SISTEME DE ASISTARE A DECIZIEI

Siguranța alimentară: oportunități și

perspective. Cazul României

Studenți:
Pătru Daniela-Maria
Răducanu Corina-Florentina
Andrei Cătălin Dragoș
Grupa: 1346

1
CUPRINS
1. Introducere........................................................................................................................................3

2. Siguranţa alimentară –concept si definiţii........................................................................................4

3. Siguranţa alimentară: calitatea alimentelor, standarde pentru produsealimentare, trasabilitatea,

.asigurarea şi garantarea siguranţei alimentare.....................................................................................7

4. Nevoi de dezvoltare..........................................................................................................................9

5. Perspective.......................................................................................................................................10

6. Oportunități......................................................................................................................................11

7. Metodologie.....................................................................................................................................13

8. Concluzii..........................................................................................................................................16

10. Bibliografie.....................................................................................................................................18

2
1. INTRODUCERE

Siguranta alimentara reprezinta un subiect actual care are multiple semnificatii si abordari in literatura
de specialitate. In contextul globalizarii si al integrarii pietelor agricole, asigurarea securitatii
alimentare este esentiala pentru fuctionarea sistemelor agricole contemporane.
Securitatea și siguranța alimentară cuprinde dezvoltarea tuturor sectoarelor economico-sociale incluse
în realizarea securității alimentare pentru populația României.
Securitatea alimentară a fost abordată pe o orientare pluridimensionala care prevede atât nevoia de a
asigura o oferta agricola suficienta cât și garantarea accesului economic al populației la hrană, echilibrul
ofertei și al modului de utilizare a alimentatiei la nivel individual. Indatorirea pentru asigurarea hranei
revine, în principal, sectorului agricol , fiind necesar pentru asigurarea unei oferte alimentare suficientă
pentru a satisface nevoile alimentare și nutriționale ale locuitorilor, iar accesul la alimente este o
problemă care apartine de situația generală a economiei care asigură, prin nivelul veniturilor populației,
puterea de achizitionare a hranei pentru fiecare gospodărie.
Datorita impactului dintre exigentele si directiile modelului European acesta a produs schimbari majore
asupra pietei produselor agricole, afectand atat comertul cu produse alimentare, structura acestuia, cat
si siguranta alimentara.
Pentru a putea rezolva problemele complexitatii sigurantei alimentare, este necesar sa se inteleaga
transformarea globala a sectorului agricol atat din perspectiva integrarii modelelor agricole europene,
cat si a modelelor de practica specifice in fiecare tara, lucru care va asigura disponibilitatea,
independenta si distributia rationala a resurselor.

Indiferent de natura lor, vegetală, animală sau mixta, alimentele sunt esentiale pentru om, deoarece
acestea ofera energia şi substanţele nutritive de bază, indispensabile pentru o bună funcționare a
proceselor metabolice, dezvoltarea şi creşterea individului.
Productia alimentelor este influentata de disponibilitatea si calitatea resurselor naturale pe care le
foloseste, avand un impact decisiv asupra sanatatii populatiei si asupra dezvoltarii modelelor alimentare.
În zilele noastre, se poate observa o diversificare extremă a categoriilor de produse alimentare care
ambalate colorat şi cat mai complexe atrag din ce in ce mai mulţi consumatori. In orice caz, putem
spune că produsele alimentare au o compoziţie complexă, idescirnibila uneori de către consumatori si
asociata cu o dietă necorespunzătoare, săracă în substanțele nutritive necesare organismului, precum si
combinarea „periculoasă” a alimentelor, și combinat cu mâncare „periculoasă”, ar putea duce la
creșterea riscului de boală prin alimentele ingerate și factorii de stres la care omul este supus în fiecare
zi.

Toate acestea subliniază necesitatea revizuirii perspectivelor asupra hranei umane și evidentierea
caracterului preventiv de sănătate, dar si marea importanţa pe care o detine siguranţa alimentară privind

3
un comerţ complex si extrem de dinamic. valoarea nutritiva a produselor comercializate este accentuata
din ce in ce mai mult si, totodata, se mareste răspunderea celor care fabrica si comercializează alimente
, în ceea ce priveşte starea lor de siguranta.

