TEMA : ISA 300

Domeniul de aplicare al prezentului ISA

Prezentul Standard Internațional de Audit (ISA) tratează responsabilitatea

auditorului de a planifica un audit al situațiilor financiare. Prezentul ISA este scris în
contextul auditurilor recurente. Considerentele suplimentare privind misiunile de
audit inițiale sunt identificate separat.

Rolul și plasarea în timp ale planificării

Planificarea unui audit presupune stabilirea strategiei generale de audit a

misiunii și dezvoltarea unui plan de audit. O planificare adecvată poate aduce multe
avantaje auditului situațiilor financiare, inclusiv:
• Ajutați auditorul să acorde o atenție deplină domeniilor importante ale
auditului.
• Ajutați auditorul să găsească și să rezolve posibilele probleme la timp.
• Ajutați auditorul să organizeze și să gestioneze în mod adecvat activitățile de
audit, astfel încât acestea să poată fi desfășurate într-un mod eficient și eficient.
• Oferiți asistență în selectarea membrilor echipei de sarcini cu abilități și
abilități adecvate pentru a face față riscurilor anticipate și delegarea sarcinilor
corespunzătoare acestora.
• Facilitarea coordonării și supravegherii membrilor echipei misiunii și
revizuirea activității acestora.
• Oferiți asistență adecvată în activitatea de instruire a auditorilor și experților
componentelor.

Data intrării în vigoare

Prezentul ISA este în vigoare pentru auditurile situațiilor financiare pentru
perioadele care încep la 15 decembrie 2009 sau ulterior acestei date.

Activități de planificare
 Auditorul ar trebui să stabilească o strategie generală de audit pentru a defini
domeniul de aplicare, timpul și direcția auditului și să ofere îndrumări pentru
elaborarea unui plan de audit.
La formularea strategiei generale de audit, auditorul:
1. Identifica caracteristicile misiunii pentru a defini acoperirea acesteia;
2. Determina obiectivele de raportare ale misiunii pentru a planifica timpul de
audit și natura comunicărilor necesare;
3. Ia în considerare factorii care sunt importanți în îndrumarea activității
echipelor dedicate în raționamentul profesional al auditorului;
4. Ține cont de rezultatele activităților inițiale ale misiunii și, după caz, de
relevanța cunoștințelor dobândite de partenerul misiunii pentru entitatea din alte
misiuni și
5. Furnizeaza natura, timpul și sfera resurselor necesare pentru îndeplinirea
sarcinii.

Auditorul ar trebui să elaboreze un plan de audit, care să includă o descriere a

următoarelor:
1. Natura, calendarul și sfera de aplicare a procedurii planificate de evaluare a
riscurilor (revizuită), astfel cum se determină în ISA 315 (ediția revizuită).1
2. Natura, calendarul și domeniul de aplicare al procedurii de revizuire a
afirmațiilor de urmărire determinate de ISA 330.2
3. Aplică alte proceduri de revizuire planificate pentru a face misiunea conformă
ISA-urile.

Auditorul ar trebui să actualizeze și să modifice strategia generală de audit și

planul de audit, după caz, în timpul auditului.

Auditorul ar trebui să planifice natura, timpul și domeniul de aplicare al

coordonării și supravegherii membrilor grupului misiunii și revizuirea activității
acestora.

Documentarea

1
ISA 315 (revizuit), Identificarea și evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă prin înțelegerea
entității și a mediului său
2
ISA 330, Răspunsurile auditorului la riscurile evaluate
 Auditorul trebuie să includă în documentația de audit:
1.   Strategia de audit generală;
2.  Planul de audit; și
3. Orice modificări semnificative efectuate în timpul misiunii de audit
asupra strategiei de audit generale sau a planului de audit, precum și
motivele acestor modificări.

