Globalizarea

-eseu-

Globalizarea reprezinta legaturile economice, sociale, politice care traverseaza granitele

dintre state, miscarea libera de bunuri materiale, oameni, idei la scara internationala si
mondiala, fiind caracterizata de internationalizarea productiei, noua diviziune internationala a
muncii, miscarile de migratie a populatiei dinspre tarile slab dezvoltate, internationalizarea
statului. Cauzele care genereaza acest fenomen sunt: tehnologice, politice, economice.

Globalizarea isi are radacinile inca din timpul marilor colonii imperiale. Odata cu
dezvoltarea civilizatiilor, acestea au inceput sa interactioneze una cu alta, culturile s-au
amestecat si au aparut noi civilizatii, de multe ori mai puternice si mai evoluate. Localizarea mai
recenta a inceputurilor globalizarii in timpul coloniilor se face cu o ratiune bine intemeiata,
aceea a tehnologizarii, tehnologia fiind cauza principala cauza a globalizarii, prin ea o anumita
civilizatie isi poate afirma si impune suprematia.

Dupa 1945 s-a constatat urmatoarea evolutie: in etapa 1945-1970 schimburi de bunuri
si servicii intre state; in etapa 1970-1990, intensificarea tranzactiilor financiare, iar dupa 1990
pana in zilele noastre, piata financiara domina piata mondiala; comertul national sta la baza
economiei mondiale.Imediat dupa razboi s-a creat un sistem stabil al schimbului valutar
(Bretton-Woods), care a avut drept consecinta crearea instituiilor internationale (FMI si Banca
Mondiala).

Perioada in care aurul definea standardul economic a fost numita „Prima era a
globalizarii” si a fost bazata pe schimbul de bunuri in numerar. Statele Unite, care au controlat
două treimi din aurul mondial, au insistat că sistemul Bretton Woods se bazează atât pe aur, cât
și pe dolarul american. La 15 august 1971, Statele Unite au încetat unilateral convertibilitatea
dolarului american în aur, punând efectiv stop sistemul Bretton Woods și transformând dolarul
într-o monedă fiduciară. În același timp, multe monede fixe (cum ar fi lira sterlină) au devenit
de asemenea fluctuante.

Globalizarea militară înregistrată perioada de dupa cel de-al doilea război mondial a
însemnat o evoluţie limitată a sistemului de alianţe şi o structură de securitate internaţională
oarecum previzibilă. Războiul Rece a divizat lumea în cele mai multiple aspecte ale ei (viaţă
economică, socială, culturală), dar a şi reunit-o sub forma unei ordini militare globale numită
„echilibrul terorii“. A fost ceea ce a funcţionat la parametrii maximi, stimulând progresul
tehnologic (ca susţinere a politicii de forţă, e adevărat) şi permiţând proiectarea unei
infrastructuri militare impresionante. În plus, spaţiul global de desfăşurare a confruntărilor
armate excludea Europa.
 In Europa, oamenii au elaborat programe de dezvoltare comune in privinta domeniilor
industrial, agricol și cercetarii științifice și au implementat cunoasterea intercontinentală și a
dezvolta educația prin proiecte ca „Erasmus”, „Comenius”, „Leonardo”.

Lumea actuala nu mai este europocentrista.Ideea mondializarii s-a impus viguros la

mijlocul anilor ’90, perioada in care se configura o noua ordine mondiala. Multi istorici sustin ca
mondializarea, in plina desfasurare acum, ar fi de fapt o noua faza de dezvoltare a
capitalismului, care depaseste astfel etapa imperialista.

Fenomenul de globalizare a oferit europenilor reacții de respingere a influențelor venite

din alte zone culturale, insă, un aspect incontestabil in ceea ce priveste dimensiunea culturala
este acela ca productiile hollywoodiene pot fi vizionate peste tot in lume, fapt ce va conduce la
o americanizare a culturii mondiale, culturile regionale si locale pastrandu-se, nefiind obligate
sa dispara din acest motiv. Am putea spune ca din contra, informarea cu privire la aceste culturi
este unul din fenomenele secundare ale globalizarii.

            Globalizarea si concurenta la nivel global limiteaza spatiul de actiune al politicilor

nationale, multe probleme neputand fi solutionate corespunzator decat la nivel international,
respectiv global. Drept urmare, vor trebui identificate noi forme si arene politice, integrarea
europeana fiind vazuta ca un raspuns de succes la provocarile globalizarii.

            Despre politica la nivel regional si national putem spune ca a avut si are in continuare de
suferit de pe urma economiei delimitate si dematerializate, practicate tot mai des la nivel
international. Capitalismul, factor integrant al statului social poate fi si el amenintat la randul lui
de catre acest grav dezechilibru fundamental.

Concluzionand, deducem ca globalizarea creeaza oportunitati extraordinare si aduce un

intens progres in anumite domenii, in acelasi timp creandu-se expectatii de mari proportii in
cele mai variate zone ale globului, dar este, în mod incontestabil, o realitate și orice țară care-și
pregătește în mod temeinic viitorul, se vede nevoită să interfereze cu aceasta.

Chita Teodor