Sunteți pe pagina 1din 8

Articolul

Articolul face parte din sistemul de determinare a numelui. El precizeaza in ce masura


obiectul denumiteste cunoscutori este considerat cunoscut de cei care spun ceva despre obiect.

Articolul se comporta in unele imprejurari ca o parte de vorbire propriu-zisa, pe cand in


altele, ca un sufix, unindu-se cu partea finala a cuvantului. El apare ca parte de vorbire cand se
utilizeaza inaintea substantivului, a adjectivului sau a numeralului, dar nu si atunci cand este unit
cu sfarsitul substantivului, adjectivului sau numeralului. Tinand seama insa ca functiile lui sunt,
in mare, aceleasi, Il putem trata in amandoua situatii ca parte de vorbire. Cand sta inaintea
cuvantului, articoluluii se da nume de articol prespus sau proclitic, iar cand sta dupa cuvant, unit
cu acesta, articolul este numit postpus sau enclitic.

In literatura de specialitate din ultimul timp apare uneori ideea ca articolul nu este o parte
de vorbire, ci un morfem al categorie determinarii. Argumentele pentru a sustine aceasta
inovatie consta in utilizarea articolului cand substantivul se repeta (Am cumparat paine. Painea
era proaspata) sau cand substantivul este isotit de adjectivul tot (Tot orasul a luat parte la
demonstratie.) Faptul ca poate fi cerut de un anumit element prezent in comunicare constituie un
argument in afirmarea caracterului gramatical al categoriei determinarii in limba romana si
justifica considerarea articolului care reprezinta mijlocul de exprimare al acestei categorii, nu ca
parte de vorbire ci ca morfem, si anume morfem dependent, de acelasi tip cu desinentele care
exprima numarul, cazul, etc.

In favoarea mentinerii articolului care este reprezentat intr-adevar prin putine elemente,
dar acestea au o fregventa foarte mare, se poate invoca faptul ca din toate tipurile de articole
despre care se vorbeste in gramatica romaneasca sunt intotdeauna cuvinte de aceeasi natura cu
prepozitiile, verbele auxiliare, adverbele morfem etc., adica cuvinte care fiind golite de sens
lexical, au functie de marca. Faptul care prezinta cuvinte este probat si de provenienta lor ( de ex:
un provine din numeralul latinescunus) , si de posibilitatea izolarii lor prin pauza (de ex: intre
“niste” si “pere” se poate crea o pauza fara sa se distruga comunicarea – “Niste frumoase pere” –
ceea ce nu este posibil intre radicalul “per-“ si desinenta “-e”). Admitand acest lucru, rezulta in
mod logic ca, daca negam calitatea de cuvinte a articolelor, trebuie sa negam calitatea de cuvinte
si a prepozitiilor, verbelor auxiliare, adverbelor morfem etc., tot la fel cum, daca admitem ca
prepozitiile, verbele auxiliare, adverbele morfem etc. sunt cuvinte, trebuie sa admitem ca si
articolele au aceasta calitate.

Articolul hotarat este articolul care insoteste un substantiv, aratand ca obiectul denumit
de acesta este cunoscut vorbitorilor.

Articolul hotarat este subdivizat in:

a) Articol hotarat propriu-zis: eleva,copacii


b) Articol genitival(posesiv): un elev al clasei
c) Articol adjectival(demonstrativ): bradul cel inalt

Partile de vorbire articulate cu articol hotarat:

1. Substantive
Articularea cu articol hotarat este speciifica atat substantivelor commune, cat si celor
proprii:
a) Toate substantivele comune se pot articula cu articol hotarat indifferent de genuri:
elevii, casa, stiloul…
b) Articularea substantivelor proprii cu articol hotarat prezinta cateva particularitati in
raport cu cele commune cat si in functie de grupele semantice pe care acestea le
acopera:
- Nume de persoane si animale: - masculine:( Ciobanu; Codrescu; Puiu); cu
functia articolului preluata de vocala precedenta”u”; cele mai multe substantive
proprii masculine care denumesc persoane(nume si prenume) si animale apar fara
articol hotarat la nominative si acuzativ; la genitive si dativ, el fiind antepus:
(Andrei, Anton, Buzdugan, Costache, Ion, Grivei, Labus).
- feminine: de cele mai multe ori au forma articulata: Ana, Iulia, Maria, Lizuca;
substantivele terminate in consoana sau in alte segmente grafice(Carmen, Lili,
Zoe) apar fara articol hotarat la nominative si acuzativ, iar la genitiv si dativ au la
fel ca masculinele articol hotarat antepus.
- Nume geografice(orase, tari, munti, insule, rauri):
- masculine: (Bucurestiul, Iasiul); cu “u” final pe post de articol(Paltinu, Frasinu,
Stejaru)

-feminine: Craiova, Dunarea, Islanda, Romania, Magurele…

-neutre: Crisul, Brasovul, Ceahlaul, Somesul..

