CAPITOLUL II

TAXELE VAMALE

Secţiunea 1
Consideraţii generale. Natura juridică

În condiţiile economiei României, taxele vamale constituie un mijloc

de stimulare a exporturilor, de lărgire a cooperării economice şi tehnico-
ştiinţifice internaţionale.
Totodată, prin taxele vamale, se asigură folosirea avantajelor participării
României la diviziunea internaţională a muncii, intensificarea, pe baze reciproc
avantajoase, a schimburilor economice şi tehnico-ştiinţifice cu alte state.
Taxele vamale se instituie asupra bunurilor şi produselor care intră şi
ies / din ţară sau / şi asupra celor ce tranzitează teritoriul naţional.
Taxă vamală reprezintă un impozit care se aplică mărfurilor trecute peste
graniţa vamală a unei ţări. Taxa vamală poate avea ca scop cunoaşterea
veniturilor bugetare de stat sau (şi) protecţia producătorilor interni de
concurenţii străini. Reprezentând un impozit indirect, taxa vamală determină pe
consumatori să prefere bunurile economice autohtone, care sunt, în principiu,
mai ieftine. Pentru consumatori, taxa vamală poate reprezenta şi un mijloc de
apărare faţă de preţurile înalte sau uneori, exagerate practicate de producătorii
interni ori faţă de reducerea calităţii produselor indigene. Taxa vamală
constituie un instrument important al politicii vamale care acţionează asupra
preţului mărfurilor importante în vederea reducerii importurilor şi eliminării
sau, cel puţin reducerii, deficitului balanţei comerciale.
Obligaţia de a plăti taxele vamale este o obligaţie juridică, deoarece
este prevăzută de normele juridice în vigoare şi, potrivit acestora,
neîndeplinirea obligaţiei respective atrage răspunderea juridică şi silită de a
plăti taxele neachitate integral sau la scadenţă.
Beneficiarul acestei obligaţii este statul, reprezentat prin organele
financiar-bancare cărora li s-a atribuit competenţa de a încasa taxele vamale.
Forma de concretizare a acestei obligaţii este forma bănească şi se
individualizează printr-un titlu de creanţă fiscală, act juridic prin care se
constată şi individualizează obligaţia bănească a fiecărui subiect taxabil.
 Secţiunea 2
Clasificare

Clasificarea taxelor vamale se poate realiza după mai multe criterii. Astfel:
a) după scop, taxele vamale pot fi:
¾ taxe vamale fiscale, care se percep având ca unic scop procurarea
de venituri către stat; în general ele nu au nivel prea ridicat;
¾ taxe vamale protecţioniste (prohibitive) – care au ca scop
crearea unei bariere pentru produsele străine, astfel încât
producţia internă să fie protejată faţă de concurenţa străină;
¾ taxe vamale preferenţiale – care acordă preferinţă comerţului cu
anumite state sau mărfuri; sunt acordate de către state donatoare
de preferinţă, de regulă ţări capitaliste dezvoltate, ţărilor mai
puţin dezvoltate;
¾ taxe vamale de retorsiune (de răspuns), care sunt instituite ca
răspuns dat altui stat, care, dintr-un motiv oarecare impune
restricţii la importul de mărfuri;
b) după modul de percepere (aşezare) taxele vamale pot fi:
¾ taxe vamale specifice, care constau în perceperea unei sume
specifice de bani, raportată la o anume unitate de măsură;
¾ taxe vamale ad valorem, care reprezintă un anumit procent din
valoarea mărfii;
¾ taxe vamale alternative, care se stabilesc în funcţie de preţul
produselor pe piaţa internă;
¾ taxe vamale compuse (mixte), care reprezintă o combinaţie între
o taxă ad valorem şi o taxă specifică aplicată prin însumare;
¾ taxe vamale sezoniere – care sunt practicate de către ţările
Uniunii Europene în cadrul politicii agrare; acestea sunt mari la
începutul sezonului, pentru a stimula producţia proprie, şi scad
la sfârşitul sezonului, pentru a permite importul;
c) după modul de stabilire pot fi:
¾ taxe vamale autonome, care sunt fixate prin decizia unui stat şi
sunt opozabile celorlalte state;
¾ taxe vamale convenţionale, care sunt valabile numai faţă de
statul cu al cărui consimţământ au fost fixate;
d) după obiectul impunerii sunt taxe vamale de import, de export şi de
tranzit.
 Taxele vamale se instituie asupra bunurilor şi produselor care intră şi
ies în/din ţară sau/şi asupra celor care tranzitează teritoriul naţional.
¾ taxele vamale de import sunt cele mai răspândite şi au cel mai
ridicat randament fiscal deoarece, în condiţiile relaţiilor de
complementaritate tot mai accentuată dintre economiile ţărilor
lumii şi ale concurenţei dintre acestea, au sporit considerabil
importurile de materii prime, materiale, produse manufacturate,
mărfuri de consum etc.
Natura economică a taxei vamale de import este similară cu aceea a
taxelor de consumaţie percepute asupra mărfurilor din producţia autohtonă.
Perceperea taxelor vamale de import conduce la majorarea preţului
produsului importat, care astfel ajunge la un nivel ce depăşeşte frecvent
preţul acestuia din ţara exportatoare. În general, nivelul taxelor vamale de
import este determinat de raportul cerere-ofertă din ţara importatoare şi de
coordonatele politicii economice şi ale celei fiscale pe care aceasta o
promovează.
¾ taxele vamale de export au o răspândire mai restrânsă, fiind
utilizate mai ales de statele care deţin monopolul natural al unor
resurse minerale sau materii prime, ori monopolul de fabricaţie
(tehnologic) la unele produse manufacturate; de altfel, statele
sunt interesate în încurajarea exportului de mărfuri, deoarece
acesta constituie, în majoritatea cazurilor, mijlocul cel mai
important de realizare a resurselor valutare. Ca atare, atunci
când, totuşi, se percep astfel de taxe, ele au fie un caracter pur
fiscal, fie unul economic.
¾ taxele vamale de tranzit au o aplicabilitate foarte restrânsă
deoarece statele sunt interesate a încuraja tranzitul de mărfuri
spre a obţine venituri în valută, sub forma taxelor pentru
transportul acestor mărfuri pe căile ferate, rutiere sau pe apă.
Ţinând seama de poziţia sa geografică şi de interesul pentru dezvoltarea
exportului, România utilizează numai taxele vamale de import, care sunt
stabilite şi percepute în conformitate cu Tariful vamal de import.
 Secţiunea 3
Subiecţii impunerii

