Sunteți pe pagina 1din 14

Chisinau-inima Moldovei

Chisinau…Un cuvant atat de simplu… Insa putem


spune chiar fermacator, perceput din frumusetile,
culturile si valorile sale.
Chisinau nu-i doar un oras ca toate celelalte, ci un oras
construit din piatra alba, de maini gingase ce purifica
minunatele istorii ale acestuia. Impreuna cu el traim
bucurii, tristeti si invatam sa mai buni. Este locul copilariei,
ce pastreaza amintiri nedescrise de-a randul anilor, in lacul
scanteios, nesters si distins. Doar Chisinaul iti poate atinge
spiritul interior prin frumoasele si magicile apusuri
nemarginite.Fiecare locusor din oras, cuprinde o taina
nedescoperita, ce ascunde minunate povesti uitate. Este nu
numai un oras dulce, ci un oras din catifea, ce ne indulceste
nu numai cu dulciurile campaniilor producatoare si
patiseriilor cutezante, ci si datorita oamenilor blanzi ce
privesc cu ardoare orice coltisor al orasului si incanta orice
vizitator. Doar in acest oras literatura romana a incaput
intr-o singura alee ( Aleea Clasicilor ), aici romanitele
cresc din piatra alba ( Cladirea Romanita ). Aici invatam sa
scriem, sa citim, sa ne descoperim pasiunile si sa ne alegem
constienti cariera, datorita multora institutii de invatamant,
care ne deschid calea vietii spre succes. Doar in parcurile
Chisinaului putem gasi o oaza de liniste admirand
temperamental minunat ale acestora, avem acces liber la
cultura, creem arte mirobolante care deschid prin farmecul
lor , adevarate ferestre spre cunoastere. Este un oras calm.
Aici iti poti gasi pacea interioara, spre liniste si meditatie,
doar admirand jocul apei ce susura din havuz, sau citind
din versurile marilor scriitori ai neamului. Tot aici exista
monumente arhitectuale, neatinse de trecerea timpului, care
incanta pe oricine, cu figure si elemente renascentiste, ce
pastreaza stilul vremilor de demult, iar muzeele si
bibliotecile vechi, te fac sa simti nostalgia cumplitului
trecut. Este unicul oras mereu cu portile deschise si
sclipitoare, chiar si in timpul noptii. Chisinaul poate fi
apreciat la justa valoare ca pe un centru istoric si cultural.
Multi artisti, pictori si poeti si-au nimbogatit creatiile
delicate pe bancile Chisinaului inspiranduse din minunatiile
acestuia. Ei au dedus ardoare pentru acest oras ca fiind o
comoara de nedescris. Nu, nu comoara… Comori! Comori
nemaivazute cu averi nepercepute. Dintre margele aurii
imprastiate pe acest firav pamant, una dintre ele este
Chisinaul, inconjurat cu gratii de cuvinte, adormite intr-un
somn adanc al veacului present.Doar penita stie cate s-au
spus despre tine, dar nu in deajuns incat sa fii acum o stea
cereasca, o floare pamanteasca, dar mai bine un oras
precum un varf de auras. Iubirea este-o carte, cartea e-un
roman, romanul e-o poveste, povestea-i inselaciune,
inselaciunea e-o minciuna, minciuna este-o boala, boala
este-un simt, iar simtul e iubirea, iubirea pentru acest magic
oras. Suflarea calda ce se avanta cu atentie directa spre
punctul dubios al graiului dulce, ne prezinta imagini
nedescrise si neintelese despre… Oooo, Chisinau, oras
imparatesc al Moldovei scumpe mosiereasca, doar tu
intelegi versurile cuprinse intr-un buchet al frumusetilor
doar, doar ale tale.
Lacrima-dulce alinare
Lacrima nu e tristetea, cea de care toti se tem
Lacrima curate a muntelui se revarsa cu blestem?
Nu, deschide ochii nu mai fi atat de-amar!
Ea-si arata iubirea, cea a vietii indrumar.
Daca lacrima nu cade pe pamant sau pe obraz
Nici izvorul nu vac urge susurand asa viteaz.
Lacrima e o licoare pentru suflet incruntat
Cum copacul fruct nu are si ar plange neincetat.
Lacrima curate spintecata din greseli
Iti deschide ochii catre bunul Dumnezeu.
Framantari si sentimente si emotii sufletesti
Se-adancesc oftand in mare si-n nisipuri pitoresti.
Doua lacrimi curata pamantul
Napadit de buruieni amare
Ce-ti alina legamantul
Intr-un plans de salcii curgatoare.
Locurile ciunte unde larima se-nalta,
Sunt noptile de aur, calde, stricte ca o balanta.
Am sentimental ca-I ora tarzie
De-ati mangaia sufletul cu lacrima stravezie,
Iar ranile timpului adunate de valuri
Se spala c-un zambet din palide maluri
Ah, iertarea durerilor prin lacrima arsa
Asterne petale de flori pe matasa duioasa
Precum o amintire pastrata,
Cu greu adunata…
O dragoste disparuta…

Intr-o noapte pe cerul albastru senin


Simtit, capturat de-o pensula neagra
Si-ngandurat de-un parfum sublime
Te plimbi ca-ntr-o lume sculptata si rara.