2. Siguranţa alimentară –concept si definiţii

Termenul de siguranta alimentara a evoluat extrem de mult in ultimele decenii prin prisma continutului
si a complexitatii acestuia. In zilele noastre pentru a putea face o evaluare a sigurantei alimentare dintr-
o anumita tara, institutiile specializate sunt nevoite sa utilizeze o multitudine de indicatori pentru a putea
analiza in intregime acest concept.
Intr-o economie de piata moderna, asigurarea sigurantei si securitatii alimentare se bazeaza pe doi
factori. Primul se refera la disponibilitatea resurselor alimentare, iar cel de-al doilea se refera la existenta
suficienta a unor surse financiare pentru a achizitiona hrana necesara populatiei. Prin urmare, sistemul
alimentar din zilele noastre este rezultatul tuturor schimbarilor suferite de agricultura globala ca rezultat
al politicilor si reformelor agricole puse in aplicare de-a lungul timpului pentru a putea imbunatatii
securitatea și siguranța alimentară.
Pe întregul lanț al filierei agroalimentare, enigma siguranţei alimentare prevede o tratare complexă şi
extrem de actuală. În mod tradițional, aspectele legate de siguranța alimentelor sunt examinate în etape
intermediare ale lanțului alimentar şi, într-o măsură mai mică, în etapele iniţiale sau cele din urma, însă,
anumite boli aparute in sectorul zootehnic au dezvăluit necesitatea de a descoperi cauzele din
interiorullanțul alimentar, și anume în etapele sale iniţiale , dar verificare completă a tuturor etapelor pe
care le urmeaza un produs alimentar până sa ajunga la consumatorul final. În ultima perioada a existat
o sensibilizare a unui număr cat mai mare de consumatori referitor siguranţa alimentara, aceştia fiind
din ce în ce mai preocupaţi, nu doar de calitatea, ci şi de originea produselor agroalimentare pe care le
consuma. Se cere, în condiţiile date, suprimarea insuficienţelor sau slabiciunilor din circuitul urmat de
produsele agroalimentare, incepand din curtea fermei si pana la consumul final . Pentru a rezolva aceste
probleme apărute include, printre altele, un management corespunzator pentru resurse si factorii necesari
în realizarea producţiei agricole si alimentare, in ciuda naturii acestora. Problema siguranţei alimentare
primeste noi valori pe fondul manifestării fenomenului de globalizare, în condiţiile dezvoltării fără
precedent a comerțului cu alimente .

Aceste aspecte ne aduc la cunoştiintă faptul că devine tot mai dificilă realizarea siguranţei alimentare,
care inevitabil afectează starea de sănătate a intregii populaţii. O abordare justă a problematicii
inocuităţii alimentare presupune, de fapt, legatura corespunzatoare a lantului de componente ale filierei
agroalimentare.

4
Conform Uniunii Europene si Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii - siguranţa alimentelor reprezinta o
responsabilitate a tuturor, începând de la pruducatori până în momentul în care alimentele ajung la
consumatorul final.
Pentru a a sigura siguranta alimetara se impun o serie de masuri si anume:
- alimentele trebuie să fie sigure pentru consum pentru a putea fi puse pe piata
- alimentele daunatoare sunt considerate nesigure si inadecvate pentru consumul uman.
- trebuie sa se tina cont de contiile normale de utilazare ale alimentelor la fiecare etapa care are loc in
procesul de productie, distributie si de informatiile care se regasesc pe eticheta produsului, astfel incat
consumatorul sa fie cat mai bine informat in ceea ce priveste calitatea produsului achizitionat
- trebuie sa se tina cont de efectele pe termen lung sau scurt ale alimentului asupra impactului pe cate il
are asupra sanatatii persoanei care il achizitioneaza si consuma.
-daca intr-un anumit lot se afla un aliment nesigur se va considera ca tot lotul este nesigur iar acesta se
va considera ca toate alimentle din acel lot sutn nesigure pentru consumul uman.

