ÎNTÂMPINAREA

Întâmpinare este actul procedural prin care pârâtul răspunde la cererea de chemare în
judecată1 şi graţie căruia, mai înainte de dezbaterea orală a procesului, îşi prezintă în scris
apărările sale şi, totodată, indică probele pe care îşi sprijină acele apărări. În momentul în care, în
întâmpinare sunt mai mulți pârâți, aceștia pot răspunde împreună, toți sau numai o parte din ei,
printr-o singură întâmpinare.
Examinând utilitatea și rolul referinței în procesul civil, întâmpinarea îndeplinește două
scopuri, în primul rând, se asigură un echilibru în situația juridică a părților. În același timp,
depunerea întâmpinării este utilă și pentru instanța de judecată. Aceasta deoarece numai astfel
instanța este pusă în situația de a lua cunoștință, chiar din faza inițială a procesului civil, de
poziția părților, de apărările și dovezile pe care se întemeiază susținerile lor.
De regulă, depunerea întâmpinarea este obligatorie atât la judecata în primă instanţă, cât
şi în căile de atac (apel, recurs, revizuire, contestație în anulare). Numai în cazurile expres
prevăzute de lege, întâmpinarea are caracter facultativ, cum ar fi, de exemplu, în procesele de
divorţ, în cele referitoare la posesie.
Întâmpinarea este obligatorie în etapa judecății în primă instanță, dar și în apel (prin
raportare la art 482 cod pr civ care arată că dispozițiile de procedură privind judecata în primă
instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice), recurs (prin
raportare la art 494 cod pr civ care arată că dispozițiile de procedură privind judecata în primă
instanță și în apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice normelor privind
judecarea recursului), revizuire (potrivit art 513 al 2 cod pr civ), contestație în anulare (potrivit
art 508 al 2 cod pr civ) sau în acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale (potrivit art 613 al 2 teza I
cod pr civ).
Elementele pe care trebuie să le cuprindă întâmpinarea sunt enumerate de Codul de
procedură civilă, şi anume:
 datele de identificare a pârâtului: numele şi prenumele, codul numeric personal,
domiciliul sau reşedinţa (pentru persoana juridică se va indica denumirea şi sediul,
precum şi, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală etc.);
1
Cererea de chemare în judecată este reglementată de art 194 – 204 cod pr civ.; cererea de chemare în judecată este
o formă de manifestare a acțiunii civile, un act de procedură prin care reclamantul investește instanța cu soluționarea
unei pretenții
  excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului (ex., excepţia
de necompetenţă materială sau teritorială a instanţei sesizate, excepţia de netimbrare sau
de insuficientă timbrare a cererii de chemare în judecată, excepţia prescripţiei dreptului la
acţiune etc.);
 răspunsul pârâtului la pretenţiile reclamantului şi la motivele de fapt şi de drept ale cererii
acestuia; întâmpinarea are un caracter defensiv şi implică cu necesitate răspunsul
pârâtului la fiecare capăt de cerere formulat de catre reclamant; legea a vrut ca prin
instituirea acestei cerinţe să realizeze o mai bună apărare a pârâtului şi o sistematizare a
susţinerilor făcute de către el în cuprinsul întâmpinari, de asemenea constatăm că legea se
referă la necesitatea ca răspunsul pârâtului să vizeze atât elementele de fapt cât şi cele de
drept invocate prin actul de sesizare;
 probele pe care pârâtul le solicită să fie administrate în apărarea sa (înscrisuri,
interogatoriu, martori, expertiză etc.); probele cu care pârâtul se apara împotriva fiecarui
capat de cerere; indicarea dovezilor este utilă pentru ca şi reclamantul să cunoască în mod
adecvat mijloacele probatorii de care pârâtul înţelege să se servească în proces; arătarea
dovezilor se impune mai cu seamă în acele împrejurări în care pârâtul nu se limitează la o
apărare pur defensivă, concretizată într-o negare pură şi simplă a pretenţiilor adversarului
său. Într-adevăr, adeseori pârâtul este nevoit să treacă la o apărare activă, spre a dovedi
stingerea raportului juridic invocat de reclamant sau existenţa unor cauze care fac
imposibilă cercetarea în fond a acţiunii, cum ar fi prescripţia sau puterea lucrului judecat.
În asemenea împrejurări, sarcina probei revine pârâtului potrivit principiului reus in
excipiendo fit actor2. Mijloacele de dovada se vor indica de către pârât în aceleaşi condiţii
ca şi cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată. Prin urmare, dacă se
invocă proba cu martori pârâtul va trebui să indice toate elementele de identificare a
acestora pentru a putea fi citaţi în mod efectiv; înscrisurile se vor alatura în copie la
întâmpinare;
 semnătura pârâtului ori a reprezentantului acestuia (avocat sau mandatar); semnătura
constituie şi în acest caz o formalitate esentială, fapt pentru care lipsa ei conduce la
nulitatea întâmpinarii;

