Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Puncte cheie:
Imagistica prin rezonanţă magnetica (RMN) se bazează pe excitarea magnetica a ţesuturilor
corpului şi receptarea semnalelor electromagnetice returnate de la acesta. Excitaţia induce Phase-
Locked precession of protoni cu o frecvenţă proporţională cu puterea câmpului magnetic descris de
ecuaţia Larmor. Acest fapt poate fi utilizat pentru codificarea spaţiala prin aplicarea gradientelor de câmp
magnetic static. Informatiile obţinute prin codarea frecventei fiecarei sectiuni se acumulează într-un
spatiu bidimensional κ care poate fi transformat intr-o imagine spaţiu de analiza Fourier.
RMN-ul functional (RMNf) face posibilă localizarea funcţiilor creierului, deoarece creşterea
activitatii neuronale locale determina o surprinzatoare crestere a fluxului sanguin local, care
rezulta in cresteri masurabile ale omogenitatii câmpul magnetic local. Cresterea fluxului de sange local
aduce energie chimica (glucoză şi oxigen) la neuroni. Creşterea si scăderea temporara a fluxului sangvin
local, declanşată de creşterea activităţii neuronale, este numit răspuns hemodinamic la si apare la 2-4s
de la debutul stimulului. Creşterea fluxului sanguin rezulta intr-un surplus de hemoglobina oxigenata din
capilare si venule, din apropiere zona activarii neuronale.
Hemoglobina deoxigenata este paramagnetică, scade omogenitatea campului magnetic local,
rezultand un semnal RMN mai slab. Hemoglobina oxigenata este diamagnetica şi nu reduce puternic
omogenitatea campului. Deoarece cresterea fluxului de sange local determina înlocuirea hemoglobinei
deoxigenate cu oxihemoglobina atunci apar creşteri locale ale omogenitatii campului, ceea ce duce la un
semnal RMN mai puternic.
Imaginile creierului măsurate astfel, reflecta schimbările funcţionale neuronale ca dependente de
nivelul de oxigenare al sangelui (BOLD). Functional imaginile sunt achiziţionate utilizând echo plan
imagistica (EPI),, secventa pulsului permitand obtinerea unei matrice de 64x64 in mai putin de 100ms.
Activarea neuronilor rezulta in cresterea semnalului BOLD in aproximativ 1% - 5%, şi ramane ascunsa în
cadrul puternicelor fluctuaţii fizice si fiziologice de aceeasi marime. Etapele preprocesarii incluzand
corectarea miscarii, reduce defectului de artefacte in scopul de a detecta credibil stimulul, se realizeaza
prin analiza datelor statistice corespunzătoare.
În ultimii ani, tehnica imagisticii paralele a fost dezvoltata, ceea ce permite achiziţionarea
simultană a datelor RMN cu două sau mai multe receptoare. Imagistica paralela poate fi utilizata pentru a
creste rezoluţia temporala sau spaţiala. De asemenea, ajută la scaderea artefactelor imagistice, cum ar fi
distorsiunile geometrice şi pierderile de semnal în diferitele tipuri de ţesuturi vecine.
De la inventarea sa la inceputurile anilor ‘90 RMNf si-a asumat rapid un rol de frunte printre
tehnicile utilizate in localizarea functiilor / activitatii cerebrale.
Unul din principalele avantaje ale RMNf, printre alte tehnici functionale neuroimagistice, este
rezolutia spatiala si temporala oferita prin tehnologia MR si caracterul sau non-invaziv ce permite multiple
vizualizari in diferite stadii ale aceluiasi obiect. RMNf se bazeaza pe descoperirea lui Ogawa et al. (1990)
ca este posibila obtinerea de semnale in functie de nivelul oxigenarii sanguine. Semnalul masurat este
de asemeni numit semnal BOLD.
Cresterea activitatii neuronale locale conduce la cresterea fluxului sanguin local, rezultat ce
determina modificari ale oxigenarii, RMNf masurand indirect modificarile activitatii neuronale.
Principiile descrise de rezonanta magnetică nu explica cum se pot obtine imagini ale creierului.
Aceasta necesita atribuirea componentelor semnalului de la aceste poziţii în spaţiu, de la care provin.
Deşi nu este identic pentru toate secventele de măsurare, principiile pentru localizarea surselor de
semnal conţin de obicei aplicarea combinată a trei tehnici fundamentale:
- excitatia selectivă a unei sectiuni,
- codificarea frecvenţei
- codificarea fazei.
Fiecare dintre aceste etape permite localizarea sursei de semnal.
Activitatea neuronala consumă energie, care este produsa prin procese chimice ce necesită
glucoză şi oxigen. Sistemul vascular furnizează aceste substanţe printr- o reţea complexă de vase mari şi
mici. Structurile arteriale ale sistemului vascular transportă sângele oxigenat printr-o reţea fină de vase
de sange pana ajunge la patul capilar unde energia chimică stocată (oxigen), este transferata la neuroni.
În cazul în care creierul este în stare de repaus, 30% -40% din oxigen este extras din sângele din
patul capilar. Sistemul venos transportă sângele oxigenat mai departe de patul capilar. Oxigenul este
transportat în sânge prin intermediul moleculei de hemoglobina. Dacă hemoglobina transporta oxigen,
acesta este numit hemoglobina oxigenata (HBO); se numeste hemoglobina deoxigenated (deoxi-Hb),
atunci când aceasta este lipsită de oxigen. În timp ce reţeaua arterială conţine aproape numai
hemoglobina oxigenata, patul capilar şi reteaua venoasa conţine un amestec de hemoglobina
deoxigenata si oxigenata.
Cea mai comună metodă de RMNf se bazează pe efectul BOLD (Ogawa et al. 1990). Aceasta
exploatează faptul că hemoglobina oxigenata are proprietăţi magnetice diferite de hemoglobina
deoxigenata. Mai precis, în timp ce hemoglobina oxigenata este diamagnetică, hemoglobina deoxigenata
este paramagnetica alterand susceptibilitatea magnetică locala, formand distorsiuni de câmp magnetic în
interiorul şi în jurul vaselor de sange din patul capilar si venule.
În timpul răspunsului hemodinamic (faza de supraalimentare cu sange), raportul hemoglobinei
oxigenate si deoxigenate creşte rezultând într-un câmp magnetic local, mult mai omogen. Astfel efectul
BOLD masoara indirect activitatea neuronala printr-o schimbare în (ne)omogenitatea câmpului magnetic
local cauzata de un surplus de sânge oxigenat. Reţineţi că aceste neomogenitati de camp sunt detectate
numai cu RMN datorita proprietăţilor magnetice ale hemoglobinei oxi- si deoxigenate. Astfel, modificarea
raportului HbO2/Hb locale şi schimbarile omogenitatii câmpului magnetic acţionează ca un marker
endogen al activităţii neuronale.