2. Adjective
Adjectivele calificative primesc articol hotarat enclitic
a) cand se afla imediat inaintea substantivului la care se refera, iar acesta denumeste un
obiect considerat cunoscut: bogata toamna; iubitul coleg; rosul drapel; negrul pix.
Articolul trece, dupa cum se vede, de la substantiv la adjectivul aflat inainte;
b) cand intre adjectivul calificativ si substantivul la care se refera el apare un adjectiv
sau un pronume posesiv: frumoasa noastra patrie; simpaticul meu coleg; eroicul lui
act.
c) cand adjectivul se afla dupa substantive, dar este o porecla sau un supranume,de
exemplu: Mihai Viteazul, Petru Schiopul, Milecu Carnul, Laie Chiorul etc. In astfel
de combinatii, adjectivul este echivalent cu “cel + adjectivul (nearticulat): Mihai cel
Miteaz, Petru cel Schiop, Milescu cel Carn, Laie ce Chior etc.

Articolul demonstrative (adjectival) este articolul care leaga un substantiv articulat cu


articol hotarat enclitic sau un nume propriu de persoana de determinantul
sau(adjectiv,numeral,substantiv sau adverb cu prepozitie),substantivizeaza un adjectiv,un
numeral,sau constructii prepozitionale si este format al superlativului relativ.Daca in unele
situatii nu se face decat sa sublinieze individualizarea marcata prin articol hotarat propriu-zis,in
altele il poate inlocui pe acesta,dovedindu-si clar calitatea de articol hotarat:prietenul cel mai
bun=cel mai bun prieten;lenesii=cei lenesi. Formele acestui articol sunt:singular m.si
n.cel,celui;f:cea,celei;plural m.cei,f.si n.cele.

In stransa legatura cu formele trebuie retinuta necesitatea acordului in gen,numar si caz cu


substantivul determinant sau inlocuit.Abateri de la aceasta regula se produc la acordul in caz cu
substantivul determinant,in speta la genitiv-dativ singular si plural:(impotriva tendintei de
parasire a acestui acord si de folosire,la genitiv-dativ,a formelor de nominativ-acuzativ),e bine de
stiut ca,in conformitate cu normele,se spune corect baiatului celui harnic (nu cel harnic),fetei
celei harnice(nu cea harnica),si ca numai in nume proprii ca Mircea cel Batran,Ecaterina cea
Mare este corecta folosirea articolului si a adjectivului la genitiv-dativ in forma de nominativ-
acuzativ (al) lui Mircea cel Batran,(al)Ecaterinei cea Mare.

In limba literara actuala folosirea articolului demonstrativ ca element de legatura pentru un


atribut adjectival sau prepositional si chiar ca mijloc de substantivizare a unui adjective este in
evident regres fata de perioadele mai vechi.In prima situatie la atribute el nu e concurat de alt
element,preferandu-se alaturarea directa adjectivului,a numeralului sau a constructiei
prepozitionale:fata harnica/fata cea harnica,ceea ce denota slabirea sensului demonstrative
originar al articolului.

