Sunteți pe pagina 1din 74

Lucrări topografice pentru proiectarea, trasarea şi construcţia aeroporturilor Ridicări topografice speciale

2) Pe culoarele aeriene de acces la aeroport, care sunt zonele exterioare


aerodromului, se limitează înălţimea construcţiilor de orice fel, astfel încât, un avion
la decolare sau aterizare să treacă la minim zece metri peste aceste obstacole.

3), 4), 5), 6) Căile de decolare – aterizare (pistele de zbor), căile de rulare şi
platformele de îmbarcare – debarcare sunt executate pe fundaţii din beton şi au
îmbrăcăminte din beton armat cu pante şi suprafeţe perfect liniare. Ele sunt dotate
LUCRĂRI TOPOGRAFICE PENTRU PROIECTAREA, în subteran cu drenuri de evacuare a exceselor de umiditate, iar la suprafaţă cu
instalaţii electrice luminoase de dirijare a zborurilor.
TRASAREA ŞI CONSTRUCŢIA AEROPORTURILOR

7) Construcţiile sunt funcţionale cu regim mic de înălţime şi dotate cu toată aparatura


necesară desfăşurării în bune condiţii a traficului aerian.

Generalităţi specifice aeroporturilor


Funcţie de aceste necesităţi şi de precizia impusă în realizarea şi amplasarea acestor
obiective, lucrările topografice se împart în două etape:
A) lucrări topografice pentru proiectarea aeroporturilor;
Pentru definirea lucrărilor topografice, în vederea proiectării, trasării şi execuţiei
B) lucrări topografice pentru trasarea şi urmărirea construcţiei aeroportului.
aeroporturilor, este necesar să cunoaştem părţile componente principale ale unui aeroport;
acestea sunt:
1 – zona de zbor (aerodromul);
A) Lucrări topografice pentru proiectarea aeroporturilor
2 – culoarele aeriene de acces;
3 – calea de decolare – aterizare (pista de zbor);
Lucrările topografice se realizează în trei faze:
4 – căile de rulare;
a) în faza studiilor;
5 – zone sau platforme de îmbarcare – debarcare;
b) în faza de proiectare;
6 – zonă de siguranţă;
c) în faza proiectului de execuţie.
7 – zonă construită (cu clădiri) a aeroportului;
8 – drumuri de acces la aeroport (străzi, autostrăzi şi linii de cale ferată).
a) În faza studiilor se rezolvă două probleme:
La acestea se adaugă, pentru funcţionalitate, reţelele edilitare ca: alimentare cu apă,
- alegerea terenului care trebuie să răspundă condiţiilor tehnico – economice
cu energie electrică, termică, gaz, canalizări, reţele telefonice etc.
specifice unui aeroport;
- pe această suprafaţă de teren aleasă se vor executa lucrări topografice,
1) Zona aerodromului (terenul de zbor) este determinată de axa culoarului aerian
prospecţiuni geotehnice, hidrogeologice, studii meteorologice etc., în scopul obţinerii
principal, faţă de care se amplasează, sub diferite unghiuri şi distanţe, culoarele
planurilor complete la scări mari, întocmirii proiectului şi aplicării acestuia pe teren.
auxiliare şi restul construcţiilor aeroportului.

Pagina 2 
  Pagina 1 

   
Lucrări topografice pentru proiectarea, trasarea şi construcţia aeroporturilor Ridicări topografice speciale

