Marea Neagră a fost, timp de zeci de ani, locul de deversare a deșeurilor agricole și

industriale din sud-estul Europei și nu numai. Pe plan local, persoane fizice sau juridice care
construiesc pe litoral sunt surprinse că deversează direct în mare apele uzate, mai ales în
zona Mamaia Nord - Năvodari, aflată în plină expansiune, zonă unde, în ultimii ani, vilele,
pensiunile, hotelurile și blocurile pentru locuit au apărut ca ciupercile după ploaie. Toate
aceste deversări au avut un impact atât de mare încât oamenii de știință au considerat părți
din mare aproape în întregime moarte.

Cantitatea de deșeuri marine este de două ori mai mare decât în Marea Mediterană, iar
concentrațiile unor poluanți sunt peste pragul admis, arată ultimele studii făcute în perioada
2017-2019. În plus, au fost identificate 124 de substanțe chimice periculoase pentru
ecosistemul maritim și sănătatea umană, inclusiv poluanți organici persistenți, metale,
pesticide, biocide, produse farmaceutice, ignifuganți, poluanți industriali și produse de
îngrijire personală. Totodată, pe plan local, specialiștii Administrației Bazinale de Apă
Dobrogea-Litoral au constatat în urma verificărilor efectuate în zona litorală în ceea ce
privește calitatea apei din pânza freatică faptul că zona Dobrogei Centrale si de Sud este o
zonă vulnerabilă la nitriți, având depășiri frecvente ale azotului pentru diverși parametri ai
ciclului azotului.

Mai multe specii de pești, plante și alte viețuitoare din Marea Neagră au dispărut sau sunt pe
cale de dispariție din cauza stratului de apă “moartă” de pe fundul mării, care s-a format
exclusiv din cauza poluării, arată un raport prezentat recent de Institutul National de
Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa”. Conform sursei citate, Marea Neagră riscă să
devină o mare moartă în adevăratul sens al cuvântului, pentru ca apa moartă continuă să
inghită apa oxigenatâ în care trăiesc peștii și nevertebratele, cu atât mai mult cu cât este un
bazin aproape închis, fără posibilitatea de curățare a apei.
Una dintre concluziile raportului este că mediul marin ar avea nevoie de mai multe decenii
pentru refacerea echilibrului natural din urmă cu 50 de ani, însa asta doar daca poluarea ar
fi stopatăa și resursele Marii Negre nu ar mai fi exploatate, în condițiile în care multe specii
de pești, plante și alte viețuitoare au dispărut ori sunt pe cale să dispară.

Obligațiile statului privind aceste probleme sunt transpuse (teoretic) prin intermediul
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” – INCDM (care are
responsabilitatea științifică a programului național de monitoring fizic, chimic și biologic al
mediului marin precum și responsabilitatea stiintifică națională pentru implementarea
Directivei-Cadru privind Strategia Marină), care monitorizează permanent gradul de poluare
sau contaminare a apelor, sedimentelor și organismelor marine din sectorul românesc al
Mării Negre.

În septembrie 2016, în zona Faleză Nord, din Constanța, constructorii a două blocuri au tras,
pur și simplu, o țeavă de la blocuri până în mare, ocolind astfel sistemul de canalizare al
orașului, sistem care conține și stații de epurare.

Organismele dăunatoare se reproduc în moluște și transmit omului numeroase boli. Cea mai
raspandită este bacteria Escherichia coli, care este folosită ca un indicator al contaminării.
Pentru a nu provoca boala ar trebui sa existe mai putin de 230 E. colii la 100g de țesut.  Alte
microorganisme care ridică probleme pentru om sunt bacteriile Salmonella și Staphyloccus, 
care pot să apară în crustacee, iar în climatele calde Vibrio parahaemolyticus.
Poate nu întâmplător, în perioada 1 iulie - 4 august 2016, 631 de pacienți s-au prezentat cu
enterocolite sau toxiinfecții alimentare la Camera de gardă a Spitalului Clinic de Boli
Infecţioase din Constanţa, medicii punând o parte din cazuri și pe seama apei poluate a
mării. Astfel, unul dintre pacienții afectați de această problemă - Costache Irina - a dat
statul român în judecată, acesta fiind obligat să elaboreze în cel mai scurt timp posibil un
plan concret pentru combaterea poluării Mării Negre.

În ultimii ani, locuitorii din zona de nord a litoralului (Mamaia, Năvodari) au reclamat că
numeroși dezvoltatori rezidențiali deversează in Marea Neagră apele uzate, însă, în urma
controalelor a rezultat faptul că era vorba de ape de epuisment. Apele de epuisment sunt
apele provenite din pânza freatică, evacuate de la săpăturile diferitelor construcții
rezidențiale și turistice de pe litoralul românesc, pentru a se putea executa lucrări pe o
suprafață uscată. Acestea nu sunt ape uzate care provin din activități casnice, sociale sau
economice, care să conțină substanțe poluante sau reziduuri care să îi altereze
caracteristicile fizice și chimice inițiale. Deși acestea sunt ape convențional curate, în zonă s-
au constatat modificări ale unor parametri (o concentrație mărită a azotatului de amoniu,
nitriți și nitrați), cel mai probabil din pânza freatică contaminată. Astfel, pentru a împiedica o
modificare a valorilor caracteristice apelor costiere, Administrația Bazinală de Apă Dobrogea-
Litoral (ABADL) a decis sistarea evacuărilor de acest gen în Marea Neagră, măsură care îi va
face pe antreprenori să investească în microstații de epurare atunci când evacuează în
sursele naturale sau nu pot evacua în sistemul de canalizare, prevăzut cu stații de epurare.
Totodată, potrivit Legii Apelor nr. 107/1996 ABADL acorda un act de consultanță tehnică
agenților economici privind evacuarea apelor de epuisment in Marea Neagră și lacuri, prin
care se stabileau obligațiile legale ale solicitantului în timpul și după finalizarea evacuării
apelor de epuisment.

