In contextul problemelor de optimizare un loc special il ocupa problemele de transport, datorita

multiplelor posibilitati de aplicare in diverse sectoare ale activitatii economico-sociale. In

cvasitotalitatea activitatilor economice trebuie sa se apeleze la utilizarea unor algoritmi pentru
rezolvarea problemelor de transport, deoarece transportul reperelor (produselor) de la furnizori
(producatori) la beneficiari (consumatori) cu costuri cat mai reduse (eventual minime) nu poate fi
realizat altfel decat facand apel la acesti algoritmi.

1. PROBLEMA STANDARD DE TRANSPORT (BIDIMENSIONALA

Problema standard de transport este intalnita uneori sub denumirea de problema Hitchcock-
Koopmans, deoarece a fost enuntata de F.L.Hitchcock in 1941 si completata de Koopmans in 1947.

1.1. FORMULAREA PROBLEMEI

Presupunem ca se dau m centre de productie (producatori)  in care exista un anumit

produs in cantitatile  , produs care trebuie transportat la n centre de consum

(consumatori)  , necesarul de consum fiind respectiv  , iar costul unitar de

transport de la centru de productie   la centru de consum   fiind  ; se cere

sa se determine un plan optim de transport, adica se cer cantitatile

(necunoscute)  de produs ce trebuie transportate de la centrul   la

centrul   pentru fiecare pereche de indici  .

Se presupune de asemenea ca cererea este egala cu oferta, iar costul transportului este proportional

cu cantitatea de produs transportata pe fiecare ruta ( , ), sau mai scurt notata,  .

1.2. MODELUL PROBLEMEI

Problema mai sus formulata se modeleaza astfel:

 (1)

cu conditiile:

. (2)

Observatii: (i). Problema de transport (1) este o veritabila problema de programare liniara sub
forma standard. Aceasta are forma (3):
  (3)

unde:

Datorita numarului mare de variabile, chiar in cazul problemelor de dimensiuni relativ mici, nu este
recomandata utilizarea algoritmului simplex pentru rezolvare, motiv pentru care vom prezenta un
algoritm special de rezolvare.

Vom nota cu P multimea programelor problemei (1), adica:

P =  }

si cu S multimea programelor optime ale problemei (1), adica:

S= .

(ii). Matricea M are rangul m+n-1.

Intr-adevar, rang(M)  si m+n mn daca  , deci

rang(M) m+n. Matricea  M este de tipul (m+n, mn). Deoarece suma primelor m linii este egala cu
suma ultimelor n linii rezulta ca rang(M) m+n-1. Din matricea M se poate forma o matrice patrata
nesingulara de ordin m+n-1,  daca suprimam linia m+1 si luam din matricea ramasa coloanele 1, n+1,
2n+1, . ,(m-1)n+1, 2, 3, 4, . , n. Produsul elementelor de pe diagonala principala este 1, iar
elementele de sub diagonala principala sunt nule.

(iii). Un program de baza al problemei (1) este nedegenerat daca are m+n-1 componente nenule; in
caz contrar, deci daca are mai putin de m+n-1 componente nenule este degenerat. Sistemul de valori:
 ;

este un program al problemei (1), dar nu este program de baza.

(iv). Problema standard de transport poate fi abordata in termenii teoriei digrafurilor, asociindu-i

acesteia urmatoarea retea de transport: