CAPITOLUL II

DIAGRAME DE EFORTURI LA STRUCTURI STATIC DETERMINATE

ALCĂTUITE DIN BARE

2.1. Relaţii de definiţie şi convenţii de semn pentru eforturi la sisteme spaţiale şi

plane

a) În figura 2.1 se prezintă o structură de rezistenţă spaţială ale cărei bare AB, BC şi CD
reprezintă muchiile unui paralelipiped cu laturile de mărime a, 2a şi 3a.
Eforturile ce pot apărea într-o secţiune
curentă a barelor structurii sunt: N, Tz, Ty, Mz, My şi
Mx .
La structurile spaţiale, singura convenţie de
semn pentru eforturi care se foloseşte este cea în
raport cu sistemul de axe xyz ce se ataşează barei în
secţiunea respectivă. Originea sistemului xyz se
consideră amplasată la distanţa x de capătul din
stânga al barei respective (capetele A, B şi C ale
barelor AB, BC şi CD din fig.2.1). Pentru un
observator aflat în faţa barei respective, direcţia şi
sensul axelor sistemului xyz este următorul: axa x
este pe direcţia axei barei şi sensul spre dreapta
Fig.2.1
observatorului; axa y este perpendiculară pe axa x şi
are sensul spre picioarele observatorului; axa z este perpendiculară pe planul xy şi are sensul
spre observator. Eforturile se obţin prin reducerea forţelor din stânga sau a celor din dreapta
(dar numai dintr-o parte) cu sensuri şi deci cu semne inverse în raport cu axele sistemului xyz
(din secţiunea considerată pe bară). Eforturile forţe sunt pozitive când componentele forţelor
externe sunt inverse axelor sistemului xyz, iar eforturile cupluri sunt pozitive când vectorii
cuplurilor date de forţele externe au sens invers axelor de coordonate – atunci când se reduc
forţele din stânga secţiunii.

b) În figura 2.2.a, se prezintă o structură de rezistenţă reprezentând o bară curbă plană,

încărcată cu forţe cuprinse în planul ei. În general astfel de structuri se consideră în
planul xy.
Într-o secţiune curentă a barei pot apărea numai eforturile N, Tz şi Mz. Pentru
simplificarea scrierii, se notează Tz = T şi Mz = M.
Sistemul de axe xyz ataşat barei în secţiunea curentă i (fig.2.2.a, b, c), are axa x după
direcţia tangentei t la axa barei şi sensul spre dreapta, iar axa y are direcţia normalei n la axa
barei şi sensul spre centrul de curbură al acesteia. Efortul N are direcţia axei x, efortul T are
direcţia axei y, iar efortul M are direcţia axei z (fig.2.2.b, c).
Şi pentru această structură de rezistenţă rămâne valabilă (pentru faţa i din dreapta)
regula de definiţie şi convenţia de semn în raport cu axele de coordonate (stabilită la structura
spaţială). În plus, mai poate fi utilizată următoarea regulă de semn: efortul N este pozitiv când
este de întindere (are sensul spre în afara secţiunii) şi negativ în caz contrar, efortul T este
pozitiv când roteşte partea de corp (rezultată după secţionare) în sens orar şi negativă în caz
contrar, iar momentul încovoietor este pozitiv când curbura grinzii scade (fibra de referinţă

23
luată pe grindă în interiorul curburii este întinsă) şi este negativ în caz contrar (sau M este
pozitiv când roteşte în sens orar faţa din dreapta, observatorul având sensul de parcurgere de
la stânga la dreapta).

Fig.2.2

Eforturile se obţin din ecuaţiile de echilibru ale uneia din părţi. Astfel:
- Forţa axială N este egală cu suma
proiecţiilor pe tangenta la axa barei din
secţiunea considerată, a tuturor forţelor
(date şi de legătură) din stânga sau a
celor din dreapta cu sensuri inverse, dar
numai dintr-o parte.
- Forţa tăietoare T este egală cu suma
proiecţiilor pe normala la axa barei din
secţiunea considerată a tuturor forţelor
(date şi de legătură) din stânga secţiunii
sau a celor din dreapta cu semne
contrare, dar numai dintr-o parte.
- Momentul încovoietor M este egal cu
suma momentelor faţă de centrul
geometric al secţiunii considerate, a
tuturor forţelor (date şi de legătură) din
stânga secţiunii sau a celor din dreapta
Fig.2.3 cu sensuri, deci şi cu semne inverse, dar
numai dintr-o parte.
Din modul în care se determină
eforturile, rezultă că valorile lor sunt funcţii de
sarcinile exterioare şi de poziţia secţiunii în
care se calculează.
În figura 2.3.a este prezentată o structură
Fig.2.3 de rezistenţă reprezentând o bară cotită plană
(planul forţelor coincide cu planul axei barei).
Regulile de semn şi de definiţie pentru eforturi rămân aceleaşi cu cele menţionate la
structura spaţială şi structura curbă plană în raport cu axele xyz ale sistemului ataşat barei în
secţiunea respectivă. Şi al doilea mod de stabilire a semnelor eforturilor prezentat la bara
curbă plană rămâne valabil.
24
 În figura 2.3.a este prezentată o bară dreaptă solicitată la încovoiere plană (planul
forţelor este cuprins în planul xy şi secţiunea barei este simetrică în raport cu axa y).

2.2. Relaţii diferenţiale între eforturi la bare curbe şi bare drepte

Fig.2.4

Bara curbă plană din figura 2.4.a este încărcată cu o sarcină specifică pn având direcţia
normalei la axa acesteia şi o variaţie oarecare în lungul barei. Se consideră că în secţiunea
curentă c, intensitatea sarcinii specifice este pn. Dacă prin două plane normale pe planul barei
şi care fac la centrul de curbură unghiul dα, se detaşează un arc elementar ds de bară
(fig.2.4.b), pentru păstrarea echilibrului acestuia după detaşare, în centrele suprafeţelor de
separaţie trebuie introduse eforturile secţionale. În capătul din stânga se introduc eforturile N,
T şi M, iar în capătul din dreapta se introduc aceleaşi eforturi cu creşterile elementare şi
anume N + dN, T + dT şi M + dM (ştiind că eforturile variază de la o secţiune la alta). Se
notează cu ρ raza de curbură a grinzii în secţiunea c. Pe lungimea elementară ds, sarcina pn se
poate considera că are intensitatea aceiaşi. În acest caz se poate înlocui cu forţa echivalentă
pnds, aplicată în centrul suprafeţei mărginită de sarcină.
Din ecuaţiile de echilibru în raport cu sistemul x1O1y1 (O1 fiind centrul suprafeţei din
dreapta a elementului ds) se obţine:

dα 
∑F y1 = 0; − (T + dT ) − p n ds cos + T cos dα − N sin dα = 0 
2

dα 
∑F x1 = 0; (N + dN ) − N cos dα − T sin dα + pn ds sin = 0  (2.1)
2 
dα 
∑M O1 = 0; M + dM + p n ds ⋅ ρ sin − T ⋅ ρ sin dα + N (ρ − ρ cos α ) − M = 0
2 

Deoarece ds şi deci dα pot fi luate oricât de mici, în relaţiile (2.1) se poate înlocui:
dα dα dα
sin dα = dα , sin = , cos dα = cos = 1 . În acest caz se obţin relaţiile:
2 2 2

25
 
− dT − p n ds − N ⋅ dα = 0 

dα 
dN − T ⋅ dα + p n ds =0  (2.2)
2 
dα 
dM − p n ρ ⋅ ds − T ⋅ ρ ⋅ dα = 0
2 

Neglijând în relaţiile (2.2) termenii ce conţin infiniţi mici de ordinul doi, se obţine
după împărţirea cu ds:

dT N ⋅ dα 
= − pn −
ds ds 

dN dα 
=T  (2.3)
ds ds 
dM ρ ⋅ dα 
=T 
ds ds 

Între ds, ρ şi dα există relaţia ds = ρ ⋅ dα , astfel că din (2.3) rezultă:

dT N
= − pn − 
ds ρ

dN T 
=  (2.4)
ds ρ 
dM 
=T 
ds 

Dacă pe bară se aplică şi o sarcină specifică tangenţială (fig.2.4.a) în relaţia a două din
(2.4), în membrul drept mai intră şi (-pt), rezultând:

dT N
= − pn − 
ds ρ

dN T 
= − pt +  (2.5)
ds ρ
dM 
=T 
ds 

Relaţiile (2.2), (2.3), (2.4) şi (2.5) reprezintă relaţiile diferenţiale între eforturi la bare
curbe.
Dacă în (2.5) se face ds = dx şi ρ = ∞ , se obţin relaţiile diferenţiale între eforturi la
bare drepte:

26
 dT 
= − pn 
dx

dN 
= − pt  (2.6)
dx 
dM 
=T 
dx 

Analizând relaţiile diferenţiale la bare drepte se pot trage următoarele concluzii:

- Dacă pn = pt = 0 pe un panou de bară, pe acel panou avem:

T = const., N = const. şi M = T + c1x

- Dacă pe un panou de bară pn şi px sunt funcţii liniare de x, pe acel panou avem:

T = − p n x + c2
N = − p t x + c3
x2
M = − pn + c2 x + c4
2

Concluzii asemănătoare se obţin şi pentru bara curbă.

Dacă într-o secţiune a barei forţa tăietoare este nulă (T = 0), din (2.6) rezultă
dM dx = 0 , adică în acel punct momentul M prezintă un extrem.

2.3. Construcţia diagramelor de eforturi pentru sarcini fixe

2.3.1. Construcţia diagramelor de eforturi la sisteme spaţiale

Fig.2.5

Se consideră sistemul spaţial (structură de rezistenţă) ABCD din fig.2.5, încărcat cu

forţele F1, F2, F3 şi sarcina specifică p acţionând ca în figură. Structura se încadrează într-un
paralelipiped cu laturile a, 2a şi 3a. Eforturile care pot apărea într-o secţiune curentă a

27
structurii spaţiale sunt N, Tz, Ty, Mz, My şi Mx. Regula de definiţie şi convenţia de semn au
fost stabilite în paragraful 2.1. Singura convenţie de semn care se foloseşte, este cea în raport
cu axele sistemului xyz ataşat barelor ce formează sistemul, considerat perfect încastrat în
punctul D.
Expresiile eforturilor se stabilesc prin reducerea forţelor din stânga şi sunt centralizate
în tabelul 3.1.
Tabelul 2.1
Bara A–B B–C C–D
Efort x Є [0,2a] x Є [0,a] x Є [0,3a]
N 0 -2pa -2pa
Ty 0 Pa Pa
z
T -pa -pa-px 2pa
x 2
pa 2
Mz -pax − pax − p − pa 2 − + 2 pax
2 2
My 0 -pax -2pa2-pax
x 2
M 0 2pa -pa2

În figura 2.6.a, b, c, d, e, f, g sunt prezentate diagramele de eforturi conform funcţiilor

eforturilor din tabelul 2.1. Eforturile sunt reprezentate prin nişte segmente perpendiculare pe
axa barei. De reţinut că semnele eforturilor din diagrame corespund eforturilor de pe faţa din
dreapta a secţiunii.

Fig.2.6

În calculul eforturilor nu a fost necesar să se determine în prealabil reacţiunile-forţă şi

reacţiunile-momente din încastrarea D, deoarece în secţiunile curente ale barelor s-au redus
forţele din stânga.
Reacţiunile din încastrare au rezultat ca valori ale eforturilor în secţiunea D, în care
este realizată încastrarea.
28
 2.3.2. Construcţia diagramelor de eforturi pentru sisteme cotite plane

În figura 2.7 este prezentată o structură (grindă)

cotită plană, solicitată de sarcini cuprinse în plan.
Forţele F şi 2F şi cuplul Mo, sunt explicitate în funcţie
de sarcina specifică p.
Din ecuaţiile de echilibru ∑ Fx = 0 , ∑ M A = 0
şi ∑M G ( )
= 0 , se obţin reacţiunile: H A = 1 − 3 pa ,

VG =
1
2
( )
5 − 2 3 pa ,
1
(
V A = 1 + 2 3 pa
2
) sau
H A = −0,73 pa , VG = 0,77 pa , V A = 2,23 pa .
Expresiile eforturilor sunt prezentate în tabelul
2.2 şi s-au obţinut prin reducerea forţelor pe faţa din
dreapta a secţiunii curente de pe intervalul considerat,
Fig.2.7 iar în fig.2.8.b, c şi d sunt prezentate diagramele de
eforturi.
Tabelul 2.2
Interval A–B B–C C–D D–E D–G
Efort x ∈ [0, a ] x ∈ [0, a ] x ∈ [0,2a ] x ∈ [0, a ] x ∈ [0, a ]
2,23pa-2pa-
N -2,23pa -2,23pa -1,73pa -1,73pa
pa=-0,77pa
2,23pa-2pa+ -(-0,73pa)+
Tz = T -0,73pa -1,73pa 2,23pa-px
+0,77pa=pa pa-1,73pa=0
2 2
-0,73pa(a+x)- 2,23pax-pa -pa -
Mz = M -0,73pax -pa(a-x) 0
-pax px2/2-0,73paּ2a

Fig.2.8

2.3.3. Construcţia diagramelor de eforturi pentru grinzi drepte încărcate cu forţe

cuprinse în planul lor de simetrie

În figura 2.9 este prezentată o grindă dreaptă solicitată cu sistemul de forţe într-un plan
de simetrie al ei (planul xy).
Reacţiunile din reazeme au valorile: VA = 0; VB = 6pa.
În tabelul 2.3 sunt prezentate expresiile eforturilor, iar în figura 2.10.b şi c sunt
prezentate diagramele de eforturi.

29
 Fig.2.9
Tabelul 2.3
Interval A–B B–C
Efort x ∈ [0,4a ] x ∈ [0,2a ]
px 2 px 2
M VA x + M 0 − = 4 pa 2 − − F (2a − x ) = −2 pa (2a − x )
2 2
T V A − px = − px F = 2 pa
N 0 0

Fig.2.10

Specificaţie
dM
S-a văzut că = T , din care rezultă că în secţiunea în care T = 0, M = Mextrem. Din
dx
figura 2.10.b şi c se confirmă acest lucru şi anume că în punctul A forţa tăietoare T = 0 şi
M i = M extr = 4 pat (prin valoare de extrem a momentului, înţelegându-se că în punctele în
care T = 0, curba de variaţie a momentului admite o tangentă la axa x).

2.3.4. Construcţia diagramelor de eforturi pentru grinzi curbe plane încărcate cu

forţe cuprinse în planul grinzii

În figura 2.11 este prezentată o grindă curbă

plană solicitată cu forţe cuprinse în planul axei ei.
3
Reacţiunile din reazeme sunt: H A = pa ; V A = pa ;
2
1
V B = pa .
2
Expresiile eforturilor pe intervale sunt
prezentate în tabelul 2.4, iar diagramele de eforturi
sunt redate în figura 2.12.b, c şi d.
Fig.2.11

30
 Tabelul 2.4
Interval A–C C–D D–E E–B
Efort [
α ∈ 0,60 o ] [
α ∈ 60 o ,90 o ] [
α ∈ 45 o ,90 o ] [
α ∈ 0,45 o ]
3
3 − pa cos α +
− pa cos α + 2 1 1
N 2 − pa cos α − pa cos α
+ pa sin α + 2 2
+ pa sin α
+ 2 pa sin (90 − α )
3
3 pa sin α +
pa sin α + 2 1 1
Txy = Tz = T 2 − pa sin α − pa sin α
+ pa cos α + 2 2
+ pa cos α
+ 2 pa cos(90 − α )
3
pa ⋅ 2a(1 − cos α ) +
3 2 1
pa ⋅ 2a(1 − cos α ) + pa ⋅ 2a ⋅ 1
z 2 + pa ⋅ 2a ⋅ sin α − 2 pa ⋅ 2a ⋅
M =M
 cos 60 −  ⋅ (1 − cos α ) +
2
+ pa ⋅ 2a sin α
− 2 pa ⋅ 2a ⋅ (1 − cos α )
 − cos α  + 2 pa
2

Fig.2.12

2.3.5. Construcţia diagramelor de eforturi pentru grinzi curbe plane acţionate de

o sarcină specifică radială, constantă pe lungimea barei

Pentru grinda din figura 2.13 se cer

expresiile analitice ale eforturilor şi diagramele
acestora.
Pe arcul elementar ds poziţionat de
unghiul α, rezultanta sarcinii specifice p este
p ⋅ ds = p ⋅ R ⋅ dα .
Scriem expresiile eforturilor specifice
într-o secţiune c, definită de unghiul β.

Fig.2.13

31
 β β

T = ∫ p ⋅ ds cos(β − α ) = p ⋅ R ∫ (cos β cos α + sin β sin α ) ⋅ dα =

0 0

= p ⋅ R(cos β sin α − sin β cos α ) 0 = p ⋅ R[cos β sin β − (sin β cos β − sin β )] =

β
(a)
= p ⋅ R ⋅ sin β

Se dau lui β valori pentru a găsi valoarea forţei tăietoare T în secţiunile caracteristice
ale grinzii.

β = 0, T1 = 0
π
β= , T2 = p ⋅ R = Tmax
2
,
β = π, T3 = 0
π 2
β=π+ , T4 = − pR = Tmin
4 2
cu care se construieşte diagrama T (fig.2.14.b).

β β

N = − ∫ p ⋅ ds sin (β − α ) = − p ⋅ R ∫ (sin β cos α + cos β sin α ) ⋅ dα =

0 0

(
= − p ⋅ R(sin β sin α − cos β cos α ) 0 = − p ⋅ R sin 2 β + cos 2 β − cos β =
β
) (b)
= − p ⋅ R(1 − cos β )

Se dau valori lui β şi se găseşte efortul axial în secţiunile caracteristice ale grinzii,
după care se trasează diagrama acestuia (fig.2.14.a).

β = 0, N 1 = 0 = N min
π
β= , N2 = p⋅ R
2
β = π, N 3 = 2 p ⋅ R = N max
π
β = π+ , N4 = p⋅ R
4
β β

M = − ∫ p ⋅ ds ⋅ R sin (β − α ) = − p ⋅ R 2 ∫ (sin β cos α − cos β sin α ) ⋅ dα =

0 0
β

0
(
= − p ⋅ R 2 (sin β sin α + cos β cos α ) = − p ⋅ R 2 sin 2 β + cos 2 β − cos β = ) (c)
= − p ⋅ R 2 (1 − cos β)

Se dau valori lui β şi se găseşte momentul încovoietor în secţiunile caracteristice ale

grinzii, după care se trasează diagrama acestuia (fig.2.14.c).
Se cunosc relaţiile diferenţiale între eforturi la bare curbe:

dT N dN T dM
= − − py ; = − px ; =T ,
ds R ds R ds

32
cu ajutorul cărora se obţin valorile de extrem ale eforturilor:

dT 1
= − [− pR ⋅ (1 − cos β )] − p = p ⋅ cos β = 0
ds R

π
Pentru cos β = 0 , β = , care în (a) dă Tmax = pR .
2

dN pR ⋅ sin β
= =0
ds R

Pentru sin β = 0 , β = 0 şi β = π , care introduse în (b) conduc la valorile extreme ale

lui N:
β = 0, N =0
β =π, N max = 2 pR .
dM
= pR ⋅ sin β
ds

Pentru sin β = 0 , β = 0 şi β = π , care introduse în (c) dau:

β = 0, M =0
.
β =π, M max = 2 pR 2

Fig.2.14

2.3.6. Construcţia diagramelor de eforturi pentru grinzi curbe plane acţionate de

o sarcină specifică tangenţială, constantă pe lungimea grinzii

Rezultanta sarcinii specifice p, pe arcul elementar ds este p ⋅ ds = pR ⋅ dα . În secţiunea

c avem γ = 90 − β , iar ds = R ⋅ dα .
Se scriu exprsiile eforturilor în secţiunea c (fig.2.15):

33
 β β
T = ∫ p ⋅ ds cos[(α − β ) + 90] = − ∫ pR sin (α − β ) ⋅ dα =
0 0
β
= − pR ∫ (sin α cos β − sin α cos β ) ⋅ dα = − pR(− cos α cos β − sin α sin β ) 0 =
β

( )
= pR cos 2 β − cos β + sin 2 β = pR(1 − cos β )

Fig.2.15

Dând valori lui β se găseşte valoarea lui T în punctele caracteristice, cu care se

trasează diagrama acestui efort (fig.2.16.a).

π
β = 0, T1 = 0; β= , T2 = pR; β = π , T3 = 2 pR
2
β β
N = ∫ p ⋅ ds sin[(α − β ) + 90] = − pR ∫ cos(α − β ) ⋅ dα =
0 0
β
= − pR ∫ (cos α cos β − sin α sin β ) ⋅ dα = − pR(sin α cos β − cos α sin β ) 0 =
β

= − pR(sin β cos β − cos β + sin β ) = − pR sin β

Se dau valori lui β şi se determină valorile lui N în secţiunile caracteristice, cu care se

trasează diagrama acestui efort (fig.2.16.b).