Marea Neagră este legată de uscat prin intermediul fluviului Dunarea, care este considerat
„transmițătorul” poluanților. Substantele chimice se infiltrează prin pământ  în apa râurilor și
sunt astfel purtate până la Dunare și de acolo in Marea Neagră. Substanțele chimice cum ar
fi cele petroliere, fertilizatorii, insecticidele și erbicidele care nu se descompun în contact cu
solul, pătrund în cele din urmă în Marea Neagră. Marea devine astfel un depozit imens
pentru aceste colecții amestecate de fertilizatori și otrăvuri.
Țițeiul și alte substante petrochimice sunt principalii poluatori ai Mării Negre, alături de care
apele uzate, gunoaiele casnice și poluarea aerului se adaugă în mod semnificativ. În
incidentele majore de poluare este întotdeauna implicat țițeiul. Practica obișnuită de spălare
a tancurilor petroliere deversează foarte mult țiței în mare.
Aceasta practică, răspândită în lumea întreagă, rămasă adesea neobservată, este azi
detectată prin intermediul sateliților și cei vinovați pot fi trimiși în judecată.

Cantitatea de metale, DDT și PCB (betanol policlorinat) a crescut in ultimii ani, dar
inexplicabi nivelul arsenului a scazut. DDT-ul, o substanta chimica organica clorinata și
toxica, utilizata ca pesticid și care persista in mediu este inca folosit, cu toate ca a fost
interzis. Metale grele cum ar fi cadmiul, nichelul, arsenul, cuprul, plumbul, zincul sau cromul,
care cele multe provin din industria și transportul pe uscat, sunt chimicale periculoase care
dezechilibreaza balanta sistemelor animale din mediu. PBC-ul are un efect cumulativ asupra
vieții din Marea Neagră. Acestia sunt poluanti industriali, toxici pentru animale și oameni.

O alta substanță chimică care are un efect negativ asupra florei și faunei Mării Negre este
tributilina (TBT), care este folosită pe scara larga ca vopsea rezistentă la apă, pentru chila
vaselor.

În conformitate cu obligațiile care îi revin României, ca stat membru al Uniunii Europene și,
totodată, al Organizației Maritime Internaționale (IMO), ce derivă din convenții și programe
internaționale (Convenția MARPOL 73/78, International Convention Oil Pollution
Preparedness, Response and Co-operation 1990 (OPRC 1990), Programul Fondului Global de
Mediu), s-a elaborat și aprobat de către guvern Planul Național de Pregătire, Cooperare și
Răspuns în caz de Poluare Marină cu Hidrocarburi. Elaborarea unitară a Planurilor Naționale
ale statelor din bazinul Mării Negre a fost realizată în cadrul Programului Fondului Global de
Mediu pentru Marea Neagră, sub coordonarea IMO, în conformitate cu prevederile asumate
în Planul Strategic de Acțiune pentru Reabilitarea și Protecția Mării Negre.

Însă, în lipsa unor măsuri stricte de supraveghere din partea Statului, putem spune că
aceste reglementări rămân strict pe hârtie, iar cei mai mari poluatori ai Mării Negre, precum
platforma indutrială Petromidia-Năvodari, orașele Constanța, Mangalia, București și
transportatorii maritimi care își curăță tancurile petroliere, chimice sau transportatoare de
gaze lichefiate, înainte de intrarea în port, iși continua misiunea de distrugere .

În Marea Neagră se deversează anual 280 de tone de cadmiu, 60 de tone de mercur,

50.000 de tone de hidrocarburi, 4.500 de tone de zinc, 1.000 de tone de crom, la care se
adaugă importante cantități de petrol, cupru, azot, siliciu, nitrați, fosfați, pesticide și alte
substanțe. Din cauza poluării industriale, în adâncime s-a redus cantitatea de oxigen,
viețuitoarele marine și vegetația fiind distruse.

Programul Operațional Comun de Cooperare în Bazinul Mării Negre 2014-2020 finanțat de

Uniunea Europeană are ca obiectiv imbunătăţirea nivelului de trai al oamenilor din regiunile
din Bazinul Mării Negre prin creştere sustenabilă şi protecţia în comun a mediului și are ca
prioritati printre altele imbunatățirea sistemului de monitorizare în comun a mediului si
promovarea în comun a unor acţiuni având ca scop conştientizarea privind deşeurile
maritime şi riverane și se adreseaza administratiilor regionale şi sub-naţionale, precum şi
organizaţiilor societăţii civile aflate în zona geografică eligibilă a programului.
Se va acorda prioritate autorităţilor locale şi regionale, societăţii civile, camerelor de comerţ
şi comunității academice şi educaţionale. precum şi alor actori eligibili aflaţi în zona
geografică eligibilă a programului şi care sunt importanţi pentru realizarea obiectivelor
programului.

Astfel, pentru a obține rezultate concrete în ceea ce privește prevenirea și reducerea la nivel
mondial a poluării, trebuie să facem schimbări fundamentale ale modului în care societățile
noastre produc și consumă bunuri și servicii, inclusiv să promovăm stiluri de viață durabile,
finanțarea sustenabilă și economia circulară prin ecoinovare, schimbul de informații privind
durabilitatea produselor, reducere, reutilizare și reciclare, abordările bazate pe ecosisteme,
abordările integrate ale ciclului de viață, dezvoltarea de tehnologii și modele de afaceri noi
care să urmărească realizarea unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon și
eficientă din punctul de vedere al resurselor, și să ne angajăm împreună cu părțile interesate
în schimbul de bune practici și de expertiză.