PERSONAE

Jurnalism, Facultatea de Stiinte Juridice,

Universitatea "Valahia", Târgoviste, anul II

Redactia:

Georgiana BARBU, Georgeta CIOCIOIU, Loreley DINU, Catalin HEASCA, Ana-Maria

DRAGOMIR, Larisa DRAGOMIR, Andreea DUMITRA, Irina ION, Adriana IRIMIEA, Laura
MATEESCU, Luchian MIHALCEA, Alina PENICA, Isabela Mihaela PICA, Mihaela SANDU,
Edy SPRIRIDON, Gabriela TUTUIANU, Petre VALS, Cristina ZABAVA

Coordonator: George ANCA

MINUTE DE CURS

Comunicarea interpersonala este definita ca un proces global care integreaza cuvinte, mimica,
priviri, gesturi si raporturi spatiale. Globalitatea acestui proces nu este una logocentrica.
Privita ca un proces în desfasurare, comunicarea, în general, consta în transmiterea si schimbul
de informatii, de mesaje între persoane, în circulatia de impresii si de comenzi, în împartasirea
de stari afective, de decizii si judecati de valoare care au ca scop final obtinerea de efecte la
nivelul particular interior al fiecarui individ.
Comunicarea si informatia sunt în stransa relatie, în contrast si în succesiune, daca vorbim
despre timpurile în care traim.
Daca analizam cultura comunicarii si comunicarea culturilor, trebuie avut în vedere un concept
esential, anume comunicarea relationala, care cuprinde constientizarea, blocajele indivizilor,
managementul conflictului si al stresului.
Legea Atractiei Universale reprezinta o latura importanta a comunicarii interpersonale.
Individul care incearca sa se faca atragator concepe aceasta relatie de interactiune ca fiind un
joc al seductiei.
Exista o replica renumita cu privire la atractivitate "nu vreau sa atrag ceva sa nu se intample".
De fapt, în comunicarea interpersonala se discuta pozitia contextuala. Participantii implicati
sunt putini, sunt interactanti ai comunicarii interpersonale, sunt în proximitate fizica fiecare cu
fiecare si exista multe canale de comunicare senzoriala, iar feed-back-ul este imediat atunci
cand intre indivizi se comunica.
Comunicarea în dezvoltare presupune un grup mic de cel putin trei persoane dar nu mai mult de
15, care trebuie sa aiba un scop comun.
Apare aici si conceptul de "sinergia grupurilor" adica interconexiunile vazute sau nevazute
dintre indivizii respectivi.
Se vorbeste în cadrul comunicarii interpersonale si despre identificarea cu celalalt si luarea
deciziilor. Este recunoscuta sintagma "nu fiecare vrea sa fie lider"- de fapt, fiecare vrea sa fie
lider dar este mai puternica teama de a avea succes.
Grupurile de indivizi ofera totdeauna oportunitatea de a avea noi prieteni.
Exista mai multe categorii de grupuri:
-grupuri de lucru
-grupuri de gândire-grup think
-grupuri mediate-pe internet, pe chat, la o TV, etc.
Decizia într-un grup este de mai multe tipuri:
 Autocratica
 Democratica
 Laissez faire
 Abda cratiae
In fiecare grup de indivizi exista anumite roluri:
1. Roluri de grup

-initiator contribuitor
-cautator de opinii
-elaborator si coordonator de programe
-evaluator critic
-energizatorul
-tehnicianul procedual
-inregistratorul

2. Roluri sociale:

-incurajatorul
-armonizatorul
-observatorul

3. Roluri individuale:

-agresorul
-dominatorul

Mihai Dinu, în lucrarea sa "Comunicarea" vorbeste despre religie ca fiind un fapt de

comunicare: "Nu crede în Dumnezeu, ci crede în posibilitatea de a comunica cu el". Noica este
de parere ca în acest tip de cunoastere sunt evidente limitele inerente ale expresiei verbale.

Georgeta Cicioiu

CONVERSATIA - CALEA SPRE

SUCCES

1. BRAINSTORMING
2. GROUTHINK
3. BRAINWASHING
4. 7 CHALLENGES OF IP
5. MANAGEMENTUL CONFLICTULUI

Cursul "Comunicare interpersonala" începe cu brainstorming. Rezultatul acestui scurt test este:
Heasca/ finesse - frumos - naturalete primavera
Comunicarea interpersonala reprezinta influentarea noastra de catre ceilalti si deasemenea felul
în care îi influentam noi pe ceilalti. Cei mai de succes oameni sunt cei care sunt conversationisti
de succes.
Comunicarea de grup (gândirea de grup) poate reprezenta o teorie negativa. (Ex : Invadarea
Irak-ului). Brainwashing : toata viata noastra poate fi o spalatorie de creiere daca nu încercam
sa comunicam, însa imaginatia este mai usor de manipulat.
"The 7 challenges" este o carte despre comunicarea interpersonala si despre modul de "a
comunica mai comunicativ". Cele 7 provocari sunt :
1. A asculta mai atent si cu mai multa receptivitate.
2. A explica intentia conversationala si a invita consimtamânt.
3. A te exprima pe tine însuti mai clar si mai complet.
4. A traduce plângerile si criticismul în cereri transformative.
5. A pune întrebari cu raspuns deschis si mai creativ.
6. A exprima mai multa apreciere si încântare.
7. A adopta perspectiva învatarii.
Un lucru important este : sa vezi fiecare conversatie ca pe o oportunitate de a te perfectiona.
Când începe un conflict este foarte important sa iei seama de unele reguli : sa te calmezi; sa
respiri încet si adânc; sa te gândesti la ceva placut; sa te concentrezi asupra unor scopuri
pozitive etc.
De asemenea esentiale sunt întrebarile radicale pentru timpuri critice :
 Ce mi se întâmpla ?
 Ce urmeaza sa se întâmple cu mine ?
 Care este sursa nelinistei ?
 Ce doresc cu adevarat ?
 Cu ce am contribuit eu la viata ? Etc.
Pentru a obtine atentia partenerului, acorda-i atentie, asculta si da o reformulare a ceea ce ai
ascultat. A face cunoscut (THE ACKNOWLEDGE) gândurile si sentimentele celeilalte
persoane nu înseamna ca le aprobi. De retinut : "Sa asculti din trecut cu instrumentele
prezentului. "