π
β = 0, N 1 = 0; β= , N 2 = − pR; β = π , T3 = 0
2
β β β
M = ∫ a ⋅ p ⋅ ds = ∫ [R − R cos(β − α )]⋅ p ⋅ ds = pR 2
∫ [1 − cos(β − α )]⋅ dα =
0 0 0
β
β
= pR 2 ∫ (1 − cos β cos α − sin β sin α ) ⋅ dα = pR 2 (α − cos β sin α + sin β sin α ) =
0
0

= pR 2 (β − sin β cos β + sin β cos β − sin β ) = pR 2 (β − sin β )

Se dă valori lui β în secţiunile caracteristice şi se găsesc valorile lui M în acestea, cu

care se trasează diagrama acestui efort (fig.2.16.c).
34
 π π 
β = 0, M 1 = 0; β= , M 2 =  − 1 pR 2 ; β = π , M 3 = πpR 2
2 2 

Fig.2.16

2.3.7. Construcţia diagramelor de eforturi pentru grinzi plane cu articulaţii

Gradul de nedeterminare al unui sistem plan de corpuri este precizat prin relaţia:

n = L − 3C ,
în care n – gradul de nedeterminare, C – numărul de corpuri (bare) libere şi deschise ce se
obţin din suprimarea celor L legături (echivalente în legături simple, adică legături care
comportă câte o singură necunoscută). Astfel, L reprezintă numărul de necunoscute, iar 3C
numărul de ecuaţii de echilibru static.
Sistemul de bare este:
- static nedeterminat când n>0;
- static determinat când n=0;
- mecanism când n<0.
Condiţia n = L − 3C = 0 este necesară dar nu şi suficientă; există sisteme care
îndeplinesc această condiţie, dar care în domeniul deplasărilor infinitezimale prezintă grade
de libertate şi care se numesc sisteme critice.
Astfel de sisteme trebuiesc evitate ca
structuri de rezistenţă, şi de aceea studiul static al
unui sistem trebuie început totdeauna cu analiza
numărului şi corectitudinii legăturilor sistemului
în ansamblu şi a fiecărui corp în parte. Un corp în
plan are nevoie pentru a fi fixat de trei legături
simple. Acestea sunt corecte, şi deci sistemul nu
este critic, când nu sunt toate concurente în
acelaşi punct şi când nu sunt toate paralele cu o
aceeaşi direcţie.
Un sistem de bare legate între ele prin
articulaţii şi fixate cu exteriorul prin reazeme
articulate şi reazeme simple se numeşte grindă
Gerber sau grindă cu articulaţii (fig.2.17.a).
Fig.2.17
Se descompune sistemul în corpuri libere
deschise (fig.2.17.b) separându-le în articulaţia 4
şi eliberându-le de legăturile exterioare, introducând în mod corespunzător forţele de legătură.
Bara 1-2-3-4 se numeşte sistem independent, deoarece forţele sale de legătură pot fi

35
determinate din ecuaţiile de echilibru static proprii. Bara 4-5-6 se numeşte sistem
fundamental, aceasta transmiţându-şi forţele la teren.
Calculul începe întotdeauna cu barele independente.
Forţele exterioare de pe părţile fundamentale nu produc eforturi pe părţile
independente.
Pentru corpul independent 1-2-3-4 avem:

18
∑M 4 = 0; V 2 ⋅ 8a − pa ⋅10a − 2 pa ⋅ 4a = 0; V2 =
8
pa

18 6
∑F y = 0; V 2 + V 4 − pa − 2 pa = 0; V4 = 3 pa − pa = pa
8 8
∑F x = 0; H4 = 0

Pentru sistemul fundamental 4-5-6 avem:

6 22
∑M 5 = 0; V6 ⋅ 6a − p ⋅ 6a ⋅ 3a +
8
pa ⋅ 2a = a; V6 =
8
pa

22 6 32
∑F y = 0; V5 +
8
pa − pa − 6 pa = a;
8
V5 =
8
pa

∑F x = 0; H6 = 0

Cu aceste reacţiuni se construiesc diagramele T şi M din fig.2.17.c şi fig.2.17.d.

2.4. Grinda simplu rezemată acţionată de sarcini mobile

Dacă sarcinile ce acţionează pe o grindă îşi schimbă poziţia faţă de un sistem de

referinţă fix, ele se numesc sarcini mobile. Ca exemple pot fi menţionate: greutatea unui tren
ce se deplasează pe un pod, care se repartizează pe grinzile podului prin intermediul roţilor,
care formează un sistem de sarcini mobile cu distanţa fixă între ele; căruciorul unei macarale
transmite sarcina transportată podului rulant dintr-o hală industrială prin intermediul roţilor
sale, realizându-se astfel un sistem de sarcini mobile; un convoi de maşini ce se deplasează pe
un pod rutier formează şi ele un sistem de sarcini mobile pe grinzile podului etc.
În cele mai dese cazuri, distanţa dintre forţele ce formează sistemul de sarcini mobile
rămâne constantă în timp.
Sistemul de sarcini care se deplasează pe o grindă se mai numeşte şi convoi de sarcini
mobile.
Dacă pentru o grindă simplu rezemată acţionată de sarcini fixe, determinarea
eforturilor Mz şi Tz este simplă, pentru aceeaşi grindă acţionată de sarcini mobile calculul se
complică. Aceasta deoarece valoarea eforturilor Mz şi Tz se modifică o dată cu poziţia
convoiului de sarcini, în fiecare secţiune a grinzii.
În cazul grinzilor parcurse de sarcini mobile se pun următoarele probleme:
a) Dându-se o secţiune a grinzii, să se studieze variaţia eforturilor din aceasta atunci când
grinda este parcursă de un convoi de sarcini mobile şi să se determine poziţia
convoiului pentru care în secţiunea respectivă se produce efortul maxim;
b) Dându-se o grindă şi un convoi de sarcini mobile care o parcurge, să se determine
secţiunea în care se produc cele mai mari eforturi posibile.

36
 2.4.1. Linii de influenţă

Linia de influenţă reprezintă diagrama de variaţie a eforturilor M şi T dintr-o secţiune

dată, sau variaţia reacţiunilor, atunci când o forţă egală cu unitatea se deplasează pe grindă.

2.4.2. Linia de influenţă a momentului încovoietor

Se consideră grinda AB de lungime l, o secţiune c aflată la distanţele a şi b de reazeme

şi o forţă unitară F = 1 care se deplasează pe grindă (fig.2.18). Poziţia variabilă a forţei F pe
grindă este reprezentată prin abscisa x.
Reacţiunile au valorile:

1⋅ (l − x ) 1⋅ x
VA = ; VB =
l l

Pentru a construi linia de influenţă a

momentului încovoietor (Mc), din secţiunea C, avem
două situaţii:
1) – forţa F se găseşte în stânga secţiunii C;
2) – forţa F se găseşte în dreapta secţiunii C.
Fig.2.18 Avem deci două expresii ale momentului
încovoietor după cum forţa F = 1 se găseşte în
stânga sau în dreapta secţiunii C.
1) Considerăm că forţa F = 1 se află în dreapta secţiunii C, deci x ∈ [a, l ] .
În acest caz momentul în secţiunea c este:
F=1
C l−x
M c = VA ⋅ a = ⋅a
l
VA a
x b
Pentru x = 0, M c = a , ia r pentru x = l, Mc = 0, cu
l
care se trasează dreapta m-n.

2) Considerăm că forţa F = 1 se află în stânga secţiunii C, deci x ∈ [0, a ] .

Momentul în secţiunea C pentru acest caz este:
x F=1
C
x
M c = VB ⋅ b = b
l
VA a VB
ab
Pentru x = 0, Mc = 0 şi pentru x = a, M c = , cu care
l
se trasează dreapta p-q.
Dreptele m-n şi p-q interceptează pe verticalele duse din A şi B segmentele a şi b, care
permit construirea cu uşurinţă a liniei de influenţă a momentului din secţiunea C (suprafaţa
nps).
Ordonata η reprezintă valoarea momentului încovoietor Mc din secţiunea C, când
forţa F = 1 calcă în secţiunea D.

