CURS NR 1 - TEORIA GENERALA A DREPTULUI

În scopul asimilă rii disciplinei putem consulta urmă toarele materiale:

- “ELEMENTE DE TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI ŞI STATULUI” – Cristina
Anca Pă iuşescu
- “TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI” – Momcilo Luburici

Conceptul dreptului
Definiţie: Sistemul de drept al unui stat reprezintă un set de reguli ( norme)
stabilite sau recunoscute de stat care exprimă voinţa de stat, al că ror scop este
reglementarea relaţiilor sociale şi care sunt garantate cu ajutorul forţei de
constrângere a statului (F.C.S).
Scopul unei norme juridice este acela de a face un bine comun.
- Norme ( regului ) stabilite de stat:
Norme stabilite direct de stat și care au caracter de noutate ă n cadrul altor
norme de pâ nă atunci.
În cadrul celor 3 puteri în stat (legislativă , executivă și judecă toarească ) doar
puterea legislativă și cea executivă au atribuția de a reglementa aceste reguli.

Puterea legislativă (parlamentul) adoptă legi după cum urmează :

- Organice ( cu 50% + 1 din numă rul total de membri ai parlamentului )
- Ordinare ( cu 50% + 1 din numă rul membrilor prezenți la acea ședință )
- Constituționale ( cu 2/3 două treimi din numă rul total de membri ai
parlamentului )

Puterea executivă ( președinte și guvern):

Președinte ( ca instituție, președinția reprezintă Administrația Centrală a
statului) această funcție conferă președintelui puterea de a da decrete, de a
oferi decorații și distincții.
Guvernul, prin puterea care i se conferă poate emite urmă toarele acte
normative:
- Hotă râ ri de guvern (H.G)
- Ordonanțe de guvern ( O.G)
- Ordonanțe de urgență ( O.U.G)
- Instucțiuni de ministru ( I.M)
- Ordine de ministru ( O.M)
În aceeași mă sură , la nivel local se identifică urmă toarea formă de
Administrație Locală :

1
- Primă riile ( dispoziții date de că tre primar și care se aplică doar pe raza
primă riei respective)
- Consiliul local ( acesta poate emite hotă râ rile consiliului local care își vor
produce efectele doar pe raza consiliului local)
- Prefectul ( acesta poate emite doar ordine de prefect)

Puterea judecătorească nu emite norme juridice, ci aplică sau verifică

aplicarea lor.
- Norme ( reguli ) recunoscute de stat:
În cadrul sistemului de drept se identifică și norme juridice care nu sunt
creația statului, ele aparținâ nd altor creatori sociali din zone precum: religie,
morală , obiceiuri ( cutume ) locale, precum și reguli din științe ale naturii
( norme tehnice ).
Statul se inspiră din aceste zone în care gă sește deja create o serie de reguli, le
recunoaște ca fiind utile pentru ordinea sa socială și le aplică o sancțiune
suplimentară ( le sancționează ) prin forța de constrângere a statului
( F.C.S )

Forța de constrângere a statului ( F.C.S ) reprezintă un întreg mecanism

instituțional și sancționator menit să asigure respectarea legii.

Dreptul în sistemul normelor sociale

A. Norme obișnuielnice ( cutumele):
Obiceiul ( cutuma) socială reprezintă o regulă nescrisă transmisă prin viu-grai
din generație în generație, repetată la nesfâ rșit de o anumită populație și care
ordonează conviețuirea socială într-un anumit domeniu ( uzanță )
Tră să turile obiceiului:
- Regulă social nescrisă
- Regulă specific unor societă ți cu dezvoltare lentă ( Marea Britanie, America,
etc)
- Apariție sponatnă ( un se cunoaște momentul apariției)
- Repetabilitatea ( colíndele, zestrea miresei, etc)
Statul se insipiră din aceste obiceiuri preluâ ndu-le pe cele care îi sunt utile la
un moment dat:
- Legea Talionului ( ochi pentru ochi și dinte pentru dinte)
- Legea salică ( succesiunea la moștenire doar pentru primul nă scut de sex
masculin)
- Obiceiul Pă mâ ntului ( des întâ lnit și astazi la cetă țenii româ ni)