Ana-Maria Dragomir

"ECOLOGIE "
CU LITERE DE AUR
SAU
TOT DESPRE BANI E VORBA ? TACEREA E DE VÂNZARE

Ce sa întelegi atunci din "Tacerea e de aur" ? Vorbele ar valora ceva câtiva argintiti acolo, da'
TACEREA îti aduce monedele mai stralucitoare - aurul. Astazi auru'privit mai pragmatic
înseamna bani, si la aproape 20 de ani constatat ca astia chiar fac Pamântul sa se învârta. Da, da'
Pamântul se poate învârti pentru înca vreo cinci miliarde de ani, fara ca vreunei constiinte
umane sa-i pese. Ne uitam la unul dintre videoclipurile lui Michael Jackson si ne dam seama de
ce : astia ne taie padurile, fratilor ! ASTIA nu prea merita bagati în seama pentru ca ei îsi vad în
continuare de treaba lor, ceilalti conteaza. Unii îsi spun ecologisti si avertizeaza, scriind carti,
mai înfiinteaza un partid, tot pledând pentru ocrotirea naturii sub omul modern. Si mai exista
partea care poate lucreaza pentru primii si sustine pe undeva partida secunda. În orice caz, multi
sunt pro natura si n-ar dori ca la un moment dat s-o poata surprinde doar la gradina botanica sau
zoologica. Acuma problema e ca oamenii astia sunt de acord si cu politica "maleficilor"pentru
ca le aduce confort, specific ce-i drept, standardelor de viata contemporane. Si mai important e
ca amatorii de confort sunt platiti cu arginti care le cumpara, sa zicem, indiferenta. Arginti, nu
galbeni, indiferenta, nu tacerea-mare adevar. Sub presiunea argintilor, indiferenta îsi mareste
volumul cuprinzând alte si alte unghiuri de abordare ale cotidianului. Activi ramân ecologistii.
Activi, caci eficienti ramân galbenii. Dincolo de aste raporturi artificiale, natura n-are tupeu,
omul din plin, iar echilibrul trebuie cautat în tacere.

Petre Vlad

COMUNICAREA ÎN GRUPURI

Coeziunea de grup depinde de comunicare si de dependente reciproce : interactiune si

sentimentalism dintre indivizi. În cazul în care atasamentul emotional este puternic (familie)
dorinta inhiba comunicarea; daca este scazut comunicarea este încurajata. Frecventa
intercomunicarii între membrii unui grup este luata în general ca indicator al coeziunii de grup
si include identitati distincte. Trebuie avuta în vedere si marimea grupului, întrucât exista o
tensiune între cresterea marimii grupului si cresterea coeziunii si identitatii, rezultate direct din
dificultatea comunicarii între foarte multe persoane.
Grupurile tind sa genereze nu numai norme si relatii de putere ci si sisteme de prestigiu. Când
într-un grup sunt diferente recunoscute privind statutul si stima de care se bucura membrii
grupului, apare un sistem de "linii de influenta", care actioneaza în sensul controlarii si
directionarii activitatilor, chiar daca nu sunt institutionalizate.
În ceea ce priveste organizatiile formale, s-a convenit ca prototipul nu corespunde niciodata
perfect procesului real de comunicare.
Efectul de "radio sant" actioneaza rapid, diferentiaza si selecteaza informatia astfel încât
actiunea sa nu contravina Confidentialitatii. Transmiterea informatiilor se realizeaza în general
pe linie verticala - subalternii nu obisnuiesc sa comunice informatia sefilor.

Laura Mateescu

COMUNICAREA TRANSCULTURALA

Exista presupozitia conform careia diversele culturi reprezinta perspective diferite si imuabile
asupra lumii. Aceasta afirmatie este exagerata.
Mai întâi, în pofida tuturor discutiilor cu privire la deosebirile de perspective, împartasim mai
multe în comun chiar si cu cei de care ne despart culturi diferite. Perpectivele asupra lumii nu
sunt ermetice si altii pot avea acces la ele, si noi putem sa iesim din interiorul lor.
Disputele ireconciliabile între culturi si segmentul societatii apar uneori pentru ca exista
deosebiri de valoare, în mod similar însa disputele de nerezolvat se produc si atunci când
valorile coincid. Putem - si adeseori ajungem - sa vedem lucrurile asa cum le vad si ceilalti; nu
numai din propria noastra cultura, ci si cei din culturi radical diferite. Tucidide aduce la viata
zbuciumul razboaielor ateniene; Ruth Benedict ne face sa vedem "utilitatea canibalismului";
Fanckner ne arata cum stau lucrurile pentru un adult cu minte de copil. Posibilitatea comunicarii
între culturi este probabil inseparabila de primul argument : de la bun început, o cultura diferita
ne ofera si puncte comune, puncte de contact, iar acestea ne permit sa ne miscam dinspre una
spre cealalta.
Desigur, unii oameni si unele culturi sunt mai usor de înteles decât altele. Alteori, la limita,
putem ramâne într-o bezna totala. Dar de cele mai multe ori aceste bariere pot fi depasite într-o
natura mai mare sau mai mica.
Putem vedea lumea asa cum o vad si ceilalti.

Gabriela Tutuianu

FRICA DE COMUNICARE

Traim în secolul vitezei. Asta înseamna ca fiecare dintre noi suntem într-o lupta continua cu
secundele. În acest vârtej simtim din ce în ce mai pregnant nevoia de a comunica si totodata
frica de a interactiona cu ceilalti.
În urma unui sondaj realizat în Statele Unite ale Americii, frica de comunicare este una dintre
cele mai mari probleme cu care se confrunta populatia. Dar vindecarea poate veni mai repede
decât ne gândim dupa spusele unui anunt de pe internet care garanteaza ca în 24 de ore ne scapa
de acesta fobie. Bineînteles asta nu e gratis… ci pentru "doar" 987$. Desi nu pun la îndoiala
existenta problemei, cred ca aceasta este mult mai profund înradacinata în mintea noastra ca si
urmare nu poate fi vindecata asa usor. Mai degraba ar trebui sa învatam înca de mici cum ?,
unde ?, cu cine ? comunicam.
Ar trebui sa fim mult mai atenti la acest aspect, sa nu ignoram importanta si necesitatea
interactiunii cu cei din jurul nostru cât mai benefic. Asta înseamna timp si cred, mai putini
bani !

Alina Penica

MINUTA 24.04.2004

Comunicarea interpersonala este una dintre cele mai complexe si mai importante modele de
comunicare.
Ca toate celelalte tipuri de comunicari, comunicarea interpersonala se divide în 4, din ea
nascându-se 4 caracteristici fundamentale :
1. comunicarea este inevitabila (engl. "inescapable")
2. comunicarea este ireversibila (engl. "irreversible")
3. comunicarea este complicata (engl. "complicated")
4. comunicarea este contextuala (engl. "contextual")
La rândul sau, contextual este clasificat astfel : context psihologic, context cultural, context
relational, context situational.
Putem spune ca aceasta comunicare interpersonala are mai multe personalitati, fiecare fiind
reprezentata de catre un individ :
1. directorul;
2. suporterul;
3. gânditorul;
4. animatorul.

Studiind cu atentie comunicarea între persoane, Kare Anderson a elaborat o serie de citate
reprezentative pentru persoanele interesate sa comunice :
"exista sase cai de a ne întelege mai bine"
"a observa ceea ce te leaga"
 "a detecta minciuna"
"sa fii clar în comunicare!"

Asadar, procesul comunicarii este unul foarte complex si este strâns legat de persoanele între
care exista o comunicare adevarata.

