CAPITOLUL III

ÎNTINDERE ŞI COMPRESIUNE

3.1. Forţă axială. Tensiuni de întindere sau compresiune în secţiunea transversală

a barelor

Dacă o bară este solicitată numai de forţe care acţionează în lungul axei acesteia, bara
este solicitată la întindere sau compresiune simplă în funcţie de semnul efortului normal N
(forţa axială).
Dacă de-a lungul axei barei sunt aplicate mai multe forţe (fig.3.1) este necesară
construirea diagramei forţei axiale, care să arate în ce secţiune forţele axiale sunt maxime,
deci unde pot exista secţiuni periculoase. Construcţia diagramei începe de la un capăt a barei
ţinând seama de regula de definiţie şi convenţia de semn pentru efortul N. Poligonul forţelor
exterioare şi de legătură trebuie să se închidă pe linia de referinţă. În secţiunea în care este
aplicată o forţă, în diagrama N se realizează un salt egal cu mărimea forţei. Pe intervalul
cuprins între două forţe, diagrama N este constantă.

Fig.3.1

Dacă de pe un interval distinct al barei (intervalul 3-4), prin două plane normale la axa
barei, se detaşează o lungime l (fig.3.2), pentru păstrarea echilibrului acesteia, în centrele
suprafeţelor de capăt se introduc eforturile normale N (care reprezintă efectul părţilor de bară
înlăturate, asupra elementului separat).
Efortul normal N din secţiune, trebuie să-l privim ca rezultanta unor forţe elementare
dN, distribuite pe ariile elementare dA ce formează aria transversală totală A a barei.
Pentru solicitarea de întindere (compresiune), se admite că o secţiune plană şi normală
la axa barei înainte de deformare, rămâne plană şi normală şi după deformare (ipoteza lui
Bernoulle), ipoteză confirmată experimental în secţiunile îndepărtate de punctul de aplicaţie al

53
forţelor F. Pe măsură ce ne apropiem de punctul de aplicaţie al unei forţe, neuniformitatea
tensiunilor creşte odată cu valoarea acestora (fig.3.3).
Datorită efortului local, în punctul de
aplicaţie a forţei F se realizează tensiunea
maximă σmax = αk σn, unde αk > 1 iar σn este
tensiunea nominală realizată într-o secţiune
îndepărtată de punctul de aplicaţie al forţei. Acest
fenomen poartă denumirea de concentrare a
tensiunilor, iar αk se numeşte concentrator de
tensiune.
Conform ipotezei lui Bernoulle alungirile
Fig.3.2 ∆l ale fibrelor ce formează bara şi în consecinţă
deformaţiile specifice liniare (alungirile
specifice) ε, sunt constante pe întreaga secţiune A a
barei.
Aplicând legea lui Hooke (care urmează a fi
definită):

Fig.3.3 σ = εE (3.1)

Cum ε = const. pe secţiune rezultă că şi σ = const., deoarece E (modulul de elasticitate

longitudinal) este o constantă a materialului barei.
Integrând din forţa elementară dN = σdA pentru întreaga suprafaţă transversală A a
barei, se obţine efortul normal din secţiune

N = ∫ dN = ∫ σdA = σ ∫ dA = σA , (3.2)
A A A
din care se obţine:
N
σ= (3.3)
A

Relaţia (3.3) reprezintă ecuaţia fundamentală de calcul la solicitarea de întindere sau

compresiune, şi ea este stabilită pentru bare omogene cu secţiune constantă.

