Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

REFERAT
TEMA: Conductibilitatea electrică la metale

Realizat: Dragalin Iulian

Facultatea: Inginerie Economica Industriala
Grupa : IEI 1411/1
Conductivitatea electrică (numită și conductibilitatea electrică specifică) este mărimea fizică prin care se
caracterizează capacitatea unui material de a permite transportul sarcinilor electrice atunci cînd este plasat
într-un cîmp electric. Simbolul folosit pentru această mărime este de obicei σ (litera grecească sigma),
iar unitatea de măsură este siemens pe metru (S·m−1). Mărimea inversă conductivității esterezistivitatea
electrică, cu simbolul ρ (litera grecească ro) și unitatea de măsură ohm metru (Ω·m).

Următorii termeni sînt înrudiți cu conductivitatea electrică dar au semnificații diferite:

 Conductibilitatea electrică este proprietatea materialelor de a permite trecerea curentului electric.

 Conductanța electrică este mărimea care exprimă capacitatea a unui conductor sau circuit dat de a
conduce curentul electric. Conductanța se măsoară în siemens (S) și este mărimea inversărezistenței
electrice măsurate în ohmi (Ω).
 Tabel de rezistență și Conductivitate la 20 ° C
Material ρ (Ω • m), la 20 ° C  σ (S / m) la 20 ° C 
Rezistivitate Conductibilitate
-8
Argint 1.59 × 10  6.30 × 10 7
Cupru 1.68 × 10 -8 5.96 × 10 7
Recopt cupru 1.72 × 10 -8 5.80 × 10 7
Aur 2.44 × 10 -8 4.10 × 10 7
-8
Aluminiu 2.82 × 10  3,5 × 10 7
Calciu 3.36 × 10 -8 2.98 × 10 7
Tungsten 5.60 × 10 -8 1.79 × 10 7
Zinc 5.90 × 10 -8 1.69 × 10 7
Nichel 6.99 × 10 -8 1.43 × 10 7
Litium 9.28 × 10 -8 1.08 × 10 7
-7
Fier 1.0 × 10  1.00 × 10 7
Platină 1.06 × 10 -7 9.43 × 10 6
Staniu 1.09 × 10 -7 9.17 × 10 6
Otel carbon (10 10) 1.43 × 10 -7
Conduce 2.2 × 10 -7 4.55 × 10 6
Titan 4.20 × 10 -7 2.38 × 10 6

5)Rezistenta electrica specifica sau rezistivitatea, adica rezistenta pe care o opune curentului

electric o portiune din metal cu o sectiune de 1 cm2 si o lungime de 1 cm, se exprima in Ω·cm. La 20°C,
rezistenta electrica specifica a argintului este1,62·106 Ω·cm, a cuprului 1,72·106 Ω·cm, a aluminiului
2,82·106 Ω·cm, a plumbului 20,63·106 Ω·cm ,a mercurului 95,9·106 Ω·cm etc. Continutul de substante
straine intr-un metal mareste rezistenta lor electrica, deoarece atomii substantelor straine intra in reteaua
cristalina a metalului si impiedica astfel formarea undelor stationare ale electronilor. De aceea, pentru
rezistente electrice se folosesc aliaje si nu metale pure. Astfel, pe cand rezistenta electrica specifica a
nichelului este 7·106 Ω·cm si a cromului este 15,8·106 Ω·cm, un aliaj cu 20% nichel si 80% crom are
rezistenta electrica specifica 110·106 Ω·cm. Cu cat un metal are rezistenta electrica specifica mai mica,
cu atat conduce mai bine curentul electric. Cea mai mare conductibilitate electrica o au argintul (0,98 Ω-
1
·cm-1), cuprul (0,593 Ω-1·cm-1), aurul (0,42 Ω-1·cm-1) si aluminiul (0,38 Ω-1·cm-1) si cea mai mica o au
plumbul (0,046 Ω-1·cm-1) si mercurul (0,011 Ω-1·cm-1). Asa se explica de ce conductoarele electrice
(sarmele) se fac din cupru sau aluminiu.