b) În faza de proiectare, lucrările topografice sunt: condiţia ca punctele reţelei de sprijin să coincidă cu vârfurile pătratelor reţelei topografice de
- trasarea pe teren a direcţiei proiectate a culoarului aerian principal şi trasarea construcţie, cu laturile de 400 m x 400 m.
paralelă cu această direcţie a reţelei de pătrate (reţeaua topografică de construcţie), cu La calculul preciziei bazei topo-geodezice se porneşte de la cerinţa ca erorile de
laturi de câte 400 m sau mai mici, funcţie de mărimea aeroportului; determinare a punctelor să nu depăşească 0,1 mm la scara planului, deci la scara 1: 1 000,
- ridicarea teritoriului aeroportului şi a zonelor învecinate la scara 1: 5 000, cu erorile să fie de maxim ± 10 cm.
echidistanţa curbelor de nivel E = 0,5 – 1 m;
- întocmirea schemei cu culoarele aeriene de acces şi obstacolele caracteristice, Reţeaua geodezică se execută separate, planimetric şi nivelitic.
determinate pe baza măsurării în teren a înălţimii şi cotei, inclusiv realizarea de profile pe
aceste direcţii. Reţeaua planimetrică se construieşte în sectoarele sau zonele descoperite sub forma
drumuirilor poligonale, a reţelelor de microtriangulaţie sau prin metode combinate, folosind
c) În faza proiectului de execuţie (P.E.) se mai adaugă la lucrările topografice intersecţiile laterale.
următoarele: În terenurile cu vegetaţie şi păduri, baza geodezică se realizează sub forma drumuirilor
- baza topo – geodezică întocmită pentru ridicarea terenului aeroportului la scările poligonometrice sau a lanţurilor de patrulatere fără diagonale. În ambele cazuri, punctele de
1: 2 000 şi 1: 1 000 în vederea aplicării pe teren a proiectului aeroportului; sprijin vor coincide cu vârfurile reţelei de pătrate cu laturile de 400 m. Laturile drumuirilor se
- ridicarea zonei aerodromului (fâşia de zbor, pistele de decolare – aterizare etc.) la vor măsura electronic, iar unghiurile cu teodolite de precizie (1cc – 2cc) şi se vor compensa
scara 1: 2 000, cu echidistanţa curbelor de nivel E = 0,25 – 0,50 m; riguros.
- ridicarea sectoarelor alese pentru proiectarea clădirilor la scara 1: 1 000 sau Reţeaua de microtriangulaţie se construieşte cu laturi de la 400 la 800 m, după
1: 500, cu echidistanţa curbelor de nivel E = 0,25 – 0,50 m; mb 1
posibilităţi, măsurându-se cel puţin patru baze, cu o eroare relativă = şi direcţiile
- planuri pentru trasarea căilor de acces şi a reţelelor edilitare. b 50000
unghiulare măsurate cu teodolite de precizie, prin metoda seriilor complete, t = 3-6 serii.
Compensarea reţelei de microtriangulaţie se face prin metoda celor mai mici pătrate,
Ridicarea topografică a teritoriului aeroportului folosind diverse procedee (metoda observaţiilor indirecte sau metoda observaţiilor
condiţionale). În eventualitatea măsurării unor puncte în interiorul reţelei de microtriangulaţie,
Ridicarea topografică este alcătuită din trei etape bine definite, ele se determină separat ca puncte noi prin intersecţii multiple înainte, înapoi sau combinate,
funcţie de necesităţi: compensate riguros.
a) realizarea reţelei de sprijin topo-geodezice;
b) ridicarea topografică a terenului aerodromului;
c) determinarea înălţimii obstacolelor în zona căilor aeriene de acces.

a) Reţeaua de sprijin topo-geodezică se întocmeşte în cadrul studiilor, ca bază


pentru ridicările topografice de detaliu şi ca bază pentru aplicarea pe teren a proiectului
aerodromului. De aici deducem că precizia reţelei topo-geodezice va trebui să asigure atât
cerinţele ridicării topografice a culoarelor aeriene la scara 1: 2 000, cât şi cerinţele trasării
axelor culoarelor aeriene şi a liniilor roşii ale clădirilor. Pentru uşurarea trasării se pune

Pagina 4 
  Pagina 3 

   
Lucrări topografice pentru proiectarea, trasarea şi construcţia aeroporturilor Ridicări topografice speciale

Reţeaua de nivel geometric se compensează riguros pe etape, ordinul III ca reţea


I
I I liberă, legată totuşi de un punct din reţeaua geodezică de stat, apoi ordinul IV ca reţea
constrânsă pe punctele de ordinul III.
Punctele reţelei topo-geodezice se pot marca (materializa) cu borne de beton armat,
tip mare sau speciale, în orice caz, cu 0,5 m mai jos decât adâncimea maximă de îngheţ.
Centrul bornei se execută prin cherneruirea reperul metalic, pe care se va centra teodolitul.
Reţeaua topo-geodezică se leagă de sistemul naţional de coordonate şi cote prin
folosirea unor puncte din reţeaua geodezică de stat. Dacă nu există posibilitatea aceasta,
atunci se determină azimutul geografic al locului pentru o latură necesară orientării ridicării
efectuate şi implicit a axelor aerodromului. Azimutul axei pistei de zbor este absolut necesar
aparatelor de zbor la decolare şi aterizare.
I I
I

