UNIVERSITATEA DE STAT DIN REPUBLICA MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

CATEDRA ECONOMIE, MARKETING ȘI LOGISTICĂ

MARTEA CRISTINA

Antreprenoriatul
și rolul lui economic
Lucrul individual

Conducător științific:

Hamuraru Maria, doctor,Conferențiar universitar

CHISINĂU-2020
 CUPRINS
Pag.

Lista abrevierilor………………………………………………...…………………3

Introducere........……………………………………………………………………4

I.Antreprenoriatul………………………………………………………………….6

1.1 Cultura antreprenorială……..........................................................................9

1.2 Obiectivele antreprenoriatului......................................................................12

II.Rolul antreprenoriatului în economie………………………………………….13

Concluzii și recomandări……………………………………………………….....16

Bibliografie…..........................................................................................................18

2
 LISTA ABREVIERILOR

UE Uniunea Europeana

IMM Interprinderile Mici și Mijlocii

3
 INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei abordate.Antreprenoriatul reprezintă un factor fundamental
al evoluției economice. De asemenea, acesta reprezintă, în mod distinct, un proces spațial,
neuniform și, prin urmare, un factor important al dezvoltării economice inegale al regiunilor și
națiunilor. Această lucrare abordează o temă de actualitate ce a stârnit interesul cercetătorilor din
diferite domenii, dar și a practicienilor, instituțiilor publice și a guvernelor. Antreprenoriatul este
asociat frecvent cu creșterea și dezvoltarea economică, îmbunătățirea condițiilor de trai,
generarea de noi locuri de muncă, progresul tehnologic, altfel spus cauza prosperității într-o
societate. Conceptul de antreprenoriat este unul larg și nedeslușit, fiind definit de specialiștii din
varii domenii, fiecare având o altă perspectivă asupra definiției și a factorilor care influențează
mediul economic și social al acestuia. Cu toate că nu există o definiție unanim acceptată a ceea
ce reprezintă și cum se manifestă fenomenul acesta, antreprenoriatul este considerat a fi
important datorită rolului său în creșterea și dezvoltarea economică. Antreprenoriatul este
considerat motorul principal al dezvoltării economice, deoarece generează creștere și servește ca
un vehicul al schimbării și inovării. Prezenta lucrare se intitulează “Antreprenoriatul si rolul lui
economic”, iar pentru a motiva alegerea temei, și implicit a titlului, este necesar să răspundem, în
principal, la următoarele întrebări: Ce este antreprenoriatul?Cum influențeaza asupra economiei
unui stat? Care este rolul lui economic?

Gradul de studiere a temei.Tot mai mulți cercetători afirmă faptul că prosperitatea unei națiuni
depinde de antreprenori. Cei din urmă menționați se străduiesc să creeze și să ofere produsele și
serviciile cerute de consumatori, cu scopul de a le facilita activitatea, productivitatea muncii și
îmbunătățirea stării de sănătate. De fapt, prezența antreprenorului este necesară pentru a încuraja
și introduce schimbarea în societate (Borza,2009). Studiile econometrice realizate la nivel
macroeconomic indică faptul că afacerile mici și inovatoare contribuie semnificativ la crearea de
noi locuri de muncă, creștere economică și inovații (Van Gelderen,2008). Cu alte cuvinte,
antreprenoriatul contribuie la creșterea economică, deoarece antreprenorii creează noi afaceri,
care, la rândul lor, creează locuri de muncă, cresc nivelul competiției, oferă o gamă variată de
produse și servicii, cresc producția datorită schimbărilor tehnologice și au un impact pozitiv
asupra vieții individului (Amoros, Bosma, 2014)

4
Scopul cercetării constă, pe de o parte în identificarea impactului pe care antreprenoriatul îl are
asupra diferitelor tipuri de economii. . Scopul cercetării mele este analizarea antreprenoriatului
ca factor de creștere economică.Obiectivul principal al prezentei lucrării este:

 ce este antreprenoriatul
 importanța antreprenoriatului în creșterea și dezvoltarea economică
 care este rolul antreprenoriatului în noua economie

Obiective de studiu sunt argumentarea importanței culturii antreprenoriale și identificarea

rolului inovațiilor în creșterea economic. În lucrarea mea am folosit astfel de metode de cercetare
științifica: de analiză, comparativă, factorială, formal-logică. Utilizată în scopul atingerii
obiectivelor sus-menționate cuprinde metode de analiză și cercetare. Analiza urmărește să
sublinieze modalitatea în care responsabilii cu politicile publice ar putea ajuta, într-un mod
decisiv, la dezvoltarea mediului antreprenorial, susținând generarea de noi afaceri, creșterea
economică și crearea de noi locuri de muncă. Autori precum Hofstede (2010), Klyver si Foley
(2012), Linan (2013) și Dodd (2013) au prezentat modalitatea în care cultura influențează
activitatea antreprenorială

Cuvinte cheie: antreprenoriat,venituri antreprenoriale,factori de producție, strategii de

dezvoltare economică,capital uman,economie de piață,statul.

