“Măsurile de protectie a solurilor din Republica Moldova”

Pentru om solul, prin natura lui, prezintă particularități pe cît de deosebite de ale
celorlalți factori de mediu înconjurator, pe atît de importante pentru biosferă. Ca
suport și mediu de viață pentru plante, solul, prin conținutul lui în humus,
realizează principalele legături în lanțurile trofice ale ciclului biologic al
elementelor, de la sinteza materiei organice pînă la produsele mineralizării
acestuia. Solul este profund implicat în toate procesele biogeochimice ciclice, care
contribuie la întreținerea și asigurarea existenței vieții pe Pămînt.
Principala bogăţie naturală a țării noastre o prezintă resursele de sol, care, după
componenţa genetică, este unică.
Potenţialul productiv înalt al cernoziomului şi procesul relativ simplu de
valorificare (desţelenire) au contribuit la dezvoltarea agriculturii, aducînd beneficii
Valorificarea şi lucrarea sistematică a solurilor a contribuit la activizarea
proceselor destructive – a eroziunii, deflaţiei, alunecărilor de teren .
Construcţia geologică a unor terenuri, inclusiv cu destinaţie agricolă, prezintă o
alternare a straturilor diferitor roci – argile, aleurite, nisipuri fine. Deseori rocile
permeabile sunt suportate de argile impermeabile, ceea ce condiţionează formarea
straturilor acvifere şi „izvoarelor de coastă”. Aceste terenuri periodic pot fi supuse
alunecărilor, în procesul cărora învelişul de sol este distrus, regimul hidric al
pantelor – deformat. Alunecările de teren modifică radical pretabilitatea solurilor şi
posibilitatea utilizării lor.
Fondul agricol este supus diferitor procese degradaţionale, care reduc potenţialul
productiv al solurilor. Stratul arabil este supus permanent destructurizării, tasării,
dehumificării, poluării. Lucrarea sistematică a solului a contribuit la distrugerea
elementelor structurale, create în procesul pedogenezei. În dependenţă de gradul de
umiditate, stratul arabil se tasează, poate deveni bolovănos, compact, la suprafaţă
se formează crusta. În scopul ameliorării stării actuale a solurilor fondului agricol,
se recomandă insistent un sistem de măsuri, începând cu schimbarea atitudinii
preponderent indiferente a societăţii faţă de principala bogăţie naturală a ţării. Cea
mai periculoasă formă de degradare a solurilor este eroziunea. Actualmente, în
practica agricolă nu se implementează măsurile necesare de protejare
antierozională.
Fondul agricol este dispersat, loturile individuale deseori sunt parcelate şi se
lucrează de-a lungul pantelor.
O măsură strict necesară constă în consolidarea terenurilor agricole şi organizarea
lor antierozională. Organizarea antierozională va regla reţeaua de drumuri,
amplasarea solelor şi lucrarea solului de-a curmezişul pantelor, implementarea
măsurilor agro-, fito- şi hidrotehnice de combatere şi diminuare a eroziunii.
Solurile deja erodate puternic, necesită a fi scoase din circuitol agricol şi
transferate într-un fond special de revendicare. În acest fond ar putea fi transferate
şi solurile puţin productive – soloneţurile, solonceacurile, solurile cernoziomoide,
mocirlele care nu sunt supuse tehnologiilor ameliorative.
Prevenirea degradării solurilor se poate realiza doar prin schimbări profunde de
ordin spiritual, de comportare și gospodărire a populației.