DETERMINAREA DURITĂŢII TEMPORARE A APEI

Unii dintre cei mai cunoscuţi indici chimici care se referă la natura şi cantitatea
diferitelor substanţe chimice pe care le conţine apa naturală sunt duritatea, aciditatea şi
alcalinitatea. Valorile lor trebuie cunoscute iar unele substanţe chimice trebuie îndepărtate
înainte de folosirea apei ca apă potabilă sau în diferite domenii industriale ca apă industrială
(diferite instalaţiide încălzire a apei).
Duritatea totală, notată dT, reprezintă conţinutul total de ioni de calciu (Ca+2) şi
magneziu (Mg+2) existenţi în apă sau abur ca săruri solubile.
Conţinutul de ioni de calciu şi magneziu pot fi sub formă de:

 carbonaţi acizi sau bicarbonaţi, Ca(HCO3)2 şi Mg(HCO3)2, ce conferă duritate

temporară (dtp). Se numeşte temporară deoarece dispare la încălzirea apei (t > 60 oC)
şi reprezintă conţinutul în ioni de calciu şi magneziu corespunzător conţinutului de
carbonaţi acizi de calciu şi magneziu din apă. Carbonaţii acizi se transformă în
carbonaţi neutri sau hidroxizi greu solubili:
Ca(HCO3)2 → CaCO3 ↓+ CO2  +H2O
Mg(HCO3)2→ MgCO3 ↓+ CO2  +H2O
MgCO3 +H2O → Mg(OH)2 + CO2 
 alte săruri solubile de calciu şi magneziu (sulfaţi, cloruri, azotaţi), stabile termic, ce
conferă duritate permanentă (dp) sau necarbonică şi reprezintă conţinutul de ioni de
calciu şi magneziu corespunzător altor săruri de calciu şi de magneziu în afară de
carbonaţii acizi. Aceste săruri precipită numai când produsul lor de solubilitate este
depăşit.
dT = dtp + dtp (1)

Ionii de calciu şi de magneziu există în apă datorită disocierii sărurilor menţionate.

Mai există şi noţiunea de duritate reziduală, notată dr, care reprezintă duritatea totală după
aplicarea unui procedeu de tratare.
Duritatea apei se măsoară în grade de duritate (germane, engleze, americane...= şi
în mE/L (miliechivalenţi/litru de apă). În România se foloseşte gradul de duritate german
(od).
1od reprezintă un conţinut de săruri solubile de calciu şi magneziu, echivalent cu 10
mg CaO/litru de apă. CaO este ales convenţional ca substanţă de referinţă, pentru calcul. El
nu există ca atare în apa dură. Pentru exprimarea durităţii apei în od, conţinutul sărurilor
solubile menţionate se transformă prin calcul stoechiometric în CaO.
În funcţie de duritatea totală, apele se clasifică în ape cu duritate foarte mică (< 4 od), cu
duritate mică (4...8 od), cu duritate mijlocie (8...16 od), ape dure (16...30 od), şi foarte dure (< 30 od).

Scopul şi principiul lucrării:

În această lucrare se va determina duritatea temporară a apei prin metoda

conductometrică şi prin titrare cu soluţie de HCl 0,1 M.
Carbonaţii acizi sau bicarbonaţii au un caracter bazic (baze slabe). Prin reacţia cu un acid tare
(HCl), ei se neutralizează formând o sare şi un acid slab, H2CO3, care se descompune în CO2 şi apă.
Ca(HCO3)2 + 2HCl → CaCl2 + 2CO2  + 2H2O
Mg(HCO3)2 + 2HCl → MgCl2 + 2CO2  + 2H2O
Determinarea punctului de neutralizare sau de echivalenţă, adică a cantităţii exacte de
HCl necesar neutralizării bicarbonaţilor se va face prin două metode:
 a) Titrare cu HCl 0,1 M, în prezenţa indicatorului metiloranj. La punctul de echivalenţă
are loc schimbarea culorii, sesizabilă cu ochiul liber.

Indicatorii de culoare sunt substanţe organice, introduse în proba de analizat în

cantităţi foarte mici, capabile să indice sfârşitul titrării printr-o modificare de culoare.

Indicatorul metiloraj este roşu în mediu acid, portocaliu în mediu neutru şi

galben în mediu bazic.

b) Metoda conductometrică. Se reprezintă grafic dependenţa conductivitate specifică în

funcţie de volumul titrant (soluţia de HCl) şi se citeşte valoarea corespunzătoare
punctului de echivalenţă. Creşterea conductivităţii este foarte lentă pe parcursul
reacţiei de neutralizare, dar creşte mai mult, cu schimbare de pantă după punctul de
echivalenţă ce apar în exces ionii acidului.
γ,Scm-1

Punct de echivalenţă

Vol. HCl 0,1 M, mL

Fig. 1. Dependenţa conductivitate specifică în funcţie de volumul titrant

Mod de lucru:

a) Titrare cu HCl.

