. . .

'
~~ ~ _ ':' _ :..-... '..~' • • t ::'. •

. .

REVISTĂ DE ART,Ă CONSTRUCTIVISTĂ INTERNAŢIONALĂ

D I RE C TOR: 5 CAR LAT CAL L I MAC H I I 2 O. DE CE M B R I E 1 924

MARCEL IANCU.
Există fără Îndoială, În artă ca şi în toate celelalte
manifestări, gândesc În deosebi la cele sociale, o lege a
determinantelor istorice. Vorbeşti despre arta unei anumite
epoci, ca de fauna. /.unui anumit ţinut. E o algebră precisă
a transforrnărilor _ etnice sau morale, în care termenii nu
pot fi schimh-a(i decât printr'o gravă greşală de calcul.
Desigur epocei lui Ludovic al XIV trebuil1 să-! răspundă
Moliere, CorneiIle, după cum îi1frângerea spiritualismului
fichenlan german, trebuia să-şi găsească tiparul în poziti-
vismul lui August Compte sau duritatea sonetelor lui
Heredia. Această determinantă a c1imatelor istorice e ne-
înduplecată. Zadarnică protestarea sau surâsul unora,
scandalizarea tuturor. Sufletul fiecărei epoci îşi cere desă­
vârşirea lui, precum zăpezile În topire, o cale. Şi întru
această realizare, sensibilitatea vremii îşi făure ea însăşi
purtătorii de cuvânt. •
E aici o , curioasă generaţie spontanee a valorilor.
Marile revoluţii îşi vor creia întotdeauna Napoleonii lor.
MARCEL IANCU de VICTOR BRAUNER
Transformările de sensibilitate - de altfel lente, în artă
revoluţiile fiind excluse-vor avea mereu Perjcles, Rousseau Manet-ii, sau Picasso-ii lor: Orice împ.otrivire ar fi inutilă.
Vremea, chirurgian abil, îşi fecundează singură creerii pe care şi-i preţueşte. De aici se va desprinde mai târziu omul
minune. Dintre aceştia marile valori, vor răsbl peste epoci, asemeni ţipătului unui tren peste munţi. Unii dintre ei înseamnă
începutul unui ev nou, ca punctul de reper al unui fulger. Sunt cei ce devin litere de alfabet pe care apoi îi între-
buinţează ori-cine, în scris sau în glas ca pe un bun obştesc. Numele poate le va fi uitat, gândul încercuit şi con-
testat, dar creaţiunea lor va deveni când-va adevăratul vrăjitorescul medicament.
Dintre aceştia, şi'n fruntea lor e 0-1 Marcel Iancu. Scriitorul aeestor rânduri e prea tânăr pentru a nu fi entuziast,
L'a cunoscut şi preţuit pe pictorul admirabil cump~nitor al pastei, culoarei sau al liniei. L'a iubit în pânzele extra-
ordinare, în care formele se ' îmbrăţişau sau alunecau Între ele abstract şi pur ca însăşi creaţiunea. Dar entu-
ziasmullui a fost stârnit cu osebire de artistuIy.lăsmuitor, neodihnit, tresărind sub chipul de bronz şi mereu preocupat
al d-Iui Marcei Iancu. Temperamentul neliniştit, tulburător chiar, absent adeseori, continua frământare, impetuozitatea
şi vibrarea de adevărat artist, l-au cucerit pe de-a'ntregul.
Cunoscându-I pe d-l Marcel Iancu, îi înţelegi mai înde-aproape opera. Pentru-că opera d-lui Marcel Iancu
e ruptă din el, cum din pământ ferigă. Fiecare tablou al d-Iui Marcel Iancu e ploaie, parfum, furtună, isvor sau piatră.
Arta d-Iui Marcel Iancu e naturală ca Însuşi natura. Adevărat artist d-nul Marcel Iancu nu imită, nu foto-
grafiază, nu bâlbâe sterp. O-nul Marcel Iancu creiază. Cu el, alături de Arp, Tristan Tzara, Souppault, Des-
saignes, şi alţi câţi-va din străinătate (unde iniţierea publicului se face de oameni serioşi, nu de gorile ca la noi)
a început, sunt 10 ani de atunci, o fremătare nouă în idei. O-nul Marcel Iancu e dintre cei ce au cercetat ţinuturi
necunoscute. Stindardul lui flutură şi acum pe cea mai Înaltă culme. La noi d-nul Marcel Iancu, făra d-nii Maxy
şi Victor Brauner, ar fi singur. Pe acelaş drum cu aceiaş vigoare şi hotărâre în invenţie, vine cu paşi siguri
d-nul Victor Brauner. .
Talentul şi sensibilitatea d·lui Marcel Iancu au lovit ca un ciocan dârz pe nicovala vremii. Numele lui în-
seamnă o frământare a Imei epoci, o desăvârşire de artă.
Şi pentru a încheia cu un cuvânt al lui Phillippe Souppault :
Acesta e Marcel Iancu În carne şi oase, locuitor al Bucureştilor În Decembrie 1924.

PU./YC Tel< , JIei.

www.dacoromanica.ro ILARIE VORONCA
PUNCT No. 5 DECEMBRIE 1~24

- .
'

o-o "1. t~~ O.

• _ . 1 ', '
. '.~

: r -:- ~'.
Stelele şi·au" ÎI!'ipt degetele în ochi, corectu1'i de asfalt;
Sensibil in. tuş' trupul celuilalt • _ . .';~. '
trec umbre'(;;' cari au golit din seară:
tripie~ botani,5! o lună amestecă'~ dinţi alcool şi ceai'-ă
" .
,, Plopji aleargă " la dreaptC\. cu sondele de petrol,
noembre a' stors sulfa! d'e cupru pentru fruct domnesc
. ~
În spirale plămân fără dimensÎlJlli in sol
i.ntregi mâner,ele câmpuJ,ui putrezesc

Sub ferestre Forrl·u'ri au erui7.i1t faruri

se învălure apa ceasului vânăt de humă
între 'sârmele de in şi poja'r ul de grâu du·mă
Vântul pe esplanadă a arun~at zaruri

Acum să aminteşti În zgomotul rotund

Vedenii cu panduri de chilimbar şi pas
Saturn ca America de West fecund
Identic au dansat păpuşi albastre'n bas '

Vi ziunea ta a topit toate plugurile de alamă

Stele acustice copiază j ndigo ' ll1as~a ta
in fiecare os te posed buric şi filigrană
toate fotoliile pământului vor aplauda.
Constructie de,' MARCU IANCU
STEPtiAN ROLL

S FÂ RŞ I T. TUZLA
lui MARCEL IANCU:
Spectacol de mahalţl. Zare se frânge.
Luna lăsa pagini de argint
Toamna a dansat, a dansat, Ceasul e deplin.
şi vibrau buzele apelor
Şi glasul pămâr.tului a răspuns cu pâine şi vin ..
neî· nţelese ceti6 .
. Dinspre abator, noaptea se apropie cu sânge.
Am dezlegat barca dintre stâncile de fier
Dureros drumul şi pe trotuar, mersul sonor. am desfă~ut pânzele palide
Apoi , sboruri ca lemne În ogradă sparte. Ţii minte - pescarul tocmit
Noaptea cu cerul ei pentru fiecare fereastră se Împarte. ştia cântecele Dobrogii
Alunecă un gând ca pe câmp umbra unui nor. asfinţiri în bezna dela cârmă
şi-I asculta marea când înceta.
Peste hergheliile toamnei , dâra stelelor ca În despletire
Pe sidef patinam în respirări
hăţuri. Perde·te suflet ca o mireasmă . Treci.
- ce vânt moale aiura prin lume-
Mari, peste oraşe ventuze de umbră deci
drumul sticlia mâna lui cu jucării de diamant
de prisos ierburi pletoase în amintire.
, luna era oglindă uitată într'un palat
Singur trupul tău ca o harmonică deşirat. ne gândiam la cine încă nu ne-a mângâiat.
Auzi corul-lătrat: sirene şi ciori - Ave·Marie. ?e ţărm cârciuma roşie danţa
Abstract surâsul. Vântul prins de epilepsie, şi ' n fund dormiau bancurile de aur.
Intreg şahul cer, în apă cu frul1?:e răsturnat.
TU Z L A (II)
Prin tusea oraşului , stilet invizibil, pas
îngeresc. - Tu - pe umărul nopţii, o amforă târziu, Val pal stâncile arse
sanie subţire cu armăsari iuţi, ştiu albastrul sat Într'un inel de var
o tristeţe vine spre mine ca pe o sârmă un glas. femeile ţăranului au unghii de mărgen
şi se vând pe strass şi suliman.
Apropiere tăcută, cu mâini - ferigă.
Vreau să rămân aci la Tuzla
Intind asemeni unui gât, auzul atent
când valsurile tac În Casa Aibă
şi deodată: muzică ţipând pe acoperiş strident.
cân d pleacă şcolarii rahitici
Liniştea s'a rupt de mine, ca o verigă.
şl ' n plajă sângeră macul sălbatic
Acesta e gândul peste cupole despletit. cheag tuşit de amiaza fragedă
Greu, huruitul roţilor în besnă Seara bate semne din far
şi nebunia ca un noroi până la glesnă. pentru trâmbiţele vagi de apă
Nu auzi? Râd pentru reprezentaţia de sfârşit. când se întorc contrabandişti cu stele pe mâini
când trec vapoarele şi planetele.
1922 ILARIE VORONCA
1. VINEA
1913

www.dacoromanica.ro
 PUNCT No. 5 DECEMBRIE 1924-

• ;J-

R E B .~ .C A.
PER S .O A NE LE: Piesă În d9,uă părţi.

Rabinul, 55 de ani.
Rebeca, fiica sa, 22 de ani. Acţiunea se petrece, in zilele noastre.
într'un orli ş de provincie din Rusia .
BătrânuJ.
Fedor, tiul său , 28 de ani. ~

Doctorul Isae Levi.

Contele Kusov. 60 de ani.
PARTEA INTÂIA
O lucrătoar~. ·

o cameră mică, întun e cată şi sărăcăcioasă. Rabinul. - Se'mpline ş te un an ... Rebeca. - (Dându-i blana). Intoarcete re-
· Odaia e lum i nată de o singură lumânare. Rebeca. - Un an decând ne-a părăsit. pede.
In timp ce se ridică cortina, rabinul în- Rabinul. - E fericită ·: numai aude nimic, Martha. - La revedere, domni ş oară.
chide bibli~ care o ţinia pe genunchi. numai vede nimic, nu se mai (Rabinul ş i Martha ies.)
teme cle nimic . Rebeca. - (Joc de scen ă). De ce s 'a dus?
Rebeca . - (CQ fruntea lipită de geam). Ninge Rebeca. - Mormântul va fi troenit de zăpad ă .
inereu . (Tăcere. Se aud gemetele vân-
Rabinul..- Până şi ultima amintire dela ea tului) . Şi vântul care numai în-
Rabinul. - Cerul este întunecat. se va _pierde. Uitarea. Doria ui-
Rebeca. - Fulgi mari se lipesc de geamuri. cetează ... (Ascultă . U ş a se des-
tarea, căci a suferit mult. Ura chide încet. Rebeca speriată .)
In curând, nu voiu mai vedea ş i nedreptatea oamenilor îi sdro-
casele, copacii , strada. Cine-i?
biseră , din copilărie, inima. Fedor. - (Intrând). Eu Sunt. Bună seara
RabinuJ. - Suntem din ce în ce mai singuri. Rebeca. - Sărmana mamă r
Rebeca. - Atât de sing uri. Rebeca. - Mi-a fost teamă.
Ra,binul. - Moise a spus: ochiu pentru ochiu Fedor. - Credeam că voiu gă s i pe tata aici.
Rabinul - (Tac. Ascultă) Auzi? şi dinte pentru dInte, iar Na-
Rebeca . - Da. Geme vântul. Rebeca. - N' a venit încă .
zarin-eanul : iertaţi greşelile gre- Fedor. - (O pauză). Nu po t trăi fără să
-Rabinul. - Număr ă morţii de astă z i. şiţilor.. .voştri.. . Şi iubiţi - vă unii
Rebeca. _ . Gemetele lui sunt ca s trigăt e le te văd .
pe al ţII. Dat, cuvintele lui Moise
ce lor cari mor. au biruit. (Inchide ochii). Rebeca. - Lasă-mă! De ce vrei să mă chi-
.Rabinul. - Mânia Domnului a pas ă asupra nue ş ti ?
, noastră.
Rebeca. - Vrei să dormi tată ? Fedor. - Privirea mea are nevoe de lumi-
Rebeca. -- E vântul. Rabinul. - Da. ' nile adânci, cari zac în ochii
· Rabinul. - Mie frig. (Cineva bate la uş ă ) . tăi , gura mea ...
Rebeca. - Focul se s ting e. . Rebeca . - Au zi?
Rabinul. - Ce? Rebeca . - Destul I
Rabinul - Mi-e frig, fearte frig ... Mai avem Fedor. - Ascultă-mă l
lemne.? Rebeca. - A b ă tut cineva la u şă. Mi-e frică.
Rabinul. - Deschide. Rebeca. - Ai jurat să nu-mi mai v orbe şti
Rebeca·. - Puţine .. (Aruncă lemne în sob ă). de dragostea ta.
Rabinul. - Puţine .. . Rebeca. - Mi-e frică. Poate 'lunt ei... fiarele
Fedor. - Aş părăsi totul pentru tin e.
Rebeca . - Culcă-te, tată. sălbatice... vor să ne omoare.
Rebeca . _. Uită-mă.
Ra binul. - Nu î ncă . Rabmul. - Dumnezeu e cu noi. Fedor. - Să te uit? Te iubesc de atâ ta
Rebeca. - E târziu. (Se aud din nou b ă tă i în uşă) vreme . O ă ·mi puţină nădejd e.
Rabinul. - Nu e de cât ora şa se . Deschide . fata mea.
Rebeca. - (D eschizând uş a) . Cine e acolo? Rebeca . - Nu pot minţi. .
Rebeca . - Dar, ie ş ti cam bolnav. Fedor. - Iube ş ti pe-un altul.
Rabinul. - Am friguri. O lucrătoare. - Eu sunt, Martha.
Rebeca. - Culcă-te, dacă mă iube şti. Rebeca. - Ne-ai speri at. Rebeca. - (Incet). Da ...
Rabinul - Te ascult. (Se culcă pe pat,) (Intră Martha) . Fedor. - (După o tăcere.) Iubeşte ... pe un ...
Rebeca. - Nu trebuia să i e şi azi de dimi- Martha. - E bolna v ş i moare de foame. aItul, Iubeşte . .. (Cu ură). Pe
neaţă. Rabinul. - Cine? cine? Spune-mi.
Rabinul. - Am fost nevoit. ' Martha. - Copilul meu. Rebeca. - E departe, foarte departe.
Rebeca . - Unde ai fost? Rebeca. - Cel mai mic ? Fedor. - Cine?
Rabinul. - La Templu. Martha. - Da. Rebeca. - Nu - I cuno ş ti.
Rebeca . - Te-ai rvgat pentru noi. Rabinul. - Ce are? Fedor. - (Rugând-o). Spune-mi cine e l
Rab innl. - Da .. . M'am rugat pentru ei. Martha. - Anghină . difterică . Rebeca. - A murit poate.
Rebec8. - Peutru neamul nostru? Rebeca. - Şi n'ai chemat un doctor ? Fedor. - (Către sine). Poate a murit.
Rabinul. - Da. Martha . - In tot oraşul nu se găsesc doc- Rebeca. - Fedor !... La ce te g â ndeşti?
·Rebec1. - (Pauză Se uită la el). Tremuri? torii. E pierdut! (Plânge). Şi Fedor. - La nimic. Sunt prea trist.
Rabi nul. - Nu-i nimic ... Suntem ' slabi. n'a mâncat aproaoe nimic toată Rebeca. - De ce-mi vorbeşti mereu de
Rebeca. - Dumnezeu ne-a uitat. săptămâna. . acelaş lucru ? Te-am rugat să-mi
Rabinul. - Trebue s ă ne rugăm. Rabinul. - Trebue să ~ rugăm. a scunzi iubirea ta ... Nu vrei.
Rebeca . - Trebue să ucidem. Martha. - De ce? E sfârşitul lumii. Dum- Fedor. - Nu pot. De ani de zile, singura
Rabinul. - Sâ ngele e arma celor grosolani. nezeu ne-a uitat cu desăvârş i re. ţintă a vieţei mele eşti tu. Ieşti
