Relația cu auditoriul și tracul

Vorbirea în public a devenit un instrument indispensabil in cam toate domeniile

profesionale, dar cu toate acestea marea majoritate nu ne simtim in securitate cu aceasta
activitate si ne creeaza sentimente negative.
Termenul medical pentru teama de a vorbi in public este glosofobie. Etimologia
cuvantului provine din doua cuvinte grecesti- „phobos” (primul inteles este teroare, frica, iar
al doilea ar fi de fuga, retragere, indepartare evitand cauza fricii) si „glossa” (limba).
Conform statisticilor americane se pare ca 75% din femei au aceasta fobie, iar la barbati exista in
proportie de 73%.

Toată lumea are trac de scenă. Chiar și cei mai talentați și buni oratori de pe planetă se
emoționează înainte de a vorbi unei audiențe. Pentru a trece peste acest lucru, ei știu că cea
mai importantă regulă care se aplică este că publicul este acolo ca să-i asculte. De aici,
pornesc celelalte reguli.
În adunările sociale, publicul vrea să fie distrat iar în adunările cu caracter
profesional, oamenii vor să învețe. Premiza este aceeași în ambele și, deși una este mai
formală, abordarea este aproximativ la fel. Când ajungi în fața consiliului de administrație,
sălii de clasă sau a oricărei mulțimi de oameni, gândește-te că sunt toți „fanii” tăi. Este mai
ușor să le vorbești oamenilor atunci când știi că te plac. De îndată ce realizezi că oamenii
cărora îți era teamă să le vorbești te susțin, o mare parte din presiune dispare.
Abordarea
Pentru mulți, vorbitul în public este în topul celor mai mari temeri. Privind la rece,
însă, această teamă e caraghioasă, așadar folosește următoarele tactici și în curând vei ajunge
un orator desăvârșit, înspăimântat doar de moarte, taxe și clovni.
Ce ți se pare mai înfricoșător: moartea sau vorbitul în public? Majoritatea întâmpină
dificultăți în a alege dintre cele două. Poate fiindcă vorbitul în public poate să le aducă
moartea în timp ce moartea rareori poate duce la vorbit în public.
Și totuși, vorbitul în public nu este un lucru de speriat ci, surprinzător, e o
oportunitate. Ai ocazia să impresionezi un grup de oameni cu care lucrezi rareori. Să fii un
bun vorbitor este una dintre cele mai bune căi de a le arata colegilor și șefilor că știi ceea ce
faci. Sigur, acesta nu e un sfat de mare ajutor pentru depășirea tracului de scenă. Dacă te
consideri unul dintre aceste suflete înspăimântate, relaxează-te, trage o gură de aer și continuă
să citești. Vei vedea că vorbitul în public este un subiect mult mai ușor de gestionat decât
credeai.
Un alt punct important peste care se trece cu vederea este să-ți amintești că
nervozitatea se simte în ambele direcții atunci când vorbești. În mod frecvent, când privești
oamenii drept în ochi îi faci să se simtă inconfortabil (iar dacă ești emoționat, se poate să uiți
despre ce vorbeai). Un truc bun, dacă atmosfera nu este foarte intimă, e să privești zona
frunții, fapt ce creează impresia de contact vizual dar fără disconfort.
Asigură-te că nu analizezi prea mult ceea ce ai de prezentat. Oamenii au tendința să
exagereze cu analiza personală atunci când vine vorba de vorbitul în public, fiindcă se
gândesc că va fi mult mai greu decât este în realitate. Un mod sigur de a uita replicile pe
scenă este să te concentrezi prea tare pe ceea ce ai de spus. Încearcă să urmărești ce ai de
transmis, în cel mai natural mod posibil, și gândește în avans, care este următorul punct de
discutat.
Exersează. Exersează. Exersează!
Aceste trei cuvinte reprezintă singura cale pentru a ține o prezentare bună. Asigură-te
că știi materialul cât de bine se poate: e posibil ca șeful tău, sau oricine altcineva, să te testeze
cu o întrebare dificilă. Sunt multe metode bune de a exersa discursuri și prezentări.
