Familia creștină și provocările lumii contemporane

Deseori ni se întâmplă, ca purtați de griji și îndatoriri ca de valurile unei mări agitate de

furtună, să uităm că existența, viața noastră pe acest pământ nu este una întâmplătoare, și, mai
mult decât atât, că ea nu este destinată îndeplinirii unor obligații sociale precum niște roboți, ci
că datorită faptului că omul este o îmbinare armonioasă între spirit și materie, între trup și
suflet, ea are un scop esențial: MÂNTUIREA. Acest scop însă, nu este un obiectiv ușor realizabil,
ci presupune asumarea și îndeplinirea mai multor condiții, iar creștinul, asemenea unui erou din
basme, trebuie să urce anumite trepte, trebuie să se inițieze pentru a accede la un locșor în
grădina Marelui Împărat, iar această inițiere se poate realiza fie prin preoție, fie prin căsătorie,
ambele fiind Sfinte Taine.

Între preoție și căsătorie, cei mai mulți aleg căsătoria, aceasta apărându-le ca o cale
mult mai ușoară și mult mai simplă spre mântuire. Să fie oare așa? Este adevărat că viețuirea în
familie este mult mai facilă, întrucât ajutorul pe care soții și-l oferă unul altuia contribuie major
la ușurarea parcurgerii acestui drum. Dar nu oare faptul că fiecare dintre soți își asumă pentru
întreaga viață să fie sprijinul necondiționat al celui/celei de lângă el/ea reprezintă o mare
responsabilitate? „Ba da!” ar răspunde cei mai mulți dintre noi. Și într-adevăr așa este. Iar dacă
mai privim și în jurul nostru (către lumea zilelor noastre), vom realiza că a te căsători nu
reprezintă, mai ales astăzi, un lucru ușor și simplu.

Societatea de astăzi, în care probleme uriașe precum infidelitatea,

homosexualitatea, adulterul (oglindit în numărul tot mai mare de divorțuri din ultima perioadă),
concubinajul etc. se succed ca ropote de ploaie, fără a determina cu exactitate cauzele care au
condus la apariția lor și, în consecință, fără a putea găsi soluții imediate, reprezintă chiar
atentate asupra acestei esențiale comunității, FAMILIA, mulți preferând celibatul. Acest
fenomen apare, în opinia mea (de persoană nespecializată), în primul rând din frica tinerilor de
a se uni cu o persoană pe care nu știu cu certitudine dacă se pot bizui; deci din neîncredere.
Devenim astfel sceptici, reticenți și preferăm singurătatea, deși nici ea nu ne mulțumește,
pentru că așa cum spune Benjamin Franklin, „celibatarul nu are valoarea pe care o dobândește
prin căsătorie; el seamănă mai mult cu jumătatea desperecheată a unei foarfeci”.

O altă provocare a lumii contemporane este homosexualitatea, un fenomen care

capătă o amploare uriașă, deoarece tot mai multe popoare văd în acest „tip de familie” (dacă se
va putea numi vreodată așa) o normalitate, iar căsătoriile dintre homosexuali sunt aprobate de
instituțiile statului. Astfel, ideea de familie, așa cum a aprobat-o Dumnezeu (atât prin crearea
lui Adam și a Evei, cât și prin transformarea apei în vin de către Mântuitorul la nunta din Cana
Galileii) este discreditată; nu mai are importanță dacă un copil are mamă și tată sau dacă are
două mame sau doi tați. Ceea ce este cu adevărat îngrozitor este faptul că familiile de
homosexuali au întâietate în fața familiilor de heterosexuali în momentul în care vor să adopte
un copil.

De asemenea, adulterul devine tot mai frecvent cauza divorțurilor din întreaga lume.
Este un fenomen care implică nu doar tineri, ci și oameni trecuți de a doua tinerețe, iar
iresponsabilitatea, nepăsarea, dar și egoismul sunt cu siguranță printre cauzele principale. O
altă cauză a adulterului poate fi și infertilitatea (care în ultimii ani capătă mai degrabă
caracteristicile unui fenomen în sine). Neîmplinirea dorinței de a deveni părinte îi determină pe
unii oameni să recurgă, uneori din disperare, la acest gest, în loc să se roage stăruitor lui
Dumnezeu să le binecuvânteze viața și familia cu nașterea unui prunc.

La polul opus se află familiile care pot avea copii, dar care dintr-o conceptie greșită aduc
pe lume un singur prunc. Această concepție este blamată de Biserică, deoarece „dacă fugi de
copii, fugi de mântuire. Nici să nu rămâi la un singur copil, ca să nu îl pierzi și pe acela. Mai
sănătoși sunt copii mulți în casă.”

În cele din urmă, vorbim despre concubinaj, adică despre conviețuirea a doi oameni fără
ca unirea acestora să fie binecuvântată de Dumnezeu prin Sfânta Taină a Cununiei. Acest tip de
familie a fost dintotdeauna blamată de Biserică, dar și de stat. În ultima perioadă de timp statul
român încurajează concubinajul prin elaborarea și adoptarea unei legislații în ceea ce privește
concubinajul și drepturile concubinilor.

Așadar, după cum putem observa cu ușurință, familia în sensul său creștin este atacată
din toate părțile de societatea contemporană, care în ciuda modernității sale, produce uriașe
pagube în sfera umană, a sufletului și a sensibilității omenești. Soluțiile pentru păstrarea ei așa
cum Dumnezeu a instituit-o sunt fără îndoială rugăciunea și Sfintele Taine, oficiate în Biserică.