Rebeca . - Celor puternici şi fără teamă . Rebeca. - Peste tot ură . năzuin ţ a mea cea mai scumpă ...
Rabinul. - Crezi? Martha. - Sânge ş i morţi. Cu un cuvâ nt ai sdrobit totul,
Rebeca . - Sunt sigură. Rabinul. - S'ar zice că tot orasul e locuit Rebeca. - Fedor!
Rabinul. - Nu e şti pe drumul cel drept, Re- numai de umbre. . Fedor. - De ce ai spus acest cuvânt?
. bcca. Prin cugetare numai , ne Martha. - Uitati-vă la mine! Muncesc toată Rebeca. - Nu înţ e legi că s ufăr şi eu?
apropiem de Dansul. ziua, pentru o bucată de pâine. Fedor. - Da, dar iubeşti pe un altul.
Rebeca. - (Poarre încet). Lui· Dumnezeu M'au părăsit puterile ... Şi ei ne Rebeca. - Suferinţa mea e mai mare ca a ta.
nu i-e milă de oameni. stăpânesc numai prin spaimă. Fedor. ~ Nu spune asta.
Rabinul. - Dumnezeu e st ă p â nul nostru. Eu Rebeca - Trebue să-i . ucidem . Rebeca . - Nu mă poţi îoţelege .
nu-i sunt decât slugă. Menirea Martha l - Dar, spaima ne-a Învins. Fedor. - (Trist). Poate ...
mea e s te să mă rog Lui. Rabinul. - Şi nimeni nu ştie, când va veni Rebeca. - La ce să ne mai iubim? Suntem
Rebeca. - Ruga ... năd e jdea celor slabi. sfârşitul. ursiţi mortii. Ne vor ucide în-
Rabinul. - Fiica mea nu mânia pe acel care Rebeca. - Niciodată. tr'una din zile.
a năpăstuit neamul lui Israel, Martha. - Suntem slabi . ca nişte copii. Fedor. - Vom fugi în altă ţar ă .
căci numai el poate să-i redea Rabinul. - Si ce vrei dela mine? Rebeca. - Dar, tata?
fericirea oierdutii. Trebue să ne Martha. - Aş vrea să vii până la noi - să Fedor. - 11 vom lua cu noi.
rugăm ... Mi-e frig. vezi copilul, care e pe moarte, Rebeca. - E bătrân.
· Rebeca. - Invele~Je pe tatăl său) . Odihneş­ şi să mai ali ni durerea bărba­ Fedor. - Când să plecăm?
te-te. Mâine te vei simţi , iarăşi, tului meu. Bietul copil l Aşa de Rebeca. - Cine ştie!
bine. (Pauz ă .) bun, aşa de frumos ... Vino. te Fedor. - Peste câ teva zil e ? (Joc de
'Rabinul. - Gemetele vântului mă chinuesc. rog! scenă).
Fiecare sgomot imi pătrunde în Rebeca . - Tata e bolnav. Rebeca. - E târziu şi nu s'a intors Î ncă .
creier. E groaznicl Par'c'ar fi Rabinul. - Mă voiu duce. Fedor. - Unc!e s'a dus. ?
sfârşitul lumii. Rebeca. - Ninge. E foarte frig, tată. Rebeca. - Până la o lucrătoare, al cărei
· Rebeca . - (Tăcere mai lungă). Poimâine tre- Rabinul. - M1i voiu duce. Au nevoe de mine. copil e pe moarte. Sunt îngri-
bue să mergem la cimitir. Dă-mi blana! j orată.