Definiții
Rezistivitatea (sau rezistenţa electrică specifică, notată  ) este o mărime caracteristică materialelor egală
curezistența electrică a unui cub din materialul respectiv, cu latura egală cu unitatea. În SI se măsoară
în ohm-metri.

(formula dedusa din : ) unde

ρ este rezistivitatea statică, măsurată în ohm metri, Ωm;
R este rezistența electrică a unei monstre uniforme de material, măsurată în ohmi, Ω;
 este lungimea mostrei, măsurată în metri;
A este aria secțiunii transversale a monstrei, măsurată în metri pătrați, m².
Din această formulă derivă o alta, cu un caracter practic, o formulă care ne ajută să calculăm suprafața
secțiunii unui conductor destinat transportului de energie electrică:
S = (ρ x m x L)/(v x U²) unde

S este aria secțiunii transversale a conductorului electric, în mm²;

ρ este rezistivitatea electrică specifică (a cuprului = 0,0179 Ωmm²);
m este lungimea dublă a cablului de transport (traseul dus-întors), măsurată în metri;
v este un coeficient de pierderi (0,01 pentru pierderi de max. 1%, 0,03 pentru pierderi de 3%)
U este tensiunea electrică la care funcționează rețeaua de transport (în Volți V)
L este puterea absorbită de consumator (în Watti W)
În general, o încărcare de 7 - 10 A/mm² a cablurilor de transport, poate fi acceptată în practică.
Rezistența electrică este o mărime fizică prin care se exprimă proprietatea unui conductor electric de a se
opune trecerii prin el a curentului electric. În electrotehnică, ea este o măsură care determină ce valoare de
tensiune este necesară pentru ca un anumit curent electric să treacă printr-un circuit (conductor) electric dat.
Unitatea de măsura a rezistenței electrice, în SI, este ohm-ul, notat cu Ω.

Pentru un conductor omogen, valoarea rezistenței este :

 ρ este rezistivitatea materialului din care este făcut conductorul, măsurată în ohm · metru;

 l este lungimea conductorului, măsurată în metri;
 S este secțiunea transversală a conductorului, măsurată în metri pătrați;
Într-un circuit electric simplu (ochi), valoarea rezistenței lui se calculează cu ajutorul legii lui Ohm, fiind
egală cu raportul dintre tensiunea U aplicată la bornele circuitului și intensitatea I a curentului care circulă
prin circuit.

Variația rezistenței electrice în funcție de temperatură

Rezistența ohmică a metalelor crește cu temperatura iar a cărbunelui și a lichidelor scade cu cît temperatura
lor crește. Rezistența electrică a cuprului crește cu 4% la o încălzire de 10 °C. Modul cum variază rezistența
ohmică a unui conductor electric în funcție de temperatură se poate determina folosind următoarea relație:

unde:

 este temperatura materialului

  este rezistivitatea materialului la temperatura t, numită și rezistența specifică a mat.;

  este rezistivitatea materialului la 20 °C;
  este coeficientul de variatie a rezistentei cu temperatura (specific fiecărui material și reprezintă
variația rezistenței de un ohm a conductorului respectiv la o creștere a temperaturii sale cu 1 °C). Există
materiale cu coeficient de temperatură pozitiv (cele mai multe), și materiale cu coeficient negativ (a
căror rezistența scade la creșterea temperaturii lor)

Impedanță electrică

Impedanța electrică este o mărime care reprezintă măsura opoziției unui circuit electric față de
trecerea curentului alternativ. Impedanța electrică extinde noțiunea de rezistență electrică din curent
continuula circuite electrice în curent alternativ. 

 Z~ = R + jX
 valoarea în modul este 
unde:

 R - reprezintă rezistența electrică și caracterizează elementul de circuit sau circuitul electric, în ceea
ce privește puterea activă disipată (consum de putere);
 X – reactanța electrică și caracterizează elementul de circuit sau circuitul electric, în ceea ce
privește puterea reactivă (energia acumulată în câmp electric sau magnetic);

 În timp ce rezistența electrică este întotdeauna pozitivă, reactanța poate fi atât pozitivă, în cazul
inductivităților cât și negativă, în cazul capacităților electrice.