Comportamentul alimentar si alimentatia

Comportamentul alimentar = este ansamblul actiunilor si atitudinilor legate de alimentatie.

Alimentatia nu inseamna doar hrana, ci un intreg ansamblu, din care fac parte trasaturile
psihologice, biologice (neuro-hormonale, digestive) ale persoanei, ca individualitate si ca parte a
mediului sau inconjurator – familie, societate, serviciu, cu tot ce presupun acestea: obiceiuri
culturale, religioase, constrangeri financiare, de timp. In zilele noastre, alimentatia presupune in
primul rand alegeri : alegerea alimentului, momentului, cantitatii, iar aceste alegeri au loc in
permanenta in cadrul comportamentului alimentar: putem alege ce sa cumparam, ce si cum sa
mancam, cand san e oprim. Aceste alegeri au devenit insa extreme de dificile in epoca moderna,
in care alimentele sunt peste tot, calitatea este foarte variabila, timpul este pretios, constrangerile
financiare sunt mari, si in plus industria alimentara, mass-media, si comertul in general sunt
extreme de puternice. In lipsa unor alegeri potrivite, se consuma alimente ieftine, de proasta
calitate nutritionala, si care, de cele mai multe ori ingrasa si dezechilibreaza metabolismele.
Alaturi de partenerul nociv, sedentarismul, alimentatia a contribuit essential la raspandirea bolilor
metabolice si nutritionale, in frunte cu obezitatea, sub forma, oficiala, a unei epidemii.
Comportamentul alimentar normal presupune mai multe etape : etapa de cautare, stocare si
preparare a alimentelor, etapa propriu-zisa a alimentatiei, si etapa de digestie. Aceste etape au, la
randul lor, elemente programate in biologia noastra : senzatie de foame (nevoia de a manca),
“apetitul” (dorinta de a manca), placerea de a manca, si satietatea, elemente care sunt in acelasi
timp influentabile prin factori exteriori.
Stilul de viata modern este capabil sa bulverseze absolut toate elementele comporamentului
alimentar, prin numeroase mecanisme : tulburarea sistemului de placere-recompensa, ritmului
programat neuro-hormonal, prevalenta apetitului asupra senzatiei de foame. Din acest motiv,
suntem in zilele noastre pusi in situatia de a invata la modul efectiv ce inseamna comportament
alimentar normal, pentru a ne mentine sanatosi, sau mai ales pentru a combate bolile metabolico-
nutritionale, atunci cand ele au aparut deja (obezitatea, diabet de tip 2, dislipidemii). Din pacate
trebuie sa combatem si solutiile pe care le-a adus lumea moderna la problemele de nutritie, si
anume curele si dietele, “solutii” care, in cele mai multe cazuri, agraveaza problemele de sanatate
pe termen lung.

Tulburarile de comportament alimentar

Transformarile fizice din adolescenta sunt insotite de schimbari de ordin psihic, cu tulburari de
caracter si de comportament si mai ales tulburari de comportament alimentar. Acestea din urma
afecteaza in special adolescentele, dar pot fi intalnite si la tineri si adulti.
La adolescente, mai ales in mediu urban si in tarile dezvoltate, practicarea regimurilor pentru
slabit este ceva obisnuit, 40 % dintre adolescente dorind sa slabeasca. Aceasta practica poate avea
consecinte grave asupra sanatatii, ducand mai ales la aparitia anemiilor si la o scadere a rezervei
de calciu din oase. In sfarsit, aceste regimuri pot constitui preludiul unor tulburari de
comporament alimentar: bulimia, anorexia mintala.

1. Caracteristici
In ziua de azi, se intalnesc foarte multe tipuri de tulburari de comportament alimentar dar cele
mai comune si intalnite forme sunt anorexia, bulimia si alimentarea excesiva psihogena.
Tulburarile alimentare sunt caracterizate de comportamente alimentare disfunctionale, restrictii
alimentare sau supraalimentari, preocupare intensa legata de forma si greutatea corpului,
probleme psihologice precum anxietantea si depresia, complicatii fiziologice (afectiuni cardiace,
dereglari hormonale, afectiuni ale aparatului digestive). De altfel, tulburarile de comportament
alimentar sunt in special intalnite la femei si la adolescente dar si barbatii sunt diagnosticati cu
aceste afectiuni.
Este foarte important sa identificam semnele unei tulburari alimentare. Astfel ne putem da seama
daca patologia este in faza incipienta sau nu. In foarte multe cazuri o persoana cu tulburari de
comportament alimentar datorita rusinii si vinovatiei incearca sa ascunda faptul ca e bolnava,
astfel diagnosticarea si tratarea fiind foarte dificila.
Caracteristici de comportament
• Diete restrictive sau mancat compulsive
• Utilizarea de laxative, diuretice si varsaturi

