UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE MASTER: DREPT PENAL ȘI PROCEDURĂ PENALĂ
ANUL II

REFERAT

DISCIPLINA: Jurisprudența CEDO în materie procesual penală

TEMA: Considerații privind expertiza judiciară în materie penală în lumina

exigențelor CEDO

Titular Disciplină: Lector Univ. Dr. BOGDAN BODEA

Masterand: ILAȘ PAUL-ADRIAN

ORADEA
2021
Cuprins:

Capitolul I. Noțiuni introductive.............................................................................................................3

Capitolul II. Expertiza judiciară în lumina CEDO......................................................................................4
II. 1. Principiile directoare ale unui proces echitabil...........................................................................4
II. 2. Rolul expertului în dreptul jurisprudenţial..................................................................................5
Concluzie................................................................................................................................................8
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................9

2
 Capitolul I. Noțiuni introductive

Expertiza reprezintă în dreptul procesual penal un procedeu probatoriu deosebit de

important. Organele judiciare sunt obligate, atunci cînd consideră necesar, să apeleze la
concursul unor specialiști pentru lămurirea unor aspecte ale cauzei în scopul respectării atât a
principiului aflării adevărului, cât și a principiului dreptului la un proces echitabil. Codul de
Procedură Penală care a intrat în vigoare în anul 2014 respecta, de principiu, exigențele
CEDO în ceea ce privește administrarea probei cu expertiza însă, prin adoptarea O.U.G.
18/2016 au fost introduse în actul normativ menționat anterior dispoziții care încalcă în mod
flagrant principiile consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În scopul elucidării aspectelor pentru care este necesară opinia unui specialist, în
sistemele juridice europene judecătorul are, în general, posibilitatea de a recurge la serviciile
unui expert a cărui sarcină este aceea de a-l lămuri asupra chestiunilor tehnice care sunt
indispensabile soluţionării litigiului. Drept consecinţă, expertul, îşi asumă un rol eterogen,
similar celui de auxiliar al justiţiei, dar care îi conferă totodată o poziţie importantă, aproape
predominantă, în ceea ce priveşte organizarea elementelor pe care judecătorul îşi va întemeia
hotărârea şi, prin urmare, în ceea ce priveşte aflarea adevărului.
Pentru că activitatea expertului se desfăşoară chiar în cadrul etapei administrării
probelor, desfăşurarea activităţii sale trebuie să se conformeze principiilor generale care
trebuie să fundamenteze orice procedură judiciară care se doreşte a fi în conformitate atât cu
regulile unui stat de drept, cât şi cu dispoziţiile aplicabile ale Convenţiei europene a
drepturilor omului (Convenţia). Nu trebuie pierdut din vedere faptul că orice procedură care îl
pune pe judecător în situaţia de a se pronunţa asupra unei învinuiri în materie penală trebuie
să satisfacă condiţiile impuse de Curte în materia dreptului la un proces echitabil (articolul 6
din Convenţie)1.

Cauza Moyseyev contra Rusiei.

1

3
 Capitolul II. Expertiza judiciară în lumina CEDO
II. 1. Principiile directoare ale unui proces echitabil
Convenţia impune statelor să asigure justiţiabililor beneficiul respectării cerinţelor
unui proces echitabil, principiu care se deduce, printre altele, din regula generală a
preeminenţei dreptului. De asemenea, articolul 6 al documentului mai sus menţionat expune
într-o manieră detaliată imperativele inerente acestei noţiuni în cazul proceselor privind
învinuirile în materie penală.
Convenţia păstrează tăcerea cu privire la materia expertizelor. Prin urmare, problema
care se ridică rezidă în a determina rolul care trebuie atribuit experţilor în cadrul procedurii
faţă de obligaţiile care îi incumbă statului privitor la asigurarea unui proces echitabil. Dintru
început, Curtea şi-a pus întrebarea dacă experţii pot fi asimilaţi martorilor la care face referire,
în materie penală, paragraful 3 alineatul d) din articolul 6. Această dispoziţie care consacră
dreptul de a interoga sau de a determina interogarea martorilor acuzării şi de a obţine
convocarea şi interogarea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării, a fost
interpretată în sensul impunerii unei depline egalităţi a armelor 2. Cu toate acestea, ea lasă
instanţelor naţionale sarcina de a aprecia asupra pertinenţei unei solicitări de probe în măsura
compatibilitătii cu noţiunea de „proces echitabil” care domină ansamblul reglementării
articolului 6.
Apreciind totuşi că, într-o interpretare literală, textul mai sus menţionat vizează
martorii şi nu experţii, Curtea a examinat posibilitatea unei eventuale includeri a expertului în
sfera mai largă a noţiunii de „proces echitabil” care, în plus, acoperă situaţia expertului atât în
cadrul unei proceduri penale, cât şi în cadrul unei proceduri civile.
În materia probelor, jurisprudenţa precizează că admisibilitatea acestora este supusă în
primul rând regulilor dreptului intern, deoarece este de competenţa instanţelor naţionale să
aprecieze asupra elementelor care rezultă din acestea. Sarcina Curţii constă în a analiza dacă
procedura privită în ansamblu, incluzând deci modul de prezentare a mijloacelor de probă, a
păstrat un caracter echitabil.
Într-adevăr, respectarea „principiului contradictorialităţii” constituie una din
principalele garanţii ale unei proceduri judiciare. Astfel, părţile unui proces au dreptul de a lua
cunoştinţă de orice probă supusă judecătorului în vederea influenţării deciziei sale şi de a
dezbate asupra acesteia. Rezultă de aici că mijloacele de probă trebuie administrate, în mod
2
Cauza Matyjek împotriva Poloniei

