Sunteți pe pagina 1din 16

FACTORI DARWINIŞTI AI

EVOLUŢIEI
EVOLUŢIA
 lat. evolutio = desfăşurare, derulare.

 este o succesiune de evenimente irepetabile,


care generază noi formaţiuni biologice sau
numai unele elemente noi în cadrul unui plan de
organizare vechi.
Teoria clasică a evoluţiei

 Prima teorie ştiinţifică asupra


evoluţiei vieţuitoarelor a fost
elaborată de naturalistul
englez Charles Darwin.

 Aceasta este considerată


Teoria clasică a evoluţiei
vieţuitoarelor şi a fost
prezentată în lucrarea
Originea speciilor (1859).
Charles Darwin (1809-1882)
Naturalist, biolog, geolog englez
Factorii darwinişti ai evoluţiei

1. Ereditatea
2. Variabilitatea
3. Suprapopulaţia
4. Lupta pentru existenţă
5. Selecţia naturală
1. Ereditatea

 Ereditatea este proprietatea


organismelor de a avea
informaţie genetică, pe baza
căreia sunt transmise de la
ascendenţi la descendenţi
caractere morfologice,
fiziologice, biochimice şi
comportamentale.

 Asigură asemănarea dintre


indivizii care aparţin
aceleiaşi specii.
O pisică va naşte totdeauna tot pisici...
2. Variabilitatea

 Este proprietatea orga-


nismelor de a se deosebi
unele de altele prin însuşiri
ereditare şi neereditare,
astfel încât să nu existe
copii identice
Exemplu:
 forma ciocului la păsări;
 dungile zebrelor.
Tipuri de variaţii

VARIAŢII DEFINITE VARIAŢII NEDEFINITE


 sunt reacţii uniforme la  care sunt reacţii neuniforme la
condiţiile de mediu ale condiţiile de mediu ale indivizilor
indivizilor dintr-o specie, dintr-o specie, din aceeaşi
indiferent de descendenţă. descendenţă
Exemplu: Exemplu:
 toate plantele lemnoase care  în aceleaşi condiţii de mediu,
cresc la munte,la altitudine plantele cresc şi se dezvoltă
mare, sunt de talie mică şi au diferit;
tulpini culcate la sol;  la musculiţele de oţet, în acelaşi
 toţi caii aduşi de pe continent în lot, în aceeaşi cultură, apar
insule mici, produc descendenţi reacţii variate faţă de
de talie mică deoarece şi spaţiul temperatură.
şi hrana sunt limitate .
Variaţii definite
Cal de pe continent Jneapăn în etajul alpin
3. Suprapopulaţia

reprezintă creşterea excesivă a numărului de


indivizi.

 tendinţa organismelor de a se înmulţi nelimitat.


Exemplu:
la plante se produc mai mulţi indivizi decît rezerva de
substanţe nutritive şi cantitatea de lumină solară
incidentă ce cade pe suprafaţa terestră.
4. Lupta pentru existenţă

 Reprezintă suma eforturilor unui organism


de a supravieţui şi de a lăsa urmaşi.

 Această luptă îmbracă 3 forme:


1. Lupta intraspecifică
2. Lupta interspecifică
3. Lupta cu condiţiile de mediu
Forme ale luptei pentru existenţă
Lupta Lupta Lupta cu condiţiile
intraspecifică interspecifică de mediu

- se desfăşoară între - se desfăşoară între - rol important în


indivizii aceleaşi specii; indivizi din specii delimitarea numărului
- are rolul cel mai diferite; de indivizi dintr-o
important în evoluţie. - factor limitativ în specie;
înmulţirea şi -speciile defavorizate de
răspândirea speciilor. mediu sunt eliminate.
5. Selecţia naturală

Reprezintă ansamblul de mecanisme ce asigură


menţinerea indivizilor care au variaţii utile,
favorabile, în condiţiile de mediu date, şi eliminarea
indivizilor cu variaţii nefavorabile.

 Darwin a denumit selecţia naturală ca: un proces


de supravieţuire a celor mai apţi indivizi în lupta
pentru existenţă.
Urmările selecţiei

 În decursul timpului variaţia care a


supravieţuit produce urmaşi, populaţia din
generaţia următoare fiind astfel purtătoare a
caracterelor respective.
După mai multe generaţii, variaţia poate
deveni o specie nouă.
Variaţiile individuale
Pentru specie, variaţiile individuale pot fi:
1. Variaţii dăunătoare 2. Variaţii indiferente 3. Variaţii utile

 sunt variaţii care se  sunt variaţii care nu  conferă avantaje speciei


elimină, pot avea ca efect reprezintă un avantaj în raport cu condiţiile de
stingerea speciei, făcând-o pentru specie. mediu.
inaptă în lupta pentru Exemplu:
existenţă.  pe continent sunt
avantajate în lupta pentru
Exemplu: existenţă insecte cu aripi
 musculiţe de oţet fără bine dezvoltate,iar pe
ochi sau cu aripi insulele oceanice, cu
rudimentare. vegetaţie redusă şi vânturi
puternice, insectele cu
aripi reduse .
ÎN CONCLUZIE, după Darwin:

 variabilitatea spontană a naturii reprezintă sursa


evoluţiei;
 lupta pentru existenţă este consecinţă a
suprapopulaţiei, dar şi a presiunii mediului;
 selecţia naturală menţine şi favorizează variaţia
cea mai aptă, care va deveni specie nouă;
 evoluţia speciilor este procesul permanent de
adaptare cât mai bună la mediu.
BIBLIOGRAFIE:

1. ARINIŞ Ioana, NEGRUŢ Claudia, MIHAIL Aurora. 2003. Biologie-manual


pentru clasa a XII-a. Ed. ALL EDUCAŢIONAL, Bucureşti
2. GAVRILĂ L., ARDELEAN A., DĂBALĂ I., SORAN V. 1994. Evoluţionism.
Ed. Mirton, Arad
3. MOHAN GH., ARDELEAN A. şi COLAB. 1997. Sinteze biologice. Editura All,
Bucureşti
4. RAICU P., STUGREN B., DUMA D., MĂRĂSCU F., COMAN, N. 1999.
Biologie-manual pentru clasa a XII-a. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
5.TEODORESCU Irina. GAVRILĂ L. MATEI Maria. BRAGHINĂ Valeria.
ŢIBEA Florica. BĂDĂRĂ I. Biologie-manual pentru clasa a VIII-a. 1944. Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
6.*** Programa şcolară revizuită (biologie) pentru clasele V–VIII aprobată prin
Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării cu Nr. 5097/09.09.2009,
Bucureşti