Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării ştiinţifice

al Republicii Moldova. Colegiul de Constructii din

orașul Hîncești.

Studiul Individual: Esența și pricipiile de bază

ale eticii profesionale.
Obiectul: Organizarea activității de evaluare,
Grupa: EI-171.

Executat: Zabolotnîi Elena,

Verificat: Cioară Olga.

Hincesti 2020
 Etica profesională examinează normele de conduită a specialistului, cerinţele pe care le înaintează
societatea faţă de stilul lui de lucru, caracterul comunicării cu oamenii, aspectul social.

În practica lor profesională, evaluatorii trebuie să respecte normele morale general acceptate şi să se
conducă de următoarele principii ale eticii profesionale: independenţă, onestitate, competenţă profesională,
confidenţialitatea informaţiei, comportament profesional. Documentele care cuprind principiile eticii
profesionale a evaluatorilor sânt codurile eticii profesionale, regulile practicii de evaluare elaborate de
asociaţiile profesionale ale evaluatorilor. Pentru a controla respectarea normelor elice şi a regulilor de
conduită profesională a evaluatorilor, în asociaţiile obşteşti ale evaluatorilor se înfiinţează comisii şi
comitete pentru etică.

Noţiunea de "etica evaluatorului" încă nu a fost formulată în legislaţia naţională şi în standardele de

evaluare, de aceea în Republica Moldova nu există o definiţie unică, recunoscută de toţi, a eticii. Pentru
explicarea acestei noţiuni, vom folosi definiţia eticii evaluatorului utilizată în Rusia: "Etica evaluatorului
este totalitatea regulilor etice şi normelor de conduită în efectuarea procedurii de evaluare a bunurilor". De-
a lungul întregii istorii a formării evaluării ca gen independent de activitate au existat o multitudine de
norme şi reguli de conduită, care erau recunoscute şi aplicate de evaluatorii din diferite ţări. Tradiţional o
atenţie mare acordă eticii evaluatorului ediţiile noi ale Standardelor Europene şi Internaţionale de evaluare
(EVS-2000 şi IVS-2001).

O secţiune aparte a Codului de conduită este consacrată noţiunii de „etică”. Etica evaluatorului este
prezentată ca totalitatea cerinţelor de bază ce se înaintează faţă de evaluator: onestitate; conduită în cazurile
de apariţie a conflictelor de interese: confidenţialitatea informaţiei; echitabilitate si nepărtinire. Următoarea
secţiune a Codului de conduită examinează competenţa – comportarea evaluatorului la primirea unei
misiuni de evaluare (când evaluatorul conştientizează faptul că nu are suficiente cunoştinţe şi experienţă
praсtică pentru îndeplinirea lucrării); condiţiile de recurgere la asistenţă externă, cerinţele de efectuare a
unei evaluări eficiente şi minuţioase. În finalul Codului se examinează cerinţele de expunere clară, exactă a
informaţiei privind evaluarea efectuată, precum şi faţă de întocmirea raportului de evaluare. În felul acesta,
Codul de conduită tratează etica în sensul larg şi în sensul restrâns al cuvântului.

Codul Etic European este una din anexele la EVS-2000. In ediţiile anterioare ale standardelor el se
numea Codul de Conduită European. Codul Etic a fost elaborat de Grupul European al Asociaţiilor
Evaluatorilor în conformitate cu statutul şi obiectivele acestei organizaţii şi este unul din criteriile de bază
ale activităţii de evaluare, adoptat de toate asociaţiile profesionale europene. Codul Etic nu are o autoritate
oficială legală, ci este doar un complement la reglementările, normele legale şi la practica corectă a
evaluatorilor din diferite ţări europene, în majoritatea asociaţiilor profesionale din Europa el fiind adoptat
ca bază pentru elaborarea codurilor naţionale de conduită profesională a evaluatorilor.

În cadrul Codului Etic European se examinează în mare măsură normele de conduită ale evaluatorului în
relaţiile cu clienţii, colegii, asociaţiile membre ale TEGoVA:

Relaţiile cu clienţii

În toate timpurile prima îndatorire a evaluatorului a fost apărarea intereselor clientului, dacă aceste
interese nu contravin legislaţiei şi normelor etice. Dacă în procesul de îndeplinire a lucrării la comanda
clientului apar circumstanţe în care interesele evaluatorului vin în contradicţie cu interesele clientului,
evaluatorul are obligaţia de a aduce la timp lucrul acesta la cunoştinţa clientului. Plata muncii evaluatorului
nu trebuie să depindă de obiectul evaluat. Evaluatorul nu se va angaja sau nu se va implica în nici o
ocupaţie sau afacere care ar afecta reputaţia lui profesională, reputaţia TEGoVA. Evaluatorul va respecta
confidenţialitatea informaţiei clientului sau terţilor.

Relaţiile cu colegii

Evaluatorul nu va critica neîntemeiat practica profesională a colegilor săi. Dacă evaluatorului i se

solicită opinia despre o lucrare îndeplinită de un coleg, el trebuie să şi-o exprime cinstit, obiectiv, fără a-şi
manifesta superioritate asupra colegului său. Fiecare evaluator trebuie să contribuie la dezvoltarea
profesiei, ajutând instituţiile de învăţământ, participând la publicarea diferitelor articole şi culegeri în
problemele evaluării. E necesar să se asigure o înţelegere deplină a standardelor de evaluare şi de către
evaluatori, şi de către clienţi. In limitele respectării confidenţialităţii, e necesar ca evaluatorul să colaboreze
cu colegii său, să le acorde asistenţă, să le împărtăşească informaţia despre dezvoltarea pieţei.