România se claseaza pe locul 38 din ediția 2018 a studiului publicat de Economist Intelligence Unit.
Tara noastra și-a susținut poziția în mod principal datorită calității și disponibilității produselor,
sistemelor de siguranță a alimentelor și accesibilitatea fermierilor la sursele de finanțare.
România se pozitioneză mai jos referitor la ceea ce privește amplificarea unui standard nutrițional,
determinarea unei strategii alimentare și realizarea unui sistem de control și supraveghere. Cheltuielile
naționale necesare cercetarii agricole și nivelul de infrastructura agricola locala se regasesc, deopotrivă,
printre provocările României. Totusi , in comparatie cu media globală, aceasta are un nivel mai ridicat
in cu privire la realizarea dezvoltării infrastructurii de irigații și a puterii de stocare.
( https://www.romania-insider.com/romania-food-security-index-2019)

Calitatea și inocuitatea alimentelor este un punct forte pentru regiune, cu opt dintre primele zece
performanțe țările din index fiind în Europa. Regiunea are unul dintre cele mai înalte niveluri de
diversitate dietetică, precum și disponibilitate ridicată de nutrienți și proteine de calitate, datorită
gradului financiar ridicat și accesul la diferite surse de hrana.
Țările europene au o modalitate de orientare dietetică constituita din alimente ce promoveaza o
alimentație sănătoasă. De asemenea, siguranța alimentelor esteun punct forte, toate țările având o agenție
de siguranță alimentară și o puternică infrastructură, asigurând depozitarea și consumul în siguranță al
produselor perisabile, inclusiv alimente nutritive precum fructele și legumele.
Cu toate acestea, o serie de țări din regiune rămân în urmă în ceea ce privește standardele nutriționale.
Aceste țări ar trebui să ia în considerare actualizarea orientărilor și strategiilor nutriționale, precum și
efectuarea unei supravegheri nutriționale periodice pentru a se asigura că acestea monitorizează
deficiențele nutriționale.

5
România și Ucraina sunt printre țările cu cele mai mici scoruri din categoria standardelor nutriționale.
În Ucraina, Slovacia, Republica Cehă și România, guvernele nu au introdus nici ghiduri dietetice
naționale care împărtășesc în mod adecvat mesajele privind dietele echilibrate și nici nu au împărtășit
un plan național de nutriție sau o strategie care vizează îmbunătățirea nutriției pentru adulți și copii.
Aceste lacune nu se limitează la Europa de Est - opt țări din regiune, inclusiv Austria, Germania și
Elveția, nu împărtășesc dovezi că au efectuat un studiu de monitorizare nutrițională în ultimii cinci ani

Figura 2.1 Calitatea și siguranța în cazul României

Sursa: https://foodsecurityindex.eiu.com/Country/Details#Romania

România se regaseste pe locul 38 în Indicele Global al Securității Alimentare 2019, ce se refera la

principalele impedimente de disponibilitate, accesibilitate și calitatii într-un set format din 113 țări.

6
Figura 2.2 Siguranța alimentară

Sursa: https://foodsecurityindex.eiu.com/Country/Details#Romania

3. Siguranţa alimentară: calitatea alimentelor, standarde pentru produse alimentare,

trasabilitatea, asigurarea şi garantarea siguranţei alimentare

Siguranţa alimentelor reprezinta o problema de etica datorita faptului ca in timpul procesarii, pe durata
de transport ,manipulare si comercializare produsele sunt expuse la pericolul de a se contamina
Inocuitatea alimentara este determinata neaparat de 3 conditii obligatoriu de indeplinit de catre un produs
alimentar:
1. să fie salubru, sa aiba siguranta, si sa nu puna in pericol consumatorul
2. să detina o valoarea energetica si nutritiva corespunzatoare
3. să se asigure disponibilitatea nutrientilor alimentari pentru organism

Calitatea alimentelor consumate este in legatura strânsă cu nivelul de trai.

In ziua de astăzi constatam că alimentaţia determină indicatorii de sănătate. Obiceiurile alimentare
au evoluat de-a lungul timpului, iar astăzi ca urmare a supraglomerării pieţei de produse agroalimentare
la nivel mondial , cu alimente mult modificate şi procesate atat industrial cat si genetic, apare orientarea

7
catre produsele alimentare bio. Ca o reacţie la agricultura modernă ce se bazeaza pe excesul de
îngrăşăminte chimice şi pesticide, ce au rezultat un efect nefavorabil asupra mediului a apărut
agricultura organică .
Factori de consum ce pot influenţa in mod negativ sunt :
- Obiceiurile de consum (consum ridicat de zahar si sare, produse cu conţinut ridicat de colesterol si de
grăsimi , etc.)
- Antioxidanţi (consum diminuat de fructe)
- Stilul de viaţă (inexistenţă de exerciţiilor fizice, fumat, exces alimentar)
- Mediul economic (criza economică)
- Mediul înconjurător (stres, poluare )
- Infrastructura (calitatea apei potabile, accesibilitatea scăzută la servicii de sănătate primară)