POESTON

Fericire, întelegere, dolari, femeie, frica, pace, sentimente…cuvinte si iar cuvinte. Ce simte
fiecare dintre noi atunci când ne gândim la aceste cuvinte ? Oare când spunem fericire ne
gândim cu totii la acelasi lucru ? Exista oare o fericire comuna, universala la care sa visam ?
Cred ca nu. De ce? Poate tocmai de aceea se naste aceasta problema, pentru ca nu exista fericire
comuna sau un sens comun al acestui cuvânt pentru toata lumea. Fiecare cauta un raspuns la
aceasta întrebare în sine, în minte, în suflet. Fiecare dintre noi încearca sa defineasca aceste
elemente care patrund în lumea noastra, în propriul nostru univers. Poate atunci când o sa
întelegem aceste lucruri, când o sa reusim sa ni le definim, universalitatea va fi mai usor de
atins.

Isabela Pica

LIMBAJUL
FACTOR AL EVOLUTIEI UMANE

Pentru dezvoltarea relatiilor umane, comunicarea este cel mai important factor. Limbajul este
cea mai simpla si cea mai utila modalitate de comunicare. Din descoperirile cercetatorilor,
reiese ca limbajul a aparut în urma cu 35 000, 40 000 de ani, la oameni care se aseamana din
punct de vedere fizic, adica la oamenii de cro-magnon. Acestia sculptau reprezentari elaborate
ale animalelor si fiintelor umane în os, piatra sau alte materiale. Au lasat picturi frumoase pe
peretii din zonele în care au trait, picturile lor fiind considerate adevarate capodopere de
compozitie si culoare. Multe dintre acestea au fost descoperite în Spania si în sudul Frantei.
Picturile oamenilor de cro-magnon au fost primele încercari de a stoca informatii. Apoi,
oamenii de cro-magnon au creat vorbirea, prin care au putut concretiza, planifica si conceptuali/
arca. Aparitia limbajului i-a ajutat sa se apere mai bine si sa exploreze regiunile din jur. Prin
limbaj, ei au putut transmite generatiilor viitoare modalitati de conservare a hranei, de încalzire,
prin care existenta umana devenea din ce în ce mai sigura si mai stabila. Pe masura ce oamenii
s-au raspândit si în alte regiuni, unde au avut de înfruntat si de rezolvat noi probleme,
modalitatile de vorbire s-au diversificat. Odata cu trecerea timpului, limbile mai vechi au fost
modificate. Cu toate acestea, lingvistii au identificat un numar de cuvinte în vocabulare a
cincizeci de limbaje preistorice, cuvinte ce pot fi gasite si în limbile moderne. Aceste cuvinte
puteau fi gasite si în urma cu 5 000 de ani, într-o "sursa comuna", proto-indo-europeana.
Acesta sursa comuna a condus la limba creata initial de oamenii de cro-magnon.
Astfel, dezvoltarea limbajului a facut posibil progresul oamenilor. Limbajul, ca forma a
comportamentului uman a avut consecinte profunde asupra indivizilor si societatii, fiind un
important factor pentru evolutia umana.

Iuliana Iriminescu

AVEM PERSONALITATE ?
Daca ne-am întrebat vreodata: "ce înseamna sa ai personalitate ?" raspunsul îl putem regasi în
formularea ideii acestui termen.
Fiind o creatie continua care trebuie întotdeauna sa se apere si tinde sa se depaseasca,
personalitatea este sediul unui conflict permanent ce are printre caracteristicile sale esentiale :
efortul inteligentei contra compresiunilor de orice fel, asupra carora triumfa în fiecare clipa.
Filosofic vorbind, personalitatea reprezinta, într-o oarecare masura, individualitatea umana care
se opune topirii în colectiv, mai bine spus, este ceva care nu poare fi definit, e o forta stranie ce-
si exercita puterea asupra sufletelor omenesti.
Tudor Vianu este cel care face o asemanare între constiinta individualitatii si arta, si afirma :
"obiect al nazuintelor plasmuitoare… personalitatea este propriul ei artist, mesterul care se
întocmeste dupa analogia artei".
Pentru multi dintre noi, a avea personalitate înseamna a avea valoare morala si artistica,
reprezinta lucrul ce ne diferentiaza unul de celalalt, trasatura proprie si intelectuala care are o
contributie valoroasa într-un domeniu de activitate, deziderat pe care multi îsi propun sa-l
ajunga si putini îl ajung într-adevar.
Pentru a ajunge sa dobândim cea mai înalta sinteza sufleteasca, adica sa avem personalitate,
trebuie sa stim sa utilizam cel mai puternic drog folosit de umanitate : "CUVÂNTUL" si cum
spunea Voltaire: "Cuvintele sunt pentru gândire ceea ce este aurul pentru diamant. E necesar
acestuia spre a fi montat, dar pentru aceasta e nevoie de putin aur. "

Ana-Maria Dragomir

COMUNICAREA ANIMALA

Comunicarea este procesul de transmitere a informatiei, a unui mesaj între emitator si receptor;
este un mecanism în dezvoltarea relatiilor interumane. A comunica înseamna a porni de la
aceleasi nevoi, hrana, reproducere.
Mai întâi omul a comunicat prin semne, apoi prin articularea cuvintelor, a avansat la scris,
urmând tiparul.
Comunicarea a existat si în lumea animala, astfel ca aceasta functie este o proprietate a materiei
vii manifestate genetic.
S-au descoperit astfel :
- comunicarea vizuala (realizata prin semne complexe, vizuale);
- comunicarea acustica (realizata prin sunete);
- comunicarea chimica, considerata cea mai raspândita (realizata prin degajarea unei anumite
substante care îl protejeaza sau îl ajuta sa se dezvolte).
Acest tip de limbaj este limbajul asa zis non-verbal caracterizat prin expresii, gesturi, vizeaza
conservarea speciei, existenta hranei.
Mesajele lumii animalice sunt sonore, gestuale, chimice, tactile, cromatice, luminoase, electrice.
Comunicarea animala include si comunicarea cu omul. Acesta a comunicat diferit cu speciile
agreate de el, realizându-se în doua situatii : utilitara si afectiva. Ea se realizeaza prin gesturi,
sunete sau limbaj, gesturile fiind de încurajare, chemare, respingere, amenintare, recompensa,
avertisment.
Prin comunicare înteleg astfel acel mod de a ne exprima cât mai usor si cât mai bine atât cu
oamenii cât si cu animalele.