• Exercitii fizice excessive

• Stabilirea unor reguli si ritualuri stricte de alimentatie

• Obsesii despre forma si greutatea corpului

• Izolarea fata de prieteni si de activitatile anterioare

• Mancatul foarte incet si negarea senzatiei de foame

Caracteristici fizice fiziologice
• Scadere brusca in greutate, fluctuatii ale greutatii
• Sensibilitate la frig

• Amenoree
• Probleme ale dentitiei, semen ale episoadelor repetate de varsaturi
• Vertij, lesin

• Oboseala incapacitatea de a indeplinii actiuni zilnice

Caracteristici psihologice
• Frica intense de a nu se ingrasa
• Insatisfactie fata de imaginea corporala

• Depresie sau anxietate

• Scaderea respectului de sine

• Senzatia lipsei de control

• Sensibilitate fata de critici la adresa imaginii corporale si a hranei

• Gandire in “alb negru”

2. Anorexia nervoasa
Anorexia nervoasa sau mintala = este o tulburare de comportament alimentar, care are la baza
o afectiune de origine psihologica, reprezentand mai mult decat o patologie de cauza alimentara,
avand repercursiuni majore asupra aspectului fizic si asupra fiziologiei organismului.
Numarul de cazuri a bolnavilor de anorexie a crescut in ultimii 20 de ani, fiind afectate 1% din
adolescente, 9 din 10 persoane bolnave de anorexie sunt fete.Si totusi, ca orice alta tulburare de
comportament alimentar, anorexia poate aparea la orice varsta sau stadium al vietii atat la femei
cat si la barbati.
Anorexia mintala este cea mai fatala conditie patologica psihiatrica.Restrictiile alimentare duc la
infometare, malnutritie si la o scadere drastica in greutate- toate fiind sinonime a unor probleme
de sanatate si in unele cazuri de deces.
Tulburari de comportament alimentar precum anorexia de obicei debuteaza sub forma unor diete
de pierdere in greutate.
Diete sanatoase
• pierderea in greutate este vazuta ca o modalitate de a ameliora starea de sanatate si aspectul
fizic
• respectful de sine nu consta doar in greutatea corporala si aspectul fizic
• reprezinta o incercare de a controla greutatea corporala

• scopul este sa pierzi din greutate intr-un mod sanatos

Anorexie
• pierderea in greutate este o cale de a fi fericit

• respectful de sine se bazeaza pe greutatea corporala si aspectul fizic

• este o incercare de a controla viata si sentimentele/emotiile

• sa fii slab este tot ceea ce conteaza, sanatatea nu conteaza

a) Tipurile anorexiei – caracteristici

 Tipul restrictiv – cea mai comuna forma de anorexie, caracterizata de diete restrictive si reguli
alimentare rigide
 Tipul “ binge-eating” – mai putin recunoscuta, caracterizata de varsaturi, utilizare de laxative,
exercitii fizice excesive.
Anorexia nervoasa are la baza asocierea a cinci criterii:
- O scadere in greutate > 15 % din greutatea initiala
- Tulburari evidente de comportament alimentar
- Absenta oricarei alte patologii organice sau psihiatrice
- Aparitia patologiei inainte de varsta de 25 de ani
- Obsesia de a nu se ingrasa sau a nu deveni obez
 IMC < 17,5 = anorexie medie
 IMC < 15 = anorexie grava
 IMC < 12,5 = anorexia pune in pericol viata pacientului