Acoperati ochii ca sticlele sclipind,


Caci pat ace stabate cumplit hartia
Te pierde prin ganduri usor pribegit
De-un cer instelat si-o stea argintie.

Dincolo, departe pe masa intr-o padure


Topindu-se ceara ce atarna pan-la podea
Iti coloreaza bataile inimii obscure si sumbre,
Iti incalzeste sufletul prin soaptele de cafea

Monoton tu urci spre cer


Cu pasi subtili si ochii ca de fier,
Si brusc intr-o clipa mai scurta
Te oglindesti in propia-ti soarta.

In fata treptelor parca albe


Se propaga o bezna cu presimtiri calde
Si parfumul imbibat in tesaturi moi,moi
E spalat de-un val adanc, de niste ploi.
Si parca nu-ti mai simt caldura sufleteasca,
Caci in bezna intunecoasa si deasemenea fireasca
Te observ departe pe un nor mai fin si gingas,
Dar fragil si vrajmas.

Iar ura larga spre-o iubire infinita


Plasata intr-un vers de-o lupta cumplita
In gand ca dorul, si amarul
Pe-un varf de stanca precum jarul

Nu dor nu lacrima sau ocean


Ci doar iubire trecatoare
Putrezita-ntr-un roman
In care dragostea dispare.
Trecut lasat in urma

Uite dincolo de zid


Se reflecta o minune
E umbra lui baiazid
Din trecut ca un taciune.

Sentiment de nedescris
Este-a lumii, trecut, scris
Ce in urma stramoseasca
Pasii adormiti paseasca.

Viata-i ca o lumanare
Ce-n trecut ea s-a topit
Lasand urmele din care
Timpul fuge amutit.

Iar sculpturile din piatra


Lasate-n spate, neputincioase
Nu le vedem in poezii de vatra
Ci doar in versuri calduroase.

Nu vom putea uita vreodata


Amintirea stransa intr-un frumos trecut
Ca niciodata…
Blestemul greu ramane un tinut.
Timpul calator, plecand si suspinand
Nemiloase amintiri in prezent deschizand
Despre al nostrum neam in momente plecand
Dureri in suflet indurerand

Iar casa inconjurata de panza cenusie


Cu stropi de roua uitati si revarsati
Si spini de trandafiri ca-ti provoaca urgie
Pe prafuri de cenusa in picioare calcati.
Dragostea de limba ta materna

Limba strabuna-i limba romana


E cea mai frumoasa si mai iubita

Limba romana-i limba maternal


Si daca n-o stii viata-i pierduta.

Iubeste-ti limba ta si tara


Si ai sa fii mereu stimat
Iar stele iti vor lumina in cale sara
Si-ti vor zambi neaparat.

Iubeste si vei fi iubit mereu


Stimeaza si vei fi stimat oricand
Vorbeste-ti limba cand ti-i greu
O limba trebuie sa ai in gand.

In limba ta tu poti sa plangi


In liba ta tu te gandesti
In limba ta tu poti sa razi
Sa spui oricui cat o iubesti.

Limba este o comoara


Limba ta este-un dar
Limba este-o lacrimioara
Ce-nfloreste iar si iar.

De-ai sa pleci departe


Undeva prin lume
Sa nu uiti de mama
Ce ti-a dat un nume,
Nici nu te desparte
De ce ai mai sfant
Dragostea de limba-i una pe pamant.

S-o vorbim cu demnitate


Sa o aparam mereu
Sa o nizi chiar dupa moarte
Va fi lucrul cel mai rau.
Povata

La ore fii activ si linistit


Si viata la liceu va fi usoara
Ca sa raspunzi la intrebari – fii pregatit
Si ai sa vezi ca timpul zboara

Din drumul lung si greu al vietii


N-ai strabatut decat putin
Doar lupta cu avantul tineretii
Si vei invinge restul anilor ce vin.

Nu plange cand soarta te apasa


Si nici nu plange dup-al tau destin
Caci dupa chin viata-I frumoasa
Cum dupa ploaie cerul e senin.

Trecand vreodata pe langa liceu


Iti vei aduce-aminte de clipele frumoase
Si-n cugetiti va aparea mereu
Cum raspundeai de fiecare data-n fata clasei.

Si orele-ti pareau la nesfarsit


Acuma nu e chiar asa
Prin viata treci si mergi grabit
Si ai impresia ca ai mai invata.

Cine sunt eu?

Eu vin de-acasa.
Si-am fost mereu de-a mamei mele
Sunt lacrima aleasa
Cu ale mele rele cu ale mele bune.