5
 I.Antreprenoriatul

Conceptul de „antreprenoriat” a fost folosit pentru prima dată de economistul englez de la

sfârșitul secolului XVII - începutul secolului XVIII. Richard Cantillon. În opinia sa, un
antreprenor este o persoană care acționează în condiții de risc. R. Cantillon a considerat sursa de
avere drept teren și forță de muncă, care determină valoarea reală a bunurilor economice. Mai
târziu, un economist francez de la sfârșitul secolului XVIII - începutul secolelor XIX. din cartea
sa „Tratat de economie politică” (1803) a formulat definiția activității antreprenoriale ca o
combinație a trei factori clasici de producție - pământ, capital, forță de muncă. În lucrarea sa „Un
studiu asupra naturii și cauzelor bogăției națiunilor” (1776), faimosul economist englez Adam
Smith a acordat atenție și caracterizării antreprenorului. Potrivit lui A. Smith, un antreprenor,
fiind proprietarul capitalului, își asumă riscuri pentru realizarea unei anumite idei comerciale și
pentru realizarea profitului, deoarece investițiile de capital într-o anumită afacere conțin
întotdeauna un element de risc. Profitul antreprenorial reprezintă compensația proprietarului
pentru risc. Antreprenorul însuși planifică, organizează producția, realizează beneficiile asociate
diviziei muncii și gestionează, de asemenea, rezultatele activităților de producție. La întoarcerea
secolelor XIX-XX. economistul francez Andre Marshall (1907-1968) a adăugat un al patrulea
factor la cei trei factori clasici de producție (pământ, capital, forță de muncă) - organizație. Din
acest moment, conceptul de antreprenoriat se extinde. Celebrul economist american Joseph
Schumpeter (1883-1950) în cartea sa „Teoria dezvoltării economice” interpretează conceptul de
„antreprenor” ca inovator. Acesta susține că funcția antreprenorului este de a implementa
inovații. Pe baza definițiilor de mai sus, putem spune că antreprenoriatul este un management
economic gratuit în diverse domenii de activitate (cu excepția celor interzise prin acte legislative)
desfășurate de entitățile de pe piață pentru a răspunde nevoilor consumatorilor și societății
specifice din bunuri (lucrări, servicii) și profit (venit) ) necesare pentru auto-dezvoltarea propriei
afaceri (întreprindere) și pentru asigurarea obligațiilor financiare față de bugete și alte entități de
afaceri. Activitatea economică într-o economie de piață la nivel micro se caracterizează prin
concepte precum „antreprenoriat” și „companie”.

Când se ia în considerare antreprenoriatul, este necesar să separe activitatea economică și

antreprenoriatul în sensul corect al cuvântului. Primul a apărut odată cu apariția omului.
Adunarea, vânătoarea și agricultura au fost forme de activitate economică caracteristice
diferitelor epoci ale istoriei omenirii. Antreprenoriatul a apărut însă într-o anumită etapă a
6
dezvoltării societății și coincide cu formarea capitalismului. Astfel, antreprenoriatul este asociat
cu un anumit tip de sistem economic. Antreprenoriatul este principalul atribut al modului de
producție capitalist. Aspectul său este strâns legat de formarea de relații socio-economice și
politico-juridice burgheze. Antreprenoriatul implică libertatea economică. Libertatea economică
completează libertatea personală și face posibilă organizarea producției și distribuției averii fără
a fi necesară o intervenție arbitrară a autorităților, dictatele unui regim bazat pe privilegii sau mai
mult favoritism. Libertatea economică în proprietatea privată include dreptul la inițiativă
economică, libertatea de a crea și de a dizolva comunități la alegerea propriei personae.

Antreprenoriatul este un tip special de reproducere, care include componente

organizaționale, inovatoare și sociale. Componenta organizațională implică combinarea unui set
de resurse, combinația lor rațională, realizată din proprie inițiativă, pe propriul risc și pe riscul
propriu pentru a obține venituri antreprenoriale. Latura organizațională implică nu numai crearea
și dezvoltarea unei întreprinderi existente, ci și organizarea interacțiunii companiei cu mediul
micro și macro al funcționării acesteia, ținând cont de un set de factori ai mediului extern în
schimbare. În practică, această componentă este implementată în principal prin planificarea
strategică, actuală și situațională. Latura inovatoare este asociată cu căutarea de noi combinații
de factori de producție, cu căutarea activă a noilor soluții, cu găsirea de noi oportunități de profit.