b) Fiziopatologia anorexiei mintale

Este foarte important ca inainte de stabilirea diagnosticului de anorexie mintala sau a oricarei alte
forme de tulburare de comportament alimentar , sa identificam cauzele ce au dus la aparitia
acestei patologii, precum si factorii de risc.
Este foarte usor sa consideram cultura si mass media ca potentiali declansatori ai aceste patologii
prin faptul ca atribuie frumusetii si succesului un “portret” feminin slab (dpvd al greutatii
corporale) ca ideal fizic, in conditiile in care tulburarile de alimentatie exista de secole. Desi
cultura promoveaza idealul feminine foarte slab, chiar subponderal, trebuie sa tinem cont de
faptul ca exista si alti factori declansatori ai anorexiei mintale : ereditatea, trasaturile de caracter
si personalitate, mediul inconjurator si familial.
Factorii de risc principali ai anorexiei sunt : insatisfactia fata de imaginea corporala, diete
restrictive, respectful de sine scazut, perfectionismul, abuzurile sexuale din copilarie, ereditatea,
schimbari majore in stilul de viata, probleme psihologice precum depresia si anxietatea.
Nimeni nu stie cu exactitate care sunt cauzele aparitiei anorexiei mintale. Doctorii insa considera
ca anumiti factori impreuna creeaza un complex ce favorizeaza aparitia anorexiei.
Cauzele anorexiei sunt de natura:
• Biologica :

• predispozitie genetica
• fiziologia SN si al creierului ( nivel scazut de serotonina )

• Psihologica :
• perfectionismul

• din exterior totul pare a fi perfect dar sufleteste predomina sentimente de neajutorare,
scaderea respectului de sine
• Familiala si sociala :

• presiuni culturale
• activitati care necesita o greutate corporala scazuta

• controlul parintilor asupra greutatii corporale si imaginii

• evenimente de viata stresante

c) Simptomatologie, semen clinice si efecte

Primul semn al aparitiei anorexiei mintale este pierderea severa in greutate. Persoanele anorexice
pot incerca sa piarda din greutatea corporala prin limitarea severa a alimentatiei. In acelasi timp,
bolnavii pot sustine insistent faptul ca sunt supraponderali.
Semnele si simptomele sunt atat de natura:
• Fizica - fiziologice
• anoree
• slabiciune si oboseala

• senzatie de frig
• piele uscata, galbuie, aparitia usoara a vanatailor

• afectiuni ale aparatului digestive, renal si musculo-scheletar

• vertij, cefalee, lesin

• lanugo
• afectiuni ale aparatului cardio-respirator

• dereglari de metabolism
• Psihologica - comportament

• depresie, anxietate
• iritabilitate

• scaderea capacitatii de memorie

• frica de a nu se ingrasa

• scaderea respectului de sine

• comportament obsesiv – compulsiv

• refuzul de a manca
• perceptie distorsionata despre propria imagine corporala

Din nefericire, multe simptome trec adesea neobservate, pentru ca pacienta le ascunde.In plus, cei
din jurul ei nu le acorda prea multa atentie.
Daca anorexia va continua neobservata si nediagnosticata problemele de sanatate se pot inrautati.
Desi efectele anorexiei sunt grave, trebuie sa tinem cont ca este o patologie tratabila.

d) Diagnosticarea anorexiei mintale

Persoanele anorexice pot considera faptul ca ele controleaza patologia si ca nu au nevoie de

ajutor.
Cu ocazia primei consultatii de specialitate, va fi evaluate gravitatea bolii in functie:
- de o potomanie asociata, care poate provoca un dezechilibru hidroelectrolitic
- de cat de vechi sunt simptomele, varsta tarzie sau precoce la care a aparut anorexia,
- de amploarea deficitului ponderal, apreciata pe baza indicelui de masa corporala (daca nu
exista edeme si pacientul nu sufera de ascita).
Trebuie sa se acorde o imporanta deosebita tulburarilor biologice :
- anemia feripriva si hopokaliemia fiind simptomatice pentru varsaturile frevente,
- variatiile creatinei sunt semnul unei atrofii musculare,
- cresterea tranaminazelor marcheaza inceputul unei citolize,
- dezechilibru hidroelectrolitic putand duce la o tahiaritmie ventriiculara uneori letala.
Chestionarul SCOFF, dezvoltat in Marea Britanie este uneori folosit pentru diagnosticarea
anorexiei. Raspunsurile cu DA la cel putin doua din intrebari reprezinta un indicator semnificativ
al unei tulburari de comportament alimentar:
S: Te simti rau pentru ca ai senzatia de saturatie dupa masa?
C: Pierzi controlul asupra alimentatiei?
O: Ai pierdut mai mult de 13 kg recent?
F: Crezi ca esti supraponderal cand altii iti spun ca esti slab?
F: Mancarea si gandul la mancare iti domina viata?
Daca medical specialist va stabili diagnosticul de anorexie, cel mai probabil pacientul va fi
indrumat sa coopereze cu o echipa multidisciplinara formata din doctor, psiholog sau psihiatru,
dietician sau nutritionist.