1. Apa de la robinet.
Se măsoară cu ajutorul unui cilindru gradat un volum de apă (Vapa) de la robinet indicat de
cadrul didactic şi se introduce într-un flacon conic Erlenmyer. Se adaugă 3 - 4 picături de
indicator (metiloranj), cu ajutorul “sticluţei picurătoare” având grijă ca cele două fante de pe
gâtul sticluţei şi al dopului să se suprapună. Conţinutul flaconului va căpăta culoarea
caracteristică indicatorului în mediul respectiv.
Se citeşte volumul iniţial (Vi) de HCl 0,1 M din biuretă. Se începe titrarea adăugând sub
agitare permanentă picătură cu picătură soluţie de acid, până în momentul virării culorii
indicatorul, ce indică sfârşitul reacţiei de neutralizare si se citeste Vf. Se citeşte pe biuretă
volumul de HCl 0,1M folosit la titrare, a = Vf -Vi (mL HCl 0,1 M).

Se repetă determinarea de către fiecare dintre studenţii echipei de lucru. În calculul final
se consideră media aritmetică a volumelor obţinute.

2. Apa distilata.
Se măsoară cu ajutorul unui cilindru gradat un volum de apă distilată indicat de cadrul
didactic şi se introduce într-un flacon conic Erlenmyer. Se repetă aceleasi operatii efectuate la
punctul 1 calculându-se duritatea temporară.

Observaţie Dacă titrarea este “depăşită”, adică s-a trecut peste culoarea portocalie,
ajungând la culoarea roşie, proba se aruncă şi rezultatul nu se ia în considerare.
 Se citeşte pe biuretă volumul folosit la titrare, a = V f -Vi (mL HCl 0,1 M). Se repetă
determinarea de către fiecare dintre studenţii echipei de lucru. În calculul final se consider
media aritmetică a volumelor obţinute.

CALCULE ŞI REZULTATE

Se calculează duritatea în grade germane a probei de apă de la robinet si apa distilata,

de volume indicate de cadrul didactic, conform formulei:

a
dtp = 2,8 ∙ Vapa , (od) (2)

Apa de la robinet:

Vi = 30 mL

Vf = 32.5 mL

a = 32.5 – 30 = 2.5 mL

dtp = 2.8 * 2.5/30 = 0.23 °d

Apa distilata:

Vi = 32.5 mL

Vf = 32.8 mL

a = 32.8 – 32.5 = 0.3 mL

dtp = 2.8 * 0.3/32.5 = 0.026 °d

Interpretare rezultate:

Duritatea temporara in cazul apei distilate este mai mica decat duritatea temporara in
cazul apei dure deoarece apa dura contine un procent de saruri de calciu si magneziu.

b) Metoda conductometrică.

Se măsoară cu ajutorul cilindrului gradat un volum de Vapa = 100 mL de apă de la robinet

şi se introduce în flaconul Erlenmeyer. Se introduce celula de conductivitate bine spălată cu
apă distilată în proba de analizat şi se citeşte conductivitatea soluţiei după fiecare adaos de
0,2 mL soluţie de titrant din biuretă (HCl 0,1 M). Se notează datele obţinute necesare pentru
trasarea graficului conductivitatea în funcţie de volumul de titrant. Volumul total de titrant
adăugat trebuie să fie cel puţin (a+1) mL

Tabelul 1 Prelucrarea rezultatelor experimentale

Volum de titrant, mL 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2 1,4 1,6 1,8 2 2,2
-1
Conductivitate, µS∙cm 277 281 298 301 308 308 314 324 330 335 344 346
Tema.

În primul rând, gustul apei dure nu este unul tocmai plăcut. Indiferent dacă sursa de la
care provine este rețeaua de apă potabilă a localității sau o fântână, aceasta nu este incoloră,
inodoră, insipidă, așa cum ar trebui să fie.

În al doilea rând, medicii specialiști în urologie și nefrologie susțin că apa dură poate fi
dăunătoare pentru rinichi și că poate genera formarea pietrelor la rinichi, din cauza
depunerilor de săruri minerale.

În al treilea rând, apa dură poate afecta și dantura, atacând smalțul dinților și
contribuind la crearea unui mediu propice pentru depunerile de tartru și pentru apariția
cariilor.

Pe lângă efectele pe care le are asupra consumului, apa dură ne mai poate afecta și în
alte moduri. Aceasta contribuie la apariția depunerilor de calcar în interiorul unor
electrocasnice precum mașina de spălat sau mașina de spălat vase, care nu mai funcționează
corespunzător sau se defectează iremediabil din cauza unor astfel de depuneri.

Hainele spălate în apă dură suferă modificări de culoare, dar și de textură. Acestea se
pot decolora sau păta, iar materialele devin mai aspre și mai neplăcute la atingere.

Nici spălarea părului și a pielii cu apă dură nu sunt indicate. În vreme ce pielea devine
aspră și uscată din cauza sărurilor minerale, părul își pierde din strălucire și din elasticitate și
capătă un aspect tern și neîngrijit.

Apa dură afectează instalațiile sanitare. Nu este vorba aici doar de petele albe care apar
pe ele, ci mai ales de faptul că, în timp, conductele se pot înfunda din cauza depunerilor de
calcar și vei fi nevoit să le înlocuiești;

Mărește cheltuielile cu energia termică. Piesele componente pe care le are o centrala

termica pot fi afectate de calcarul din apa dură și îți vor impune să le schimbi mai repede
decât ți-ai dori;