4
obişnuit, în şedinţă publică, în vederea unei dezbateri contradictorii 3. Cu toate acestea, acest
lucru se dovedeşte a nu fi întotdeauna posibil, în special în materie penală. Într-o astfel de
ipoteză, partea interesată trebuie să fi avut posibilitatea adecvată şi suficientă de a contesta
respectivul mijloc de probă, la momentul prezentării sale sau la un moment ulterior.
În particular, în ceea ce priveşte respectarea „principiului contradictorialităţii” în
cadrul administrării probelor şi, în special, referitor la garanţiile procedurale faţă de
implicaţiile efectuării unei expertize, Curtea a precizat că acestea privesc în primul rând
instanţa învestită cu pronunţarea hotărârii. Prin urmare, nu poate fi dedus un principiu general
şi abstract conform căruia, atunci când un expert a fost numit de o instanţă, părţile trebuie să
aibă, în toate cazurile, posibilitatea de a asista la discuţiile conduse de acesta sau de a le fi
comunicate probele pe care acesta le-a luat în considerare.

II. 2. Rolul expertului în dreptul jurisprudenţial

După cum este cunoscut, dreptul Convenţiei este în mod esenţial de sorginte
pretoriană. Prin urmare, dreptul comun european în materia drepturilor fundamentale se
conturează tocmai prin raportare la soluţiile de speţă. Decurge de aici că circumstanţele de
fapt joacă un rol esenţial în definirea graniţelor acestui drept.
În cauza Bonisch, reclamantul, administrator al unei întreprinderi specializate în
producţia de carne afumată, a fost învinuit de încălcarea reglementărilor în domeniul
alimentar. Urmărirea penală fusese declanşată în urma denunţului formulat de directorul
Institutului de Igienă al Universităţii din Viena, cel care, ulterior, a fost desemnat drept expert
în cauză de către instanţă. Curtea a avut în vedere rolul directorului în cadrul procedurii
penale şi maniera în care acesta şi-a îndeplinit sarcina încredinţată. Curtea a evidenţiat
dezechilibrul rezultând din faptul că, potrivit legii, expertul avea un rol de asistent neutru şi
imparţial al judecătorului şi că, prin prisma acestui fapt, declaraţiile sale trebuiau să aibă mai
multă greutate decât cele ale unui expert-martor audiat la solicitarea acuzării. Subliniind rolul
preponderent al directorului Institutului în cauză, precum şi faptul că apărarea a fost lipsită
de„orice posibilitate de a obţine numirea unui contra-expert”, Curtea a reţinut încălcarea
principiului unui proces echitabil în următorii termeni: „se înţelege cu uşurinţă faptul că
îndoielile poartă, în special în beneficiul „învinuitului”, asupra imparţialităţii expertului care
este chiar persoana al cărei raport a provocat declanşarea acţiunii penale, in speţă, aparenţele
îl apropie pe director mai degrabă de rolul de martor al acuzării. Audierea sa în cursul
dezbaterilor nu contravine în sine Convenţiei, dar principiul egalităţii mijloacelor care