Relaţiile dintre asociaţiile membre ale TEGoVA

Asociaţiile profesionale naţionale membre ale TEGoVA trebuie să-şi construiască relaţiile reciproce pe
principiile profesionalismului, ajutorului reciproc şi colaborării în scopul dezvoltării şi apărării standardelor
TEGoVA în ţările lor. Dacă vreo asociaţie membră a TEGoVA efectuează instruirea, certificarea,
investigaţii de marketing sau prestează servicii de consultanţă într-o ţară a cărei asociaţie naţională de
evaluatori de asemenea este membră a TEGoVA, ea trebuie să prevină asociaţia naţională cu 30 de zile
înainte de începerea activităţii sale. O secţiune aparte a Codului Etic European este dedicat cerinţelor faţă
de competenţa evaluatorului. Aceste cerinţe sânt:

- studierea permanentă a situaţiei de pe piaţa imobiliară şi a modificărilor în legislaţie, deoarece

această informaţie are un impact esenţial asupra rezultatelor evaluării;
- evaluatorul trebuie să aibă o viziune obiectivă asupra cunoştinţelor şi nivelului său de calificare.
În cazul în care evaluatorul este conştient că nu are suficiente cunoştinţe pentru îndeplinirea lucrării,
el este obligat să-l prevină pe client şi pe conducătorul întreprinderii de evaluare. Evaluatorul are
dreptul să ceară consultaţii de la specialişti calificaţi în anumite domenii de activitate: geodezie,
arhitectură, materiale de construcţie, agronomie, expertiza clădirilor şi construcţiilor;
- evaluatorul trebuie să cerceteze toţi factorii relevanţi legaţi de obiectul evaluării, pentru a obţine
rezultate corecte ale evaluării. Fiecare evaluator este dator ca pe întreg parcursul activităţii sale
practice să-şi ridice anual nivelul profesional.

Normele etice şi regulile activităţii de evaluare mai sus examinate reprezintă cea mai bună practică
internaţională ce s-a constituit de-a lungul unei perioade îndelungate de timp. Aceste norme şi reglementări
sânt recomandate cu insistenţă spre a fi aplicate de către toate asociaţiile profesionale de evaluatori care
sânt membri ai TEGoVA sau IVSC. Fiecare organizaţie obştească a evaluatorilor, urmând standardele de
evaluare, trebuie să elaboreze un cod etic sau reguli de comportare profesională pentru membrii săi.

Regulile de conduită pentru membrii Asociaţiei Republicane a Experţilor Profesionali în Evaluări

(AREPE) au fost elaborate în 1998, înainte de intrarea acestei asociaţii în TEGoVA. Regulile de conduită
cuprind câteva secţiuni: principiile de bază; prestarea serviciilor de evaluare; confidenţialitatea; plata
muncii evaluatorilor; semnătura evaluatorului; utilizarea denumirii asociaţiei; publicitatea; asigurarea
profesională. Conform Regulilor de conduită, fiecare membru al asociaţiei este dator să informeze
Consiliul directorilor despre orice încălcare a statutului şi a regulilor de conduită pe care a comis-o.
Membrii asociaţiei sânt datori să renunţe la efectuarea unei lucrări de evaluare dacă ea depăşeşte
competenţa lor. Efectuând evaluarea, membrii asociaţiei trebuie să fie neutri: să nu ia partea nimănui în
conflictul de interese, să informeze la timp conducerea asociaţiei despre serviciile prestate, pentru
asigurarea evidenţei şi calităţii executării lor.

În secţiunea „prestarea serviciilor de evaluare” sânt expuse regulile de conduită a evaluatorului în

procesul de acordare a serviciilor: să nu admită implicarea clientului în activitatea sa; să ţină seama de toată
informaţia disponibilă, să nu ascundă informaţia; să efectueze obligatoriu inspectarea obiectului evaluat; să
facă o prezentare clară şi neambiguă a rezultatelor evaluării. Raportul de evaluare trebuie să fie detaliat şi
necontradictoriu; informaţia privind evaluarea trebuie prezentată în scris; toate rapoartele privind
îndeplinirea lucrărilor de evaluare urmează a fi păstrate timp de cinci ani.

În secţiunea „confidenţialitate” se arată că membrii asociaţiei nu au dreptul să divulge unor terţe

persoane conţinutul raportului de evaluare. Evaluatorul are obligaţia să păstreze confidenţialitatea
informaţiei obţinute în procesul de prestare a serviciilor profesionale.

Plata muncii evaluatorului va fi stabilită pe baza timpului de lucru cheltuit la îndeplinirea lucrării, a
cheltuielilor curente legate de evaluare, prin comparare cu plata pentru efectuarea unor lucrări similare.
Beneficiarul trebuie să cunoască suma urmând a fi plătită ca onorariu evaluatorului înainte de încheierea
contractului de evaluare.

Evaluatorul are obligaţia să semneze raportul de evaluare pe care 1-a întocmit. După iscălitura sa el are
dreptul să adauge textul: „membru al Asociaţiei Republicane a Experţilor Profesionali în Evaluări”.