37
 2.4.3. Momentul maxim dintr-o secţiune dată a barei

Momentul maxim este legat de o secţiune a grinzii bine definită pe lungimea acesteia.
Pentru determinarea momentului maxim din această secţiune se caută poziţia convoiului pe
grindă, poziţie pentru care în secţiune să se realizeze momentul maxim.
În figura 2.19 este reprezentată linia de
influenţă a momentului încovoietor Mc din secţiunea
C.
Pentru o forţă F ce acţionează în punctul Q,
momentul în C se obţine făcând produsul dintre
această forţă şi ordonata η măsurată în dreptul ei, pe
linia de influenţă:

M c = F ⋅η .
Fig.2.19
Dacă forţa plată se deplasează pe grindă,
ab
ajungând în secţiunea C, momentul din această secţiune va fi M cmax = F ⋅η max = F .
l
Dacă pe grindă acţionează un convoi F1, F2
şi F3 de sarcini mobile (fig.2.20), cu distanţele a1 şi
a2 fixe între ele, pentru o poziţie a convoiului pe
grindă, determinată de abscisa x măsurată de la
reazemul A până la prima forţă a convoiului,
momentul încovoietor din secţiunea C este:

M c = F1η1 + F2η 2 + F3η 3 ,

Fig.2.20
în care η1, η2 şi η3 sunt ordonatele măsurate pe linia
de influenţă a momentului, în dreptul forţelor respective.
Se pune problema găsirii poziţiei unui
convoi de forţe pe grindă, pentru ca în secţiunea
dată, momentul încovoietor să fie maxim.
Problema se va trata pe cale analitică, în
literatură găsindu-se şi metode grafice de rezolvare a
acestei probleme.
Se consideră o grindă simplu rezemată AB,
având deschiderea l şi acţionată de un convoi de
sarcini mobile (fig.2.21). Se cere determinarea forţei
Fig.2.21 din convoi, care călcând în secţiunea C va produce
momentul maxim.
Se notează cu Fi forţa ce calcă în secţiune, poziţie pentru care reacţiunile din reazeme
sunt:
n n

∑ Fi bi ∑ F (l − b )
i i
V (i )
A = 1
; V B
(i )
= 1
(2.7)
l l

Momentul din secţiunea C este:

38
 M c(i ) = V A(i ) ⋅ a − M S(i ) (2.8)

În relaţiile (2.8) şi (2.9) s-a notat: V A(i ) - reacţiunea din A când forţa Fi calcă în
secţiunea C; M c(i ) - momentul din secţiunea C când în această secţiune calcă forţa Fi; M s(i ) -
momentul din secţiunea C dat de forţele aflate în stânga forţei Fi.

M s( i ) = F1 (d 1 + d j −1 ) + Fi −1 d j −1 (2.10)

Cu (2.7) şi (2.10), relaţia (2.9) devine:

∑Fb i i
M (i )
c = 1
a − F1 (d1 + d j −1 ) − Fi −1d j −1 (2.11)
l

Presupunem că momentul maxim din secţiunea C se realizează când forţa Fi+1 calcă în
această secţiune. În acest caz avem:

∑ Fi (bi + d j )
n n n

∑ Fi bi d j ∑ Fi
V A( i +1) = 1
= 1
+ 1
(2.12)
l l l
M c( i +1) = V A ⋅ a − M s( i +1) ,
( i +1)
(2.13)
în care:
M s( i +1) = F1 (d 1 + d j −1 + d j ) + Fi −1 (d j −1 + d j ) + Fi d j (2.14)
sau
M s( i +1) = F1 (d1 + d j −1 ) + Fi −1d j −1 + F1d j + Fi −1d j + Fi d j = M s( i ) + d j ∑ Fi
i
(2.15)
1

Cu (2.14), momentul din secţiunea C, când în această secţiune calcă forţa Fi+1 devine:

n n

∑ Fi bi d j ∑ Fi i
M c( i +1) = 1
a+ 1
a − M s( i ) − d j ∑ Fi (2.16)
l l 1

Pentru ca momentul din secţiunea C, atunci când în aceasta calcă forţa Fi+1 să fie mai
mare decât momentul din aceeaşi secţiune când în ea calcă forţa Fi, trebuie să fie îndeplinită
condiţia:
M c(i +1) > M c(i ) , (2.17)

care conform relaţiilor (2.11) şi (2.16) devine:

n n n

∑Fb i i d j ∑ Fi i ∑Fb i i
1
a+ 1
a − M − d j ∑ Fi >
i
s
1
a − M si (2.18)
l l 1 l

Din (2.18) se obţine condiţia:

39
 n i

∑ Fi ∑F i
1
> 1
, (2.19)
l a

pentru care este îndeplinită inegalitatea (2.18).

Presupunem în continuare că momentul maxim din secţiunea C se realizează când în
aceasta calcă forţa Fi+2.
Printr-un raţionament ca mai sus se obţine condiţia:

n i +1

∑F ∑F i i
1
> 1
, (2.20)
l a
pentru care avem M ci + 2 > M ci +1 .
Calculul se continuă în mod analog, punând succesiv toate forţele sistemului să calce
în secţiune, până la ultima forţă din convoi, când se obţine:

n i + n −1

∑ Fi ∑F i
1
> 1
, (2.21)
l a
pentru care M c( n ) > M c( n −1) .
Pentru un calcul efectiv se determină rapoartele din membrul drept ce formează
inegalităţile (2.19), (2.20), (2.21), începând cu prima forţă, care arată că forţa care schimbă
semnul inegalităţii, călcând în secţiune produce momentul maxim în aceasta.

Exemple de calcul

1) Se dă grinda din figura 2.22, pe care se deplasează un convoi de sarcini format din
forţele F1 = 10 kN, F2 = 20 kN, F3 = 30 kN şi F4 = 40 kN. Cunoscând că grinda are
lungimea l = 8 m, se cere să se determine ce forţă din convoi trebuie să calce în
secţiunea C aflată la distanţa a = 3 m de reazemul A, pentru ca în această secţiune să
se realizeze momentul maxim. Distanţa dintre forţe este fixă (d1=d2=d3=1 m).

Fig.2.22

Rezolvare
4
Rezultanta forţelor este ∑F 1
i = R = 100 kN .
4

∑F i
100 kN kN
Se determină raportul 1
= = 12,5 .
l 8 m m

40
 - Se presupune că prima forţă călcând în secţiunea C va produce momentul maxim din
aceasta. Se determină raportul:

∑F 1
F1 10 kN
1
= = = 3,33
a a 3 m

Rezultă că se respectă inegalitatea.

4 1

∑F 1 ∑F i
kN kN
1
> 1
, respectiv 12,5 > 3,33 .
l a m m

- Se presupune că forţa F2 călcând în secţiunea C va produce momentul maxim în

aceasta. Se determină raportul:

∑F i
F1 + F2 30 kN
1
= = = 10
a a 3 m

Şi de această dată se respectă inegalitatea.

