Etalonarea unei probe psihologice (Partea a II-a)

Transformări în ranguri centile, decile şi cuartile

Transformarea în ranguri centile, decile şi cuartile este o transformare neliniară sau

transformare de arie, care schimbă repartiţia cotelor brute, făcând-o să semene cu repartiţia
uniformă.
Rangul centil se obţine prin împărţirea ansamblului de date ordonate în 100 de clase, fiecare
cuprinzând 1% din efectivul total. Dar în practică este suficientă de cele mai multe ori împărţirea
în decile sau cuartile.
Decilarea este operaţia prin care împărţim ansamblul de date în 10 clase, fiecare cuprinzând
10% din efectivul total. Cuartilele se obţin prin împărţirea în 4 a ansamblului de date. Se numeşte
cuartil superior acea cotă sau valoare care are înaintea sa 25% din ansamblul de cote brute şi cuartil
inferior reperul care are înaintea sa 75% din totalul cotelor brute. Cele patru cuartile se numesc:
superior, median superior, median inferior şi inferior.
Vom prezenta în continuare un exemplu fictiv de transformare în decile a scorurilor brute, în
urma aplicării unui test de atenţie concentrată unui eşantion de 180 de subiecţi, în vederea alcătuirii
etaloanelor pentru testul respectiv.
Cotele brute la test, simplu ordonate de la cea mai mare valoare la cea mai mică obţinută,
sunt prezentate în tabelul Tabelul 1 (vom prezenta direct şi frecvenţele absolute fa precum şi pe
cele cumulate fc pentru economie de timp):

Tabelul 1: Frecvenţe absolute şi relative

x 287 286 285 284 283 282 281 280 279 278 277 276 275 274 273 272 271 270
fa 2 1 0 1 2 6 5 10 3 11 7 19 13 8 13 13 7 3
fc 2 3 3 4 6 12 17 27 30 41 48 67 80 88 101 114 121 124

269 268 267 266 265 264 263 262 261 260 259 258 257 256 255 254 253 252 251
10 8 7 2 6 4 4 3 3 0 0 1 1 0 0 0 1 0 1
134 142 149 151 157 161 165 168 171 171 171 172 173 173 173 173 174 174 175
 250 249 248

1 2 2

176 178 180

Primul decil este dat de cota acelui obiect care are înaintea lui 10% dintre subiecţii examinaţi,
deci 180 : 10 = 18. Se caută cota celui de-al 18-lea subiect. Întrucât nu se regăseşte în tabel, alegem
cota cea mai apropiată, deci cota celui de-al 17-lea subiect, egală cu 281.
Prima clasă cuprinde toţi subiecţii având o cotă mai mare sau egală cu 281. Se observă că
proporţia de 10% nu este perfect respectată.
Pentru a stabili cea de-a doua clasă, vom căuta frecvenţa cumulată cea mai apropiată de 2 x
18, deci frecvenţa 36. Aceasta este de 41 iar cota brută corespunzătoare este 278. Cea de-a doua
clasă cuprinde cotele 280, 279, 278.
Locul celui de-al doilea reper este 3 x 18, deci 54 ( frecvenţa cumulată cea mai apropiată 54,
cota corespunzătoare este 277).
A patra clasă: 4 x 18 = 72 ( frecvenţa cumulată cea mai apropiată este 67, scorul
corespunzător este de 276)
A cincea clasă: 5 x 18 = 90 (frecvenţa cumulată cea mai apropiată este 88, scorul
corespunzător este 275, 274)
A şasea clasă : 6 x 18 = 108, cotele corespunzătoare 273, 272
A şaptea clasă: 7 x 18 = 126, cotele corespunzătoare 271, 270
A opta clasă: 8 x 18 = 144, cotele corespunzătoare 269, 268
A noua clasă: 9 x 18 = 162, cotele corespunzătoare 267, 266, 265, 264
A zecea clasă va cuprinde toate cotele ≤263.
Rezultatele pot fi reprezentate astfel:

COTE DECILE

≥ 281 I

280 II

279
 278

277 III

276 IV

275 V

274

273 VI

272

271 VII

270

269 VIII

268

267, 266, 265, 264 IX

≤ 263 X

Transformarea în decile determină o distorsionare a datelor brute când acestea se încadrează