e) Tratamentul anorexiei

Cel mai efficient tratament pentru anorexie este formarea echipei multidisciplinare, sprijinul
familial si medicatia. Tratamentul anorexiei este o provocare pe termen lung, pacientii fiind
vulnerabili sa revina la obiceiurile alimentare proaste daca trec prin perioade stresante in viata.
In cazuri grave, daca viata pacientului este in pericol, spitalizarea este necesara mai ales in
urmatoarele conditii :
- IMC < 12,5,
- pierdere in greutate mai mare de 10 kg in doua luni,
- tentative de suicid,
- depresii severe,
- nivel scazut al potasiului,
- presiunea sangvina scazuta.
Tratamentul anorexiei trebuie sa include asistenta nutritionala, tratamentul medicamentos si
asistenta psihologica.
Obiectivele tratamentului anorexiei:
• Restabilirea greutatii normale

• Consiliere profesionala
• Tratamentul altor afectiuni

• Tratarea infometarii
• Refacerea statusului nutritional
• Ingrijirea afectiva.
Din punct de vedere nutritional sunt indicate alimente cu valoare energetica ridicata (grasimile –
unt si uleiuri pentru asezonarea mancarurilor), apoi vor fi introduse progresiv in alimentatie
feculentele si fainoasele. Este indicat sa se evite cofeina, alcoolul si fumatul. Se recomanda 6-8
pahare de apa pe zi. Se va incepe cu regim lichid, semilichid sau solid. Se iau in considerare
severitatea denutritiei, posibilitati de masticatie, deglutitie si digestie.
Mesele vor fi frecvente si reduse cantitativ; se creste progresiv ratia calorica cu 500 calorii la 3-4
zile si ratia proteica cu 5g P la 2 zile. Se recomanda proteine cu valorea biologica mare – lapte,
oua, carne slaba, peste , lapte praf. Se suplimenteaza cu vitamine si substante minerale. Sunt
necesare vitaminele A,B,C,E, substantele minerale precum magneziu, calciu, zinc, fosfor, cupru,
potasiu si selenium.
Alaturi de acestea este importanta administrarea de Omega 3, coenzima Q10, creatina, suplimente
robiotice si L-glutamina.
Echilibrul intre necesitatile pentru restabilirea nutritiei normale se va reface cat mai rapid si in
functie de capacitatile pacientului psihice si psihologice de a accepta hrana. In patologii dentare
este necesara administrarea de hrana in forma lichida.
• G<45kg=>1400kcal/zi
• 0,5-1,0 kg castig in greutate/saptamana (optim) => 2200-2500 kcal/zi

• Ameliorarile apar in 7-10 zile in mod normal

• Treptat se va creste gradat necesarul caloric , dar se va monitoriza permanent starea
pacientului
Stabilirea target-ului greutatii corporale este foarte important in tratamentul nutritional : stabilirea
unui IMC normal 10-20 kg/m² , tratementul este individualizat, astfel pot exista modificari,
target-ul stabilit nu trebuie sa fie inalt.
Nutritia enterala nu inlocuieste dieta normala fiind o metoda de tratament pe termen scurt ( IMC
< 14 kg/m(patrat), pot aparea tulburari hidroelectrolitice, de fosfat si tiamina. Ratia este stabilita
la 20 kcal/kg/zi, 10 kcal/kg/zi, trecerea spre dieta normala se face treptat.
Managmentul nutritiei la anorexie :
• Evalurea nutritionala
- modificari in obisnuintele alimentare
- rata pierderii in G
- abuzul de laxative si varsaturi
- fiziologia aparatului digestive
- hidratarea
- restrictii alimentare
- alte afectiuni
- consumul de alcool,tigari,substante stupefiante,cafeina
- IMC
• Evaluarea clinica si monitorizarea
- procesul de hidratare
- statusul aparatului C-V
- evaluarea aparatului musculo-scheletal
- hipotensiunea
- afectiuni dentare-durere,abcese,pierderea dintilor
- afectiuni ale papilelor gustative
- lipsa de fier,zinc, vitamina C
• Evaluari de laborator si monitorizarea
- evaluarea sangvina
- uree,electroliti,calciu,magneziu,fosfat
- glucoza, proteine, vitamina B12
- evalurea functiilor vitale,EKG
- evaluarea functiilor tiroiedei
- evaluarea paraclinica
- creatina,zinc,tiamina
• Nutritia la bolnavii de anorexie cronica
- necesarul energetic creste treptat
- masa celulara este epuizata de procesul de infometare
- Target-ul G
- nutritia enterala
• Complicatii ale renutritiei
- depinde de istoricul dietei
- decompensari biochimice
- tulburari hepatice
- tulburari electrolitice
- anomalii ale functiilor vitale
- probleme ale aparatului digestive
- constipatie
- stres osmotic
• Suplimentele nutritionale
- deficiente de micronutrienti
- zinc – crestere in greutate, evitarea simptomelor neuropsihice
- suplimentele de vitamina C,D,tiamina,Calciu
- utilizarea produselor hipocalorice
- suplimente lichide