3.2. Tensiuni pe secţiuni înclinate

Se consideră o bară dreaptă cu secţiune constantă (fig.3.4.a) solicitată la întindere. Se

detaşează din bară un element de volum printr-un plan normal la axa barei şi un plan înclinat
cu unghiul α faţă de normala la axa barei (fig.3.4.c). În centrele c1 şi c2 ale secţiunilor de
separare se realizează acelaşi efort N, care descompus după normala la secţiunea înclinată şi
după o direcţie cuprinsă în planul acestei secţiuni, se obţin componentele:

Nα = N cos α ; Tα = N sin α (3.4)

Din împărţirea celor două componente la aria pe care acţionează (A/cosα), se obţin
tensiunile normale şi tangenţiale de pe această suprafaţă:

54
 N  1 + cos 2α  σ x σ x 
σα = cos 2 α = σ x  = + cos 2α 
A  2  2 2 
 (3.5)
N σx 
τ α = sin α cos α = sin 2α 
A 2

Fig.3.4

Din relaţiile (3.5) rezultă că pentru x = 0 rezultă σ α = σ max = σ x , iar pentru

α = π / 4 se obţine τ α = τ max = σ x / 2 .

3.3. Deformaţii şi deplasări în bare solicitate la întindere şi compresiune

În urma deformării barei, aceasta trece din poziţia 1 în poziţia 2 (fig.3.2) modificându-
şi lungimea cu ∆l. Mărimea ∆l se numeşte lungire sau alungire dacă efortul N este de
întindere şi scurtare dacă efortul este de compresiune.
Alungirea ∆l se obţine scăzând din lungimea ultimă lu, lungimea iniţială l

∆l = lu − l (3.6)

Dacă pe elementul de bară detaşat (fig.3.2), se consideră înainte de deformare o

lungime egală cu unitatea, după deformare aceasta ajunge la valoarea 1+ε.
Mărimea ε se numeşte deformaţie liniară specifică (deformaţia unităţii de lungime)
respectiv lungire specifică sau scurtare specifică în funcţie de semnul efortului N şi este
definită de relaţia:
∆l
ε= (3.7)
l

Conform legii lui Hooke se poate scrie:

σ N
ε= = , (3.8)
E AE

în care produsul AE se numeşte rigiditatea la întindere (compresiune) a barei.

Pentru un element de bară de lungime dx alungirea este:
55
 N
∆(dx ) = εdx = dx (3.9)
AE

Pentru întreaga bară de lungime l, alungirea va fi:

N
∆l = ∫ dx (3.10)
l
AE

La efectuarea integralei (3.10), se va ţine seama de modul de variaţie al diferitelor

mărimi pe intervalul de integrare. Dacă bara are secţiune constantă (A = const.), iar N şi E
sunt constante pe lungimea ei, alungirea barei este:

Nl
∆l = (3.11)
AE

Din relaţiile (3.10) şi (3.11) se observă că cu cât

rigiditatea barei este mai mare cu atât ∆l este mai mic şi
invers.

Se consideră bara din figura 3.5, de rigiditate

constantă AE = const. şi solicitată axial de un sistem de
forţe oarecare, la care se cere deformaţia totală ∆l.
Deoarece pe intervalele distincte p-q ce
formează bara, rigiditatea AE şi efortul N sunt
constante, integrala (3.10) se transformă într-o sumă:
Fig.3.5
N p −q ⋅ l p −q
∆l = ∑ (3.12)
( AE ) p −q
Eforturile N pe intervalele barei au valorile:

N 01 = F ; N12 = − F ; N 23 = −3F ; N 34 = 3F

Cu aceste valori ale efortului, deformaţia totală a barei (care reprezintă deplasarea
punctului 4) este:
F ⋅ 3a F ⋅ a 3F ⋅ 3a 3F ⋅ 4a 5 Fa
∆l = − − + = (3.13)
AE AE AE AE AE

Deoarece ∆l > 0, rezultă că bara se alungeşte.

Deplasarea unui punct oarecare al barei poate fi determinat cu relaţia:

δ i+1 = δ i + ∆li ,i +1 , (3.14)

în care δi+1 este deplasarea căutată a punctului i+1, i – deplasarea cunoscută a unui punct
vecin cu punctul i+1, iar ∆li+1, i – deformaţia intervalului i+1, i.
Ca punct iniţial i se va alege un punct al barei care are deplasarea nulă.