În final, componenta socială sugerează importanța acestei activități din poziția progresului
economic în societatea în ansamblu. În literatura economică se face distincție între
antreprenoriatul clasic și cel inovator. O caracteristică distinctivă a antreprenoriatului clasic este
de a maximiza profiturile și de a maximiza randamentul resurselor disponibile pe baza
tehnologiilor consacrate. Antreprenoriatul inovator se concentrează pe căutarea de tehnologii mai
eficiente pentru procesarea resurselor și metodelor economice de agricultură și duce la
maximizarea profitului, de regulă, numai într-un viitor îndepărtat. Folosind resursele proprii și
externe și formând noi strategii de dezvoltare economică, antreprenorul își asumă riscurile
inovatoare asociate activităților inovatoare. În perioadele de transformare socială și de reformă
economică, rolul modelului inovator al comportamentului antreprenorial devine deosebit de
important. Deciziile strategice non-standard, care permit concilierea intereselor economice
contradictorii ale entităților de afaceri, au o importanță deosebită în domeniul activității
antreprenoriale. Implementarea modelului de inovare necesită, de regulă, participarea statului.

Antreprenoriatul poate lua multe forme. În funcție de tip (sau scop), activitatea
antreprenorială poate fi împărțită în producție, comercială (comerț), financiară, consultanță, etc.

7
Aceste tipuri de activități pot fi desfășurate separat sau împreună, de exemplu, producție și
comerț. Antreprenoriatul industrial include activități care vizează fabricarea de produse,
efectuarea lucrărilor și furnizarea de servicii de fabricație. Antreprenoriatul financiar poate fi
considerat ca un tip de antreprenoriat comercial, în care obiectul de vânzare este un produs
special: bani, valută străină, valori mobiliare (acțiuni, obligațiuni, facturi etc.). În antreprenoriat
financiar, rolul băncilor comerciale, al burselor, al asigurărilor, al companiilor de leasing este
mare. În prezent, activitatea de consultanță (consultanță) se distinge ca un tip independent de
afaceri. Consilierea antreprenoriatului constă în furnizarea de consultanță și asistență
independentă pe probleme de management cu taxă, inclusiv recomandări privind soluționarea
problemelor interne și realizarea potențialului de piață al întreprinderilor. Cea mai mare
importanță în condițiile moderne sunt consultările cu privire la problemele dezvoltării unei
strategii pentru dezvoltarea întreprinderilor, marketing, inovare, consultanță
juridică.Antreprenoriatul este considerat a avea o importanță cauzală în următoarele situații: în
momentul în care rata creșterii obținute este cu mult mai mare decât condițiile favorabile
oportune în țară, considerând că antreprenoriatul are un efect cauzal pozitiv asupra creșterii și
dezvoltării economice. Iar, dacă rata creșterii și dezvoltării economice a fost mai mică în condiții
economice oportune, atunci considerăm antreprenoriatul a fi un factor negativ. Se consideră că
antreprenoriatul nu a avut un efect independent asupra creșterii și dezvoltării economice, dacă
creșterea economică a fost proporțională cu condițiile economice oportune prielnice. Studiul se
oprește asupra primelor țări care au atins pentru prima dată nivelul industrializării. Țările alese
(Germania, SUA, Japonia, Rusia, Marea Britanie) oferă variații substanțiale pe toate cele patru
variabile: oportunități, rata creșterii economice, antreprenoriat și factori neeconomici. Analiza
subliniază faptul că atât factorii economici, cât și cei neeconomici au favorizat apariția
antreprenoriatului. Factorii menționați au favorizat semnificativ antreprenoriatul industrial din
SUA și Marea Britanie și, într-o proporție mai mică în Rusia. Guvernul a avut un rol
semnificativ în promovarea antreprenoriatului în Germania și Japonia. Antreprenorul s-a bucurat
de-a lungul timpului de o atenție deosebită în cadrul literaturii de specialitate. Termenii de
antreprenor și antreprenoriat au devenit din ce în ce mai utilizați, deoarece tind să fie asociați cu
bunăstarea unei națiuni și cu dezvoltarea economică. Activitatea antreprenorilor are un puternic
impact asupra lumii, deoarece ei sunt cei care fac lumea să progreseze, stimulează descoperirea
de noi resurse și mobilizează capitalul, asigurând un loc de muncă pentru cea mai mare parte din
populația globului.