www.dacoromanica.ro
j<
PUNCT No. 5
Fedor. - O să
fie obosit. Zăpada e adâncă.
(Uşa
se deschide de vânt.)
Rebeca. - Cine-i acolo?
Fedor. - A deschis vântul uşa. (O În-
chide).
Rebeca. - Ce frIg e şi numai avem lemne.
Fedor. - Iarna se vesteşte lungă si grea.
(Intră Rabinul şi tatăl lui Fedor).
Rebeca. In fine, iaUi-te! Etam lngrijo-
rată. . Rebeca. - (Aducând cutia.) lată comoara.
Fedor. - Eram sigur că te voiu găsi aici,
tată.
Bătrânul.- Ne-am intâlnit pe stradă.
Rabinul. - Rebeca pregăteşte-ne ceaiul.
Rebeca. - (Luând samovarnl de pe dUlap).
Au uitat să ni-I fure.
Bătrănul - Unde l-aţi ascuns?
Rebeca. - In grădină. E un prieten din co-
pilărie.
Rabinul. - A fost cumpărat de mama mea
de mult de tot.
Bătrânul. - (Privindu-I de aproape). Ce lu-
. crătură frumoasA.
Fedor. - N'am mai văzut un samovar aşa
de frumos.
Rabinul Cei bătrâni, numai puteau con-
cepe lucruri atât de frumoase ...
In zilele noastre oamenii, nu
ştiu decât să omoare ...
Bătrânul. - "Iubiţi-vă unii pre alţii"!
-Rabinul - Iisus moare In sângele celor
cari I se închină.
Bătrânul. - "Iubiţi-vă unii pre alţii" ... Unde
e dragostea Lui.
Pedor. - Au uitat-o.
Bătrânul. - (Mângâindu-şi barba aibă, cu o .
voce foarte blândă). "Iubiţi-vă
unii pre alţii".
Rabinul. - A iubit prea mult, a iertat prea
mult, crezând că ucisese prin
dragoste şi iertare veşnicul in-
stinct omene'.lC, instinctul răs­
bunării. Numai această forţă
sângeroasa îmboldeşte popoa-
rele să procreeze, să-şi iubească
copii, să ucidă pentru ei, să fie
asemenea fiarelor şi să nădăj­
duiască o fericire trecătoare ...
Bătrânul. - Omul - fiară .
Rabinul. - Nu există decât omul fiară. Acei
ce au o altă credinţă sunt bol-
navi visători, sau nebuni. Poate
cineva, nega ceeace spun?
Bătrânul. - Acum câţi-va ani ţi-aş fi spus:
Nu-i adevărat, dar astăzi ...
(Tăcere).
Rabinul. - Copii se nasc, ca să răzbune pe
acei, ce n'au putut, Iipsindu-Ie
tăria, curajul, sau timpul - să
pregătească pe alţii pentru onor...
Căci, o ştim cu toţii sângele işi
al e mireasma lui.
ălc nul. - Şi ea ne atrage.
R in ul. - Copilul se na şte şi părinţii lui
îi arată Îndată o iubire neţăr­
murită. De ce? Pentrucă această
fiinţă mică ş' urâtll este unealta,
unealta visată, aşteptată, găsită.
Atunci, Începe o muncă amă­
nunţită şi obositoare: pregătirea
copilului pentru groaznica me-
nire, care-I aşteapta . Şi, creşte
intr'o seră luminoasă şi supra-
incălzită . .
Bătrânul. - "lubiţi·vă unii pe altii."
Rabinul. .- In dorinţa s â nger o asă a răsboa­
elor ş i a revoluţiilor.
Bătrâ nul. - Ca apoi, s ă se odihnească in
lini ş te .
Rabinul. - Şi cu conştiinţa imp ă cată .
(Un surâs ironic luminează chi-
pul său obosit).
Rebeca. - (După o pauză). Fierbe apa.
(C ă tre Fedor). Ia din dulap,
patru ce ş ci.
B ătrânul. - Să fum:1m şi ~ ă uităm că suntem
oameni.
Fedor. - (Punând ceşcile pe masă) . Şi
mai ales . că trăIm În' Rusia,