Articolul posesiv (genitival) este articolul care, pe de o parte, apare ca element constant
în structura pronumelor posesive şi a numeralelor ordinale (de la 2 înainte) şi, pe de altă parte,
însoţeşte, în anumite condiţii, adjectivele posesive şi genitivul substantivelor şi al pronumelor de
diverse specii, marcând legătura cu substantivul sau adjectivul determinat.
Un substantiv poate fi adesea determinat de alt substantiv în cazul genitiv, amândouă cu
articol hotărât: soarele dimineţii, vremea treieratului, personajul piesei.
Datorită faptului că asigură legătura dintre un substantiv fără articol hotărât cerut de alt
determinativ şi genitiv, al (a, ai ale) a fost numit articol genitival, iar pentru că asigură şi
legătura dintre substantiv şi adjectivul sau pronumele posesiv, el a fost numit şi posesiv.
Genitiv-dativul familiar şi popular alor mei (tăi, săi, lui, ei, noştri etc.) nu conţine articolul
posesiv, în ciuda aparenţelor, ci un pronume care ţine locul unui substantiv subînţeles:
“părinţilor”, sau unei locuţiuni “celor foarte apropiaţi”. Pronumele al apare şi în construcţii
populare şi familiare, la nominativ-acuzativ, de exemplu în al meu, care poate însemna “acest
lucru al meu “, “copilul meu”, şi se schimbă după gen: a mea = (orice obiect de genul feminin),
“fata, mevasta etc. “ mea, ai noştri, ai voştri = “partizanii, coechipierii, cei care au aceleaşi
păreri, care sunt din acelaşi grup, tabără, ceată,neam, popor cu noi, cu voi”.
Articolul genitival-posesiv face legătura dintre un substantiv determinat prin altceva
decât articolul hotărât şi genitiv, pe de o parte, şi posesivele care urmează după un substantiv
determinat altfel decât prin articolul hotărât, pe de altă parte.
Articolul posesiv (genitival) serveşte la diferenţierea cazului genitiv de dativ. Cât priveşte
articolul demonstrativ (adjectival), el face legătura între adjectiv şi substantivul determinat,
acordându-se cu acesta în gen, număr şi caz.
Articolul nehotărât prezintă obiectul exprimat de substantiv ca nefiind bine cunoscut
sau ca nedefinit în mod voit de vorbitor.
Articolele nehotărâte care provin din numeralul latinus "a€unus”,”una” (la formele de
singular)și din sintagma latină “a nescio quid”(nu știu ce) la formă de plural,se folosesc
proclitic,înaintea substantivelor pentru că acestea să arate un obiect gramatical mai puțin
cunoscut,mai puțin individualizat,în raport cu clasa sau specia cărei îi aparține.

Ex. : A fost odată un împărat şi o împărăteasă .

Observăm faptul că obiectele sunt detaşate de cele două categorii - « împărat » şi


« împarăteasă»,fără o definire precisă a acestora,nedefinite .Articolele nehotărâte sunt aici nişte
indici abstracţi ai unui grad scăzut de individualizare a obiectelor gramaticale.

Se numeşte « nehotărât » pentru că obiectul este considerat necunoscut :

Ex. : Un elev,un profesor,o carte,un pix,un apartament,o doamnă,un brad.

Se numeşte « proclitic » pentru că se aşează in faţa substantivului.

Fiind unul din cele mai importante elemente ale determinarii numelui, articolul se
intrebuinteaza dupa anumite reguli. Ele privesc in principiu stabilirea gradului in care un obiect
este cunoscut sau necunoscut. Articolul se deosebeste de celelalte determinative pentru ca este
specializat, adica nu contine alte indicatii decat pe cele care rezulta din relatia cunoscut-
necunoscut cu diversele ei trepte.

Articolul nu are insa totdeauna libertatea de a marca relatia pentru care s-a apecializat.
Adesea, el trebuie sa asigure o legatura gramaticala. Altfel, la numeralul ordinal prezenta lui se
explica prin aceea ca ordinea in care se insira obiectele cere ca locul fiecaruia sa fie precizat. De
aceea genitivul nu se poate construi decat cu articolul (celui, celei) urmat de propozitia de:celui
de al doilea; celei de a doua.
Prin urmare, articolul se foloseste uneori fara sa se mai ia in seama gradul de cunoastere
amintit.

In alte situatii, articolul nu se foloseste, chiar daca obiectul denumit este foarte bine cunoscut;
de exemplu in formula mama-mea, tata-tau etc, fata de mama mea, tatal meu etc., desi gradul
de cunoastere a fiintelor denumite prin aceste cuvinte este acelasi.

Toate aceste deosebiri de intrebuintare a articolului formeaza ceea ce numim opozitia dintre
articulat si nearticulat.

Principalele reguli ale acestei opozitii sunt:

Substantivul primeste numai articol hotarat

1). Cand este urmat de acesta, aceasta, acela, aceea si formele lor sau de numeralul ordinal.

2). Cand este urmat sau precedat de tot, toata si de compusele acestora: tustrei, tuspatru etc.

3). Cand subliniaza o calitate, un titlu al unei persoane, asezat imediat inaintea numelui ei
propriu: prietenul Nicolae, colegul Popescu , doctorul Marin, strungarul Lupu, cercetatoarea
Vasilica, profesoara Nicoleta etc.