4 2

∑ F1 ∑F i
kN kN
1
> 1
, respectiv 12,5 > 10 .
l a m m

- Se presupune că forţa F3 călcând în secţiunea C va produce momentul maxim în

aceasta. Se determină raportul:

∑F i
F1 + F2 + F3 60 kN
1
= = = 20
a a 3 m

În acest caz nu se mai respectă

inegalitatea:

4 3 4 3

∑ Fi ∑ Fi ∑ Fi ∑F i

Fig.2.23
1
> 1
, realizându-se 1
< 1
,
l a l a
kN kN
adică 12,5 < 20 , rezultând că momentul maxim din secţiunea C se realizează când
m m
forţa F3 calcă în această secţiune. Calculând momentul maxim pentru această poziţie a
convoiului, fie pe cale analitică fie folosind linia de influenţă a momentului se găseşte
M c3max = 147,5 kN ⋅ m .
Pentru determinarea momentului din secţiunea C, când forţa F3 calcă în această
secţiune (fig.2.23), folosind linia de influenţă a momentului se procedează în felul următor:

41
 - Se deplasează convoiul de forţe pe grindă până ce forţa F3 calcă în secţiunea C;
- Se construieşte linia de influenţă a momentului pentru secţiunea C;
- Se determină ordonatele ηi din diagrama liniei de influenţă, măsurate în dreptul
forţelor Fi (ale căror valori sunt specificate în figura 2.23).
Momentul în secţiunea C, care este şi momentul maxim din această secţiune când
convoiul de forţe se deplasează pe grindă va fi:

1⋅ 5 2⋅5 3⋅5 3⋅ 4
M c(max
3)
= F1η1 + F2η 2 + F3η 3 + F4η 4 = 10 + 20 + 30 + 40 = 147,5 kN ⋅ m
8 8 8 8

Se verifică corectitudinea calculului folosind calea clasică.

Pentru aceasta se determină reacţiunea din reazemul A, pentru cazul când forţa F3
calcă în secţiunea C.
500
V A ⋅ 8 − 10 ⋅ 7 − 20 ⋅ 6 − 30 ⋅ 5 − 40 ⋅ 4 = 0 ; VA = kN
8

Momentul în C va fi:

500
M c(max
3)
= 3 − 10 ⋅ 2 − 20 ⋅1 = 147,5 kN ⋅ m .
8

Pentru cazul când forţa F4 calcă în secţiune nu se verifică inegalitatea:

4 4

∑ Fi ∑F i
1
> 1
,
l a

dar pentru această situaţie momentul în secţiunea C este:

M c(4 ) = 125 kN ⋅ m < M c(max

3)
= 147,5 kN ⋅ m .

2) Se dă grinda din figura 2.24 parcursă de un

convoi de forţe F1 = 30 kN, F2 = 20 kN şi F3 = 40
kN, cu distanţele invariabile dintre ele d1 = 2 m şi d2
= 3 m. Să se determine poziţia convoiului pentru care
în secţiunea c aflată la distanţa a = 8 m de reazemul
A momentul este maxim şi să se determine mărimea
acestui moment utilizând linia de influenţă a
momentului în secţiunea respectivă.

Rezolvare
Momentul maxim în secţiunea dată se
Fig.2.24
produce pentru o poziţie a convoiului cu o forţă
acţionând în secţiune. Pentru a afla care forţă trebuie să calce în secţiune se foloseşte formula:

n i

∑ Fi
i =1
∑F
i =1
i
> ,
l a
42
care arată că dacă în secţiunea C calcă forţa Fi+1, în secţiune se realizează momentul maxim
+1
M ci max (mai mare decât momentul M ci max produs în secţiune de forţa Fi).
- Când prima forţă calcă în secţiune avem:

30 + 20 + 40 30
=6> = 3,75
15 8

- Când forţa F2 calcă în secţiune avem:

30 + 20 + 40 50
=6< = 6,25
15 8

Rezultă că momentul maxim din secţiunea C se obţine când forţa F2 calcă în acesta.
Se amplasează sistemul cu forţa F2 în secţiunea C şi din linia de influenţă se determină
coeficienţii de influenţă ηi:

6⋅7 8⋅7 8⋅ 4
η1 = ; η2 = ; η3 =
15 15 15

Momentul maxim din secţiunea C când forţa F2 calcă în această secţiune este:

6⋅7 8⋅7 8⋅ 4
M c(max
2)
= 30 + 20 + 40 = 244 kN ⋅ m .
15 15 15

Atunci când în secţiunea C calcă forţele F1 şi respectiv F3, în aceasta se obţin

momentele M c(1) = 244 kN ⋅ m şi M c(3) = 238 kN ⋅ m .
Rezultă că M c(max
2)
> M c( 3) > M c(1) .

2.4.4. Momentul maxim – maximorum

Momentul încovoietor cel mai mare de pe lungimea unei grinzi, când pe aceasta se
deplasează un convoi de sarcini se numeşte moment maxim – maximorum.
Pentru determinarea momentului maxim – maximorum este necesar să se determine
atât secţiunea în care se produce acesta, cât şi forţa care calcă în secţiunea respectivă.
În fiecare secţiune de pe lungimea grinzii, în dreptul unei forţe a convoiului, se
produce un moment maxim, pentru o poziţie a convoiului.
Cel mai mare moment dintre aceste momente, din diferitele secţiuni ale grinzii, poartă
aşa cum s-a specificat denumirea de moment maxim – maximorum. Secţiunea în care se
produce acesta este denumită secţiunea momentului maxim – maximorum.
Se poate arăta că momentul maxim – maximorum se va produce într-o secţiune în care
calcă o forţă a convoiului (când grinda este parcursă de sarcini concentrate). Nu se ştie
anticipat care forţă trebuie să calce în secţiune şi nici poziţia acelei secţiuni, pentru a rezulta
un moment maxim – maximorum.
Pentru rezolvarea acestor probleme există o metodă analitică şi două metode grafice.
În cele ce urmează se va trata numai metoda analitică.

43
 Se consideră mai întâi o grindă simplu
rezemată parcursă de o forţă F (fig.2.25). Se
pune problema determinării momentului maxim
– maximorum pentru grinda simplu rezemată
considerată, acţionată de o singură forţă şi
poziţia secţiunii în care se produce acest
moment.
Ştiind că pe grindă acţionează o singură
forţă, necunoscutele problemei sunt poziţia
secţiunii în care se produce momentul maxim –
Fig.2.25 maximorum şi valoarea acestuia.
Din figură se observă că pentru o anumită
poziţie a forţei pe grindă, momentul maxim se realizează în dreptul forţei.
Când forţa calcă în secţiunea C de abscisă x, momentul în această secţiune are
expresia:
F ⋅ x ⋅ (l − x ) F
M (c) =
l
=
l
(
l ⋅ x − x2 ) (2.22)

Expresia (2.22) ne dă valoarea momentului maxim din fiecare secţiune a grinzii, când
forţa F calcă în acea secţiune, interesează însă valoarea cea mai mare a momentului şi
secţiunea unde se produce acesta.
Din expresia (2.22) se observă că momentele maxime descriu o parabolă care trece
prin extremităţile momentelor din fiecare secţiune.
Pentru a găsi valoarea maximă a momentului, se anulează prima derivată a relaţiei
(2.22), din care rezultă poziţia secţiunii în care se realizează momentul maxim – maximorum.
Înlocuind abscisa secţiunii astfel găsite în (2.22), se obţine momentul maxim – maximorum.

dM F l
= (l − 2 x ) = 0 ; x=
dx l 2
F ⋅l
M max − max = .
4

Grindă simplu rezemată pe care se deplasează un convoi de forţe (fig.2.26)

Pe grindă se deplasează convoiul de forţe F1...F5, a cărui rezultantă este
R=F1+F2+F3+F4+F5, iar distanţele fixe dintre forţe sunt d1, d2, d3 şi d4.
Se determină poziţia rezultantei R în convoiul de forţe, care nu îşi schimbă poziţia în
raport cu forţele convoiului.
Momentul sistemului de forţe în raport cu orice punct de aplicaţie al forţelor este egal
cu momentul rezultantei sistemului de forţe în raport cu acelaşi punct (de exemplu punctul 2).