8
 Carta Verde a antreprenoriatului a Comisiei Europene (Comisia Europeană, 2003) a fost
primul document UE care a lăudat virtuțile antreprenoriatului ca fiind cel mai important factor în
economie, şi a pavat calea către programe de stimulare la nivelul întregii Uniuni. Agenda de la
Lisabona a subliniat necesitatea de a crea un mediu favorabil pentru crearea şi dezvoltarea
întreprinderilor mici şi mijlocii(IMM). Regulile jocului antreprenorial s-au schimbat de la o
perioadă istorică la alta şi de la un loc la altul. În diferite timpuri şi în diferite țări, politicile
adoptate au creat în mod miraculos bunăstarea unei națiuni: în Roma antică, în Evul Mediu, în
Anglia, în Franța, în Țările de Jos şi Spania, în timpul lui Napoleon, al lui Hitler, în Statele
Unite, în China modernă. Simplu spus, producția şi inovația, atunci când sunt stimulate politic,
produc o creştere imediată şi substanțială. Există o legătură substanţială între densitatea
antreprenorială şi creşterea economică şi progresul unei naţiuni iar politicile practicate de un stat
pot influenţa decisiv creşterea densităţii antreprenoriale. Cu toate că antreprenoriatul este
important pentru economie, el reprezintă un domeniu academic relativ nou şi, prin urmare, încă
lipsesc definiții consistente şi specifice pentru termeni care au sensuri generale largi.Realitatea
este că antreprenoriatul este un fenomen complex şi care nu poate fi explicat printr-un singur set
de factori. A apărut o definiţie general acceptată şi populară, centrată pe procese şi oameni:
„Antreprenoriatul este procesul care implică descoperirea, evaluarea şi exploatarea
oportunităților de a introduce noi produse, servicii, procese, moduri de organizare, sau piețe. “
(Shane & Venkataraman, 2000,) Pe scurt, întreprinzătorii sunt agenții schimbării, cei care
creează noi firme. Într-o economie orientată spre inovație sau una bazată pe cunoaştere, funcția
de recunoaştere a oportunității şi de asumare a riscului de a o realiza devine mai importantă.

1.1 Cultura antreprenorială

Importanța antreprenoriatului în societatea contemporană este recunoscută prin faptul

că identifică soluții inovaționale, elaborează noi modele și mereu se află în căutarea succesului.
În contextul globalizării economiei mondiale și progresului tehnico-științific, antreprenoriatul se
consideră factorul ce poate găsi soluții problemelor economice, ecologice și sociale. Cercetările
s-au axat pe determinarea caracteristicilor specifice unui întreprinzător, precum ambiția,
necesitatea în performanță, capacitatea de asumare a riscului, experiență de muncă, etc. Se
evidențiază faptul că există diferențe între diverse regiuni și culturi din punct de vedere a
concentrării antreprenoriatului, iar un factor important ce generează aceste diferențe este cultura
antreprenorială, ce reprezintă o atitudine pozitivă și de susținere a acestei activități Conceptul de
cultură antreprenorială este definit ca o totalitate de principii, metode, tehnici și stiluri de

9
desfășurare a activității de antreprenoriat, în conformitate cu normele social-juridice, regulile
etice și morale existente în societate. Astfel, elementul-cheie al culturii antreprenoriale este
respectarea normelor etice interne și externe organizaționale de comportament – modele de
comportament așteptat. Cultura antreprenorială se formează sub influența unor anumiți factori,
precum familie, experiență personală antreprenorială, credință, cultura antreprenorială în
ecosistemul social, cultura investitorilor și al altor parteneri, etc. Se consideră că elementele
caracteristice ale culturii antreprenoriale ale întreprinzătorilor de succes sunt următoarele:

1. Convingerea sa în viabilitatea și profitabilitatea ideii de afaceri, în produsul care va fi lansat și

care va induce schimbări în mediul ambiant;

2. Independența, hărnicia, încrederea în forțele proprii, individualism sănătos;

3. Cunoștințele și abilitățile privind organizarea muncii echipelor, formate pentru a atinge

obiectivele. Comportamentul unui lider presupune capacitatea de a-și asuma responsabilitatea
pentru alții și primirea deciziilor în mod independent, ca urmare a analizei situației;

4. Vizează necesitățile oamenilor, adică abilitatea de a observa și de a lucra cu răbdare cu

problemele oamenilor, rezolvarea problemelor specifice de zi cu zi și a sarcinilor;

5. Inovarea, adică abilitatea de a căuta schimbări și de a reacționa la acestea prin crearea unui
nou produs;

6. Țintirea rezultatului, adică abilitatea de a vizualiza procesul antreprenorial de la început până

la sfârșit, ceea ce presupune construirea în mod concentrat și consecvent a ordinii sarcinilor de
îndeplinit;

7. Înțelegerea necesității riscului și rezistența la stres, deoarece un întreprinzător în situație de

risc nu trebuie să recurgă la căutarea haotică a soluțiilor, ci să se bazeze pe acțiuni logice bine
gândite;

8. Vizează educația continuă ca instrument al propriei dezvoltări și creștere a afacerii. Abilitatea

și dorința de a învăța pe alții este elementul cheie al culturii unui conducător, dar acest lucru este
imposibil de atins fără propria dispunere pentru îmbunătățirea abilităților, atît manageriale, cît și
profesionale;