Rebeca. In această biată ţară, care n'a
fost decât un vis.
Bătrânul. - Inchişi in odăile noastre, să re-
trăim trecutul.
Rabinul. - Pentru aceasta trebue putere
şi curaj. Iar eu sullf Mtrân, bol-
nav şi frica mă urmăreşte cu
privirile ei fixe şi reci.
Rebeca. - Tată mai avem zahAr?
Rabinul. - Puţin.
Rebeca. - Va fi pentru oaspeţii noştri.
Unde e?
Rabinul. - In cutioara de lemn.
(Râde).
Bătrânul. ~ (Către Rebeca.) S'o Împărtim.
Rebeca. - Veşnic acelaş. (Şi surâde dră­
gostos)
Bătrânul. - Au trecut ani mulţi de când co-
. pii noştri se 'jucau Împreună În
grădină. Barba mi-a albit, pute-
rile mă părăsesc şi'sunt aproape
singur.ln. pământul umed şi tăcut,
am ascuns pe aceea care m'a
făcut fericit timp de patruzeci
de ani. Chipul ei, ochii ei al-
baştri şi vocp.a ei blândă, sunt
giuvaerurile mele, pe care le
ţin ascunse şi pe care nici un
soldat din armata roşie, nici un
lucrător mârşav nu vor putea
să mi le fure. Cu aceste iluzii,
trăesc fără să mă uit în jurul
meu şi merg spre o lume uouă
şi necunoscută. In curând voiu
avea raspunsul lui Christos. Voi
sti, de ce a iubit atât oameni...
(Tăcere). Şi lI.funci voiu înţe­
lege patima lor pentru sânge.
(O tăcere lungă.)
Rabinul. - Şi noi asemenea orbilor, căutăm
un ideal pierdut În ciată. Voi il
numiţi Iisus, noi Moise. Nebunie!
Căci, nu vom şti, niciodată nimic.
Iisus, Moise, Budha, nu sunt de-
cât o singură fiinţă; Dumnezeu.
(Pauză). Infinitul, necunoscutul,
nevăzutul, ne copleşesc. Dumne-
zeu este pentru om, ceeace este
flacăra pentru fluture: il atrage
ca să-I distrugă ~ Rebeca. - Nu.
Bătr~nul.- Totuşi, te duci la templu.
RabInul. - Mă aoropii de Dumnezeu.
Bătrânul. - Dar, întruchiparea Dumnezeului
nostru este ins uşi distrugerea
înceată.
Rabinul. - Da.
(Afarăse aud strigăte şi detu-
de armă.
nături
Rebeca. - (lncet de tot). Ucid pe cineva.
Rabinul. - Stingeţi lumina.
(Fedor stinge lumânarea. Iarăşi
strigăte şi detunături).
Rebeca. - Doamne!
Fedor. - (Incet către Rebeca). Te vor uci-
de, fără să fi fost a mea. (Ii ia
mâna şi o sărută cu dragoste).
Mă iubeşti, Rebeca?
Rebeca. - De ce iţi trebuesc, veşnic, vorbe?
Fedor. - Răspunde-mi, Rebeca.
(Se aud gemete).
Rebeca. - (Apropiindu-se de fereastră).
E un rănit lângă casă.
Rabinul. - Nu sta lângă fereastră . Cineva
poate să te vadă'
Rebeca. - Văd un bătrân ... în zăpadă ...
Sânge împrejurul lui... N'a murit
incL. Suferă... Numai e nimeni
pe stradă... Soldaţii fără milă
l'au lăsat În stradă, în zăpadă şi
in frIg... Fulgii ii acoperă Incet
trupul. Auziţi cum geme? (Toţi
ascultă). . ;';'aterial artistic, in ziua de ;) Ianuarie 1925.
Rabinul. - Trebue să- i venim În ajutor.
Fedor. - Dar, dacă se reintorc şi nu-) mai
găsesc acolo?
Rabinul. -l'au uitat .. Mă voiu duce eu.
(Se indreptează spre uşe).
Fedor. - Nu, lăsaţi-mă pe mine.
Rebeca. - Fedor!
Fedor. - Ce-i?
Rebeca. - Nu te duce!