3
Cauza Foucher împotriva Franței; Bulut împotriva Austriei, Bobek împotriva Poloniei

5
decurge din noţiunea de proces echitabil şi este ilustrat de paragraful 3 d) al Articolului 6 (an.
6-3-d) impunea existenţa unui echilibru între această audiere şi cea a persoanelor care, cu
orice titlu, ar fi fost sau ar fi putut fi audiate la cererea apărării."
În cauza G.B. contra Franţa, reclamantul fusese acuzat de viol şi agresiune sexuală
împotriva minorilor. în cursul cercetării penale a fost dispusă o expertiză psihiatrică menită să
determine existenţa unei eventuale anomalii mentale sau psihice a acuzatului şi să evalueze
periculozitatea acestuia. în final, experţii au apreciat că acuzatul nu este „periculos” în sensul
psihiatric al termenului. Curtea a reţinut în acestă privinţă că raportul scris al experţilor a fost
„dacă nu favorabil reclamantului, cel puţin nuanţat’.
Or, în cursul depoziţiei sale în faţa instanţei, unul dintre experţii desemnaţi a beneficiat
de o suspendare de cincisprezece minute pentru a analiza probele administrate de ministerul
public cu privire la comportamentul sexual al reclamantului la vârsta adolescenţei. Conform
reclamantului, în urma reluării audierii, expertul a emis „o opinie incriminatoare în privinţa sa
şi în totală contradicţie cu raportul scris cu trei ani şi jumătate înainte."
Modificarea diametrală a poziţiei expertului alăturată refuzului de admitere a solicitării
de contraexpertiză, au determinat Curtea să reţină violarea principiului procesului echitabil,
conform următorului raţionament: „Curtea reaminteşte că simplul fapt că un expert, în cadrul
audierii sale în faţa curţii cu juraţi, exprimă o opinie diferită de opinia sa scrisă, nu contravine
în sine regulilor procesului echitabil. De asemenea, dreptul la un proces echitabil nu impune
ca instanţa naţională să desemneze, la solicitarea apărării, un nou expert atunci când chiar
opinia expertului ales de către apărare este în sensul celor susţinute de acuzare. în fine, refuzul
de a dispune o contraexpertiză nu ar putea fi considerat în sine ca fiind inechitabil." (par. 68).
„Cu toate acestea, Curtea subliniază că, în speţă, nu este vorba doar de exprimarea de către
expert, în cadrul audierii la bară, a unei opinii diferite de aceea expusă în raportul său scris, ci
de modificarea diametrală a poziţiei acestui specialist în cadrul aceleiaşi audieri. Se reţine, pe
de altă parte, că solicitarea contraexpertizei formulată de către reclamant a fost ulterioară
acestei „reveniri”a expertului survenite pe parcursul audierii după o rapidă trecere în revistă a
noilor probe şi în sensul unei luări de poziţie extrem de nefavorabilă reclamantului. Or, chiar
dacă este dificil de evaluat influenţa pe care o are opinia unui expert asupra deciziei juriului,
Curtea apreciază drept foarte probabil ca o schimbare de poziţie atât de bruscă să confere
opiniei expertului o greutate cu totul specială.”
De asemenea, este oportun să reliefăm importanţa pe care expertizele o pot avea în
cadrul desfăşurării unui proces cu privire la dreptul de a obţine o hotărâre definitivă într-un
interval de timp rezonabil. Ceea ce trebuie subliniat cu privire la acest aspect este faptul că

6
întârzierea în efectuarea unei expertize poate determina prelungirea duratei procedurii. Este
vorba de un element pentru care, în ultimă instanţă, statul este ţinut să răspundă.
Într-adevăr, statul este garantul întregului ansamblu al serviciilor pe care le conferă şi
nu doar al organelor sale judiciare. După cum a subliniat Curtea în cauza Ridi „experţii
acţionează în cadrul unei proceduri judiciare controlate de către judecător care rămâne
însărcinat cu instrumentarea cauzei şi cu celeritatea desfăşurării procesului."

7
 Concluzie

Se observă din jurisprudenţa Curţii, făcând abstracţie de aspectul duratei procedurii,

impactul pe care efectuarea unei expertize îl poate avea asupra obiectului cauzei, precum şi
răspunderea care incumbă în egală măsură în ambele materii statului şi, în particular,
autorităţilor judiciare care au sau ar trebui să aibă controlul desfăşurării cauzei.
Principiile egalităţii armelor şi al respectării dreptului la apărare se întrepătrund,
eventualul dezechilibru care ar putea rezulta în cadrul unei proceduri din cauza modului de
efectuare a unei expertize poate împieta asupra caracterului echitabil al procesului şi fonda
angajarea răspunderii internaţionale a statului.

8
 Bibliografie

Jurisprudență:
- C.E.D.O, Cauza Matyjek împotriva Poloniei,
- C.E.D.O, Cauza Foucher împotriva Franței,
- C.E.D.O,  Bulut împotriva Austriei,
- C.E.D.O, Bobek împotriva Poloniei,
- C.E.D.O, Cauza Moyseyev contra Rusiei.

Legislație:
- Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
- Constituţia României;
- Codul de procedură penală;
- Convenția europeană a drepturilor omului;