Familia în lumea contemporană

Familia reprezintă o formă socială de bază, realizată prin căsătorie sau concubinaj

neformal, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți). Originea
latină a termenului este familia care provine de la „famulus - sclav de casă”, înțelesul
cuvântului s-a schimbat în decursul timpului. In trecut familia era proprietatea bărbatului (pater
familias), ca soția, copiii, sclavii, sclavii eliberați și tot avutul, nefiind de fapt între ei relații
familiale ci era considerată o proprietate subordonată, astfel tatăl nefiind numit pater ci genitor.

În epoca contemporană, viața în familie s-a schimbat, căpătând alte sensuri. Familiile
numeroase au devenit rare, sărăcia și mortalitatea au scăzut și exploatarea copilului nu mai este
necesară iar șansa de viață a nou-născuților a crescut. Din punct de vedere educativ, familia
reprezintă prima școală a vieții, așadar, familia constituie bază în devenirea ființei, ce
condiționează o viață sănătoasă. După spusele lui Will Durant „Familia este nucleul civilizației”,
familia constă în ceva mai mult decât doi părinți și un copil. Aceasta semnifică nucleul în care
copilul se formează ca om și are un rol decisiv în ceea ce privește viitorul social și spiritual al
copilului deoarece există evenimente care își pun amprenta asupra mentațității copilului.

În România zilelor noastre, prezența părinților este imperativă, deoarece, pentru a se

dezvolta corect și sănătos mental, copilul trebuie să învețe încă din primele luni de viață, ca mai
apoi putând să se informeze/educe singur. Stilul educaţiei familiale este un construct care
captează variaţiile experienţelor parentale de a socializa şi de a controla copiii în viaţa de familie.
Stilul educativ se referă la procesul de influenţare pe care îl exercită părinţii asupra copiilor şi
este studiat pentru a diferenţia categoriile de practice educative din viaţa de familie care
determină reacţii şi comportamente specifice ale copiilor. Pe baza recunoaşterii stilului educativ
adoptat de părinţi sau în genere de adulţii care se ocupă în familie de îngrijirea şi educaţia
copiilor, se poate anticipa evoluţia copilului, se pot face intervenţii care să prevină influenţele
negative care vor afecta dezvoltarea normală a copilului.

În societatea modernă familiile se confruntă tot mai des cu solicitări ridicate, cu poveri
economice care determină tot mai mulţi părinţi să lucreze foarte multe ore pe zi, limitând în felul
acesta timpul pe care îl petrec cu copiii lor. În familia modernă se constată un declin al
paternităţii deoarece autoritatea de control şi cea de decizie aparţine, în general, tot mamei.
Apare tendinţa de afirmare a unui nou statut al femeii, cel al femeii de carieră, alături de cel de
mamă si soţie, şi dorinţa de confirmare a posibilităţii de transfer către tată a unor roluri de
îngrijire a copilului. Fără să vrem avem în faţă noastră nu numai atribuţiile unui părinte ci o
profesie care se poate dobândi fără un examen prealabil de admitere, dar ulterior părinţii sunt
supuşi unui examen neîntrerupt atât din partea societăţii, cât şi a propriilor copii.

Însă, tot în prezent, deseori se întâmplă ca părinții să fie absenți din viața copilului,
datorită condiției slabe de trai. Aceștia se duc în străinătate, căutând un trai mai bun, muncind
pentru dezvoltarea copilului în România, astfel, acesta nu are parte de educația de care are
nevoie. Părinții, știind de acest lucru, aleg să muncească în alte țări precum Italia, Anglia, Belgia,
Franța, Germania etc. pe o sumă modestă (undeva la 1500 $, €, £ etc.). Uneori, doar un părinte
(de obicei tatăl) este plecat, iar celălalt se ocupă de educația copilului, rezultând la o familie
monoparentală, totuși finanțată de celălalt părinte.

În 2020 majoritatea copiilor ce au părinții în străinătate nu se educă singuri și ajung să fie

oameni fără respect, fără carte și care, deseori, pot folosi violența pentru a-și impune respectul.
Datorită faptului că nu au primit educația necesară, aceștia nu sunt conștienți că faptele pe care le
fac sunt inumane, făcând asta din instinct, ceea ce le va dăuna sănătatea mentală și un lucru care
poate să îi aducă în fața legii.

În concluzie, după spusele lui Michael J. Fox „Familia nu este cel mai important lucru.
Este totul.”. Astfel, familia reprezintă elementul care stă la baza educației și dezvoltării unui
copil. Aceasta înseamnă dragoste necondiționată, însă, nici slujba de părinte nu este ușoară,
deoarece te poți lovi deseori de probleme care par imposibil de rezolvat, dar, cu timpul, se va
găsi o rezolvare.

„Timpul le rezolvă pe toate, dar trebuie ajutat.”

-Dorel Schor