Rolul planificarii misiunii de audit

Natura și sfera activităților planificate vor varia în funcție de mărimea și

complexitatea entității, de experiența anterioară a membrilor cheie ai misiunii din
entitate și de schimbările de situație din perioada de participare la audit.

Planul nu este o singură etapă a auditului, ci un proces continuu și interactiv,

care începe de obicei în curând (sau în același timp) după finalizarea ultimului audit
și continuă până la finalizarea sarcinii de audit curente. Cu toate acestea, planul
include considerații cu privire la anumite activități și proceduri de audit care trebuie
finalizate în timp util înainte de a continua procedurile de audit ulterioare.
De exemplu, planul include necesitatea de a lua în considerare următoarele
înainte de a identifica și evalua riscul de denaturare semnificativă:

1. Procedura de analiză ce va fi utilizată ca procedură de evaluare a riscurilor.

2. O înțelegere generală a cadrului legal și de reglementare aplicabil entității și a
modului în care entitatea respectă cadrul.
3. Determinați pragul de importanță.
4. Participarea experților.
5. Efectuarea altor proceduri de evaluare a riscurilor.

Auditorul poate decide să discute componentele planului cu conducerea entității

pentru a facilita desfășurarea și gestionarea activității de audit. Deși aceste discuții
sunt frecvente, strategia generală de audit și planul de audit sunt în continuare
responsabilitatea auditorului. Atunci când se discută problemele cuprinse în strategia
generală de audit sau în planul de audit, trebuie să se acorde atenție pentru a nu
compromite eficacitatea auditului. De exemplu, discutarea cu managementul a naturii
și a calendarului procedurilor detaliate de audit poate compromite eficacitatea
auditului, făcând astfel procedura de audit prea predictibilă.

Caracteristicile misiunii de audit

1. Cadrul de raportare financiară pe baza căruia au fost întocmite informațiile
financiare ce urmează a fi auditate, inclusiv orice nevoie de reconcilieri cu
un alt cadru de raportare financiară.

2. Cerințe de raportare specifice industriei, precum cele cerute de autoritățile

de reglementare din industrie.

3. Domeniul de aplicare preconizat al auditului, inclusiv numărul și locația

componentelor care urmează să fie incluse.

4. Natura relației de control dintre compania mamă și componentele acesteia

determină modul de fuzionare a grupului.

5. Măsura în care alți auditori auditează componentele.

6. Natura unității de afaceri care urmează să fie auditată, inclusiv nevoia de

cunoștințe de specialitate.

7. Moneda de raportare care trebuie utilizată, inclusiv necesitatea conversiei

valutare a informațiilor financiare auditate.

8. În plus față de audit în scopul consolidării, este necesar și un audit statutar

al situațiilor financiare individuale.

9. Are entitatea o funcție de audit intern, dacă da, dacă activitățile funcției
pot fi utilizate în ce domenii și în ce măsură funcția poate fi utilizată sau
dacă auditorii interni pot oferi asistență directă în scopuri de audit.

10. Utilizarea de către entitate a organizației de servicii și modul în care

auditorul obține dovezi cu privire la proiectarea sau auditarea organizației
de servicii.

11. Așteptați-vă să utilizați dovezi de audit obținute din audituri anterioare, de

exemplu, probe de audit legate de procedurile de evaluare a riscurilor și
testele de control.

12. Impactul tehnologiei informației asupra procedurilor de audit, inclusiv

disponibilitatea datelor și utilizarea estimată a tehnicilor de audit asistate
de computer.

13.Coordonarea acoperirii și a plasării în timp estimate ale activității de audit
cu orice revizuiri ale informațiilor financiare interimare și efectul
informațiilor obținute în timpul unor astfel de revizuiri asupra auditului.
 14.Disponibilitatea personalului și a datelor clientului.