b) Ridicarea topografică a terenului aerodromului începe cu ridicarea la


scara 1: 5 000, pe tot teritoriul, plus zonele învecinate, numite zone de protecţie, cu
echidistanţa curbelor de nivel E = 0,5 – 1,0 m. Ridicările se sprijină pe punctele reţelei topo-
geodezice, folosindu-se metoda drumuirii planimetrice-tahimetrice, combinată cu metoda
radierii, evidenţiindu-se toate detaliile din teren, planimetrice şi nivelitice. Urmează ridicarea la
scara 1: 2 000 şi 1: 1 000, necesară pentru elaborarea proiectului în zonele care vor fi
ocupate de construcţiile aeroportului.
Se execută ridicarea benzilor de zbor la scara 1: 2 000 şi a zonei de construcţii
I I
propriu-zise la scara 1: 1 000. Baza ridicării este reţeaua principală de pătrate realizată
I
Figura 1 – Rețea de microtriangulație  anterior. Pentru detaliere, în zona construcţiilor propriu-zise se trasează o reţea de pătrate cu
laturile mai mici, până la 40 m, materializate şi determinate planimetric cu aceeaşi precizie. În
acelaşi timp cu trasarea secundară se execută şi ridicările de detaliu, prin metoda radierilor
Reţeaua nivelitică are o deosebită importanţă la proiectarea, trasarea şi construirea sau metoda intersecţiei liniare, unghiulare, etc.
aeroportului. Pe baza altitudinilor (cotelor) se elaborează proiectul de sistematizare verticală După trasarea tuturor pătratelor şi stabilirea poziţiei planimetrice a punctelor, se
şi se calculează volumul lucrărilor de terasamente. execută nivelmentul de detaliu al suprafeţei. În sectoarele de câmpie şi relief uniform se
Baza nivelitică este folosită şi ca bază de trasare în înălţime a elementelor de execută ridicarea prin nivelment geometric de suprafaţă, iar în zonele accidentate, ridicarea
dirijare a zborului şi a respectării riguroase la trasarea pantelor şi cotelor din proiect. nivelitică se face prin radieri tahimetrice.
Reţeaua nivelitică se proiectează sub forma unor poligoane închise de nivelment Ridicarea suprafaţei fâşiei de zbor se execută prin nivelment geometric şi foarte precis.
geometric de ordin III care coincid cu drumuirile poligonometrice sau cu laturile Se acordă o atenţie specială pentru eliminarea erorilor sistematice în determinarea cotelor
microtriangulaţiei. Între reperele de ordin III, în interiorul acestor poligoane, se construiesc punctelor din teren, asigurându-se pichetarea punctelor cu ţăruşi la nivelul solului.
drumuiri de nivel geometric de ordin IV, pe laturile reţelei principale de pătrate.

Pagina 6 
  Pagina 5 

   
Lucrări topografice pentru proiectarea, trasarea şi construcţia aeroporturilor Ridicări topografice speciale

obst.
Β

Pe suprafeţe mari, aceste erori denaturează mult echilibrarea volumelor lucrărilor de


terasamente atunci când realizăm sistematizarea verticală.
Reprezentarea reliefului se face prin interpolarea şi trasarea curbelor de nivel cu
echidistanţa E = 0,25 – 0,5 m, folosind toate punctele cotate ale reţelei, precum şi puncte
h
intermediare, caracteristice, măsurate la ridicările de detaliu.

h1

c) Determinarea înălţimii obstacolelor în zona căilor aeriene de acces


Studiul topografic al căilor aeriene de acces se completează cu determinarea
înălţimilor clădirilor, construcţiilor de orice fel şi a diferitelor obiecte înalte, care pot împiedica
efectuarea normală a operaţiilor de decolare – aterizare.
Ζ2 Β
Determinarea înălţimii obstacolelor se face prin nivelment trigonometric şi avem în
Ζ1 h2
general două cazuri:
c1 ) când obstacolul este aproape şi se poate măsura distanţa până la acesta;
c2 ) când obstacolul este mai îndepărtat, are o desfăşurare pe suprafaţă mai mare şi nu
i
se poate măsura direct distanţa până la zona cea mai înaltă a obstacolului.