Cartonașele sunt o alegere foarte comună dar oamenii sunt prinși folosindu-le drept…
copiuțe. Dacă vrei să folosești cartonașe, încearcă să exersezi cu ele suficient de mult încât să
nu mai ai nevoie în momentul în care trebuie să susții prezentarea. Dacă totuși trebuie să le
folosești, notează doar câte o idee generală, pentru a-ți aminti subiectul.
Nu nota discursul cuvânt cu cuvânt pe ceva ce vei folosi în prezentare – va fi foarte
plictisitor pentru audiență și va da impresia că nu ai repetat deloc. Altă metoda de exersare
este folosirea unui reportofon. Reportofoanele digitale sunt perfecte pentru acest lucru: sunt
ieftine și se găsesc în orice magazine de electronice. Procesul poate consuma mai mult timp,
pentru că trebuie să asculți înregistrarea dar de ajută să memorezi mai repede punctele cheie
iar marele avantaj este că te poți auzi. Îți dai seama ce sună bine și ce nu. În timp ce-ți notezi
punctele cheie, vei descoperi că înregistrarea te va ajuta să-ți faci prezentarea mai creativă și
mai interesantă, numai bună de următorul nivel.
De îndată ce începi să interacționezi cu audiența, oamenii se vor relaxa și vor deveni
la fel de confortabili pe cât ești și tu cu ei. Un alt truc este să încerci să introduci o glumă pe
la începutul prezentării. O glumă face câteva lucruri bune: destinde atmosfera și scade
presiunea, arată că oamenii sunt atenți, îi stimulează să asculte mai atent și, nu în ultimul
rând, dovedește abilitățile tale de socializare.
Vorbește publicului
Vorbitul în public, din punctul de vedere al oratorului, se poate împărți în trei mari
categorii : sărac, direct sau interactiv. Primul, cel sărac, este atunci când te bâlbâi foarte mult,
uiți ce ar trebui să spui, practic toate lucrurile pe care ar trebui să le eviți dacă repeți suficient.
Vorbitul direct este ceva mai bun dar conține doar informații și chiar dacă îl prezinți energic,
poate plictisi sau, mai rău, poate face audiența să plece.
Țelul final este să ajungi la performanța vorbitului în public interactiv iar primul pas
pentru a realiza asta este legat de publicul căruia te adresezi. Când un comediant de stand-up
vorbește în fața unui grup format din studenți, materialul lui e diferit de cel pentru, să zicem,
un show la Sala Palatului. Același principiu se aplică și la tine. Dacă ții o prezentare colegilor
cu care lucrezi frecvent, simte-te liber să fii ceva mai lejer. Asta nu înseamnă că ar trebui să
fii crispat atunci când te afli într-o sală alături de superiorii tăi ci ar trebui să încerci să înveți
câte ceva despre ei. De pildă, dacă sunt fani ai unui sport sau dacă sunt familiști – te poți
folosi de aceste informații. Dacă reușești să găsești un subiect cât de mic din prezentarea ta,
cu care cei din audiență să rezoneze personal, îi vei impresiona și vor fi deveni atenți.
Fii entuziast
Trebuie să lucrezi puțin la acest aspect. Nu este întotdeauna ușor să găsești ceva
interesant cu privire la cifrele de vânzări sau la profitul trimestrial dar dacă reușești să
stăpânești acest subiect, vorbitul în public va deveni floare la ureche. Ai observat vreodată
câte lucruri ai de spus despre ceva ce te enervează sau despre trupa ta preferată? Ei bine, așa
ar trebui să vorbești când ții un discurs: liber. Încearcă să găsești ceva unic pentru cel puțin
unul sau două subiecte, cărora le poți acorda o atenție specială în timpul prezentării. Nu poți
să falsifici pasiunea adevărată iar dacă o faci, toată lumea din sală își va da seama.