3. Bulimia
Bulimia = se defineste ca o serie de episoade repetate si incontrolabile de alimentatie excesiva,
urmate de manifestari de angoasa si de comportamente menite sa duca la pierderea in greutate.
Bulimia este de asemenea o patologie de origine psihologica, bolnavii purtand o lupta continua
de nu lua in greutate prin provocarea varsaturilor si utilizarea laxativelor si episoade de mancat
compulsive.
Bulimia este o patologie cu un prognostic mai optimist decat cel al anorexiei, dar adesea este mai
greu de tratat. In bulimie, ca si in cazul anorexiei, cea mai mare grija a pacientei este sa nu se
ingrase. Afecteaza in special adolescentele si persoanele intre 13-20 de ani, 0,3% - 9,4 % din
populatie sufera de bulimie (femei) – tarile dezvoltate. Netratata, bulimia poate provoca
deficiente nutritionale importante si poate provoca decesul pacientului.

a) Criterii-caracteristici

Pacientul diagnosticat cu bulimie poate fi obez, normoponderal sau subponderal. Spre deosebire
de anorexic, bulimicul incearca sa-ti ascunda tulburarile de comportament alimentar de care este
dureros de constient.
Pentru ca o persoana sa sufere de bulimie, comportamentul pacientului trebuie sa indeplineasca
anumite criterii: actiunile compensatorii sa fie inadecvate prin utilizarea abuziva de laxative,
diuretice, spalaturi, varsaturi provocate, infometare sau exercitii fizice excessive; crizele de
bulimie trebuie sa aiba loc de cel putin doua ori pe saptamana timp de 3 luni si nu in ultimul rand
respectful de sine este prea mult influentat de greutate si aspectul fizic.
Bulimia este caracterizata de un ciclu distructiv de mancat compulsiv si provocarea varsaturilor.

b) Fiziopatologia bulimiei mintale

Depistarea cauzelor care determina instalarea bulimiei sunt greu de precizat si identificat, dar
exista mai multe teorii conform carora ereditatea ar juca un rol important, riscul de a dezvolta
bulimia la persoanele care au in familie un membru bolnav fiind mai mari.
Alaturi de genele transmise, factorii psihologici joaca si ei un rol important: respect de sine
scazut, lipsa controlului asupra comportamentului impulsive si probleme in controlul furiei.
Se considera ca si abuzurile sexuale din copilarie pot contribui la aparitia bulimiei, alaturi de stari
depresive si de anxietate.
Presiunile culturale si influenta mass-mediei reprezinta de asemenea un potential factor ce
cauzeaza bulimia.
Cele mai predispose persoane la aparitia bulimiei sunt femeile caucaziene, de clasa mijlocie,
persoanele care au istorie familiala cu probleme de comportament alimentar si persoanele cu un
respect de sine scazut.
=> In principal cauzele care determina aparitia anorexiei reprezinta si cauzele aparitiei bulimiei.
c) Simptomatologie, semen clinice si efecte
Deseori bulimicii isi mentin o greutate medie, usor subponderala in functie de inaltime, ceea ce o
face greu de depistat fata de cazurile grave de anorexie. Multe personae asociaza
subponderabilitatea cu o patologie de comportament alimentar, din aceasta cauza bulimia mintala
este deseori nedepistata pentru o perioada lunga de timp.
Simptomele fizice ale bulimiei se asocieaza cu cele ale anorexiei mintale, majoritatea fiind
similare efectelor anorexiei.
• Simptome fizice :
- leziuni dentare, ulceratii gingivale
- afectiuni ale aparatului digestive
- dureri abdominale, indigestie, arsuri
- dereglari hidroelectrolitice
- afectiuni ale aparatului musculo-scheletal
• Simptome psihologice :
• dificultati in intretinerea relatiilor sociale, singuratatea, izolare

• tentative de suicid
• depresie, anxietate, rusine, dezgust

• schimbari de personalitate, dificultati in activitatile ce implica mancarea

• Tulburari de comportament alimentar :

• diete restrictive, evitarea alimentatiei, fluctuatii in greutate

• provocarea de varsaturi, ascunderea mancarii
Bulimia poate sa ramana nedepistata si sa fie depistata abia atunci cand apar complicatii :
Efecte, complicatii si tulburari la nivel fiziologic
• Dereglari de metabolism: hipokaliemie, alcaloza hipocloremica, hipomagnezemie,
hipofosfatemie, deficiente de sodium
• Leziuni ale aparatului dentar

• Afectiuni ale aparatului digestive: esofagita, gastrita, reflux gastroesofagian, constipatie,

diaree, crampe abdominale
• Afectiuni ale sistemului nervos: depresie, anxietate, ameteala
• Afectiuni cardio-vasculare si respiratorii: patologii cardiace, scaderea pulsului, variatii ale
tensiunii arteriale, anemie
• Afectiuni hormonale: amenoree
Simptomele bulimiei se pot clasifica si in functie
• De episodul de alimentare compulsiv: alimentarea compulsiva este caracterizata prin
simptome de lipsa a controlului asupra mancarii, mancatul pe ascuns si ascunderea mancarii,
alimentare excesiva fara schimbarea greutatii corporale.
• De provocare a varsaturilor si utilizarea laxativelor: episodul caracterizat de varsaturi si
utilizarea laxativelor are ca simptome exercitiile excesive, mersul la baie dupa masa pentru a
vomita, utilizarea diureticelor dupa masa.

d) Diagnosticarea bulimiei

Deoarece majoritatea bulimicilor ascund faptul ca sunt bolnavi din cauza rusinii si a dezgustului,
diagnosticarea bulimiei mintale este deseori greu de stabilit. In general testele de laborator si
examenele clinice si paraclinice sunt asemanatoare celor pentru diagnosticarea anorexiei mintale.
Examenul pentru diagnosticarea bulimiei trebuie sa aiba in vedere probleme ale dentitiei si ale
glandelor salivare precum si stari depresive. Testele de laborator au rol de a pune in evidenta
efectele alimentatiei excesive si a episoadelor de varsaturi si utilizarea laxativelor.

e) Tratamentul bulimiei

Tratamentul bulimiei pentru a conchide cu success trebuie sa fie atat medicamentos, nutritional si
psiho-terapeutic.Este foarte important ca bolnavul sa coopereze cu echipa medicala pentru o
recuperare integrala si cu success a bulimiei. Din punct de vedere medicamentos se vor
recomanda antidepresivele. Tratamentul nutritional trebuie sa tina seama de deficientele de
vitamine si substante minerale ale pacientului.
Obiectivele tratamentului bulimiei include trei etape importante care se succed:
• Stoparea ciclului de infometare si supraalimentare – printr-o nutritie corespunzatoare si
regulate si monitorizarea obiceiurilor alimentare.
• Indepartarea si schimbarea obiceiurilor alimentare – se monitorizeaza si corecteaza atitudinea
difunctionala despre dieta, greutate si imagine corporala si redobandirea atitudinii corecte
despre imaginea corporala.
• Tratarea problemelor emotionale – tratarea anxietatii, depresiei si cresterea respectului de
sine, refacerea problemelor de relationare si a sentimentelor de singuratate si izolare.
Managementul nutritiei la bulimie este asemanator celui pentru tratarea anorexiei mintale, care
include evaluari ale nutritiei si renutritiei, evaluari somatice, psihologice si de laborator.
Tratamentul nutritional presupune o realimentare progresiva, fractionata, acceptabila ca gust si
adaptata fiecarui bolnav; se prefera realimentarea pe cale orala; nu se creste initial cantitatea de
alimente, ci valoarea calorica a acestora.
Administrarea de proteine se face din surse cat mai agreabile, sapide si stimulante pentru apetit
(oua, branza, peste, carne). Este foarte importanta variatia meniului si a surselor de proteine,
lipidele nu se dau in exces, se servesc proaspete sau fierte. Se evita alimentele bogate in celuloza
sau cele cu digestie laborioasa si zaharurile concentrate.
Asemenea tratamentului nutritional al anorexiei, bulimia mintala creeaza deficiente de vitamine
si minerale, astfel incat tratamentul nutritional este asemanator.
Aproximativ jumatate din pacienti isi revin complet dupa tratament si mai putin de 10% prezinta
in continuare intreaga simptomatologie. Chiar si cu tratament, bulimia e considerate o boala
cronica. Recidivele sunt obisnuite, in special in cazul persoanelor care continua sa desfasoare un
anumit ritual alimentar sau in cazul persoanelor care nu sunt pregatite sa-si schimbe obiceiurile
alimentare.