9. Așteptarea libertății economice în desfășurarea activității sale de afaceri;

10
10. Respectarea legalității desfășurării activității de antreprenoriat de către toți subiecții ei, acest
lucru fiind important nu numai pentru întreprinzători, dar și pentru toți cetățenii țării;

11. Îndeplinirea strictă a obligațiunilor și responsabilităților

Capacitatea de a crede în realizarea propriului plan, în faptul că produsul nou creat va fi

capabil de a schimba lumea înconjurătoare, este cea mai importantă componentă a culturii
emoționale interne a întreprinzătorilor. În același timp, evidențiem faptul că în economia
antreprenorială investițiile în capitalul uman sunt un factor esențial al inovației și competitivității
economice. Specialiștii în domeniu au demonstrat că economia bazată pe antreprenoriat prosperă
când este susținută de resurse umane cu o calificare înaltă. Importanța capitalului uman în
dezvoltarea economică sporeşte odată cu avansarea către societatea cunoașterii, iar orientarea
statelor lumii către economia inovațională ridică problema asigurării cu resurse de muncă a
acestui tip de dezvoltare. Ca urmare, în toate țările lumii se fac eforturi conjugate în vederea
sporirii nivelului de educație a locuitorilor lor. Cunoștințele mereu au fost fundamentul și
generatorul dezvoltării social-economice, dar în economia contemporană ele asigură avantaje
competitive numai celor, care pot să le utilizeze rapid și eficient. Procesele inovaționale
stimulează interesul științei economice către capacitățile individuale ale oamenilor, înglobate sub
forma capitalului uman. În același timp, rolul omului ca sursă a capitalului uman crește, mai ales,
în țările postindustriale, unde inteligența națiunii devine factorul determinant al progresului. Deja
la sfârșitul secolului XX, cercetătorii au evidențiat faptul că anume capitalul uman, și nu
resursele materiale și financiare devin factorul determinant al competitivității economiei
naționale. Caracteristici importante ale capitalului uman avansat în economia contemporană sunt
nu numai un nivel înalt de profesionalism, dar și motivarea spre succes, capacitatea de a
reacționa rapid la schimbările conjuncturii economice, capacitatea de a produce noi cunoștințe
competitive, de a genera idei, abilitatea de a găsi și utiliza eficient informația, de a utiliza rațional
capacitățile unice, competențele exclusive personale .Cu siguranță, fiecare stat deține
profesioniști bine instruiți, cu gândire creativă și capabili să aducă aporturi proprii semnificative
la modernizarea economiei naționale, însă numărul acestora nu este suficient de mare. Acest fapt
este confirmat de deficitul pe piața muncii de personal înalt-calificat, mai exact a
necorespunderii cererii și ofertei pe acest segment, fapt confirmat de declarațiile agențiilor de
recrutare și guvernanții din diverse țări referitoare la greutățile angajatorilor legate de selectarea
personalului, în special a personalului înalt-calificat și supercalificat. Astfel, în ciuda precauției
continui a mai multor companii, pe fondul incertitudinii economice actuale, o parte substanțială a
angajatorilor din întreaga lume identifică o lipsă de talente calificate, ceea ce se transformă în

11
continuare într-o piedică în atingerea performanței în afaceri. Educația antreprenorială contribuie
la reducerea şomajului, promovarea incluziunii sociale, stimularea inovării, creşterea încrederii
în sine, satisfacţie morală etc. În concluzie, menționăm că cultura antreprenorială are o
importanță majoră în dezvoltarea economică a țării, dar, în același timp, ea este influențată de
diverse instituții economice și sociale, care, la rândul lor, nu sunt perfecte. Astfel, comunitatea
antreprenorială trebuie să depună eforturi considerabile în vederea fortificării și dezvoltării sale,
inclusiv prin creșterea nivelului de cultură antreprenorială și reprezentarea ei ca o componentă
indispensabilă a culturii societății contemporane.