într-o distribuţie normală; decilele sunt mai apropiate între ele în jurul mediei şi mai spaţiate la
periferie, deci constituie o eroare însumarea rangurilor sau a decilelor şi determinarea unei medii
asupra lor ( Radu, 1993).
Aurel Stan (2002) propune o metodă statistică prin testul χ2 de ajustare, prin care putem
verifica dacă distanţa dintre efectivele observate (pe care le-am obţinut prin aproximare) şi cele
teoretice ( care sunt ideale), este semnificativă.
Formula de calcul este:

( fo − ft ) 2
χ2 = ∑
ft

f0 desemnează efectivele observate, adică numărul de scoruri brute pentru fiecare decil
ft sunt efectivele teoretice care sunt aceleaşi pentru fiecare decil şi care se obţin împărţind N la 10
( pentru că avem 10 trepte).

Pentru exemplul dat anterior, desfăşurarea procedurii χ2 de ajustare pentru obţinerea distanţei
dintre efectivele teoretice necesare calculării decilelor şi cele observate practic, este redată în
tabelul următor:

Tabelul 2: desfăşurarea procedurii χ2 de ajustare

f0 ft f0- ft (f0- ft)2 (f0- ft)2/ ft

17 18 -1 1 0.05

24 18 6 36 2.00

7 18 -11 12 6.72

19 18 1 1 0.05

21 18 3 9 0.50

26 18 8 64 3.55

10 18 -8 64 3.55

18 18 0 0 0.00

19 18 1 1 0.05

19 18 1 1 0.05

Total: 16.52

Unde:

T = 180 iar ft = 180 : 10

Pentru valoarea lui χ2 = 16.52, p ≥ 0.10, ceea ce ne determină la suspendarea ipotezei.

Diferenţa dintre cele două efective dată de valoarea lui χ2 fiind nesemnificativă, ne arată că
efectivele observate pot fi utilizate pentru etalonare.
Transformări în clasele scalei normalizate

Împărţirea în clase normalizate presupune împărţirea scorurilor brute nu în tranşe succesiv

egale ci în clase având efectivele conform frecvenţei distribuţiei normale. Este tot o transformare
neliniară care urmăreşte obţinerea unei scale cu 5, 7 sau 9 trepte. Valorile exprimate procentual
pentru fiecare scală sunt:
- pentru 5 clase: 6,7%; 24,2%; 38,2%; 24,2%; 6,7%
- pentru 7 clase: 4,8%; 11,1%; 21,2%; 25,8%; 21,2%; 11,1%; 4,8%
- pentru 9 clase: 4%; 6,6%; 12,1%; 17,5%; 19,6%; 17,5%; 12,1%; 6,6%; 4%
Dacă considerăm scara normalizată cu 5 clase, prima clasă va conţine primele 6.7% din
scorurile cele mai mici, a doua clasă următoarele 24.2%, etc.
Prima clasă va avea limita inferioară egală cu cel mai mic scor posibil, ultima clasă va avea
limita superioară egală cu cel mai mare scor posibil.
Paşii urmaţi pentru a realiza transformarea scorurilor în clase ale unei scale normalizate (
cu 5, 7 sau 9 trepte) sunt:

1. se aranjează scorurile de la cel mai mare la cel mai mic

2. se stabileşte frecvenţa pentru fiecare scor
3. se stabileşte frecvenţa cumulată
4. se calculează procentul fiecărei clase
5. se face corespondenţa scor – procent din distribuţia de frecvenţă cumulată
Să presupunem că un test a fost aplicat la 265 de persoane. Scorul maxim al testului este 40,
iar scorul minim este 9. Tabelul următor prezintă frecvenţa fiecărui scor şi frecvenţa cumulată.
Dorim să obţinem etalonul testului prin transformarea în clasa normalizată cu 5 trepte.