Subiecţii impunerii sunt persoanele juridice în al căror obiect de

activitate sunt prevăzute operaţiuni de import şi persoanele fizice autorizate
să realizeze astfel de operaţiuni.
Pot deveni subiecţi ai impunerii şi persoanele fizice neautorizate, atât
în cazul introducerii unor bunuri în ţara noastră, cât şi în cazul scoaterii
acestora din România, dar numai dacă depăşesc o anumită cantitate, valoare
sau plafonul valoric de scutire, în vigoare la data trecerii frontiereiii.
Bunurile care depăşesc limitele cantitative şi valorice se taxează conform
tarifului vamal la import, iar la export cu o taxă unică de 20% aplicată la
valoarea în vamăiii.

Secţiunea 4
Cota de impunere

Taxele vamale sunt prevăzute în tariful vamal de import al Românieiiv

şi sunt exprimate în procente, diferenţiate pe mărfuri sau grupe de mărfuri.
Mărfurile sunt grupate pe secţiuni şi capitole, potrivit Nomenclatorului
Sistemului Armonizat – care se foloseşte în relaţiile reciproce dintre statele
membre ale Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT – General
Agreement on Tarifs and Trade)v.
Cotele cele mai frecvente sunt cuprinse între 10 – 30%.
Se aplică “taxa vamală în vigoare”, adică taxa vamală care se aplică
efectiv în momentul vămuirii mărfii, din coloana “Taxă vamală” a Tarifului
vamal de import al României.
Secţiunea 5
Scutiri