4). Cand este o porecla sau un supranume asezat dupa numele propriu-zis: Mircea
Ciobanul,Vlad Calugarul,Constantin Stolnicul,Titi Geambasul etc.

5). Cand, fara a fi precedat de alt determinativ, este urmat imediat de genitiv: copita calului,
strugurii viei, tovarasii lui Gheorghe etc.

6). Cand se afla in genitiv imediat dupa substantiv cu articol hotarat sau cand este in dativ fara
alta determinare;

7). Cand exprima unul dintre urmatoarele grade de rudenie: mama, tata, bunicul, bunica.

8). Cand exprima un lucru care apartine persoanei indicate de dativul verbelor construite cu
acest caz: Si-a scrantit piciorul, Ti-ai rupt rochita!, Isi bate capul, Unde mi-ai pierdut umbrela?

9). Cand este construit cu locutiunea prepozitionala de-a:de-a ulii si porumbeii, de-a baba
oarba etc.
Substantivul nu primeste articol hotarat:

1). Cand este precedat de: acest, aceasta, acel, aceea si formele lor de numeral cardinal sau
de cel ordinal; de: care, oricare, fiecare, oricine; de: vreun vreo, niste; de: cat, cata, cati, cate
catva, catava, catorva, oricat, oricata, oricati,oricate; de: nici un, nici o, niste.

2). Cand este precedat imediat de o propozitie si nu are dupa el un determinativ: in casa, pe
strada, pentru tigari, de la tara, carne de miel etc.

NOTA: Faptul ca substantivul nu primeste in aceste conditii articolul hotarat nu inseamna


neaparat ca obiectul denumit este necunoscut sau prezentat ca atare. In se duce la gara, de ex:
gara este ceva precis, stiut de vorbitori.

3). Cand exprima o stare calitativa a subiectului, de exempu: A plecat flacau (copil, elev,
lucrator etc) si s-a intors barbat (om in toata firea, profesor, maiestru, ofiter etc.)

4). Cand exprima insusirea unui subiect prin numele predicativ: Dumitru ste student, Fratele
lui se facr tractorist etc.

5). Cand exprima gradele de rudenie in formule fixe cu adjectivul posesiv enclitic unit cu
substantivul: tata-meu, –tau, -sau; mama-mea, -ta, -sa; fi-meu, fi-mea; frate-meu, -tau,
-sau; sora-mea, -ta, -sa; nora-mea, -ta, -sa; soacra-mea, -ta,-sa; cuscra-mea,-ta,-sa;
unchiu-meu, -tau, -sau etc.

NOTA: Substantivele insirate la 5 sunt, de fapt compuse si adjectivul posesiv este


incorporat, cum rezulta din genitiv-dativ celor feminine: mama-mii, mama-tii, mama-sii
(mama-mei, mama-tei, mama-sei) etc. Sa se compare cu aceleasi substantive fara adjective
posesive incorporate: mamei mele, mamei tale, mamei sale, surorii mele, surorii tale etc.

6). Cand indica un lucru privit din punct de vedere general apartinand unei persoane indicate
de dativul posesiv din constructii ca: Si-a lasat (sa-i creasca) plete (barba, mustati, favoriti
etc); Si-a cumparat ceas (masina) etc.

7). Cand exprima subiectul in constructii ca: E soare (caldura, ceata, fum, frig, ger, liniste,
lumina pacla, racoare, umezeala etc.)
8). Cand exprima subiectul in constructii ca: Mi-e (ti-e, ne o, va e, le e), mi se face (ti se face,
i se face etc.) frica, foame, greata, lene, pofta, rusine, sete, somn etc.)

9). Cand exprima ideea de partitiv: bea lapte; vrea mamaliga; mananca inghetata, (clatite,
sarmale, ridighi etc). Se intreprind cercetari. Au facut descoperiri (importante) etc.

10). In proverbe si zicatori in care uzul a fixat substantivul nearticulat acolo unde, astazi, se
cere articulat; de ex: Corb la corb nu scoate ochii.

BIBLIOGRAFIE

1. Avram Mioara: “Gramatica pentru toti”,1986, Editura Academiei Republicii Socialiste


Romania
2. coord. Teodor COTELNIC:”Gramatica uzuală a limbii române” , 2000, Editura Litera

S-ar putea să vă placă și