Sunteți pe pagina 1din 1

Modurile de expunere- fișă de lucru

Identifică modul de expunere și prezintă trăsăturile acestuia:

1. “In timpul săptămânii, Matilda rămânea singură acasa aproape în fiecare după-
amiaza. Fratele ei (cu patru ani mai mare) era plecat la școală. Tatal ei mergea la lucru, iar
mama ei se ducea sa joace bingo* într-un orasel aflat la treisprezece kilometri distanță…In
dupa-amiaza zilei în care tatal ei refuzase sa-i cumpere o carte, Matilda porni singurică la
biblioteca din orășel. Păși înăuntru și se prezentă domnișoarei Phelps, bibliotecara, apoi
întrebă dacă i se permite să stea acolo și să citească o carte. Domnișoara Phelps rămase destul
de surprinsă de apariția acestei prichinduțe care venise singură neînsotita de nici un adult,însă
îi răspunse ca era binevenita….”
2. „Luna,ce împărăţea în culmea cerului,curse deodată în odaie o sleială de argint
.Schimbarea priveliştei fu de necrezut:poleită de seninătatea spectrală,albeaţa pereţilor se
însufleţi.Spaimele întunericului se năpustiră către colţuri ,pitindu-se pe sub paturi ca o
învălmăşeală de oaste în dezastrul înfrângerii.Scândurile,masa,rogojinile apărură
ninse.Umbrele înaltelor ierburi,pe care vântul le culca şi le ridica,strecurară înăuntru mişcarea
lor,ce alerga pe pereţi uşoară şi graţioasă.
Thalassa,la fereastră, îşi lipea fruntea de geamurile reci.Privirile lui,cucerite de
vraja nopţii,rătăceau peste insulă.Iarba,sfârcuită de zăpada selenară ,se ducea până în
marginea stâncii ca o largă revărsare de ape Vegetaţiunile mai puternice ,aşternându-se
galopului şuierător al vântului ,scoteau adevărate strigăte.
Şi peste toată acea întindere mişcătoare ,risipirea dintr-un cer înalt şi clar a unei
străluciri metalice ca de aluminiu răzleţea o feerie albă cu răsfrângeri de un albastru vag.”
3. „Stăpânii cotețului aduceau boabe, aduceau apă:
- Vino, băiatul mamei, vino să mănânci! cotcodăcea găina, mama sa.
- Vino să bei puțină apă, e proaspătă și bună! cotcodăcea cocoșul, tată -său.
- Nu pot să stau cu puii ceilalți laolaltă! răspundea cu glasul ascuțit feciorul, de pe
grindă.”
4. „Să ies, să nu ies? Mai bine mă astâmpăr. Să mă astâmpăr, ușor de zis; dar
cașcavalul? Vezi, asta-i asta: cașcavalul! Să-nchid ochii? I-am închis. Prostul de mine! Dar ce,
cu ochii miros? Și brânza-i proaspătă. Mai mâncasem așa bunătate acum vreun an.”