− F1 d 1 + F3 d 2 + F4 (d 2 + d 3 ) + F5 (d 2 + d 3 + d 4 ) = R ⋅ a 2 ,

din care se obţine poziţia rezultantei în sistemul de forţe prin distanţa a2 (distanţa dintre F2 şi
R).

44
 Fig.2.26

Se notează cu E mijlocul lungimii grinzii şi se presupune că momentul maxim –

maximorum se produce într-o secţiune în care acţionează forţa F2, secţiune pe care o
reperizăm cu x (secţiune în această fază necunoscută).
Secţiunea x este legată şi de secţiunile grinzii şi de forţele convoiului.
Se scrie momentul încovoietor în raport cu punctul de aplicaţie al forţei F1, în dreptul
căreia se presupune că se realizează momentul maxim – maximorum, după ce în prealabil se
determină reacţiunea din punctul A. Din prima derivată a momentului se găseşte poziţia
convoiului (abscisa punctului de aplicaţie al forţei F1), pentru ca aceasta să aibă valoarea
maximă în această secţiune. Înlocuind valoarea abscisei determinate în expresia momentului
se determină valoarea momentului cel mai mare din dreptul forţei F1.

R
V A(1) l − R ⋅ (l − x − a1 ) = 0 ; (l − x − a1 ) ;
V A(1) =
l
R dM (1) R
M (1) = (l − x − a1 ) ⋅ x ; = (l − 2 x − a1 ) = 0 ;
l dx l
R  l − a1  l − a1  l − a1 
2
l a1
x = − ; M max − max = l
(1)
−  − a1  ;
2 2 l  2  2  2 
R
= (l − a1 )
(1) 2
M max (2.23)
4l

Rezultă că poziţia convoiului pentru care se produce momentul maxim în dreptul forţei
F1, când convoiul se deplasează pe grindă, se obţine amplasând convoiul încât jumătatea
deschiderii grinzii (punctul E), să împartă în două jumătatea distanţei a1 dintre F1 şi R.
Presupunem că momentul maxim – maximorum se produce în dreptul forţei F2.
Etapele de calcul pentru determinarea secţiunii în care trebuie să calce F2 pentru a realiza
momentul maxim – maximorum şi valoarea acestui moment se desfăşoară ca şi în cazul forţei
F1.
Se obţine succesiv:

R
V A( 2) l − R ⋅ (l − x − d 1 − a 2 ) = 0 ; V A( 2) = (l − x − d 1 − a 2 ) ;
l
R dM ( 2 )
M ( 2) = (l − x − d 1 − a 2 ) ⋅ (x + d 1 ) − F1 d 1 ; = [− ( x + d 1 ) + (l − x − d 1 − a 2 )] = 0 ;
l dx
45
 l − a2 l a
x= − d1 = − 2 − d1 ;
2 2 2
R
( 2)
M max − max = (l − a 2 )2 − F1 d 1 (2.24)
4l

Expresia lui x arată că pentru a se produce momentul maxim – maximorum în dreptul

forţei F2, convoiul trebuie deplasat pe grindă încât jumătatea deschiderii grinzii să împartă în
două părţi egale distanţa a2 dintre F2 şi R.
Dacă momentul maxim – maximorum se produce în dreptul forţei F3 se obţine:

l + a3 R
x= − d1 − d 2 şi ( 3)
M max − max = (l + a 3 )2 − F1 (d 1 + d 2 ) − F2 d 2 (2.25)
2 4l

Pentru cazul când o forţă Fk călcând într-o secţiune va produce momentul maxim –
maximorum, valoarea acestuia este:

R ⋅ (l ± a k )
2 k −1 k −1 k −1
M (k ) = − F1 ∑ d i − F2 ∑ d i − ... − Fk −1 ∑ d i , (2.26)
4l i =1 i =2 i = k −1
sau
R ⋅ (l ± a k ) k −1  
2 k −1
M (k )
max − max = − ∑  F j ∑ d i  , (2.27)
4l j =1  i= j 

pentru i sau j > k − 1 , când ∑d i = 0.

Momentul maxim – maximorum va fi:

M max − max = max M max

(1)
( ( 2) k
− max , M max − max ,..., M max − max )
Din relaţia momentului maxim – maximorum rezultă că acesta este cu atât mai mare
cu cât R este mai mare şi cu cât ak este mai mic. De aceea momentul Mmax-max trebuie căutat în
dreptul forţelor din apropierea rezultantei.
Dacă convoiul de forţe nu încape pe grindă, se aşează acesta pe grindă în aşa fel
convoiul să dea pe grindă rezultanta maximă R.

Specificaţie
Atunci când forţa rezultantă R se află în dreapta forţei Fk, în dreptul căreia se
(k )
presupune că s-ar produce momentul maxim – maximorum, în expresia M max , distanţa ak
dintre forţă şi rezultantă se introduce cu semnul minus.
Dacă forţa rezultantă R se găseşte în stânga forţei Fk, distanţa ak se introduce cu
semnul plus.

Exemple de calcul
1) Se consideră grinda AB din figura 2.27, de lungime l = 20 m şi parcursă de un convoi
de sarcini format din forţele: F1 = F2 = 100 kN; F3 = F4 = 200 kN. Distanţele dintre
forţele convoiului nu se modifică în timpul deplasării acestuia şi au valorile: d1 = 2 m,
d2 = 4 m şi d3 = 2 m.
Se cere momentul maxim – maximorum, forţa din convoi în dreptul căreia se produce
acesta şi secţiunea grinzii în care trebuie să calce acea forţă.
46
 Fig.2.27

Rezolvare
Se determină poziţia forţei rezultante în cadrul convoiului de forţe scriind teorema
momentelor forţelor sistemului în raport cu punctul de aplicaţie al forţei F1. Notând cu R forţa
rezultantă a sistemului de forţe şi cu a1 distanţa de la acesta la punctul (1) se obţine:

F2 d 1 + F3 (d 1 + d 2 ) + F4 (d 1 + d 2 + d 3 ) = R ⋅ a1 ;
4
R = ∑ Fi = 600 kN ,
i =1
din care se obţine:
100 ⋅ 2 + 200 ⋅ 6 + 200 ⋅ 8
a1 = = 5 m.
600

Având a1 se determină distanţa de la forţa rezultantă până la celelalte forţe ale

sistemului:
a 2 = a1 − d 1 = 5 − 2 = 3 m ;
a 3 = d 1 + d 3 − a1 = 6 − 5 = 1 m ;
a 4 = d 1 + d 2 + d 3 − a1 = 8 − 5 = 3 m .