c1 ) În primul caz se procedează astfel: considerând obstacolul ca fiind un turn sau un Α


d0
stâlp de înaltă tensiune etc., se determină înălţimea lui cu ajutorul teodolitului, care se
instalează în unul din punctele de coordonate cunoscute (X, Y, H) de la ridicarea topografică
Figura 2 – Determinarea înălțimii obstacolelor în zona căilor aeriene de acces.  
sau se determină un punct nou în apropierea obstacolului din punctele cunoscute ale reţelei
            Cazul  când obstacolul este aproape 
topo-geodezice, prin drumuire tahimetrică. Cu ajutorul teodolitul se măsoară în punctele
respective unghiurile zenitale în partea de jos a obstacolului (la nivelul terenului) şi în partea Din figură se deduce:
superioară a acestuia (vârful obstacolului). Se măsoară şi distanţa AB şi se reduce la orizont, h = h1 − h2
rezultând distanţa orizontală d0. h1 = d 0 ctg z1
h2 = d 0 ctg z2
(1)
h = d 0 (ctg z1 − ctg z2 )
H B = H A + i + d 0 ctg z2
H Bobst . = H B + h
Se verifică calculele cu relaţia:
H Bobst . = H A + i + d 0 ctg z1 (2)

Precizia de determinare a înălţimii obstacolelor va fi de ± 0,25 m.

Pagina 8 
  Pagina 7 

   
Lucrări topografice pentru proiectarea, trasarea şi construcţia aeroporturilor Ridicări topografice speciale

c2) În cazul obstacolului îndepărtat, se procedează astfel: se alege o bază topografică


formată din două puncte cunoscute ale reţelei topografice de ridicare sau proiectăm Cotele punctelor A şi B vor fi:
(şi materializăm) două puncte şi le determinăm în teren prin metode topografice cunoscute. H CA = H A + iA + hCA
Cu ajutorul teodolitului, în punctele A şi B se măsoară unghiurile zenitale z1 şi z2 , H CA0 = H A + iA + hCA0
precum şi unghiurile orizontale α şi β , conform figurii:
H CB = H B + iB + hCB
C H CB0 = H B + iB + hCB0 (5)
1
H C = ( H CA + H CB )
2
1
C0 H C0 = ( H CA0 + H CB0 )
B
2
A Z1
Z1
γ
Înălţimea obstacolului va fi:
B

A
Z2 hC −C0 = H C − H C0 = hobstacol (6)
Z2

d2
Precizia de determinare este relativ mică, până la ± 0,25 m, dar asigură datele
d1
necesare unui zbor în siguranţă la distanţa minimă de 10 m deasupra obstacolului. Dacă
i i
α β distanţele sunt mari, se poate calcula şi un coeficient de refracţie şi sfericitate pentru
d0 determinarea corectă a înălţimii obstacolului C.

Figura 3 – Determinarea înălțimii obstacolelor în zona căilor aeriene de acces.   B) Lucrări topografice pentru trasarea şi urmărirea construcţiei aeroportului


            Cazul  când obstacolul este mai îndepărtat 
Aplicarea pe teren a construcţiilor aeroportului se efectuează pe baza următoarelor
piese ale proiectului de execuţie (P.E.):
Din triunghiul ACoB se determină distanţele d1 şi d2 :
- planul general al aeroportului la scara 1: 5 000 sau 1: 2 000, cu echidistanţa curbelor
de nivel E = 0,5m;
d0
=M - planul de trasare a zonei aerodromului, care cuprinde: culoarele aeriene, pistele de
sin γ
zbor, pistele de rulare şi platformele de îmbarcare- debarcare, la scara 1: 5 000;
d 0 = M sin γ
γ = 200 − (α + β ) (3) - proiectul de sistematizare verticală, la scara 1: 2 000;
d1 = M sin β - planşe de execuţie a diferitelor detalii de construcţie;
d 2 = M sin α - scheme de trasare în detaliu a axelor şi punctelor construcţiilor;
A A B
Se calculează înălţimile h , h , h şi h B
, cu ajutorul relaţiilor: - planuri şi profile ale reţelelor edilitare.
C C0 C C0

hCA = d1 ctg z1A


hCA0 = d1 ctg z2A (4)
hCB = d 2 ctg z1B
hCB0 = d 2 ctg z2B

Pagina 10 
  Pagina 9 

   
Lucrări topografice pentru proiectarea, trasarea şi construcţia aeroporturilor Ridicări topografice speciale

face şi faţă de axele secundare ale construcţiilor. Aplicarea axelor secundare se face cu
aceeaşi precizie ca şi la trasarea axele longitudinale, deoarece folosim aceleaşi metode de
Trasarea planimetrică lucru şi aceeaşi aparatură.