2
- Ridicarea construcțiilor în anumite zone georgafice ( Orașele mari fac
excepție de la regulă , dar la sate și în așeză ri restrâ nse încă se practică legea
dată pe timpul lui Cuza și care spune că nu ai voie să -ți construiești casa la mai
puțin de 2 metrii de granița dintre proprietă ți)
- Dota maritală ( zestrea)
Obiceiurile selectate de că tre stat devin obiceiuri juridice ( dreptul cutumiar ).
B. Norme de morală :
Morala reprezintă ansamblul de concepții cu privire la drept-nedrept, bine-
ră u, permis-nepermis, etc.
Acest set de concepții variază de la o etapă istorică la alta.
Tră să turile normelor de morală :
- Reguli nescrise cunoscute de membrii unei comunită ți prin educație
- Variabilitatea
- Au sancțiuni proprii în caz de nerespectare ( acestea sunt de două tipuri:
externe – oprobriul public, luarea în derâ dere, mustrarea colectivă ,
excluderea din societate, etc. și interne – autosancționarea individuală ,
regrete, pă reri de ră u, etc.)
Din cadrul normelor de morală , statul preia pe cele pe care le consideră
importante pentru organizarea sa socială și le transformă în norme juridice.
În sens larg putem discuta faptul că dreptul și morala sunt consecințe ale
aceleiași nevoi sociale ( nevoia de siguranță ). Însă acceptată este doar
varianta în care dreptul își trage numai esența din normele de conduită
morală , intersectâ ndu-se cu aceasta, nefiind influențat de conduita morală .
C. Norme tehnice sau tehnologice:
Aceste norme provin din științele naturii prin observarea mediului de că tre
om și care au ca scop adaptarea naturii la conduita umană .
Statul pune în centrul preocupă rilor sale ființa umană ca o valoare socială
absolută pe care o protejază prin norme juridice.
În acest scop, statul preia din normele tehnice pe cele care prin nerespectare
ar putea aduce atingere vieții sau omului.
Astfel, pentru a asigura respectarea acestora, statul aplică și sancțiuni pentru
nerespectarea normelor tehnice sau tehnologice.
Tră să turile normelor tehnice sau tehnologice:
- Sunt norme obiective
- Imperative
- Norme scrise ( mai ales cele moderne cum ar fi: manualele de instrucțiuni,
actele de protecția muncii, etc.)
Tipuri de sancțiuni:
- Lipsa rezultatului dorit

3
- Paguba ( prejudiciul)
Scopul acestor norme este obținerea unui maxim de rezultat cu un minim de
efort.
Norme tehnice devenite norme juridice:
- Normele de protecția muncii
- Normele de protecția mediului
- Normele de prescriere a rețetelor farmaceutice, etc.
D. Norma juridică : ( reprezintă celula fundamentală a dreptului )
Definiție: Norma juridică reprezintă o regulă socială generală și impersonală
stabilită sau recunoascută de stat care exprimă voința de stat în scopul
reglementă rii relațiilor sociale și a că rei respectare este garantată de forța de
constrângere a statului ( F.C.S).
Tră să turi care rezultă din definiție:
- Caracterul social ( doar între oameni )
- Caracterul general ( se aplică la un numă r nelimitat de cazuri)
- Caracterul impersonal ( se aplică unui numă r nedeterminat de persoane, nu
individualizează și nu particularizează )
Normele juridice pot prevedea însă anumite grade de generalitate precum
normele ce se aresează pensionarilor, studenților, etnicilor, etc.
- Cea mai specială tră să tură este caracterul obligatoriu prin forța de
constrângere a statului ( F.C.S)
Tipologia normelor juridice:
I. Definiții ( norme definiții)
II. Principii ( norme principii)
III. Sarcini sau atribuții ( norme sarcini sau atribuții)
IV. Clasice ( norme clasice)
I. Normele definiție sunt cele care dau explicația obligatorie a unui termen
legal, detaliâ nd toate eleméntele care fac mai bine înțeles acest termen.
II. Normele principiu sunt acele norme care stabilesc valorile supreme ale
unui domeniu reglementat și pe care toate nó rmele subsecvente din actul
normativ trebuie să le respecte.
În ordinea descrescă toare a importanței unor astfel de acte normative
regă sim după cum urmează :
- Constituția
- Legea
- Hotă râ ri de guvern și ordonanțe de guvern
- Decret
- Ordonanție de ministru și instrucțiuni de ministru
- Actele administrației publice