În etapele lanțului alimentar de la materia primă pâna la produsului finit produsele pot suferi
următoarele modicări:
-substanțele artificiale-producerea de alimente si de ingrediente
-promovarea cât si vânzarea produselor
-transportul, ambalarea si manipularea produselor cu mjloace de transport care nu sunt corespunzatoare
cât și depozitare aproduselor alimentare.
Contaminarea reprezinta un risc si se poate realiza prin deteriorarea unor componete naturale si prin
prelucrarea alimentelor necorespunzator. Exista si agenți biologici care produc contaminarea, cum ar fi:
drojdii, virusuri, mucegaiuri cât și agenți chimici: metale, pesticide. Acești agenti contribuie la
contaminarea alimentelor însă mai există si alti factori care determina contaminarea cum ar fi toxicitatea
agenților chimici.

Contabinarea biologică
Microorganismele care sunt responsabile cu dezvoltarea unor patoegneze la om sunt: toxine care sunt
produse de fungi iar acestea pot contamina in general cerealele dar si unele alimente cum ar fi:
contimente, fructe uscate, alune. Pentru a preveni aceste contaminari se pot lua masuri pentru a se
asigura o depozitare corespunzatoare a alimentelor, astfel se va reduce riscul contaminarii.
Contaminarea chimică:
Reprezintă contaminarea cu diversi ageți care sunt toxici cum ar fi: metale grele, pesticide si antibiotice.
Dacă în produsele aliementarea se regasesc anumici agenți care sunt toxici acești pot provoca diferite
probelem de sanătate cum ar fi alergiile. Siguranța alimentara începe în primul rând cu materiile prime
care se utilizează în realizarea de alimente și ia sfârșit in momentul în care se consumă.

8
Riscurile enumerate mai sus pot să apară în următoarele etape ale lanțului agroalimentar:

1. Agricultură şi transport
Calitatea materiilor prime este importantă pentru siguranţa produsului alimentar final. De la exproatația
vegetală sau animală până la procesatorii alimentari, produsul poate fi contaminat biologic cât și chimic.
Din acest motiv, există o legislaţie care se referă la această parte:
- legislaţia privind siguranța şi igiena alimentară (transportul şi depozitarea)
- standardele ISO în ceea ce priveşte depozitarea alimentelor şi furnizarea de produse alimentare in
siguranță
În prezent, industria alimentară se caracterizează prin sisteme moderne de management al calităţii, care
asigură calitatea şi siguranţa alimentelor.

2. Ambalarea alimentelor

Ambalajele alimentare trebuie mențină siguranţa şi calitatea produselor alimentare pe parcursul

transportului, în magazinele dar şi la domiciliu. Ambalajul ajută la prelungirea perioadei de valabilitate
a alimentului şi conţine detalii cu o importanță majoră pe etichetă. Prin aceste informaţii scrise pe
etichete, societăţile de transport şi desfacere pot urmării sursa unor potenţiale riscuri.
Producătorii de produse alimentare ar trebui să informeze cât mai mult consumatorii cu privire la
elementele şi caracteristicile de identificare ale produselor alimentare. Eticheta trebuie să conțină
următaorele informații despre produs: în primul rand denumirea produsului, lista de ingrediente ale
produsului în ordinea descrescătoare a greutăţii, termenul de valabilitate, greutatea produsului, condiţiile
de depozitare specifice, numele şi adresa producătorului sau importatorului și detalii cu privire la
originea produsului alimentar.

4. Nevoi de dezvoltare

La nivel mondial, creşterea producţiei agricole va fi centrată, în viitor, pe ţările care se afla în curs
de dezvoltare. Cererea alimentară va creaste in continuare în următorii ani explicatiia fiind ca populaţia
lumii va spori, iar schimbările de clima vor începe să pună presiune foarte acentuată pe resursele de apă
şi sol.
In viitor, securitatea si siguranta alimetara va depinde de mentinerea fertilitatii solului si de asigurarea
resurselor de enrgie si apa, cercetarea stiintifica jucand un rol crucial in gasirea de surse alternative si
mijloace care sa duca la asigurarea durabila a necesitatilor alimentare ale populatiei. In acest context,

9
securitatea alimentara reprezinta o prioritate a politicilor agricole, fie ca vorbim la nivel european, fie
ca vorbim la nivel national.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are ca principala prioritate sa elaboreze si sa implementeze

noi politici agroalimentare avantajoase pentru toti consumatorii, fermierii si procesatorii Romaniei, prin
cresterea competitivitatii din punct de vedere agroalimentar, cat si a dezvoltarii durabile in spatiul rural
in conditii de siguranta alimentara.
Totodata, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale v-a propune o “reforma” care vizeaza
fundamentarea tuturor masurilor care vor fi transpuse in reglementari care fac referire la atributiile si
obiectivele atat ale administratiei agricole cat si a ministerului.

