia trebuie
sa fie urmata de un dus la 37-38 grade C si odihna de minim o ora. O cura completa este formata din 12
pana la 15 bai zilnice.

5. aplicatiile ginecologice - se realizeaza sub forma de tampoane vaginale cu namol la 39-140 de grade
timp de doua ore cu indicatii vaginale cu namol in apa lacului si incalzit la 37 de grade.

6. masajul cu namol - terapia cu namol este contraidicata daca pacientul sufera de astm bronsic, diabet ,
ulcer gastroduodenal, orice forma de cancer, sau hepatita daca are afectiuni renale sau cardio-vasculare.

Indicatiile peloidoterapiei: => pentru sistemul locomotor:

AFECTIUNILE sunt: Reumatisme inflamatorii

- reuamatisme degenerative cu localizari diverse - reumatisme aparticulare (periartrita scapulo-

respectiv lcoalizare vertebrala, spondiloze, humerala)
discopatii simple lombara cronic sau localizare
- sechele posttraumatice
periferica, respectiv coxartroze, gonartroze

=> pentru sistemul nervos - atat afectari ale sistemului nervos central cat si ale celui periferic.

La niv. Tegumentului afectiunile pentru care ? - Reumatisme inflamatorii

periazis

- eczeme cronice - afectiuni inflamatorii cronice (endometrioza)

sterilitate secundara
- urticarii cronice - afectiuni din sfera ORL, de cai repiratorii
superioare
- aparatul genital
- sechele posttuberculoase (tuberculoza
- aparatul respirator pulmonara si pleureziii de tip TBC)

- sistem endocrin

- hipotiroidie,

- obezitate,

- nanism hipofizar,

- rahitismla copii,

- si tot la copii hipotrofie ponderala