Încearcă să nu te entuziasmezi atât de mult încât să uiți subiectul despre care vorbeai
sau stăpânirea de sine dar vei vedea că pasiunea este contagioasă iar dacă publicul crede în
atitudinea ta, oamenii vor începe să fie entuziaști la rândul lor, pentru că împărtășești
subiectul cu ei. Așa ajungi de la „Hey, prezentarea de ieri nu a fost rea“ la „Hey, prezentarea
lui Victor despre Economia Voodoo a fost absolut incredibilă!“.
Când vei reuși să găsești ceva în prezentarea ta despre care să fii entuziast cu
adevărat, subiectul va prinde viață. Este mult mai ușor să-ți amintești ceva pentru că începi să
construiești în jurul subiectului, nu te mai îngrijorezi atât de mult și s-ar putea chiar să-ți
placă întregul proces.
Tehnici și metode de antrenament
Vorbitul eficient în public poate fi dezvoltat prin aderarea la un club precum Rostrum,
Toastmasters International, Association of Speakers Club (ASC), Speaking Circles,
POWERtalk International sau companie de training precum SPEAKINGS (România) în care
membrilor sau clienților li se dau exerciții pentru a-și îmbunătăți abilitățile oratorice. Acestea
includ:

oratorie
folosirea gesturilor
controlul vocii (inflexiunea)
vocabular, registru, alegerea cuvintelor
notele registrului vocal (voce ridicată / pițigăiată sau joasă)
folosirea umorului
relaționarea cu publicul
“metoda ridicării mâinii” / (folosită în principal pentru prezentări de tip “Billboard”)
Noul mileniu vine cu o creștere remarcabilă a numărului de soluții de pregătire
(training) oferite sub formă video sau cursuri online. Materialele video pot oferi exemple
concrete de comportamente care pot fi urmate . În mod frecvent, profesioniștii din domeniul
vorbitului în public se instruiesc continuu prin participarea la cursuri sau alte forme de
pregătire, pentru a-și îmbunătăți permanent abilitățile. Aceasta poate include apelarea la
forme de pregătire avansată pentru îmbunătățirea abilităților de vorbire, cum ar fi învățarea
unor tehnici mai bune de povestire, tehnici de folosire eficientă a umorului ca instrument de
comunicare și studiul continuu al domeniului lor de interes (temele abordate în discursurile
pe care le țin).
 Femeile și vorbitul în public
De-a lungul secolelor XVIII și XIX, femeilor le-a fost interzis vorbitul în public în
sala de judecată, la tribuna senatului și în amvonul bisericii. De asemenea, era considerat
nepotrivit ca o femeie să se facă auzită printr-un discurs într-un context public. Excepție
făcea religia Quaker, ce permitea femeilor să se adreseze public la adunările bisericești.
Frances Wright este cunoscută ca una dintre primele femei care au vorbit în public în
Statele Unite. Ea a militat pentru drepturi egale la învățământ pentru femei și bărbați, în
cadrul unor reuniuni publice de mari dimensiuni, cât și prin intermediul presei. Maria
Stewart, de origine afro-americană, este considerată a doua femeie care a ținut discursuri
publice în Statele Unite, sustinând prelegeri în Boston, adresându-se atât femeilor, cât și
bărbaților, cu doar patru ani mai târziu decât Wright, în 1832 și 1833, pe teme legate de
accesul la sistemul de învățământ și abolirea sclaviei pentru tinerele fete.  
Două surori, numite Angelina Grimké și Sarah Grimké, au creat o platformă pentru
prelegeri publice adresate femeilor. Ele au fost primii agenți de gen feminin ai Societății
Americane Anti-Sclavie. Cele două surori au întreprins împreună turnee în anii 1837-1839, la
numai cinci ani distanță de Maria Stewart. Ambele surori au fost criticate de bisericile care nu
erau de acord cu manifestările lor publice ca femei. Surorile Grimké au vorbit despre legătura
dintre sclavie și drepturile femeilor, explicând de ce femeile au nevoie de egalitate.