Pe termen mediu si lung, strategia pentru dezvoltarea sistemului agroalimentar are ca obiectiv principal
valorificarea eficienta si durabila a potentialului agroalimentar cat si dezvoltarea mediului rural, fiind
un document de suport, care incurajeaza progresul agriculturii romanesti. Aceasta strategie are la baza
o noua perioada de programare financiara (2014-2020), si reprezinta un angajament al Romaniei fata de
Uniunea europeana pentru a realiza PAC (politica agricola comuna).

5. Perspective

Siguranța alimentară va rămâne în centrul atenției atat a autorităților europene, cat si a autoritatilor din
Romania. În afară de controlul calității, Comisia Europeana din care face parte si Romania, a lansat mai
multe propuneri specifice al căror obiectiv este să modernizeze și să simplifice actualele norme europene
cu privire la sănătatea animalelor și a plantelor.
Propunerile care au fost prezentate de Comisia Europeană în anul 2013, au caobiective specifice și o
aplicare mult mai eficientă a normelor care reglementează controalele oficiale. Acestea propuneri au
scopul de a prevenii si a reduce bolile care afectează animalele și plantele, să îmbunătățească reacția UE
față de amenințările venite la adresa sănătății, să promoveze noi si performante tehnologii și să garanteze
aplicarea mult mai eficientă a tuturor normelor din domeniu.

Mai putina risipa de alimente:

În fiecare an, atât în România cât și in Europa se pierd milioane de tone de alimente (aici nu includem
pierderile agricole si capturile de peste aruncate inapoi in apa). Această risipă este prezenta în toate
etapele lanțului alimentar: de la producție primară, procesare, vânzare cu amănuntul/cu ridicata, consum,
si pana la servicii de catering.
UE are in vedere ca, până în anul 2020, să reducă pana la jumătate cantitatea de deșeuri alimentare.
Acest obiectiv face apartine strategiei privind folosirea corecta si eficientă a resurselor.

10
Una dintre perspectivele pe termen scurt prevede o mai mare sensibilizare a cetățenilor pe tema risipei
de alimente. În acest context, UE a si lansat în anul 2018 o campanie de informare
(http://ec.europa.eu/food/food/sustainability/index_en.htm). Aceasta campanie oferă toate informațiile
și sfaturirile necesare cu privire la reducerea deșeurilor alimentare, precum și clarificări privind
mențiunea care figureaza pe toate ambalajele produselor „a se consuma de preferință înainte de”.
În paralel, părțile interesate de aceasta problema colaborează pentru a elabora acțiuni cu valoare
adăugată europeană pentru a reduce cantitatea de deșeuri fără a compromite siguranța alimentară, venind
astfel ca o completare la inițiativele derulate la nivel național și local.

6. Oportunități

Figura 6.1 Factori care influentează siguranță alimentară

Sursă: Prelucrări prorii

Oportunitati - Managementul sigurantei alimentare PRIN IMPLEMENTAREA (HACCP)

Standardul ISO 22000:2018 sau HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) a fost creat pentru
a putea asigura securitatea alimentara la nivel global, astfel incat prin respectarea cerintelor pe care
acesta le impune sa se poata crea un management al sigurantei alimentare in cadrul tuturor organizatiilor.
Acest standard este aplicabil tuturor firmelor care activeaza in domeniul alimentar, indiferent de marime
sau complexitate (servire si comercializare, depozitare, transport, producere si ambalare).

11
Standardul HACCP, in traducere “Analiza riscului si determinarea punctelor critice de control”,
reprezinta un amalgam de principii ale sistemului de management al calitatii referitor la siguranta
alimentelor, la baza caruia sta Codul Alimentar creat de Organizatia ONU pentru Hrana si Agricultura
si OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii).