Andreea Dumitra
 FERICITI SI CORUPTI
SAU INTRAREA ROMÂNIEI ÎN NATO

România a intrat în NATO. Dupa cinci ani de pregatiri care au urmat momentului dezamagitor
de la Madrid, oficialii NATO - si, în special, americanii - au decis ca România este, de data
aceasta, pregatita sa fie invitata sa adere la alianta nord-atlantica. Imediat dupa anuntul facut de
secretarul general al NATO, lordul George Robertson, românii s-au grabit sa se pregateasca
pentru vizita presedintelui american la Bucuresti. Bush a avut parte, la Bucuresti, de o primire
pe care la fel de proaspetii membri NATO din tarile balcanice nu au fost tot atât de dispusi sa i-
o acorde. Ca a venit prea devreme, în opinia unora, sau prea târziu, în a altora, cert este ca joi 21
noiembrie, România a fost invitata, în rând cu Estonia, Bulgaria, Letonia, Lituania, Slovacia si
Slovenia, sa adere la Tratatul Atlanticului de Nord. România a intrat, astfel, în Europa,
adoptând un detur geografic complicat si oarecum paradoxal, prin America.
Am intrat astfel în ceea ce deja a început sa se numeasca, mai cu seama în referintele strategice
ale partidului de guvernamânt, epoca "post-Praga". Pentru Partidul Social-Democrat, care s-a
grabit, de altfel, „generos", sa nu îsi aroge, macar la nivelul retoricii abordate saptamâna trecuta,
rolul exclusiv în succesul obtinut de România, începutul epocii post-Praga pune multe semne de
întrebare. Una dintre consecintele importante ale admiterii în alianta va fi aceea ca, indiferent de
partidul care va urma la guvernare în viitor, teoretic, liniile fundamentale de politica interna si
internationala vor fi garantate de apartenenta la NATO. Ceea ce nu înseamna, pe de alta parte,
ca reformele economice si clarificarile de ordin politic nu mai sunt acum decât o chestiune de
timp si nu de vointa politica.
Desi angajata, inclusiv de PSD, prin acceptarea invitatiei de a deveni membru cu drepturi
depline al NATO, vointa politica de la duce a bun sfârsit reformele deja demarate ramâne un
fapt ce trebuie, în permanenta, dovedit.
Adrian Nastase s-a vazut constrâns sa recunoasca, în luarile sale de pozitie, ca nu este unicul
artizan al intrarii României în NATO. În seara zilei de 21 noiembrie, premierul a aparut, dupa
presedintele Ion Iliescu, într-o interventie difuzata de postul national de televiziune si a spus, pe
un ton cumpanit si atent, câte ceva despre rolul guvernarilor anterioare în constructia
dispozitivului economic, politic si militar la standardele cerute de tarile Tratatului. Altruismul si
spiritul autocritic al primului ministru nu au mers însa excesiv de departe. Eforturile de
obiectivare facute, mai mult de ochii presei, de seful PSD nu au avut o existenta foarte lunga.
Pentru vizita presedintelui american si pentru organizarea marelui miting din Piata Revolutiei,
sefii filialelor judetene si din Bucuresti ale partidului au mobilizat, pe baza de tabel de
participare si de ecusoane, deplasarea disciplinata a „oamenilor muncii" veniti sa se bucure de
intrarea în NATO. Se pare ca la originea organizarii acestor amanunte s-a aflat Octav
Cozmânca, un specialist cu state extrem de vechi (mult ante- Praga, ca sa spunem asa...) în
mobilizarea "maselor".
Presedintele Iliescu, pe de alta parte, este autorul unor angajamente mult mai drastice din partea
României - facute pe 21 si pe 23 noiembrie, în discursurile rostite la Palatul Cotroceni, cu
ocazia decorarii presedintelui Bush, si în Piata Revolutiei - într-una din problemele considerate
extrem de nevralgice pentru societatea româneasca si anume coruptia. El a declarat, la
Cotroceni, ca „l-am asigurat pe domnul presedinte Bush de vointa noastra ferma de a ataca
frontal fenomenul coruptiei, prin toate mijloacele constitutionale si legale". Presedintele
raspundea astfel referirilor extrem de explicite pe care Bush le facuse deja cu privire la acest
capitol. Presedintele Iliescu are, de altfel, de ceva vreme, o atitudine oarecum critica la adresa
premierului Nastase. Ultimul motiv de schimb de replici în presa l-a constituit chiar noul
organism de lupta împotriva coruptiei, Parchetul National Anticoruptie (PNA), despre care
presedintele a afirmat ca ar fi supus unor presiuni de ordin politic. Premierul Nastase s-a grabit
sa contrazica afirmatiile presedintelui, dornic sa nu dea amploare unei discutii legate de coruptie
tocmai în preziua vizitei presedintelui Bush.
Cu toate acestea, coruptia se afla, fara îndoiala, în centrul problemelor pe care România trebuie
sa le rezolve, cu atât mai mult cu cât va deveni membra cu drepturi depline a NATO. Oficialii
nord-atlantici nu doresc ca, pe lânga „exportul de stabilitate geopolitica" pe care România îl va
face de acum înainte, tarile membre sa traga si consecintele unui „export de coruptie" si
instabilitate institutionala. Strategia post-Praga a partidului la putere ar trebui sa se orienteze cu
precadere catre combaterea acestui fenomen si mai putin asupra modalitatilor de demarare a
alegerilor anticipate.

Loreley Dinu

MAREA CONVERSATIE
SI MARILE IDEI

Marea conversatie se refera, în general, la seria de mari carti ale omenirii care au aparut dupa
1952.
Marea conversatie, asa cum s-a produs, este totusi partiala, ca orice lucru mare. Tehnica acestei
conversatii îi cuprinde pe marii autori ai lumii care formeaza o organizatie constienta specifica.
Acestia s-au unit, au format o echipa timp de 2000 de ani, discutând întotdeauna în acelasi fel.
Numai acum, în secolul XX s-a "spart" conversatia, nu s-a mai pastrat în aceeasi forma, dupa
aparitia hypertextului si a computerului. S-au creat alte lucruri în epoca contemporana, însa si
acestea importante si adevarate.
3 lucruri sunt importante în marea conversatie:
1. Cei mai mari autori;
2. Cele mai mari carti;
3. Cele mai mari idei.