1.2 Obiectele antreprenoriatului

Sunt diferite tipuri de resurse (terenuri, mijloace de producție, forță de muncă), precum și
titluri, monedă, produse fabricate și servicii prestate. În funcție de conținutul activității
antreprenoriale și conexiunea acestuia cu etapele principale ale procesului de reproducere, se
disting următoarele tipuri de antreprenoriat: producție, comercial, financiar, asigurări și
intermediar. Antreprenoriatul se numește producție dacă antreprenorul însuși, folosind factori ai
mijloacelor de producție proprii sau dobândite, forță de muncă, organizează producția de produse
și implementarea anumitor servicii. Acest tip de afacere include crearea de bunuri,
implementarea lucrărilor de construcție, transportul, furnizarea de servicii de comunicare etc. În
antreprenoriat comercial, un om de afaceri acționează ca un comerciant, un comerciant, care
vinde bunuri finite cumpărate de la alte persoane. În antreprenoriatul comercial, profiturile sunt
generate din vânzarea mărfurilor la prețuri care depășesc prețul de achiziție. Afacerea financiară
este un tip special de afaceri comerciale legate de tranzacțiile cu valori mobiliare și numerar,
inclusiv cele furnizate pe credit și care acționează sub formă de monedă. Activitatea de asigurare
constă în faptul că antreprenorul garantează asiguratului o compensație pentru taxe pentru
posibile daune ca urmare a unui eveniment neprevăzut. Asigurarea de proprietate, sănătatea,
viața este o formă specială de afaceri financiare și de credit, care constă în faptul că
antreprenorul primește o primă de asigurare, care este returnată numai în anumite circumstanțe.
Întrucât probabilitatea unor astfel de circumstanțe este mică, partea rămasă din contribuție
formează venituri antreprenoriale. Medierea se numește antreprenoriat, în care antreprenorul nu
produce sau nu vinde bunuri, ci acționează ca intermediar în legătura părților interesate de o
tranzacție reciprocă (aceasta include funcționarea burselor și a burselor). Dezvoltarea
antreprenoriatului este posibilă numai dacă se creează infrastructura adecvată a unei economii de
piață.

12
 II. Rolul economic al antreprenoriatului.
Activitatea de antreprenoriat are un rol fundamental în dezvoltarea economică și este
reprezentată ca generator al prosperității economice. Rolul antreprenoriatului în economia
contemporană este unul bine conturat, fiind cel care dezvoltă noi modele, aduce soluții
inovatoare, își asumă riscurile asociate dezvoltării afacerii și caută mereu formula de succes.
Orice afacere pornește de la o idee nouă, ce trebuie mereu dezvoltată pentru a obține creștere
economică și un grad înalt de competitivitate. Antreprenoriatul produce inovație prin crearea de
noi produse și servicii, însă inovația este cea care face ca antreprenoriatul să existe și să
prospere. Necesitatea reevaluării rolului antreprenoriatului, luând în considerare schimbările
structurale din sectoarele de producție de masă și o schimbare a orientării cerințelor
consumatorilor pentru bunurile moderne, schimbările nivelului de dezvoltare a tehnologiei și
tehnologiei moderne. Pe de o parte, știința a acumulat o vastă experiență pe probleme precum
antreprenoriatul și creșterea economică. Pe de altă parte, în ciuda acestui fapt, aspectele sale cele
mai importante rămân slab înțelese - mecanismele de auto-dezvoltare a antreprenoriatului și rolul
său în asigurarea dezvoltării economice naționale. În acest sens, natura economică a
întreprinderilor mici este determinată în muncă, o idee sistematică a antreprenoriatului este
arătată nu numai în ceea ce privește forțele productive, ci și în relațiile de proprietate și rolul
muncii salariale Experiența și practica mondială ne conving că un element important al unei
economii de piață este existența și interacțiunea întreprinderilor mari, mijlocii și mici. Importanța
deosebită a antreprenoriatului în perioada de tranziție către relațiile de piață se manifestă în
reorganizarea structurală a economiei, accelerarea procesului științific și tehnologic și formarea
unui nou strat social. Dezvoltarea antreprenoriatului creează condițiile preliminare pentru
creșterea economică accelerată, contribuie la diversificarea și saturația piețelor locale, în același
timp compensând costurile unei economii de piață, care includ șomajul, fluctuațiile de piață ale
producției și alte fenomene de criză. Antreprenoriatul conține un potențial mare pentru
optimizarea dezvoltării economiei și a societății în ansamblu. O caracteristică a întreprinderii
este intensitatea ridicată a utilizării tuturor tipurilor de resurse și dorința constantă de a-și
optimiza cantitatea, pentru a le asigura cele mai raționale proporții pentru aceste condiții. În
practică, aceasta înseamnă că compania nu poate avea exces de echipamente, rezerve în exces de

13
materii prime și materiale și lucrători în exces. Această circumstanță este unul dintre cei mai
importanți factori în realizarea indicatorilor raționali ai economiei în ansamblu. Astfel, rolul
antreprenoriatului în economia generală a țării nu poate fi prea supraestimat, iar impactul său
asupra diverselor aspecte ale reproducerii sociale este semnificativ.