Tariful vamal prevede scutirea de taxe vamale pentru importul unor

categorii de bunuri:
a) ajutoare şi donaţii cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv,
didactic primit de organizaţii non-profit cu caracter umanitar sau
cultural, ministere şi alte organe ale administraţiei publice,
 sindicate şi partide politice, organizaţii de cult, federaţii, asociaţii
sau cluburi sportive, instituţii de învăţământ, fără a fi destinate sau
a fi folosite pentru subvenţionarea campaniei electorale sau a unor
activităţi ce pot constitui ameninţări la siguranţa naţională;
b) bunurile străine care devin, potrivit legii, proprietatea statului;
c) mostrele fără valoare comercială, materialele publicitare, de
reclamă şi documentare;
d) alte bunuri prevăzute în legi sau hotărâri ale Guvernului.
Pentru a beneficia de scutire de taxe vamale, bunurile enumerate
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
¾ să fie trimise de expeditor către destinatar fără nici un fel de
obligaţii de plată;
¾ să nu facă obiectul unor comercializări viitoare;
¾ să nu fie utilizate pentru prestaţii către terţi, aducătoare de venituri;
¾ să fie cuprinse în patrimoniul persoanei juridice şi înregistrate în
evidenţa contabilă proprie.
Bunurile scutite de taxe vamale pot fi utilizate numai în scopurile
pentru care au fost importate.
În caz de schimbare a destinaţiei, importatorii sunt obligaţi să
îndeplinească formalităţile legale privind importul mărfurilor şi să achite
taxele vamale de import.
În astfel de situaţii, valoarea în vamă se calculează la cursul în vigoare
în ziua constatării schimbării destinaţiei bunurilor.
De asemenea, este scutit de taxele vamale importul următoarelor
categorii de bunuri:
a) bunurile de origine română;
b) bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe
cele necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în
perioada de garanţie;
c) bunurile care se înapoiază în ţară ca urmare a unei expedieri eronate;
d) echipamente pentru protecţia mediului, stabilite de Guvern la propu-
nerea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Ministe-
rului Industriei şi Comerţului şi Ministerului Finanţelor Publice;
e) bunurile din import, destinate a fi utilizate de asociaţii familiale şi
unităţi din sectorul meşteşugăresc, agricol şi al industriei mici, în
cadrul unor programe şi acţiuni de ajutorare şi dezvoltare a
activităţilor, finanţate de guvernele străine în baza unor acorduri
sau tratate încheiate cu România;
f) bunuri din import şi donaţii, reprezentând aparatură şi instrumente
destinate institutelor Academiei Române şi instituţiilor de cultură;
 g) bunuri din import, reprezentând materii prime şi ambalaje pentru
fabricile de medicamentevi.
Ca urmare a Acordului european de asociere dintre România şi
Comunităţile Europene şi statele membre ale acesteia, urmat de alte
acorduri şi protocoale, taxele vamale de import ale acestor ţări se reduc şi
treptat abolesc pentru importurile din România. Acordul a intrat în vigoare
la data de 1 februarie 1995. Spre exemplu, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 124/2000 (Monitorul Oficial nr. 306/4 iulie 2000).
De asemenea, pe baza Acordului privind Aderarea României la
Acordul Central European de Comerţ Liber (C.E.F.T.A.), urmat de alte
acorduri şi protocoale periodice, unele taxele vamale se abolesc treptat
pentru importuri.
Acordul a fost semnat la Bucureşti, la 12 aprilie 1997, cu
reprezentanţii celor 5 ţări membre ale C.E.F.T.A. (Cehia, Slovacia, Polonia,
Slovenia şi Ungaria) şi a fost ratificat de România prin Legea nr. 90/1997vii.
Acordul a intrat în vigoare la 1 iulie 1997. Menţionăm că Acordul Central
European de Comerţ Liber a fost lansat la 21 decembrie 1992 la Cracovia şi
a intrat în vigoare între cele cinci ţări membre la data de 1 ianuarie 1993.
Unele acorduri bilaterale de comerţ liber au fost încheiate, spre
exemplu, între România cu Turcia şi cu Israel, care prevăd scutiri şi reduceri
de taxe la unele din produse şi grupe de produseviii.

Secţiunea 6
Baza impozabilă

Determinarea sumei de plată se face prin aplicarea procentului taxei

vamale asupra valorii în vamă a mărfurilor, exprimată în lei.
În acest sens, Tariful vamal prevede că: “Valoarea în vamă reprezintă
acea valoare care constituie bază de calcul a taxelor vamale prevăzute în
tariful vamal al României”ix.
Valoarea în vamă a mărfurilor importate se determină potrivit
regulilor prevăzute în Acordul privind aplicarea art.VII din Acordul general
pentru tarife şi comerţ.x

