Ozana Giuşcă a ajuns la Londra ca să urmeze un MBA şi a rămas să lucreze în City.

A
renunţat la poziţia de manager de relaţii cu clienţii la Piraeus Bank şi, spune ea, dacă ar fi să
aleagă din nou ar opta tot pentru capitala Angliei.

„E foarte uşor să cunoşti oameni noi, să dezvolţi relaţii, să vorbeşti business la un nivel înalt.
Lucrurile se mişcă mai rapid decât în alte locuri, ai de-a face cu oameni care iau decizii şi,
ce-mi place cel mai mult, se merge pe the benefit of the doubt, adică prezumţia că eşti
nevinovat şi că ai interese bune şi oneste. Numai dacă greşeşti şi demonstrezi contrariul eşti
mutat în altă categorie. Nu se pierde atât de mult timp cu suspiciuni şi nevoia să demonstrezi
că eşti un om integru, ceea ce pentru mine este o mare uşurare.“
În 2004, Ozana Giuşcă a decis să pornească şi propria afacere şi s-a specializat în
consultanţă în atragerea de fonduri europene pentru companii care investesc în România. În
11 ani a avut 100 de clienţi şi a implementat proiecte în valoare de 150 de milioane de euro.

„Înfiinţarea unei firme se realizează în zece minute. Atât mi-a luat mie la 2 noaptea când mi-
am înfiinţat prima firmă în Londra. Totul se face pe internet şi este extrem de simplu.“

Aşa a început aventura antreprenorială a româncei, urmată de alte surprize plăcute. De 11

ani, Giuşcă îşi ţine singură contabilitatea într-un fişier Excel, unde introduce veniturile,
cheltuielile şi mişcările de numerar de la bancă, de unde i se generează raportul de profit şi
pierderi, balanţa şi cash-flow-ul, pe care le raportează o dată pe an la agenţia de
administrare fiscală. Taxa pe valoare adăugată este singura raportare făcută trimestrial. Nu a
făcut nici măcar un drum la Fisc pentru că fiecare antreprenor îşi depune bilanţurile online,
printr-o operaţiune simplă, care durează câteva minute. A angajat un contabil doar pentru
raportarea legată de salariaţi şi asta pentru că nu a vrut să instaleze un software pe care
circa financiară îl oferea ca să gestioneze singură şi acest aspect.

„Ce se întâmplă în România mă enervează de fiecare dată când mă gândesc. Cum e posibil
să am angajat la firmă un şofer al cărui rol principal să fie plimbatul de hârtii? Când în UK nu
am niciun personal auxiliar! Cum e posibil să muncească o angajată câteva zile ca să facă
documente contabile şi să mai plătim şi firmă de contabilitate când la Londra eu fac singură
toate aceste lucruri în câteva minute? De ce să plătesc lunar taxe pentru salariaţi în două
conturi? În UK se plăteşte suma într-un cont şi se descurcă autorităţile să le împartă. În UK,
pentru orice act, document, nevoie, ori completez un formular online, ori dau un telefon, şi
primesc răspunsul prin e-mail sau prin poştă. În România, poţi să trimiţi şoferul de 3-4 ori ca
să rezolve probleme banale! Să nu mai zic că am virat şi bani statului român într-un cont
afişat pe un site oficial care nu mai era valabil.“

Firma lui Giuşcă are un sediu şi în România, unde conduce o echipă de zece oameni
responsabilă cu implementarea proiectelor. „Acasă, autorităţile vor să te prindă cu mâţa în
sac, funcţionarii publici se simt frustraţi când trebuie să facă ce-va pentru privat, îi fac pe
oameni să se simtă datori că şi-au rezolvat problemele. În Marea Britanie, autorităţile
tratează cetăţenii şi firmele ca pe clienţi şi se străduiesc să facă sistemul cât mai prietenos,
ca să fie cât mai uşor şi comod pentru firme. Autorităţile din UK îşi dau tot concursul să
rezolve problema, să îl ajute pe om, iar în România îşi dau tot concursul sa îl prindă că a
făcut ceva greşit“, compară antreprenoarea, care arată că auto-rităţile britanice susţin
frecvent seminarii cu proprietarii de business în care aceştia înţeleg mecanismele prin care
trebuie să procedeze şi au posibilitatea să pună orice întrebare şi să primească răspunsuri.