4. Alimentarea excesiva psihogena – mancatul compulsive

Alimentarea excesiva psihogena = este o patologie psihologica caracterizata de episoade de
alimentare excesiva chiar in lipsa senzatiei de foame. Episoadele de mancat compulsive au ca
efect cresterea in greutate si obezitatea.
Alimentarea excesiva reprezinta o metoda de distragere a atentiei de la diferite probleme.
Mancatul compulsive este o tulburare de comportament alimentar tratabila. Deseori alimentarea
excesiva este o cauza a starilor depresive si de anxietate.
Alimentarea excesiva psihogena este similara cu bulimia mintala dar nu reprezinta aceeasi
tulburare. Ea poate afecta orice categorie de oameni indiferent de varsta, sex sau etnie. Unele
studii arata faptul ca numarul persoanelor care dezvolta aceasta tulburare de comportament
alimentar este egala la sexul feminin si maxculin.

a) Caracteristici – criterii ale alimentarii excesive psihogene

Conform NADA “Persoanele care dezvolta episoade de mancat compulsive se lupta cu
anxietatea, depresie si singuratate care contribuie la provocarea episoadelor de mancat
compulsiv.” Greutatea corporala variaza de la normal la supraponderal si obezitate.
Alimentarea excesiva psihogena este caracterizata de episoade de supraalimentare, in lipsa
controlului si a puterii de a se opri. Un episode de supraalimentare dureaza in medie doua ore dar
se poate intinde pe o zi intreaga.
Persoanele cu aceest tip de tulburare de comportament alimentar mananca desi nu au senzatie de
foame, ajungand in situatia de a nu mai simti nici gustul mancarii in timpul unui episode de
mancat compulsive.
Criteriile unei astfel de tulburari de comportament sunt reprezentate de episoade de
supraalimentare fara puterea de control, sentimente de tristete in timpul si dupa episodul de
supraalimentare, lipsa incercarilor de eliminare a mancarii prin varsaturi si utilizarea de laxative.

b) Fiziopatologia alimentatiei excesive psihogene

Ca si in cazul celorlalte tulburari de comportament alimentar. Supraalimentarea are mecanism

fiziopatologic insa necunoscut. De asemenea , patologia rezulta din combinatia mai multor factori
biologici, psihologici si socio-culturali. Alimentarea excesiva psihogena este, precum celelalte
patologii de acest gen, o tulburare psihologica asociata starilor depresive. Foarte multe persoane
sustin ca sentimente precum tristetea, plictiseala, anxietatea si orice alte sentimente negative, pot
constitui un factor declansator al episoadelor de mancat compulsiv. Un comportament impulsiv si
diferite alte probleme de natura psihologica reprezinta de asemenea un semn al pacientilor
diagnosticati cu aceasta patologie. Tulburarile de alimentatie in general sunt conditionate si
genetic dar si influenta parintilor si a mediului socio-cultural reprezinta cauze ale aparitiei acestei
tulburari.
• Cauze biologice
- transmiterea mesajului incorrect de la nivelul hipotalamusului
- nivel scazut de serotonina
• Cauze psihologice
- depresia
- respect de sine scazut, singuratate
- lipsa controlului si incapacitatea de expresie a emotiilor si sentimentelor
• Cauze socio-culturale
- presiuni sociale
- influenta parintilor
- critici la adresa imaginii corporale
- abuzuri sexuale din copilarie