Economia de piață, în ciuda numeroaselor sale caracteristici pozitive, nu este în măsură să

reglementeze automat toate procesele economice și sociale în interesul întregii societăți și al
fiecărui cetățean. Nu asigură o distribuție echitabilă din punct de vedere social a veniturilor, nu
garantează dreptul de a lucra social, nu urmărește protejarea mediului și nu sprijină grupurile
vulnerabile. Antreprenorul nu este interesat să investească în astfel de industrii și proiecte care
nu aduc profit suficient de ridicat, ci sunt pur și simplu vitale pentru societate și stat. O economie
de piață nu rezolvă multe alte probleme presante. Și statul ar trebui să aibă grijă de toate acestea.
Prerogativa statului este de a asigura un stat de drept fiabil în țară, securitatea națională, iar
acesta, la rândul său, este baza dezvoltării antreprenoriatului și a economiei. Astfel,
antreprenoriatul în orice țară nu se poate dezvolta normal dacă statul nu a furnizat condițiile
adecvate pentru acest lucru. Statul reglementează întotdeauna economia modernă. În același
timp, impactul juridic și organizațional vizează stimularea inițiativei private și asistarea
entităților de afaceri prin crearea condițiilor necesare pentru funcționarea lor de succes. Pentru
stabilizarea relațiilor de piață și depășirea crizei economice, statul are următoarele funcții
principale:

1. Crearea unui cadru legal. Statul elaborează și adoptă legi care definesc drepturile de
proprietate, reglementează activitatea antreprenorială, asigură calitatea produselor etc. Legislația
majorității țărilor lumii determină esența activității antreprenoriale: activități independente
desfășurate pe propriul risc, vizând primirea sistematică a profiturilor din utilizarea proprietății,
vânzarea de bunuri, prestația muncii sau prestarea de servicii de către persoane înregistrate în
această calitate în modul stabilit. Subiectele principale ale antreprenoriatului sunt organizațiile
(întreprinderile) - persoane juridice. În același timp, antreprenoriatul individual al persoanelor
este în prezent răspândit, în special în domeniul comerțului și al furnizării de servicii populației.

2. Întreprinderea este principala verigă a economiei Se înțelege că o întreprindere este o

entitate de afaceri independentă creată în modul prevăzut de lege pentru producția de produse,
furnizarea de servicii, prestația muncii pentru a răspunde nevoilor pieței, a realiza un profit, a
maximiza valoarea companiei cuiva pe piață și / sau a îndeplini funcții speciale semnificative
social. Este întreprinderea care produce și vinde produse (lucrări, servicii). Există o legătură

14
directă a salariatului cu mijloacele de producție și obiectele de muncă. Fiind principalele entități
de afaceri, întreprinderile joacă un rol important în dezvoltarea socio-economică a țării.
Stabilitatea socială și politică în societate depinde în mare măsură de eficacitatea activităților lor.

Rolul întreprinderilor este următorul:

1) la nivel de întreprindere, sunt soluționate problemele economice de bază ale societății: ce să

producă, cum să producem, pentru cine să producă;

2) situația socio-economică a regiunilor și a țării în ansamblu depinde de rezultatele

activităților întreprinderilor;

3) compania creează locuri de muncă, oferind locuri de muncă;

4) calitatea bunurilor, serviciilor, satisfacția clienților depinde de activitățile întreprinderilor;

5) întreprinderile asigură formarea veniturilor populației, dezvoltarea socială a colectivităților

de muncă, creează condiții pentru formare, dezvoltarea personalului;

6) întreprinderile participă la formarea infrastructurii regionale;

7) întreprinderile din sistemul fiscal formează partea veniturilor bugetului

15
 Concluzie
Obiectivul acestei lucrări este să îmbogăţească viziunea despre legătura dintre antreprenoriat
şi creşterea economică, cu specificul unei economii de tranziţie către economia de piaţă liberă.