4
III. Normele sarcini sunt normele care stabilesc competențe sau atribuții
pentru autorită țiile statului.
IV. Normele clasice indică o conduită de urmat într/o situație tipică .
Structura unei norme juridice clasice:
Aceste norme juridice au un mod unic de prezentare că tre cei care fac
aplicarea fenomenului juridic, astfel ele au o structură externă și una internă .
- Structura externă a normei juridice este dată de modul în care ea este
scrisă adliteram în textul conținut.
Ea apare astfel sub forma unui articol.
Legea 24/2000 privind tehnica legislatică stabilește toate mecanismele care
țin de structura externă a legii juridice.
- Structura internă a normei juridice ( structura logico-juridica)
La interior norma juridică este formată din 3 pă rți cu strâ nsă legă tură :
- Ipoteza normei juridice
- Dispoziția normei juridice
- Sancțiunea normei juridice
Aceste 3 elemente se identifică de o manieră logică în cadrul unui text juridic
chiar dacă din exprimarea adliteram nu rezultă imediat această structură .
Exempul: “ Că să toria se face numai în fața ofițerului stă rii civile”
Spus altfel și reformulâ nd în ipoteză, dispoziție și sancțiune spunem:
Exemplu: “ Dacă cineva dorește să se căsătoarească trebuie să meargă în
fața ofițerului de stare civilă , în caz contrar actul căsătoriei nu va fi recunoscut
de către stat.
Ipoteza este acea parte a normei juridice care arată împrejură rile în care se
aplică dispoziția normei precum și subiectele juridice de drept.
“ Dacă cineva ...........”
“ În cazul în care .......... “
Dispoziția este acea parte a normei juridice care arată conduita de urmat în
ipoteza dată .
“……atunci trebuie să .........”
“........atunci nu trebuie să ......”
Sancțiunea reprezintă urmă rile nerespectă rii dispoziției.
“...........dacă nu .......”
“............în caz contrar.........”
Ipotezele pot fi de mai multe feluri în funcție de:
- Numă rul de împrejură ri:
a. Ipoteză simplă
b. Ipoteză compusă sau complexă
- Precizia terenilor:

5
a. Absolută
b. Relativă
Dispoziția poate fi de mai multe feluri în funcție de cariantele de conduită :
- Absolută
- Relativă
Sancțiunea poate fi de mai multe feluri în funcție de ramurile de drept că rora
li se adresează :
- Penale ( amendă , închisoare)
- Civile ( nulitate, repunerea pă rților în situația anterioară încheierii actului)
- De dreptul muncii ( concediarea, reducerea din salariu)
- De dreptul administrativ ( amendă contravențională , muncă în folosul
comunită ții)
După modul de determinare sunt:
- Sancțiuni absolute ( cu o singură valoare, de exemplu: amendă este în
valoare de 200 ron și doar de 200 ron)
- Sancțiuni relative ( se stabilește un minim și un maxim, de exempul:
închisoare de la 3 la 7 ani sau amendă între 200 ron și 800 ron)
- Sancțiuni cumulative ( de exemplu: închisoare și amendă )
- Sancțiuni alternative ( de exempul: închisoare sau amendă )
Clasificarea normelor juridice
- În funție de ramura de drept în care se gă sesc avem:
a. Norme de drept civil
b. Norme de drept penal
c. Norme de dreptul mediului
d. Norme de dreptul familiei
e. Norme de dreptul muncii
f. Norme de drept administrativ, etc
- După conduita prescrisă :
a. Norme imperative ( norme prhibitive)
b. Norme onerative ( impun o anumită conduită )
c. Norme de recomandare ( caracter permisiv, norme permisive, etc)
- După forța actului normativ în care sunt cuprinse:
a. Norme constitutionale
b. Norme provenite din legi
c. Norme provenite din hotă râ ri de guvern
- După modul de redactare:
a. Norme complete ( textul normei este complet )
b. Norme incomplete ( sunt acele norme de trimitere, de exemplu o normă
care face referire la un art/alin al altei norme)

6
c. Norme în alb ( sunt acele norme care nu au în textul lor o metodă de
aplicare, acest lucru întâ mplâ ndu-se din diferite motive)
Sistemul izvoarelor de drept
Izvoarele dreptului reprezintă acele surse de creare a sistemului de norme
dintr-un stat.
Ele se împart în:
- Izvoare material
- Izvoare formale
Izvoarele materiale reprezintă condițiile materiale ale unei societă ți care au
dus a apariția unei norme juridice.
Ivzoarele formale reprezintă haina juridică nou create: edict, hotă râ re de
guvern, lege, hotă râ re de consiliu.
( Despre sistemul izvoarelor de drept se va vorbi mai pe larg în cursul 2 )