Forţele F2 şi F3 fiind cele mai apropiate de forţa rezultantă R, momentul maxim –

maximorum se va realiza în dreptul uneia din ele pentru o poziţie precisă a convoiului de
forţe.
Calculul se va efectua în două variante:
a) Considerăm că momentul maxim – maximorum se produce într-o secţiune
unde calcă forţa F2.
Reacţiunea din reazemul A este:

R
V A l − R ⋅ (l − x − d 1 − d 2 ) = 0 ; VA = (l − x − d 1 − d 2 )
l

Momentul maxim – maximorum pentru acest caz considerat, conform relaţiei (2.24)
este:
( 2)
M max − max =
R
(l − a 2 )2 − F1 d 1 = 600 (20 − 3)2 − 100 ⋅ 2 = 1967,5 kN ⋅ m
4l 4 ⋅ 20

47
 Considerăm că momentul maxim – maximorum se produce într-o secţiune în care
calcă F3, care conform relaţiei (2.25) va fi:

R
( 3)
M max − max = (l + a 3 )2 − F1 (d 1 + d 2 ) − F2 d 2 =
4l
600
= (20 + 1) − 100 ⋅ 6 − 100 ⋅ 4 = 2307,5 kN ⋅ m
4 ⋅ 20

Rezultă şi poziţia convoiului pentru care se realizează momentul maxim – maximorum

l + a3
în dreptul forţei F3: x = − d 1 − d 2 = 4,5 m .
2

M max − max = max M max(

( 2)
)
− max , M max − max = 2307,5 kN ⋅ m
( 3)

b) Se presupune că în dreptul forţei F2 se realizează momentul maxim –

maximorum.
Se deplasează convoiul încât jumătatea grinzii să împartă distanţa a2 în două părţi
egale şi calculăm V A2

l a  R
V A( 2) l − R ⋅  − 2  = 0 ; V A( 2) = (l − a 2 )
2 2  2l

( 2)
Calculăm M max − max în dreptul lui F2:

Fig.2.28

l − a2 R
− F1 d 1 = (l − a 2 ) − F1 d 1 =
2
− max = V A
( 2) ( 2)
M max
2 4l
600
= (20 − 3)2 − 100 ⋅ 2 = 1967,5 kN ⋅ m = M max -max
4 ⋅ 20

Presupunem că momentul maxim –

maximorum se produce în dreptul lui F3. Deplasăm
convoiul încât distanţa a3 să fie împărţită în două părţi
egale de jumătatea grinzii.
R l + a3
Determinăm: V A( 3) = ⋅ .
Fig.2.29 l 2

( 3)  l + a 3 
( 3)
M max − max = V A   − F1 (d 1 + d 2 ) − F2 d 2 =
 2 
R
= (l + a 3 ) − F1 (d 1 + d 2 ) − F2 d 2 = 2307,5 kN ⋅ m
2

4l

48
 Poziţia convoiului pentru care în dreptul lui F3 se realizează momentul maxim –
l + a3
maximorum este x = − d1 − d 2 .
2
Rezultă şi în această variantă de calcul că M max − max = M max
( 3)
− max .

Determinăm momentele maxim – maximorum folosind liniile de influenţă ale

momentului pentru secţiunile în care calcă forţele F2 şi respectiv F3 (fig.2.30).

− max = F1η1 + F2η 2 + F3η 3 + F4η 4 =

( 2)
M max
6,5 ⋅11,5 8,5 ⋅11,5 8,5 ⋅ 7,5 8,5 ⋅ 5,5
= 100 + 100 + 200 + 200 = 1967,5 kN ⋅ m
20 20 20 20

− max = F1η1 + F2η 2 + F3η 3 + F4η 4 =

( 3)
M max
9,5 ⋅ 4,5 6,5 ⋅ 9,5 10,5 ⋅ 9,5 10,5 ⋅ 7,5
= 100 + 100 + 200 + 200 = 2307,5 kN ⋅ m
20 20 20 20

Fig.2.30

2) Pentru grinda din figura 2.31, pe care se deplasează un convoi de forţe se cere
momentul maxim – maximorum, forţa în dreptul căreia se produce şi reacţiunea în
care se realizează. Se cunoaşte F1 = 30 kN; F2 = 20 kN; F3 = 30 kN; F4 = 20 kN; d1 = 4
m; d2 = 2 m; d3 = 6 m; l = 16 m.

49
 Fig.2.31
Rezolvare
Se determină forţa rezultantă şi poziţia ei în sistemul de forţe:

∑M 1 = F2 d 1 + F3 (d 1 + d 2 ) + F4 (d 1 + d 2 + d 3 ) = R ⋅ a1 ; R = ∑ Fi 100 kN
1
20 ⋅ 4 + 30 ⋅ 6 + 20 ⋅12
a1 = =5 m
100

Se determină distanţele a2, a3 şi a4 dintre R şi F2, F3, F4:

a 2 = a1 − d 1 = 1 m ; a 3 = d 1 + d 2 − a1 = 1 m ; a 4 = d 1 + d 2 + d 3 − a1 = 7 m .

a) Utilizăm relaţiile (2.24) şi (2.25)

R
( 2)
M max − max = (l − a 2 )2 − F1 d 1 = 100 (16 − 1)2 − 30 ⋅ 4 = 231,56 kN ⋅ m
4l 4 ⋅16
R 100
= (l + a 3 ) − F1 (d 1 + d 2 ) − F2 d 2 = (1611)2 − 30 ⋅ 6 − 20 ⋅ 2 = 231,56 kN ⋅ m
( 3) 2
M max − max
4l 4 ⋅16

Rezultă că momentul maxim – maximorum se realizează la valori egale şi în dreptul

forţei F1 şi în dreptul forţei F2, pentru următoarele poziţii ale convoiului:

l − a2 16 − 1 l + a3 16 + 1
x= − d1 = − 4 = 3,5 m şi x= − d1 − d 2 = − 4 − 2 = 2,5 m
2 2 2 2

Pentru aceste poziţii ale convoiului secţiunile în care calcă F2 şi F3 şi în care se

realizează momentul maxim – maximorum sunt:

x ( 2 ) = x + d 1 = 3,5 + 4 = 7,5 m şi x ( 3) = x + d 1 + d 2 = 2,5 + 4 + 2 = 8,5 m

b) Se deplasează convoiul încât distanţele a2 şi a3 dintre F2 şi R, respectiv F3 şi R

(fig.2.32 şi 2.33), să fie împărţite în părţi egale de jumătatea grinzii.
Se determină V A( 2 ) pentru F2:

50
 Fig.2.32

 l − a2 
V A( 2) l − R ⋅  =0
 2 
R 100
V A( 2) = (l − a 2 ) = (16 − 1) = 750 kN
2l 2 ⋅16 16

Momentul maxim – maximorum în dreptul forţei F2 este:

R
− max = V A ( x + d 1 ) − F1 d 1 = (l − a 2 )2 − F1 d 1 =
( 2) ( 2)
M max
4l
,
100
= (16 − 1)2 − 30 ⋅ 4 = 231,56 kN ⋅ m
4 ⋅16
caz în care poziţia convoiului faţă de reazemul A şi abscisa forţei F2 sunt:

l − a2
x= − d 1 = 3,5 m şi x ( 2 ) = x + d 1 = 3,5 + 4 = 7,5 m .
2

Se determină V A( 3) pentru F3 (fig.2.33):

 l + a3  R  l + a3 
V A( 3) l − R  = 0 ; V A( 3) =  
 2  l  2 

Fig.2.33

Momentul maxim – maximorum în dreptul forţei F3 este:

51
 ( 3)  l + a 3 
( 3)
M max − max = V A   − F1 (d 1 + d 2 ) − F2 d 2 =
 2 
R
= (l + a 3 ) − F1 (d 1 + d 2 ) − F2 d 2 = 231,56 kN ⋅ m
2

4l

Poziţia convoiului faţă de reazemul A şi abscisa forţei F3 va fi:

l + a3 16 + 1
x= − d1 − d 2 = − 4 − 2 = 2,5
2 2
x ( 3) = x + d 1 + d 2 = 2,5 + 4 + 2 = 8,5

Rezultatele obţinute pentru variantele (a) şi (b) sunt aceleaşi, fapt ce arată
corectitudinea calculului.
Calculul momentelor maxim – maximorum în dreptul forţelor F2 şi F3 folosind linia de
influenţă a momentului, se efectuează ca şi în cazul problemei anterioare.

52