2
LEȘ I. Noul Cod de procedură civilă: comentariu pe articole. București: C.H. Beck, 2015
 Depunerea întâmpinarii este deosebit de utilă, întrucât face posibilă cunoaşterea reciprocă
a poziţiei părţilor încă din faza pregătitoare a judecaţii. Dacă pârâtul nu depune întâmpinare el îşi
va putea arată poziţia sa pe cale orală în faţa instanţei de judecată. În cazul în care pârâtul nu este
reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să
arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare, despre care se va face vorbire în
încheierea de şedinţă; instanţa va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi
depunerea întâmpinarii.
Nedepunerea întâmpinarii îl expune inevitabil pe pârât la anumite consecinţe
defavorabile. Principala consecinţă a nedepunerii întâmpinarii este decăderea pârâtului din
dreptul de a mai invoca anumite împrejurari de fapt şi de drept în sprijinul apărării sale. Apărarea
pârâtului va fi limitată în continuare la posibilitatea de a discuta în contradictoriu faptele invocate
de către reclamant în sprijinul cererii sale de chemare în judecată.
Sancţiunea decăderii este incidentă atât cu privire la mijloacele de probă ce pot fi
invocate de către pârât, cât şi cu privire la celelalte mijloace de apărare. Astfel, pârâtul nu va mai
avea posibilitatea de a propune dovezi în sprijinul apărării sale, în afara unor situaţii de excepţie
strict determinate de lege. De asemenea, pârâtul va fi decăzut din dreptul de a mai invoca
excepţiile procedurale care au un caracter relativ 3. Excepţiile de procedură care au un caracter
absolut vor putea fi invocate însă în orice fază a procesului civil 4,  dacă prin lege nu se prevede
altfel. Ele pot fi ridicate înaintea instanței de recurs numai dacă, pentru soluționare, nu este
necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi
În privința decăderii pârâtului din dreptul de a prezenta probe, în cazul în care nu depune
referința în termenul fixat, prezintă interes jurisprudența Curții Constituționale a României, care
prin Decizia nr. 128 din 16.04.2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art.118 din Codul de procedură civilă5 a examinat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
3
Excepțiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul termen de judecată
după săvârșirea neregularității procedurale, în etapa cercetării procesului și înainte de a se pune concluzii în fond.
Excepțiile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele
părților.
4
Excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără
să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea
instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind,
după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea
cererii.
Excepțiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică.
5
Decizia nr. 128 din 16.04.2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de
procedură civilă. In: Monitorul Oficial al României. 2002, nr. 370
art. 118 din vechiul Cod de procedură civilă, care prevedea decăderea pârâtului din dreptul de a
mai propune probe şi de a mai invoca excepţii, altele decât cele de ordine publică, în cazul
nedepunerii întâmpinării. Autorul excepției de neconstituționalitate susținea că această sancțiune
încalcă dreptul la apărare şi îngrădeşte accesul liber la justiţie, deoarece apărarea în instanţă fără
posibilitatea probaţiunii este imposibil de conceput, o astfel de cauză neputând fi soluţionată în