Eu vin de-acasa
De pe pamanturi roditoare-ntotdeauna
Sunt iarba deasa
Cu ale mele luate impreuna.

Sunt si de-a tatei


O iubitoare inraita de frumos
Si din Luceafarul seratei
Aleg doar omul inimos.

Mai cred ca-s fata primaverii


Ce va-nflori-n livezi ca merii
Si cred ca-s fiica toamnei colorate
Asemeni frunzei de pe ram indurate.

Voi fi si eu un muritor de rand


Cu dragoste in suflet si in gand
Voi dveni Luceafar ca bunicul meu
Cu sufletu-mpacat mereu.

Iubirea sentiment inaltator al fiintei

Iubirea cu greu poate fi definite in cuvinte, dar nu,


nu ne putem opri din a cauta drumurile spre raspunsuri
sau povesti care sa ne spuna ca iubirea exista, e acolo, am
trait-o si o traim, si il face pe om altfel.
Ce este iubirea? Realitate, vis, speranta… Iubirea
este cea mai frumoasa muzica din partiture vietii. Fara ea
notele musicale nu ar avea cur aj de a juca pe
portativ. Iubirea este un zambet innocent, o imbratisare
patimasa, o privier arzatoare si un suflet smuls din
piept.Iubirea e chimie. Sentimentul de iubire este singurul
care te determina sa te schimbi, sa renunti la egoismul tau.
Iubirea-i pasiunea interioara ce te reprezinta si iti purifica
gandurile si durerile. Iubirea este intregul inteles al vietii
si existentei noastre. Iubirea-i ca o floare minunata, dar ai
nevoie de curaj pantru a o culege de pe marginile
prapastiei infricosatoare. Dragostea trebuie apreciata fara
a cadea in optimism sau pessimism, fara a-ti construe o
filozofie din propriile temeri sau o morala din propriile
dezamagiri. Se spune ca iubirea este oarba… Si da e
adevarat, eat e face sa visezi cu ochii deschisi in timp c iti
acopera mintea cu un val de sperante si vize, te face sa
crezi in puterile tale, te face sa crezi ca nereusirile se
indeparteaza de tine. A iubi este insasi legea vietii. Daca
vorbim cu dragoste cuvintele noastre vor capata o forta
neinchipuit de deosebita. Anume modul in care ne
expunem, tot se datoreaza iubirii. Iubirea este o tema
existenta in toate literaturile din toate timpurile. Multi mari
scriitori au abordat tema iubirii in operele sale fascinante
si tot datorita iubirii care i-a facut sa iubeasca iubirea din
poeme. Nu poti stapani iubirea, da, ea este o admiratiei si
o afectiune care iti da puteri dar nu pentru razbunare si nu
in potriva ei. Valul de iubire ne surprinde vesnic prin
tandretea miraculoasa ce se comporta ca o felina.
Dragostea e o scanteie divina, este unica, este absolut
ireductibila. Visiunea specifica difuzata de-un ecou
dragostesc niciodata nu se va asterne pe jos precum praful
de grifa neagra. Melancolie, splendoare, pasiune… Trei
cuvinte, dar redau atatea imgini, atatea ganduri si o
lumina arzatoare puternic. Cand iubesti creezi o lume doar
a ta, o lume in care iubirea-i personajul principal din
filmul preferat. E frumos sa iubesti. Iubesc iubirea, eat e
alina. Iubirea e un cumul de sentimente si emotii atat de
intense si valoroase incat e greu sa te dezbarasezi de ea.
Nici macar scrisul despre iubire nu cred ca ne face cinste.
Patrunde in minunata putere a caldurii degajata
exclusivist din iubire. Catalizarea emotiilor este
imposibila, insa daca iubesti reusesti sa depasesti si acest
obstacol. Cred ca iubirea e un miracol adus de peste mari
si tari, lumi si universuri. Iubirea-i mai mult decat o
poveste, mai mult decat o viata, dar nu, viata insasi
depinde de iubire. Nu-mi vine sa cred ca un cuvant atat de
inofensiv ,,iubire” poate naste mii de contradictii in miezul
constiintei mele vibrante. Nu-mi vine sa cred ca acest
sentiment ciudat si totodata placut, schimba lumea. Uneori
cred ca doar iubirea poate incheia razboaie si readuce
pacea acolo unde flacara firava a unei sperante tarzii
paleste si tremura si danseaza pe o coregrafie lenta,
agonizata. Iubind te salvezi pe tine insurti de la o
condamnare nestiuta. De fiecare data cand o stea
sageteaza imensitatea cerului de deasupra in noptile tarzii,
sageteaza si in sufletul tau o aroma de iubire.
Iubirea ne va sopti intotdeauna cu glasul ei lin si curat ca
doar ea, si doar ea e singura… Nu mai am cuvinte, caci
sentimentele si starile sufletesti nu pot fi scrise pe o foaie si
apoi citite, NU MERITA! Ele sunt mai mult deatat.