Prin intermediul marii conversatii poti sa vezi cât de simbolica este ideea. În operele fiecarui
autor filosof - si nu numai - se spune exact ce idei se gasesc si câte sunt ele.
De exemplu, unii autori au 30 de idei, altii au 10. Un singur autor are 102 idei - TOMA DIN
AQUINO. GOETHE are 50 de idei în operele sale. Toti autorii au facut un indice în aceasta
mare conversatie: "autor catre autor" (fiecare se afla în conversatie cu celalalt). Pe baza acestui
indice ei au constatat, prin computerizarea marilor idei, ca singurul autor care nu conversa cu
nimeni din sistem era HOMER. Acest lucru se întâmpla deoarece, fiind primul în marea
conversatie nu avea cu cine sa converseze. Locul lui va fi luat la un moment dat de DANTE.
În cazul lui ARISTOFAN, marea conversatie este mai populara. În ceea ce-l priveste pe
VOLTAIRE, acesta era în conversatie cu Biblia.
HUTCKINSON gaseste marea conversatie ca o modelare, ca o structurare, ca un criteriu de
întelegere si de abordare împreuna a marilor autori care, daca nu sunt asiatici sau bizantini, sunt
occidentali. Ei exceleaza, se întâlnesc pe „tarâmul" acestor idei pe care le împartasesc. Ideile s-
au aglomerat precum cercetarea, nefiind vorba aici numai de istorie, de conversatie de salon, ci
de o comunicare la care contribuie cei mai mari autori. Ei abordeaza, eventual, idei comune,
care se inspira de la predecesori.
Deci, marea conversatie este un concept de istorie a ideilor prin care marii autori (literati,
filosofi, oameni de stiinta etc.) se întâlnesc si discuta marile idei. Ea este, de fapt, un dat, o
deductie prin care noi abordam cele mai mari idei ale celor mai mari oameni.
Ideea de baza referitoare la exprimarea intentiei si captarea atentiei este ca poti sa faci ca
partenerul tau sa coopereze la conversatie, când îi spui despre ce vrei sa vorbiti. Este vorba de
a-l atrage si de a-l face sa înteleaga ce vrei sa spui.
Sunt 4 cai de a-ti anunta intentiile când începi o conversatie:
1. Da-i partenerului o sansa sa consimta sau sa decline oferta unei conversatii specifice;
2. Îl poti face pe partenerul tau de conversatie sa asculte daca îi dai o descriere generala a ceea
ce vrei sa îi spui, sa-i comunici scopul pentru care îi declari acea intentie;
3. Pregateste-ti partenerul de discutie asupra a ceea ce urmeaza sa fie;
4. Anuntând partenerul despre subiect, îi dai de înteles ce rol are el însusi în discutie - daca este
un cunoscator al subiectului sau un participant în conversatie.
Asadar marea conversatie poate fi definita ca marele ocean sau marele canion. Este vorba, aici,
despre un concept care acopera posibilitatile infinite de realizare a marilor idei.

Georgeta Cicioiu

PSIHOLOGIA DE GRUP.
NATURA SI EFECTE

Gandim, memoram, actionam, simtim cu totul altfel atunci cand ne aflam în prezenta altor
persoane si cu atat mai mult cand intram în interactiune cu ele, decat atunci cand suntem în
"singuratate". Aceasta deoarece interactiunea genereaza trairi si stari psihice asemanatoare la
toti membrii grupului, trairi si stari care conduc, functioneaza dupa alte legi decat cele
personale. Dezbaterile furtunoase dintr-un grup, cu argumente pro si contra se soldeaza cu
aparitia unor opinii si atitudini colective; interactiunea membrilor grupului în vederea realizarii
unor scopuri naste norme comportamentale acceptate. Incercarea de solutionare sau chiar
solutionarea unor probleme dificile din viata grupului creaza stari de entuziasm, consens,
solidarizare a membrilor pe cand nerezolvarea lor, stari de furie colectiva, dezbinare,
desolidarizare, subgrupare.
Un prim efect, poate cel mai banal, il reprezinta schimbarea montajelor psihoindividuale ale
oamenilor. Sa presupunem ca avem o adunare foarte importanta. În preziua ei ne gândim cum
sa actionam, ce sa facem, ce sa spunem, luam hotararea de a "ataca" pe cineva. Cu acest
"montaj" psihologic ne ducem la adunarea respectiva. Este însa suficient sa vedem persoana
respectiva, sa aflam cateva informatii de la un coleg, sa-i ascultam pe altii, aducandu-i elogii,
pentru ca tot "montajul" nostru sa se naruie si fie ca nu mai luam cuvântul, fie ca spunem exact
opusul celor gândite acasa. Un alt efect al intrarii în functiune a psihologiei de grup îl constituie
aparitia unor comportamente ce sunt acceptate si insusite de grup. S-a constatat experimental ca
în momentul în care membrii unui grup se confrunta cu o problema, raspunsul colectiv difera de
cele individuale. Astfel subiectii au fost introdusi într-o camera întunecoasa în care s-a proiectat
pe un perete un punct luminos nemiscat, cerându-li-se sa precizeze în ce directie se misca
punctul si cat anume. Când subiectii au fost introdusi unul dupa altul, raspunsurile au fost
variate. Cand au fost introdusi toti deodata si rugati sa raspunda unul dupa altul, raspunsurile au
fost asemanatoare si centrate în jurul celui dat de primul subiect.
Ultimul efect este cel mai important dintre toate: psihologia de grup poate chiar sa deformeze
reflectarea realitatii, ducand la aparitia unor iluzii.
Data fiind importanta atat de mare a psihologiei colective, prin efectele pozitive sau negative pe
care le are, cunoasterea si utilizarea ei adecvata devine absolut necesara. Ea poate fi ca un cutit
cu doua taisuri: fie o adevarata "mina de aur", fie o "dinamita distrugatoare". Un eveniment
aparut pe neasteptate în existenta grupului creste sau scade moralul acestuia, suscita la stari de
satisfactie sau insatisfactie colectiva, impinge spre actiune colectiva.

Alice Dragomir

LIMBAJ VS. GEST

Auzim din ce în mai frecvent ca principala problema a omenirii este comunicarea, ca nu

comunicam eficient. Din nevoia necontenita de a comunica, oamenii au inceput sa invete cat
mai multe limbi straine, au infiintat nenumarate cluburi si organizatii, etc.
Cu toate acestea, trei din cinci oameni intrebati "Ce inteleg prin comunicare", raspund:
"schimbul verbal de idei". Ei bine, noi nu comunicam doar prin intermediul cuvintelor ci si prin
gesturi, mimica sau tot ce inseamna comunicare nonverbala.
Intrebarea care se impune este "Oare comunicarea verbala este mai importanta sau mai eficienta
decat cea nonverbala?"
Astfel, lingvistul francez J. Vendreyes considera gresita parerea ca gesturile sunt subordonate
limbajului sonor. Iar G. M. Zillio sesizeaza si un avantaj al limbajului gesturilor precizand ca în
vreme ce aparatul fonator nu poate produce mai multe gesturi emise simultan. În ceea ce-l
priveste pe Paul Ekman, el intrevede posibilitatea si chiar necesitatea realizarii unui limbaj
gestual universal.
De multe ori, gesturile care sunt mult mai greu de controlat decat cuvintele, ne tradeaza
gândurile sau senzatiile care ne incearca la un moment dat. Insa, foarte putini oameni tin cont de
gestica interlocutorilor sai.
Aud destul de des sintagma "as vrea sa intru în mintea lui". Ei bine, analizand sau cel putin fiind
atenti la gesturile celuilalt intelegi o parte din ce e în mintea acestuia.
De curand, am gasit un articol într-o revista care analiza gesturile unor cupluri celebre
incercand astfel sa detecteze eventuale probleme de cuplu existente dar nedeclarate. În timp, în
urma analizei previziunile s-au dovedit a fi adevarate.
Asadar, pentru noi, oamenii, comunicarea este esentiala iar gesturile sunt parte componenta a
acestuia, ele "spunand" mai mult decat vrem noi sa "auzim".