6.1. Metoda de bază în determinarea valorii este metoda “valorii

tranzacţionale” la care se referă şi Tariful vamal de import al Românieixi.
Conform acestei metode, “valoarea în vamă a mărfurilor importate” este
valoarea tranzacţiei, adică “preţul efectiv plătit sau de plătit” pentru mărfuri,
când acestea sunt vândute pentru export cu destinaţia ţării de import, la care
se adaugă o serie de elemente.
Potrivit art.8 din Acordul menţionat, la preţul efectiv plătit sau de
plătit pentru mărfurile importate, se adaugă următoarele elemente:
a) elementele obligatorii, cum sunt: comisioanele, cu excepţia
comisionului de cumpărare; ambalaje; aporturi (materii prime,
materiale, piese); redevenţe; produsul oricărei revânzări;
b) elemente opţionale, cum sunt: cheltuielile de transport pe parcurs
extern; cheltuieli de manipulări pe parcurs extern; cheltuieli de
asigurare pe parcurs externxii.
În tariful vamal de import al României se prevede că, în ţara noastră,
se includ în valoarea în vamă şi elementele opţionalexiii.
Transformarea în lei a preţurilor şi cheltuielilor exprimate în valută se
face la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, în
fiecare joi. Acest curs se utilizează pe toată durata săptămânii următoare,
pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate ale căror
declaraţii vamale se înregistrează în cursul săptămânii.

6.2. Alte metode

Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată pe baza valorii de
tranzacţie, se trece la aplicarea următoarelor metode de determinare a valorii în
vamă prevăzute la art. 2, 3 şi 5-7 din Acordul menţionat mai sus, şi anume:
a) determinarea valorii în vamă pe baza valorii de tranzacţie a
mărfurilor identice vândute pentru export cu destinaţia importului
în România şi exportate în acelaşi moment sau aproape în acelaşi
moment cu mărfurile de evaluat;
b) determinarea valorii în vamă pe baza valorii de tranzacţie a
mărfurilor similare vândute pentru export cu destinaţia importului
în România şi exportate în acelaşi moment, sau aproape în acelaşi
moment cu mărfurile de evaluat;
c) determinarea valorii în vamă prin metoda deductivă, pornind de la
preţurile unitare la care s-a efectuat cel mai mare volum de import
de mărfuri identice sau similare, în acelaşi moment sau într-un
moment apropiat;
d) determinarea valorii în vamă pe baza unei valori calculate;
e) determinarea valorii în vamă prin mijloace rezonabile, compatibile
cu principiile şi cu prevederile generale ale Acordului privind
aplicarea art.VII al Acordului general pentru tarife vamale şi
 comerţ 1994 şi ale art.VII al GATT 1994 şi pe baza datelor
disponibile în România.
Aplicarea acestor metode subsidiare (lit. a) – e) de mai sus) se va face
succesiv, până la prima dintre acestea care va permite determinarea valorii
în vamă, cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute la art.2, 3 şi 5 – 7 din
Acordul privind aplicarea art.VII al Acordului general pentru tarife vamale
şi comerţ 1994xiv.
Celelalte elemente ale impunerii privind taxele vamale vor fi
examinate în Capitolul IV. (Procedura vamală.)

Exemplu de calcul a obligaţiilor fiscale datorate în vamă

la importul de mărfuri

Agentul economic X cumpără din import 1.000 sticle de whisky

marca Y, clauza FOB. Pentru întocmirea Declaraţiei Vamale şi a facturii
interne dispune de următoarele elemente:

– preţ extern conform facturii furnizorului 10 EURO/buc.

– cheltuieli pe parcursul extern efectuate conform 100 EURO
documentelor (transport, asigurare, manipulare)
– taxe vamale conform poziţiei tarifare 50%
– comision vamal 0,5%
– accize 41.910.000 lei

Cursul oficial comunicat de BNR este de 29.500 lei/EURO.

a) Calculul valorii în vamă:
1.000 sticle X 10 EURO/buc = 10.000 EURO
cheltuieli pe parcurs extern 100 EURO

Total 10.100 EURO

Valoarea în vamă: 10.100 EURO X 29.500 lei = 297.950.000 lei
b) Calculul obligaţiilor fiscale datorate în vamă:
– taxa vamală (297.950.000 lei * 50%) 148.975.000 lei
– comision vamal (297.950.000 lei * 0,5%) 1.489.750 lei
Accize 41.910.000 lei
Baza de calcul pentru TVA
(297.950.000+148.975.000+1.489.750+41.910.000)*) 490.032.750 lei
TVA 19% 93.106.223 lei
 Obligaţiile fiscale aferente importului sunt plătite în vamă cu ordin de
plată.

*) Conform art. 13, alin. 2, lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 17/2000: Baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată este
determinată de valoarea în vamă, stabilită potrivit legii, la care se adaugă
taxa vamală, alte taxe şi accizele datorate pentru bunurile importate.