Obiectivele de raportare

1. Programul de raportare al entității, cum ar fi etapele intermediare și finale.

2. Organizati întâlniri cu conducerea și oficialii guvernamentali

3. Discutați despre natura, calendarul și sfera activităților de audit.

4. Discutați cu conducerea și cu cei responsabili pentru guvernare despre tipul și

calendarul rapoartelor care urmează să fie emise și despre alte așteptări de
comunicare scrisă și verbală, inclusiv rapoartele auditorilor, scrisorile din
partea conducerii și comunicările cu managerii.

5. Discutați cu conducerea despre așteptările comunicării stării activităților de

audit în timpul procesului de participare.

6. Comunicați cu auditorii componente privind așteptările privind tipul și

calendarul rapoartelor care urmează să fie emise și alte comunicări legate de
auditurile componentelor.

7. Natura estimată și calendarul comunicării între membrii echipei misiunii,

inclusiv calendarul și calendarul întâlnirilor echipei și calendarul revizuirilor
de lucru.

8. Daca există alte așteptări în ceea ce privește comunicarea cu terți, inclusiv

responsabilitățile legale sau contractuale de raportare rezultate din audit.

Factori semnificativi, activități preliminare misiunii și cunoștințe dobândite în

urma altor misiuni

1. Determinarea pragului de semnificație în conformitate cu ISA 3203 și, acolo

unde este aplicabil:

- Determinarea pragului de semnificație pentru componente

și comunica- rea acestuia auditorilor componentelor, în
conformitate cu ISA 600.4

3
ISA 320, Pragul de semnificație în planificarea și desfășurarea unui audit
 - Identificarea preliminară a componentelor semnificative și a
claselor sem- nificative de tranzacții, a soldurilor conturilor
și prezentării informațiilor.

2. Identificarea preliminară a domeniilor în care riscul de denaturare semnifica-

tivă poate fi mai ridicat.

3. Impactul riscului evaluat de denaturare semnificativă la nivelul general al

situa- țiilor financiare asupra coordonării, supervizării și revizuirii.

4. Modalitatea prin care auditorul subliniază, pentru membrii echipei misiunii,

necesitatea menținerii unei gândiri rezervate și a exercitării scepticismului pro-
fesional în colectarea și evaluarea probelor de audit.

5. Rezultatele auditurilor precedente care au implicat evaluarea eficacității cu care

funcționează controlul intern, inclusiv natura deficiențelor identificate și a ac-
țiunilor întreprinse ca reacție la acestea.

6. Discutarea aspectelor care pot afecta auditul cu personalul firmei responsabil

pentru prestarea altor servicii către entitate.

7. Dovada angajamentului conducerii în ceea ce privește proiectarea,

implementa- rea și menținerea unui control intern solid, inclusiv dovada
documentării adec- vate a unui astfel de control intern.

8. Modificări ale cadrului de raportare financiară aplicabil, precum modificări ale

standardelor de contabilitate, care pot implica prezentarea de informații noi sau
revizuite.

9. Volumul tranzacțiilor, care ar putea determina dacă este mai eficient pentru au-
ditor să se bazeze pe controlul intern.

10.Importanța acordată controlului intern la nivelul entității în scopul derulării cu

succes a activității.

11.Procesul (procesele) pe care conducerea îl (le) folosește pentru a identifica și a
întocmi prezentarea informațiilor impusă de cadrul de raportare financiară
aplicabil, inclusiv prezentarea informațiilor obținute din afara registrului
Cartea mare sau a registrelor auxiliare.

4
ISA 320, Pragul de semnificație în planificarea și desfășurarea unui audit
12.Evoluțiile semnificative de afaceri care afectează entitatea, inclusiv modificări
ale tehnologiei informației și ale proceselor de activitate, modificări în
personalul-cheie din conducere, și achiziții, fuziuni și retrageri ale investițiilor.

13.Evoluțiile semnificative din sectorul de activitate, precum modificări ale regle-

mentărilor aferente și noi dispoziții de raportare.

14.Alte tendințe semnificative relevante, precum modificări ale mediului legislativ

care afectează entitatea.