ILUMINISMUL

Iluminismul sau luminismul este un curent ideologic și cultural internațional, apărut în Franța
secolului al XVIII-lea (numit secolul luminilor), care promovează rațiunea și știinta, având ca scop
emanciparea popoarelor prin cultură.
Ideea de bază: prin luminare, adică prin cultură și știință omul poate ajunge la o cunoaștere rațională a
universului și la stăpânirea lui.
TRĂSĂTURI:
1. mișcare de tip burghez cu un caracter antifeudal, antidogmatic şi chiar anticlerical. Iluminismul se
dezvoltă pe fondul crizei feudalismului şi al dezvoltării burgheziei, care devenea o forţă tot mai
dinamică, din punct de vedere economic, revendicându-şi puternic drepturile politice şi social –
economice. Este combătută iraţionalitatea gândirii şi a rânduielilor feudale.
2. militează pentru gândirea raţională: Iluminismul nu presupune nimic altceva decât libertatea, anume
libertatea cea mai puțin vătămătoare dintre toate libertățile, aceea de a face uz public de rațiune.
(Immanuel Kant)
3. pledează pentru libertatea și egalitatea naturală a oamenilor ( oamenii se nasc egali);
4. arată interes pentru ființa umană, vazută in context social: Faceți ca binele fiecăruia să fie atât de
strâns de binele general, încât niciun cetățean să nu poată dăuna societății fără să-și dăuneze lui însuși.
(Denis Diderot)
5. idealul politic este monarhul luminat (monarhia luminată): primul slujitor al tării preocupat de
reformele sociale, de emanciparea claselor pe calea culturii, nu a politicii;
6. idealul pedagogic il reprezintă educația naturală, care asigură atât necesitățile sufletului, cât si cele ale
sufletului;
7. idealul uman este filozoful ( filozofia insemna iubire de ințelepciune) sau înțeleptul având rolul de a fi
ghid al umanității în calea ei spre fericire;
8. lucrarea reprezentativă pentru iluminism este „Enciclopedia”, aparţinând autorilor francezi Diderot şi
d`Alembert, o prezentare sistematică a cunoaşterii ştiinţifice şi tehnice a vremii.
9. ideile iluministe sunt promovate atât individual, cât şi de unele asociaţii mai mult sau mai puţin
organizate: academii, saloane, societăţi de lectură.

Reprezentanți: Franța: J.J.Rousseau, Diderot, Voltaire, Montesquieu, Anglia: J. Locke, David Hume;
Germania: Lessing, Immanuel Kant, Goethe.

ILUMINISNUL ROMÂNESC reprezentat de Şcoala Ardeleană.

Iluminismul a pătruns la noi mai târziu, din cauza unui feudalism autoritar şi a dominaţiei otomane. „Şcoala
Ardeleană” reprezintă o grupare de intelectuali (Gheorghe Șincai, Petru Maior, Samuil Micu, Ion Budai-
Deleanu) din Transilvania, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, ce urmărea o
emancipare socială, naţională şi culturală a românilor din Imperiul Habsburgic.
susțin romanitatea și continuitatea elementului roman in Dacia, latinitatea (pură) a poporului și a limbii
române;
încearcă să obțină recunoașterea românilor ca natio în Transilvania; redactează Supplex libellus
valachorum Transilvaniae”, prin care se cereau drepturi egale pentru românii transilvăneni, în raport cu
naţiunile privilegiate (maghiarii, saşii, secuii). Memoriul a fost respins.
susțin programul redeșteptării naționale în plan politic, economic și social;
întemeiază școli românești, traduc manuale, cărți.
elaborează istorii, gramatici și dicționare:
Samuil Micu şi Gheorghe Şincai – „Elementa linquae daco – romanae sive valachicae” (1780),
considerată prima gramatică tipărită a limbii române şi întâia lucrare cu adevărat ştiinţifică despre limba
noastră.
Lexiconul de la Buda” (1805), primul dicţionar etimologic al limbii române, iniţiat de Samuil Micu, dar
la care au colaborat şi ceilalţi reprezentanţi ai „Şcolii Ardelene”.
Reprezentanți: Gheorghe Șincai, Petru Maior, Samuil Micu, Ion Budai-Deleanu