~Istoria să punului~

Să punul, primul detergent, se fabrică în Orientul Mijlociu de peste 5000 de

ani. La început a fost folosit în principal pentru spă larea rufelor și pentru
cură țarea inflamațiilor și a ră nilor. Abia din anii 100 d. Hr. Oamenii au început
să folosească să punul pentru baie.
Numele de să pun, dupa o veche legendă romană , vine de la Muntele Sapo,
unde erau sacrificate animale. Ploaia a amestecat gră simile cu seu și cu cenușa
pe malul râ ului Tibet. Femeile au observat că acest amestec le ușurează munca
și au  început să folosească acest sol lutos, îmbibat cu amestecul de gră simi.
În timpul ascensiunii civilizației romane, bă ile publice au devenit din ce în ce
mai populare. Prin secolul 2 d. Hr. medicul grec Galen a început recomandarea
să punului atâ t cu scop medicinal, câ t și pentru cură țire.
În 1907, să punul s-a transformat în detergent câ nd o firmă germană a început
comercializarea detergentului “Persil”. Pe lâ ngă să punul de acid carboxilic,
“Persil” conținea perbotat de sodiu (NaBO3) silicat  de sodiu și carbonat de
sodiu. De aici perborat + silicat = “PERSIL”.
Pâ nă în 1940 să punul era cel  mai folosit detergent. În timpul celui de-al doilea
ră zboi mondial, lipsa gră similor, ingredientul predominant din să pun, a dus la
cercetarea detergentilor sintetici. Apoi, dupa ră zboi, apariția mașinilor de
spă lat automate a accentuat nevoia unor noi alternative ale să punului.
În prezent se fabrică o gamă largă de detergenți sintetici atâ t sub formă de
praf câ t și sub formă lichidă .