Înainte de trasarea aeroportului se verifică în teren reţeaua topo-geodezică, întocmită


anterior, încă din etapa studiilor. Se verifică marcarea punctelor, restabilindu-se cele distruse.
Cu deosebită atenţie se verifică baza în înălţime, executând drumuiri nivelitice de Trasarea nivelitică
control, în special pe zona pistei de zbor şi a culoarelor aeriene de decolare-aterizare. Se
verifică şi se completează reţeaua topografică de pătrate cu latura de 40 m pentru trasarea în După trasarea planimetrică a tuturor obiectivelor aeroportului, se trece la trasarea
detaliu a construcţiilor principale. În final, se face o analiză asupra justeţei elementelor nivelitică şi de sistematizare pe verticală, care conţine:
numerice şi grafice care vor fi folosite la trasarea pe teren a proiectului, servindu-ne de a). aplicarea pe teren a proiectului de sistematizare verticală, trasarea în fiecare punct
elementele înscrise ale proiectului şi de către arhitect pe planşele proiectului de execuţie şi de a cotelor de lucru pozitive şi negative, rezultate în urma executării nivelmentului geometric de
detaliu. suprafaţă şi calculat la birou, funcţie de necesităţile impuse de proiectant (suprafeţe
Aplicarea pe teren a proiectului aeroportului va începe cu trasarea axelor longitudinale orizontale, suprafeţe optime, direcţii şi pante etc.);
ale pistelor de decolare – aterizare, care constituie baza pentru trasarea tuturor construcţiilor b). urmărirea trasării în detaliu în timpul execuţiei cu verificarea continuă a valorilor cu
din zonă. Trasarea axelor pistelor de decolare – aterizare se efectuează din punctele cele mai care trebuie obţinute cotele şi pantele din proiect;
apropiate ale reţelei principale de pătrate existente în zonă, prin următoarele metode: metoda c). execuţia terasamentelor şi îmbrăcăminţilor la cota din proiect pentru pistele de
coordonatelor polare (sau prin dublă radiere) sau metoda coordonatelor rectangulare, decolare-aterizare, rulare, platforme de îmbarcare-debarcare, drumuri, căi ferate, lucrări
măsurându-se valorile liniare cu ruleta metalică de 20 – 50m, divizată milimetric. Pe traseul edilitare etc. Aceste lucrări de nivelment geometric trebuie să fie foarte precise.
axelor longitudinale se stabilesc punctele axelor secundare şi se trasează aceste axe pentru Precizia necesară sistematizării verticale se poate calcula în funcţie de precizia reţelei
pistele de rulare, platformele de îmbarcare – debarcare etc. În final, se verifică din puncte de sprijin pentru trasarea în înălţime şi în funcţie de precizia reprezentării pe plan a suprafeţei
bine definite corectitudinea trasării. Lucrările de trasare se execută astfel încât să se asigure topografice existente.
o eroare relativă mică (nu trebuie să depăşească 1: 10 000) în determinarea obiectivelor Executându-se nivelment geometric de suprafaţă de ordin III şi IV, în caroiaj pe puncte
respective. pichetate, se poate realiza o precizie adecvată, necesară pentru a realiza conform proiectului
Capetele pistei de zbor se trasează cu o precizie de ± 5 cm. Se verifică prin observaţii sistematizarea verticală şi pantele impuse în bune condiţii. Toleranţa maximă
cu teodolitul azimutul pistei de zbor, efectuându-se observaţii în ambele capete ale pistei. admisă la trasarea şi executarea cotelor din proiect este de ± 15 mm. Dacă se doreşte o
Diferenţa dintre azimutul din teren şi cel proiectat nu trebuie să depăşească ± 1c . Azimutul precizie mai mare, atunci obţinerea ei se realizează prin ridicarea preciziei determinării cotelor
se transmite pentru datele de zbor în gradaţia veche, sexagesimală. punctelor din teren şi prin micşorarea laturilor pătratelor de la nivelul de suprafaţă.
După trasarea şi fixarea provizorie a punctelor axelor principale se verifică trasarea După execuţia tuturor construcţiilor aeroportului şi sistematizarea pe verticală, se
prin măsurători topo-geodezice, se aplică corecţiile respective şi se bornează punctele trasează, se execută şi se instalează reţelele de cabluri electrice, telefonice şi de altă natură,
principale cu borne de beton. în incinta aeroportului. Aceste reţele se execută conform proiectului, respectându-se de către
Trasarea construcţiilor şi a celorlalte clădiri auxiliare şi a diferitelor obiective mici se constructor toate indicaţiile speciale pentru buna lor funcţionare. În final se întocmeşte cartea
efectuează numai plecând de la axele principale ale construcţiilor, deşi uneori trasarea se tehnică a aeroportului.

Pagina 12 
  Pagina 11 

   

S-ar putea să vă placă și