mod corect şi judicios. De asemenea, autorul excepţiei consideră că această sancţiune constituie
o restrângere a dreptului la apărare şi a liberului acces la justiţie fără să existe proporţionalitate
între această sancţiune şi situaţia care a determinat-o, şi anume nedepunerea întâmpinării în
termenul prevăzut de lege.
Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile atacate nu îngrădesc accesul
la justiţie, nu încalcă dreptul la apărare al pârâtului şi nici egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice. Deoarece pârâtul care nu a depus întâmpinarea în termenul prevăzut de lege
are în continuare dreptul să se apere prin combaterea pretenţiilor reclamantului şi prin discutarea,
în fapt şi în drept, a susţinerilor şi a dovezilor adversarului. Mai mult decât atât, depunerea
întâmpinării contribuie la urgentarea soluţionării procesului, prin motivarea ei, prin arătarea
dovezilor, faţă de care reclamantul, la rândul său, poate să îşi pregătească din timp apărarea,
precum şi prin faptul că de la început dă instanţei posibilitatea de a cunoaşte cadrul în care îşi va
desfăşura activitatea. Dispoziţiile constituţionale sunt respectate şi prin posibilitatea pârâtului de
a cere administrarea unor dovezi în sprijinul susţinerilor sale în cazul în care nevoia dovezii ar
reieşi din dezbateri şi partea nu o putea prevedea, atunci când administrarea dovezii nu
pricinuieşte amânarea judecăţii. Prin urmare, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate.
Întâmpinarea nu se timbrează şi se depune în termen de 25 de zile de la primirea cererii
de chemare în judecată. În procesele urgente, acest termen poate fi redus de judecător, în funcţie
de împrejurările cauzei, sau poate fi prelungit (ex., când pârâtul domiciliază în străinătate).
Întâmpinarea trebuie depusă în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare
(în afară de cazurile în care reclamanţii au un reprezentant comun), plus un exemplar pentru
instanţa de judecată.
Când sunt mai mulţi pârâţi, aceştia pot răspunde împreună, toţi sau numai o parte din ei,
printr-o singură întâmpinare.
De asemenea, la întâmpinare se anexează copiile certificate pentru conformitate cu
originalul de pe înscrisurile pe care pârâtul le foloseşte în proces.
 După ce i s-a comunicat întâmpinarea, reclamantul trebuie să depună răspuns în termen
de 10 zile. Pârâtul ia cunoştinţă de acest răspuns de la dosarul cauzei, deoarece instanţa de
judecată nu este obligată să-l comunice.

Bibliografie :

1.Codul de Procedura Civilă, Editura Hamangiu, 2020

2. G.A. Nasui - Drept procesual civil. Partea generala, Ed. Universul Juridic
3. LEȘ I. - Tratat de drept procesual civil, Vol 1, ediția 5, Editura C. H. Beck, 2010,
4. LEȘ I. Noul Cod de procedură civilă: comentariu pe articole. București: C.H. Beck, 2015
5. I. Deleanu, S. Deleanu, V. Mitea, Tratat de procedură civilă, ed. Universul Juridic,
București 2013
6.Ghid practic modele de cereri pentru justiţiabili în materia dreptului procesual civil disponibil
pe : http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_2128/Ghid%20justitiabili%20revizuit%20-modele%20de
%20cereri%20in%20materia%20dreptului%20procesual%20civil.pdf
7. Curtea de Apel Craiova- Informații utile disponibile pe :
http://www.curteadeapelcraiova.eu/wp-content/uploads/2012/04/info-utile.pdf
8. Decizia nr. 128 din 16.04.2002 disponibilă pe :
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/36342