Obtinerea unui astfel de certificat de catre producatori, constituie un mare avantaj pe piata, deoarece
acesta le arata clientilor ca firma producatoare are implementate cele main oi tehnici si cerinte pentru a
asigura siguranta totala a alimentului.

Principalele avantaje pe care le propune certificarea ISO 22000/HACCP sunt:

- Fidelizarea clienţilor şi a salariaţilor din companie

- Asigurarea calităţii igienice a produselor (siguranţa alimentului);

- Respectarea cerințelor legale în vigoare.

- Îmbunătăţirea imaginii şi a credibilităţii firmei dvs. pe piață;

- Prelungirea duratei de valabilitate a produselor;

- Reducerea rebuturilor şi a reclamaţiilor clienţilor;

- Obținerea unui avantaj competitiv;

- Creşte posibilităţile de intrare pe noi pieţe de desfacere;

12
7. Metodologie

Conform unui grafic preluat de pe site-ul insse.ro, in prezent Romania dispune de o capacitate de
productie suficienta cat sa asigure in totalitate necesarul de alimente al populatiei.

Figura 7.1 Gradul de acoperite al necesarului de alimente cu capacități de producție în România

Sursa: www.insse.ro

Dupa cum se poate observa in graficul de mai sus, intre anii 2014-2018, procentul de acoperire al
necesarului de alimente cu capacitati de productie in Romania depaseste 100%, de aici reiese ca
necesarul este acoperit complet, ba chiar se produce mai mult de cat este nevoie. Totodata observam ca
incepand cu anul 2016, gradul de acoperire al necesarului de alimente este in continua scadere, iar in
anul 2019 acesta scade sub 100%, lucru care indica faptul ca in Romania in acel an, nu s-au putut produce
alimente pentru a acoperii nevoile intregii polulatii. Trebuie sa remarcam si ca in anii 2015 – 2016, in
Romania capacitatea de productie a deposit cu peste 10% consumul efectiv al populatiei.

In contextual globalizarii, majoritatea alimentelor de pe rafturile din Romania sunt importate, dar
totodata Romania exporta zilnic tone de mancare in alte tari. Un lucru de remarcat este faptul ca din
punct de vedere financiar, Romania dispune de suficiente resurse pentru a putea asigura din surse proprii
alimentele necesare populatiei.

Figura 7.2 Evoluția cheltuielilor populației cu produse alimentare și a veniturilor companiilor din
comerțul preponderent cu astfel de alimente

13
Sursa: www.insse.ro

Un lucru care trebuie remarcat in acest grafic este valoarea atinsa de vanzarile agentilor economici din
anul 2014 (53,39 miliarde lei), comparativ cu anul 2019 (91,98 miliarde lei), perioada de timp in care
valoarea vanzarilor aproape s-a dublat (diferenta de aproximativ 40 de miliarde de lei). Daca privim din
perspectiva cheltuielilor populatiei, observam ca in anul 2014, inregistram o valoare de 44,24 miliarde
lei, comparative cu anul 2019 (62,48 miliarde lei), diferenta din aceasta perioada de timp fiind de 18,24
miliarde lei.

Per total graficul de mai sus prezinta o crestere progresiva de la un an la altul atat a cheltuielilor pe care
populatia este dispusa sa le faca pentru a achizitiona produse alimentare, cat si a vanzarilor agentilor
economici. Aceasta crestere progresiva poate fi pusa pe seama a doi factori:

- cresterea preturilor de consum

- inclinatia spre consumerism (miscare de mase care isi propune sa apere interesele consumatorilor in
raport cu abuzurile societatii de consum si imbunatatirea calitatii vietii oamenilor)

Figura 7.3 Evoluția venuturilor întregistrate de producătorii de alimente și a cheltuielilor populației cu

achitia acestora.

14
Sursa: www.insse.ro

Precum in graficul anterior, si in graficul mai sus mentionat se pastreaza o tendinta de crestere moderata
atat in ceea ce priveste veniturile producatorilor, care ating valoarea de 61,5 miliarde lei in anul 2019,
comparativ cu anul 2014 (47,1 miliarde lei), cat si in ceea ce priveste cheltuielile consumatorilor, care
ajung de la valoarea de 44,2 miliarde lei in anul 2014, la 62,5 miliarde lei in anul 2019.