c) Simptomatologie, semen clinice si efecte

Persoanele diagnosticate cu tulburari de alimentatie excesiva psihogena sunt in general rusinati

de tipul lor de comportament, astfel incearca sa ascunda simptomele si semnele care ar putea
depista existenta acestei patologii.
Efectele unei astfel de tulburari apar atat la nivel fiziologic cat si la nivel psihologic. Astfel se
intalnesc la pacienti tentative de suicid, insomnii, depresii, stari de anxietate, avand efecte si pe
plan professional si social.
Cel mai important efect al acestei tulburari, din punct de vedere fiziologic este obezitatea. In
urma episoadelor de mancat compulsive bolnavul poate deveni foarte usor obez si astfel
dobandeste multe alte complicatii fiziologice. Alaturi de obezitate mai sunt de mentionat
afectiuni gastro-intestinale, osteoartrita si diferite tipuri de cancer.

• Simptome fizice
• supraponderabilitatea, obezitatea

• diabet , infarct
• afectiuni renale

• amenoree
• diferite tipuri de cancer

• afectiuni ale pielii

• Simptome psihologice,emotionale

• tensiune eliberata prin episoade de mancat compulsive

• lipsa insatisfactiei indifferent de cantitatea alimentara mancata

• rusinea fata de cantitatea mancata

• disperarea de a controla greutatea si obiceiurile alimentare

• Tulburari de comportament alimentar

• imposibilitatea de a se opri din mancat

• supraalimentarea
• ascunderea mancarii pentru a manca in secret

• alimentarea excesiva in perioade scurte de timp

• comportament normal in prezenta altor persoane

d) Diagnosticarea tulburarii de alimentatie excesiva psihogena

Identificarea si diagnosticarea oricarei tulburari de comportament alimentar este provocatoare, in

conditiile in care rusinea si negarea sunt caracteristici principale ale acestor patologii. Ca rezultat,
patologia poate exista nedepistata pentru o perioada indelungata de timp.
In cele mai multe cazuri o tulburare de comportament alimentar este depistata si diagnosticata
cand pacientul se hotaraste sa ceara ajutor profesional si medical.
Daca medicul suspecteaza aceasta patologie va efectua examene clinice si anamneza pacientului
alaturi de evaluari psihologice. Desi nu exista teste de laborator care sa ajute la diagnosticarea
acestei patologii, se pot efectua teste radiologice si teste de sange care sa depisteze deficite la
nivel fiziologic.
Daca in urma analizelor nu se vor indentifica probleme la nivel fiziologic, pacientul va fi
indrumat catre consiliere psihologica si psihiatrica in centre de specialitate.

e) Tratamentul alimentatiei excesive psihogene

Tratamentul acestei patologii este o provocare pentru personalul medical deoarece pacientul
incearca sa ascunda aceste probleme din cauza rusinii.
Tulburarile de comportament alimentar necesita un plan de tratament individualizat in functie de
nevoile pacientului. Scopul primar este ca pacientul sa castige controlul asupra comportamentului
sau alimentar.
In majoritatea cazurilor tratamentul include o combinatie de strategii:
• Psihoterapie: consiliere individuala bazata pe terapia cognitive si comportamentala a
pacientului in legatura cu obiceiurile alimentare
• Medicina alopata: antidepresive, inhibitori care sa trateze anxietatea si depresia
• Asistenta nutritionala: creearea unui comportament alimentar adecvat, importanta dietei
echilibrate
• Terapia de grup: suportul familial, grupuri unde pot gasi ajutor si impartasi sentimente
commune si pot vorbi deschis.
Din punct de vedere nutritional putem sa tinem cont de patru principii :
 nici un fel de mancare nu este mancare rea,
 alimentatie bazata pe produse proaspete neprocesate,
 balantul florei intestinale,
 maximizarea nutritiei cu suplimente
Se vor recomanda fructe si legume proaspete, fulgi de ovaz, paine din cereale integrale, paste,
creveti, peste, pui, avocado, unt de arahide, iaurt, tofu, ciocolata neagra
In creearea unui plan nutritional este foarte important sa tinem cont de alte patologii ale
pacientului precum diabetul sau alte afectiuni.