Fedor. - Trehue. (Iese. Pauză lune:ă. Se
deschide uşa Încet şi Fedor tâ-
răşte în odaie, trupul unui bărbat).
Bătrânul. - Să aprindem lumânare!?>.
Rebeca. - Da ... Cine e?
www.dacoromanica.ro
TIp. RAPID, Bucureşti
Str. Vasile Lascar 47
o E C E M B R IE 1 924 ·
Fedor. - Nu ştiu.
Rabinul. - E rănit grav?
Fedor. - (Incet). Aşa imi pare. (Re:beca
aprinde lumânarea).
Bătrânul. - '(Privind pe _ strAi!!). CUm se -
poate.
Rabinul. - Ce ?
Bătrânul. - E contele Kusov.
Fedor. - Contele Kusov?
Bătrânul. - Oa. (II priveşte de aproape).
Rănit la piept.
Fedor. - Mi se pare c'a tnurit.
Rabinal. - Nu. Respiră încă.
Fedor. - Incearcă să deschiză ochii. (Că-- .
.teva minute tăcere).
Contele Kusov. - Au ... violat. .. pe fiica mea ...
In faţa... ochilor mei... CopilUl
meu ... drag ... M'au ucis ... Mor...
Sărmana mea ... copilă... Dumne-
zeu ... a uitat... pe oameni... (Sus- '
pină adânc). Apă! (Rebeca îi dă
să bea. Contele bea şi apoi În--
cliide ochii).
Rabinul. - Moare.
Contele Kusov. - Fiica mea! .. (Tăcere).
Rebeca. - A murit.
Bătrânul. - Da.
Rabinul. - Setea de sânge.
Bătrănul.- Patima lor.
Rabinul. - Ucigaşii, asemenea corbilor, ca-
ută pradă. In faţa suferinţei, ti- ·
chii lor strălucesc... Mă doare
cumplit... Imi vine să plâng... să
plâng pe toţi aceşti necunoscuţi.. . .
(plânge. Toţi ,privesc, în tăcere,
cadavrul). Mă tem de aceste
fiare. (Pauză). Oare frica mă face
să plâng?... Poate... (Pauză).
Am şi eu o copilă... Rebeca 1.. .
Da ... Şi o iubesc... E viaţa mea ... -
"Iubiţi-vă unii pre alţii" ... Mi-e
frică ... mi-e frică ... "lubiţi-vă unii-
pre alţii".
Bătrânul. - Minciună!
Rebeca. - Nu.
Rabinul. - Nu ?
Rabinul. - Iertarea, iertarea, poate fi ade-
vărată? Nu este numai o iluzie? '
Rebeca. - Iubirea este lumina.
Rabinul. - Atunci e noapte acum?
Bătrânul. - Nu. Omul nu. poate iubi.
Rebeca. - Da tată, e noapte.
Rabinul.- Mintea mea sfârşi se prin a nega .
totul: pe Dumnezeu., iubirea,
iubirea aproapelui...
Rebeca. - Tata!. .. Este oare ceva mai Slfânt
decât dragostea veşnică?
Fedor. - (Incet), Rebeca!
Rebeca. - (Lui Fedor, in şoaptă). Nu încă .
Fedor. - De ce ?
Rabinul. - (Visător). Mi-e frică.
Bătrânul. - De cine?
Rabinul. - De oameni.
Rebeca. - Dragostea va Învinge Întu~ericu!.
Rabinul. - Trebue să iubim pe cel slabI.
(Pauza). Când vor veni zorile? ..
Mâine ?... Niciodată ? ... Poate ...
Bătrânul. - Niciodată 1
Rabinul. - Aştept... zorile ...
CORTINA
SCAllLAT CALLlMACftl
Din pricina sărbătorilor de crăciun,
Punct" va apare in număr dublu, cu un bogat
A cest număr festiv va conţine articole
şi desenuri semnate de: Kurt Sc~witters,
H. Walden, Juliette Roch, Nlc. Aselev, .I~n
Vinea, Marcel Iancu, Victor Brauner, Mlhţa
Pf:traşcu, Dida Solomon, F. Brunea, Scarlat
Callimachi,l. Voronca, M. Cosma, st. RolI, etc:
Preţul acestui număr excepţional va fI
de 5 lei.
REVISTA PUNCT
REDACTOR VICTOR BRAUNER
STR. BĂRĂŢIEI No. 37