Alina Penica

VIATA CA TEATRU

"Viata ca teatru"- iata o idee dezvoltata de Eminescu cu secole în urma si care e inca atat de
actuala.
Traim pe o scena imensa, inconjurati de actori, mai mult sau mai putin profesionisti. Toti
purtam masti realizate cu menirea de a ne ascunde adevaratul "EU" de cei din jurul nostru. De
ce? Pentru ca atunci cand suntem descoperiti, cand ii lasam pe ceilalti sa patrunda în universul
nostru, în intimitatea personalitatii noastre suntem vulnerabili, dezbracati de orice scut si asezati
într-o lumina cruda, critica.
Si totusi, oricat de mult am incerca sa ne ascundem, la un moment dat apare în viata fiecaruia o
persoana care ne determina sa dam jos masca dupa masca si sa ne dezvaluim pe noi insine,
dornici de a fi intelesi, de a ne exprima neingradit, de a fi liberi.
Vom da atunci frau liber sentimentelor, pornirilor refulate atata vreme si vom lasa persoana
respectiva sa ne priveasca, sa se bucure de noi… Speram sa nu fim dezamagiti, asta ar fi
dramatic, ne-ar condamna forever la singuratate. Mihaela Sandu
 O PROBLEMA DE COMUNICARE

Comunicarea este unul din lait-motivele ultimilor ani. Pe de-o parte, companiile solicita în toate
anunturile date abilitati de comunicare si cel putin una sau chiar doua limbi straine. De partea
cealalta, angajatii/candidatii încearca sa-si amplifice aceste abilitati... Si pentru unii, si pentru
altii, drumul de la dorinta la realitate este, din pacate, destul de mare.
Comuncarea între un angajat si un angajator începe de la publicarea anuntului de angajare.
Citind cu atentie acest anunt îti poti face o idee foarte clara despre potentialul angajatorului
respectiv.
Un anunt de angajare ideal ar trebui sa cuprinda, printre altele:
 Denumirea si fisa postului, exprimate în termeni usor de înteles
 Denumirea organizatiei, industria din care face parte, localizarea postului
 Date complete despre procesul de selectie (perioada maxima de trimitere a candidaturilor,
actele care trebuie trimise, perioada de sustinere a interviurilor).
Ce nu trebuie sa cuprinda un anunt de angajare:
 Orice tip de discriminare în functie de sex, orientare sexuala, vârsta, nationalitate, rasa,
etnie, optiune politica, origine sociala, handicap etc.
 Cereri adresate candidatilor de a furniza informatii care contravin legislatiei în vigoare
Raspunsul candidatului la anunt este replica de comunicare a acestuia: transmiterea CV-ului si a
scrisorii de intentie. Modul de redactare a acestora denota gradul de interes, pregatirea,
abilitatile si limitele candidatului. Orice manager de resurse umane va va spune ca pentru un
anunt (chiar si redactat perfect) numarul de candidaturi irelevante ajunge la mai bine de
jumatate (ma refer aici la anunturi pentru pozitii executive sau de middle management, pentru
pozitiile de upper management si top management procentul scazând proportional). Ceea ce
reprezinta un procent foarte mare si denota o imaturitate ridicata a candidatilor. Si daca luam în
considerare sursele de informare aflate la dispozitia lor, lucrul este de-a dreptul descurajator.
O scrisoare de intentie trebuie sa fie din partea lui Ionescu catre firma s.c. Firma 1 s.r.l. Daca
aceeasi scrisoare este trimisa si de Popescu firmei S.C. Firma 2 s.r.l. sansele ca Popescu sa fie
chemat la interviu sunt foarte mici.
Urmatoarea ipostaza de comunicare între angajat si angajator este interviul. La un interviu se
comunica mult mai multe informatii decât dialogul propriu-zis între intervievator si candidat.
Astfel, comportamentul persoanelor care sustin interviul, modul în care sunteti primit si tratat în
timpul interviului de selectie pot fi elemente determinante în imaginea transmisa de firma.
 Sunteti lasati sa asteptati chiar ore în sir pentru ca toti candidatii au fost programati la
aceeasi ora sau la ore mult prea apropiate;
 Sunteti asezat pe un scaun incomod, în timp ce intervievatorul sta într-un fotoliu;
 Sunteti asezat în fata unei mese care simbolizeaza bariera dintre candidat si selectioner;
 Sunteti tratat cu aroganta sau îngaduinta superioara;
 Nu sunteti lasat sa vorbiti sau sa puneti întrebari;
 Nu vi se dau detalii despre firma, conditiile de lucru sau avantajele de orice tip ale postului
(în special nivelul de salarizare);
 Persoana care va intervieveaza da semne ca nu a citit CV-ul si scrisoarea de intentie sau
pune întrebari care o descalifica din punct de vedere profesional (de exemplu, la un interviu, sa
spunem, pentru un post de programator, cel care va intervieveaza se pricepe vag sau chiar deloc
la limbajul de programare respectiv);
 Nu vi se comunica la sfârsitul interviului, data exacta si felul în care vi se va anunta
rezultatul, si nu vi se specifica confidentialitatea cu care organizatia va trata aceasta activitate,
 Nu vi se anunta rezultatul negativ al interviului niciodata, puteti trage concluzia ca
compania la al carei post ati candidat, nu are nici un fel de profesionalism în managementul
personalului. Chiar daca o astfel de firma va selecteaza si va ofera un loc de munca, fugiti. Mai
devreme sau mai târziu veti ajunge sa regretati amarnic daca acceptati.
De partea cealalta, tinuta, atitudinea, discursul, materialele suplimentare (solicitate sau nu) pe
care le poseda candidatul si modul în care le prezinta (mape de prezentare, lucrari anterioare,
diplome etc.) reprezinta tot atâtea comunicari pe care candidatul le transmite firmei la interviu.
Ce trebuie sa faca un candidat la interviu? Pai, trebuie sa stiti ce se vrea de la dumneavoastra.
La un interviu, recrutorul doreste sa afle daca acel candidat:
 Poate sa duca la îndeplinire sarcinile din fisa postului
 Este suficient de motivat sa ocupe postul
 Cât de mari sunt sansele de integrare în cultura organizatiei
 Este cu adevarat cel mai bun dintre candidatii selectati
Deci, ceea ce are de facut candidatul este sa ofere un raspuns cât mai clar la aceste întrebari de
baza. De modul în care realizeaza acest lucru depinde reusita interviului. Cele doua etape
preliminare îti permit sa-ti faci o idee completa despre cum comunica acea firma cu angajatii
sai.
Din pacate, de multe ori dorinta de a lucra într-o firma anume sau pur si simplu dorinta de a gasi
un serviciu, indiferent unde, îi face pe candidati sa accepte fie pozitii neconforme cu pregatirea
sau firea lor, fie sa lucreze în firme cu care nu se potrivesc. De aici un grad foarte mare de
insatisfactie la locul de munca si o mobilitate extrem de mare a personalului (media de
ramânere într-o companie este de aprox. 1,5 ani/angajat, foarte mica în raport cu situatia din
Uniunea Europeana sau SUA).
Iar daca multe companii s-au trezit si au început sa apeleze la profesionisti în acest tip
comunicare, candidatii mai au ceva de lucru pâna la a deprinde macar elementele de baza ale
acestei comunicari. Câti dintre dumneavoastra aveti CV-ul completat într-o proportie rezonabila
(macar peste 70%)? Câti îsi însotesc candidaturile de scrisoare de intentie? Munca pe care o
prestati reprezinta o marfa. Nu depinde decât de voi cum o ambalati si cum si cui o vindeti.