Totodata observam ca veniturile realizate de companii au depasit intre anii 2014 - 2018 cheltuielile
consumatorilor pentru achizitia de produse alimentare, lucru care nu s-a mai repetat si in anul 2019,
cand s-a inregistart o valoare negativa intre venituri si cheltuieli in valoare de un milliard de lei. Aceasta
valoare negativa poate fi pusa pe seama faptului ca intre pretul de vanzare si cel de achizitie exista si
alte costuri adiacente, cel mai important fiind cel cu transportul produselor alimentare.

Figura 7.4 Gradul de acoperire al produselor finite aferente industriei aliementare cu materie primă

15
Sursa: www.insse.ro

Toata lumea stie ca pilonul principalal industriei alimentare il reprezinta existenta materiei prime
necesare pentru fabricarea produselor alimentare. Facand o paralela intre primul grafic analizat, si cel
prezent, putem concluziona ca materia prima produsa in Romania poate sa asigure producerea
necesarului de alimente pentru populatie.

Daca din graficul de mai sus, observam ca veniturile producatorilor sunt in continua crestere intre anii
2014-2018, nu putem spune acelasi lucru si despre veniturile producatorilor de materie prima, care
oscileaza intre anii 2014-2016, ca mai apoi sa intre pe o panta ascendenta.

8. Concluzii
Promovarea unui gestionari performante si extinderea calităţii produselor agricole de natura
vegetala va determina cresterea competitivitatii atat pe piaţa naţională cat si pe cea internaţională.
În concluzie, siguranţa alimentara ar trebui să reprezinte o responsabilitate a tuturor celor care
sunt implicaţi în domeniul alimentar, de la cei profesionişti până la consumatori. In primul rand ar trebui
sa fie implementate, în toate unitatile de procesare a produselor alimentare, mai multe proceduri si
mecanisme de control, care sa asigure faptul ca produsele care ajung pe masa consumatorilor sunt
calitative si au un risc de contaminare foarte redus, până la zero. În aceste conditiipopulatia ar fi mult
mai sanatoasa, datoria alimentelor sigure si sanatoarse.

Asigurarea inocuiăţii alimentare pe o perioada indelungata prin micsoararea efectului

factorilor ce au condus la existenta crizei alimentare, trebuie să aibă in vedere:

• creşterea disponibilităţii alimentelor printr-o producţie sporită şi calitativa a micilor fermieri,

• lărgirea acoperirii şi a eficienţei sistemelor de protecţie socială,
• îmbunătăţirea managementului de risc alimentar,
• îmbunătăţirea accesului la pieţele internaţionale de alimente,
• obţinerea unui consens internaţional mai extins referitor la biocombustibili pentru evitarea
politicilor şi practicilor păguboase,care ameninţă securitatea alimentara globala

16
 În aceste condiţii, problematica legată de asigurarea inocuităţii bunurilor alimentare, de-a
lungul întregului lanţ alimentar, capătă o importantă deosebită.

17
Bibliografie:
1. Dicţionar de Economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999
2. Food and Agriculture Organization of the United Nations – The State of the World’s Land and
Water Resources for Food and
3. Agriculture; Managing Systems at Risk, Rome, 2011
4. Dorin Vicenţiu Popescu - Rolul si locul comerţului cu bunuri alimentare în contextul
globalizării, Amfiteatru economic, nr. 7/2005, p.57-64
5. Agriculture; Managing Systems at Risk, Rome, 2011
6. Lavinia Mădălina Micu, Doru Ion Petanec - Calitatea si siguranţa produselor alimentare în
contextul reglementarilor impuse de Uniunea Europeana
7. Commission of the European Communities (Directorate General for Regional Policy) –
Regions 2020
8. Manole, V. si colab. Agromarketing, Editia a II-a, Editura ASE, Bucureşti, 2003
9. Mirela Stoian - Evoluţia pieţelor agroalimentare în contextul globalizării , Amfiteatru
economic, nr. 7/2005, p.65-69
10. Stoian, Mirela- Ecomarketing, Editura ASE, Bucureşti, 2003
11. www.fao.org
12. www.insse.ro
13. https://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2010-02/14_CECILIA_RABONTU.pdf)
14. European Commission, Joint Research Center – Assessing agriculture vulnerabilities for the
design of effective measures for
15. (http://ec.europa.eu/agriculture/analysis/external/avemac/full_text_en.pdf)
16. MADR, Analiza socio‐economică a dezvoltării rurale în România, AM MADR, ed.III iulie
2013
17. https://foodsecurityindex.eiu.com/Country/Details#Romania

18