S-au conturat câteva concluzii cu privire la măsurile de politică economică necesare pentru
ca mediul de afaceri să devină mai predictibil şi mai prietenos şi, astfel, antreprenoriatul să fie
încurajat. In acest context, se remarca necesitatea sprijinirii internaționalizării IMM-urilor,
facilitarea de contacte directe ale intreprinzatorilor și organizațiilor din domeniul IMM-urilor cu
parteneri economici și organizații similare din UE. Și universitățile ar putea juca un rol crucial în
inovare și în dezvoltarea unei noi culturi de afaceri prin cresterea calitatii pregătirii
antreprenoriale.Din această perspectiva sunt necesare: îmbunatățirea programelor și a manualelor
pentru disciplinele economice, în vederea asigurării dezvoltarii spiritului antreprenorial. Este de
aşteptat să apară în viitor un model în care blocul “mediu de afaceri” să includă şi variabilă
externă. Verificând că modelul este corect, facem observaţia importantă că dacă aparatul
matematic nu sesizează influenţe semnificative ale variabilelor exogenene considerate in model,
specifice mediului de afaceri, aceasta se datoreaza faptului că acesta este aproape inert faţă de
IMM-uri de vreme îndelungată: criza (cu efecte bugetare), lipsa voinţei politice, constrângerile
europene. Acest aspect este uşor de observat în realitatea de azi care, la nivelul factorilor de
decizie politici, percepe greu şi incomplet fenomenul antreprenorial şi importanţa lui acută.
Acest fapt a fost şi este încă, fără îndoială, extrem de nociv şi explică stagnarea economiei
noastre. Pe de altă parte, vestea bună este că avem aici un mare potenţial de creştere de mare
gradient; cu condiţia ca variabilele menţionate să înceapă să lucreze efectiv şi neîntârziat. Având
in vedere că mecanismele de finanţare funcţionează atât de anevoios şi că datele statistice indică
ca IMM-urile se autofinanţează în proporţie de 90% sunt necesare măsuri în direcţia stimulării
accesului la finanţare: înfiinţarea unei structuri de stat care să poată să implementeze strategii
concrete, palpabile de sprijin financiar al IMM-urilor. Un alt aspect important îl reprezintă
necesitatea îmbunătăţirii absorbţiei fondurilor structurale prin sprijinirea aplicanţilor de a
respecta termenele de finanţare prevăzute, garantarea creditelor bancare necesare cofinanţării:
aici se poate face comentariul că statul a intervenit, înfiinţând trei fonduri de garantare – în
practică însă, acestea au funcţionat defectuos şi subiectiv astfel încât astăzi băncile sunt extrem
de reţinute în a lua în considerare garanţii de la aceste fonduri, probabil în urma unor experienţe
negative. În acelaşi timp, este necesară creşterea transparenţei şi diminuarea birocraţiei din
sectorul bancar prin: limitarea cantităţii documentelor şi informaţiilor solicitate firmelor de către

16
bănci, centralizarea informaţiilor privind produsele oferite de băncile comerciale pe un portal
public, oferirea de soluţii IMM-urilor privind obţinerea de finanţări. Deosebită importanţă are şi
îmbunătăţirea relaţiei dintre autorităţile statului şi întreprinzători: îmbunătăţirea reglementărilor
privind controalele - foarte important, îmbunătăţirea legislaţiei privind executarea silită şi
simplificarea şi eficientizarea fiscalităţii. Sectorul IMM reprezintă cea mai imortantă sursă de
creare a locurilor de muncă. Astfel, circa 58,7% din numărul total al salariaţilor din ţară
activează în acest sector. Pentru valorificarea întreprinderior mici, mijlocii și micro în Republica
Moldova, este necesar să se dezvolte un sector al IMM, luând exemplu de la ţările cu economie
avansată: Franţa, Italia, Japonia, Germania etc. Pentru o concurenţă reală în contextul
globalizării și internaţionalizării sectorului IMM din Republica Moldova, este necesar a dezvolta
performanţe funcţionale și structurale similare ţărilor cu economie avansată, cum ar fi Franţa,
Italia, Japonia, Germania etc.Anume antreprenoriatul aduce la dezvoltarea unei țări, creeînd
locuri de muncă și ridicînd nivelul de trai a populației.

17
 Bibliografie
1. BRANAȘCO, N., FILIP, N. Particularitățile capitalului uman în economia cunoașterii. În:
Materialele Conferinţei Știinţifico-Practică Națională „Inovația: factor al dezvoltării social-
economice”. 20 decembrie 2018, Universitatea de Stat „B. P. Hașdeu” din Cahul, p. 21-25. ISBN
978-9975-88-056-5.

2. JELESCU, P., ELPUJAN, O. Antreprenoriatul – un imperativ în formarea profesională a

specialiştilor. În: Materialele Conferinţei ştiinţifice internaţionale „Învăţământul superior:
valenţe şi oportunităţi educaţionale, de cercetare şi transfer inovaţional”, 28, 29 septembrie 2016,
Universitatea de Stat din Moldova. Chişinău: CEP USM, p. 59-62.

3. MARINESCU, M., BOTEA, M. Abordarea educaţiei antreprenoriale în rândul studenţilor. În:

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2017, nr. 5(105) Seria „Științe ale educației” p. 89-
93. ISSN 1857-2103 ISSN online 2345-1025.

4. ROIBU, P. A. Antreprenorul – Factor important în creșterea și dezvoltarea economică.

5. Irina Roibu , Paula Alexandra Roibu (Crucianu), The Differences Between Women
Executives In Japan And Romania Oradea Journal of Business and Economics, Volume II Issue

6. Şolcan Angela. Bazele antreprenoriatului. Iniţierea unei mici afaceri. Chişinău: Editura Elena,
vol. I, 2006, p. 7. 6. Gorobieschi S. Micul bussines în R. Moldova în contextul managementului
comparat. Chişinău: Editura ASEM, 2003, p. 725.

7. Boboc R., Covaş L., Solcan A., Stihi L. Antreprenoriat. Inovaţie. Risc. Chişinău: Editura
Poligraf al ASEM, 2013

18