Loreley Dinu

TARGOVISTE
DENUMIRE SLAVA SAU LATINA?

Majoritatea românilor cunosc originea poporului român: latina. Insa, cum suntem inconjurati de
popoare slave, în timpul evoluarii limbii au patruns si cuvinte de origine slava.
Prin lucrarea sa "Dacia sanscrita. Originea preistorica a Bucurestilor", G Ionescu-Nica incearca
sa stabileasca originea si insemnatatea anumitor termeni care sunt cunoscuti a fi de origine
slava.
Prin aducerea la forma originala a cuvantului, cu ajutorul legii fonetice dace a denumirii
Dambovita si explicarii fiecarei silabe, termenul inseamna izvorul celei mai mari lumini, al
vietii ceresti. Insa prin evolutia limbii s-a ajuns la intelesul "lumina si viata suprema cereasca",
iar cu aplicare la om - om luminat si cu viata inteleapta, divina, cu cele mai nobile sentimente si
intelepciune, om fara pacat.
Denumirea orasului Targoviste este cunoscuta ca tip de toponomie slava. G. Ionescu-Nica ne
demonstreaza ca Targoviste este cea mai pura denumire daca.
Cele patru cuvinte radicale si anume: taran, go, ovi, sta insemnand cereale, boi, oi si oras; puse
impreuna dau taran-go-ovi-sta, adica orasul cerealelor, boilor si oilor, oras cu targ.
Prin evolutie, Tarangovista a devenit Tar-go-vi-sta, Tar-go-vi-ste, Târ-go-vi-ste.
Cu ajutorul toponimiei geto-dace carpato-dunareana, autorul restabileste limba originala geto-
daca, indiana si carpatica si constata ca limba vorbita de geto-dacii carpatici dunareni este limba
vorbita de taranul român carpatic de azi, evoluata continuu si normal, timp de sapte mii de ani.

Irina Ion

HAI-KU

* Poate exista un termen oare mai bun dat poeziei scrise în engleza decât acela al fascinantului
"haiku"?
* Este asa numitul "moment haiku" diferit fata de secundele de inspiratie ce au dat nastere altor
opere de arta?
* Este traditional ca într-un haiku sa apara o pauza între cele doua fraze!
* Dar poeziile haiku dintr-o singura fraza; cum va simtiti când le cititi?
* Dar acelea în care pauza apare la sfârsitul fiecarui vers?
* Credeti ca poeziei haiku îi trebuie punctuatie? Daca da, unde si cum?
* În timpul citirii acestor "haiku" puteti stabili o legatura între imaginile create în fiecare dintre
acestea? Exista "stâlpi", împingându-ti mintea în directii diferite, înainte ca scânteia unirii unor
lucruri atât de abstracte fata de alte poezii de trei rânduri?
* De câte ori ati creat accidental un haiku si ati neglijat sa-l notati?
* Va e dor de momentele în care sunteti în abis, cautând o cale catre realitatea acestei lumi în
care poti patrunde pentru a gasi "haiku"?

Heasca Catalin

DESPRE IMPOLITETE...

Conceptul de impolitete, este definit ca un atac deliberat la adresa eului individual al

interlocutorului, având efecte disarmonice în plan social. Exista o lista de posibile strategii ale
impolitetii: ignorarea celuilalt, disocierea de celalalt (negarea teritoriului), folosirea unor marci
de identitate neadecvate, folosirea unui limbaj obscur sau necunoscut celuilalt, dezinteresul,
lipsa de preocupare pentru celalalt, preocuparea de a-l face pe celalalt sa nu se simta bine,
inocularea unui sentiment de teama celuilat, sublinierea puterii emitatorului în raport cu
receptorul, exprimarea explicita a faptului ca receptorul este îndatorat emitatorului, etc.
Gândul de impolitete a unui enunt este determinat de factori precum distanta sociala, se
coreleaza cu diferente între parteneri sub aspectul Vulnerabilitatii. Cel mai puternic are mai
putine motive sa fie politicos, stiind ca reactia celuilalt nu poate fi de acelasi tip; impolitetea
receptorului cu statut inferior ar avea consecinte negative; determinând un raspuns si mai
violent al emitatorului cu statut superior. Relatiile de egalitate sociala si, mai ales, intimitatea
sunt legate adesea de o diminuare a manifestarilor politicoase, fara sa se poata sustine ca
intimitatea si impolitetea sunt într-un raport direct proportional. Între egali, efectele negative
(antipatia) sunt cele care determina impolitetea sau caracteristicile temperamentale ale
partenerilor.

Georgian Barbu

ASHES TO ASHES AND DUST TO

 DUS CU PLUTA

„Graba strica treaba", mda, spune-i asta unui sprinter. „Haina face pe om" - sa nu te auda vreun
croitor!... Vorbe întelepte... Se-aud atât la noi cât si la o aruncatura de Boeing peste Atlantic. În
legatura cu prima pot sa garantez asta, relativ la „haina face pe om", am receptat-o doar pe la
romani. Oricum daca vrei zicatori d-alea tridimensional de adânci tre' sa citezi din folclorul
chinezesc: de la Confucius pâna la orice taran cu centura neagra ai impresia ca fiecare e în stare
sa emane câteva silabe care te pun pe gânduri. Singurul exemplu de produs intelectual
chinezesc pe care-l am la îndemâna în ast moment e unul cules de pe Cartoon Network:
„virtutea e mai buna decât averea". O spunea acolo nea Confucius. De spus a spus-o el, o
spunem si noi acum, ciudat e felul în care a scris-o cu ideograme. Oare daca vom schimba
alfabetul „iarna nu-i ca vara" deveni-va celebra? Nu cred, da' sigur va arata mai bine caci
cuvintele chinezesti it's true, is frumoase. Ne uitam noi la ele ca eminenta de Cro Margo la
dreptul femeii de a vota însa tot le recunoastem minunatia. Sunt pâna la urma forma în care
baschetbalistii cu ten auriu îsi comunica graphic preaumanele ineptii (gândurile, daca vrei).
Majoritatea nu le cunoastem istoria, dar, cui îi pasa?... Asa ar trebui sa fie si cu oamenii. E clar
ca noapte buna ca unii-s albi, altii negrii sau galbeni da' dincolo de forma dainuie adevarul ca
exprima toti acelasi fond. Acuma, ne crapa obrajii de rusine ca limitam si dirijam comunicarea
spre întretinerea frontierelor sau acceptam ca altfel nu se poate? Io întreb, fa-o si tu! Macar asa
nu parem ignoranti. Hai Real Madrid!