Tabelul 3: frecvenţele scorurilor şi frecvenţa cumulată

Scor brut Frecvenţa fiecărui scor Frecvenţa cumulată

40 1 1
39 2 3
38 2 5
37 4 9
36 6 15
35 4 19
34 9 28
33 12 40
32 15 55
31 11 66
30 18 84
29 19 103
28 16 119
27 19 138
26 20 158
25 15 173
24 12 185
23 14 199
22 11 210
21 11 221
20 6 227
19 8 235
18 6 241
17 5 246
16 5 251
15 4 255
14 3 258
13 2 260
12 2 262
11 1 263
 10 1 264
9 1 265

Pentru prima clasă se calculează limita inferioară:

265 corespunde la 100%

x corespunde la 6,7%

Cu regula de 3 simplă avem:

x= 6,7 * 265/ 100 = 17,75

Căutăm în rândul frecvenţelor cumulate (fc) frecvenţa cea mai apropiată de 17,75. Aceasta
este 19 şi vom reţine ca reper al scării cota 35.
Pentru a localiza al doilea reper al scalei se calculează:
6,7 + 24,2 = 30,9 % şi se aplică din nou regula de trei simplă:

x = 30,9 * 265/ 100 = 81,88

Valoarea cea mai apropiată din frecvenţele cumulate este 84, cota brută corespunzătoare este
30. Cea de-a doua clasă cuprinde cotele brute în intervalul [34;30].
Se calculează mai departe al treilea reper:

30,9 + 38,2 = 69,1

x= 69,1 * 265/100 = 183,

deci cea de a treia clasă cuprinde cotele din intervalul [29 ; 24].

Cea de a patra clasă va cuprinde cotele din intervalul [23; 17], iar a cincea clasă va fi formată
din scorurile mai mici sau egale cu 17.
Rezultă următorul tabel de norme care oferă criteriile necesare pentru situarea unui individ
în raport cu grupul de etalonare:
Tabelul 4: Tabel de norme

Clasa Cote

I ≥ 35

II 34-30

III 29-24

IV 23-17

V ≤ 17

Când facem interpretarea calitativă a rezultatelor unui test, performanţa subiectului trebuie
descrisă în termeni concreţi. Putem „eticheta” clasele şi astfel clasa I să reprezinte „performanţă
foarte bună”, clasa a II-a „performanţă bună”, clasa a III-a „performanţă medie”, clasa a IV-a
„performanţă slabă”, iar clasa a V-a „performanţă foarte scăzută”.
Nu se poate spune că unele tipuri de transformări sunt mai bune ca altele, specificul testului,
a trăsăturii măsurate, impun alegerea celei mai bune metode de obţinere a etaloanelor.
Pentru a fi cu adevărat utile, normele testului trebuie să fie descrise detaliat în manualul
testului, indicând descrierea populaţiei pentru care au fost construite, modul de formare a
eşantionului, caracteristicile eşantionului (numărul de persoane, indicii tendinţei centrale şi ai
dispersiei, reprezentativitatea criteriilor şi dacă acestea influenţează rezultatele, erori posibile de
eşantionare, etc.), condiţiile în care a fost aplicat testul, data testării.
Tabelul de norme este relativ la populaţia avută în vedere, mai ales dacă etalonul are o valoare
locală. Cu atât mai mult, nu se pot utiliza etaloane întocmite în alte ţări.
La anumite intervale de timp, testele trebuiesc re-etalonate. Programele statistice actuale
permit actualizarea continuă a etaloanelor, o dată cu introducerea scorurilor subiecţilor testaţi în
baza de date.
 Exercițiu:

1. Presupunând că la un test de atenție concentrată eșantionul format din 178 de participanți

are o frecvență a scorurilor identică cu cea prezentată în tabelul următor, realizați transformarea în
cuartile pentru a obțite etalonul pentru acest test.

x 87 86 85 84 83 82 81 80 79 78 77 76 75 74 73 72 71 70
fa 2 1 0 1 2 6 5 10 3 11 7 19 13 8 13 13 6 10

69 68 67 66 65 64 63 62 61 60 59 58
11 8 7 5 3 4 4 2 3 0 1 1

2. Folosindu-vă de aceleași date din tabelul de mai sus, realizați etalonul testului de atenție
concentrate în 5 clase ale scalei normalizate.