Vlad Petru

PRINCIPIUL POLITETII

Considerata drept una dintre universaliile comportamentului comunicativ al indivizilor,

politetea este dificil de definit pentru ca standardele si faimele sale concrete de expresie sunt
extrem de diversificate temporal, spatial, social si chiar individual. Politetea este înteleasa ca un
set de norme sociale-variabil de la o comunitate la alta - din care decurg reguli practice de
comportament pentru membrii fiecarei comunitati considerate. Respectarea normelor
caracterizeaza comportamentul politicos, nerespectarea acestora este considerata impolitete.
Politetea este o forma de manifestare a caracterului rational al activitatii comunicative,
activitate orientata spre atingerea anumitor scopuri. Scopurile urmarite de participanti la un
schimb verbal sunt, de cele mai multe ori, diferite între ele sau chiar divergente, orice individ
are trasaturi temperamentale si psihologice specifice. Aceste aspecte determina, în mod natural,
preocuparea constanta a fiecaruia de a gasi cai de acces spre ceilalti, fara a aduce prejudicii
propriei persoane.

Luchian Mihalcea

COMUNICAREA ÎN CADRUL GRUPULUI

ROLURILE ÎN CADRUL GRUPULUI

Problema rolurilor în grup este una extrem de importanta în cercetarile din stiintele sociale, dar
si extrem de utila în analiza actuala a echipelor educationale. O alta problema importanta este
caracterizata de rolurile îndeplinite de membrii grupului în cadrul conflictului. Goodall Jr. Ne
oferea o tipologie a indivizilor în cadru grupului.
Tipul "bunului soldat" este cel care se supune politicilor si regulilor organizatiilor, fiind o
persoana traditionalista si pasiva în interactiunile din grup.
"Altruistul" este cel care dezvolta strategii pentru ceilalti cu costuri si sacrificii personale.
"Printul" actioneaza dupa cum dicteaza circumstantele si doreste sa obtina rezultate pozitive; îsi
justifica actiunile în functie de rezultate, aspirând sa aiba autoritate si putere.
"Curteanul" dezvolta comportamente ingratiatoare în prezenta persoanelor cu autoritate si
putere, tinzând sa fie autocentrat, dar nu în modul evident al printului.
"Subminatorul" este interesat sa detina controlul si sa influenteze rezultatele grupului, fiind un
membru mai în vârsta al acestuia, conservator, cu multa informatie si experienta acumulata.
"Facilitatorul" este cel care ajuta grupul sa fie deschis si onest, îndeplinind rolul de terapeut, în
sensul ca sprijina echipa sa imagineze, sa fantazeze pentru a obtine idei.
"Servitorul maselor" defineste o strategie apartinând politicienilor; sunt persoane care poseda
autoritate si putere, dar care sustin ca nu au aceasta pozitie pentru a pune în valoare doleantele
celorlalti.
"Prietenul" este o persoana care vrea sa te ajute în schimbul unor favoruri în viitor, fiind loial,
curtenilor si vesel: nu se stie însa când va cere o favoare în schimb.
"Dusmanul prietenos" doreste sa apara ca fiind prieten în timp ce isi mascheaza adevaratele
intentii.
"Persoana timida", are 2 variante, cea cu adevarat timida si cea care se foloseste de acest aspect
ca o strategie.
"Narcisistul" reprezinta persoana foarte centrata pe sine, care vede organizatia ca pe o
oportunitate de a-si îndeplini scopurile, fiind interesata doar de modul în care grupul o poate
recompensa.
"Omul echipei". Nu este un tip cu o personalitate anume, el joaca astfel încât sa se dezvaluie
plenar calitatile membrilor grupului.
"Yes-man/no-man". Sunt strategii folosite de membrii cu o toleranta scazuta fata de
ambiguitatea conflictelor sau de anumite opinii care-i contrazic.
"Furiosul" este un narcisist autocentrat cu aspiratiile printului si curteanului. Este dezgustat,
nerabdator, satul de reguli, caracterizat drept persoana rebela.

TELEVIZIUNEA CA MIJLOC DE COMUNICARE

Televiziunea este un mijloc de comunicare cu cel mai mare impact asupra receptorilor.
Televiziunea se caracterizeaza prin dinamism, mobilitate, caracter spontan, colocvial, familiar,
asimilând si însusindu-si tehnicile folosite în radio, teatru si film, patrunzând în intimitatea
caselor noastre, modificând caractere, atitudini, cu o mare putere de persuasiune asupra
telespectatorilor, care sunt constienti ca „vad cu ochii lor" ceea ce, de fapt, vad cu ochii
regizorului sau ai gazetarului, cu ochii operatorului sau ai managerului de televiziune.
Instalat comod în fotoliul sau, telespectatorul se instaleaza însa într-o periculosa comoditate
intelectuala, pentru ca nu mai este supus efortului de a citi o carte, de a medita mai profund
asupra sensurilor ei, ci se multumeste cu privirea unor imagini, care se succed cu o viteza
uluitoare, satisfacându-i de fapt foamea de rautati, dar, de fapt, cultivând superficialitatea si
platitudinea, standardizarea gusturilor, adresându-se, mai ales, simturilor decât ratiunii si
spiritului critic.
Televiziunea este un spectacol, cu actori reali, cu circumstante reale, fiecare cu punctul lor
culminant, deznodamântul lor.
Unii cercetatori considera ca televiziunea este un nou tip de arta, arta de masa, deosebita de arta
de elita (artele frumoase).
Artele de masa se adreseaza unui public numeros, unei multimi considerabile.
Desigur, profilul, optiunile, ierarhia de culori, atitudinile publicului difera în functie de
apartenenta lui socio-culturala, de preocuparea sa intelectuala, de modul de provenienta, de
educatia sa estetica. Valoarea unei opere de arta, a unei manifestari artistice sau se judeca atât
prin criteriul cantitatii, cât mai ales, prin acela al calitatii.
Din pacate, foarte frecvent, televiziunea ofera prea mult divertisment în timp ce emisiunile de
cultura, cele care pot forma educatia estetica a publicului, cultura sa, sunt rare si difuzate foarte
târziu, când îsi pierd audienta.
Directorii de programe ar trebui sa fie constienti de imensa lor responsabilitate morala ridicând
stacheta, promovând adevarate valori si descurajând mediocritatile, facilitatile, superficialitatile,
prostul gust care, uneori, invadeaza ecranul, si, o data cu el, viata noastra.

Cristina Elena Zabava