56
 Dacă pe un interval al barei, efortul N este constant, deplasarea δ pe acel interval are o
variaţie liniară. Spre exemplu, pe intervalul 0-1 avem N = F. Deplasarea unui punct p de
abscisă x de pe acest interval, conform relaţiei (3.11) va fi:

F
δ p = δ o + ∆lo− p = x, (3.15)
AE

Fx
în care δ o = 0 şi ∆lo− p = .
AE
Dacă se determină deplasările punctelor 0-4, se poate trasa o diagramă a deplasărilor
punctelor de pe lungimea barei. Conform specificaţiilor de mai sus se obţine:

δo = 0 

3Fa 
δ1 = δ o + ∆l01 =
AE 
3Fl Fa 2 Fa 
δ 2 = δ 1 + δl12 = − =  (3.16)
AE AE AE 
2 Fl 3F ⋅ 3a 7 Fa 
δ 3 = δ 2 + ∆l 23 = − =−
AE AE AE 

7 Fa 3F ⋅ 4a 5Fa 
δ 4 = δ 3 + ∆l34 = − + =
AE AE AE 
În ultima relaţie din (3.16) s-a regăsit valoarea δ4 = ∆l, determinată din (3.13).
Valoarea negativă a deplasării δ3 arată că punctul 3 se deplasează în sens opus
sensului axei x. Din diagrama deplasărilor δ (fig.3.5) rezultă că punctele barei de pe
intervalele l-m şi n-q au deplasări pozitive (în sensul axei x), iar punctele de pe intervalul m-n
au deplasări negative.

Matricea deplasărilor
Se notează cu ∆i deplasările punctelor 1...4 [aceleaşi ca deplasările δi din (3.16)],
deplasări care se pot construi într-un vector coloană:

 ∆1 
∆ 
∆~ = ∆ 3  ,
2
(a)
 
∆ 4 

în care valorile ∆i se pot obţine prin suprapunerea efectelor:

∆1 = δ11 F1 + δ 12 F2 + δ 13 F3 + δ14 F4 
∆ 2 = δ 21 F1 + δ 22 F2 + δ 23 F3 + δ 24 F4 
 (b)
∆ 3 = δ 31 F1 + δ 32 F2 + δ 33 F3 + δ 34 F4 
∆ 4 = δ 41 F1 + δ 42 F2 + δ 43 F3 + δ 44 F4 

Coeficientul δii este deplasarea din punctul i produsă de o forţă virtuală F = 1 de

întindere, aplicată în punctul i; iar δij este deplasarea din punctul i, produsă de o forţă virtuală
57
F j = 1 de întindere, aplicată în punctul j. Coeficienţii δii şi δij = δji (conform teoremei
reciprocităţii deplasărilor) se numesc coeficienţi de influenţă.
Ţinând seama de (b), relaţia (a) devine:

∆1  δ11 δ12 δ13 δ14   F1 

∆  δ δ 22 δ 23 δ 24   F2 
∆ =   =  21
2
, (c)
~ ∆ 3  δ 31 δ 32 δ 33 δ 34   F3 
    
∆ 4  δ 41 δ 42 δ 43 δ 44   F4 
sau
∆ =δ F
~ ~ ~
(d)

În (b) şi (c) forţele de întindere se introduc cu semnul (+) iar cele de compresiune cu
semnul (-).
Pentru figura 3.5 se obţine:

3a 3a 3a 3a
δ 11 = ; δ 12 = ; δ 13 = ; δ 14 =
AE AE AE AE
3a 4a 4a 4a
δ 21 = ; δ 22 = ; δ 23 = ; δ 24 =
AE AE AE AE (e)
3a 4a 7a 7a
δ 31 = ; δ 32 = ; δ 33 = ; δ 34 =
AE AE AE AE
3a 4a 7a 11a
δ 41 = ; δ 42 = ; δ 43 = ; δ 44 =
AE AE AE AE

Cu (e) vectorul coloană (c) devine:

 3a 3a 3a 3a 
 AE   2 F 
 ∆1   AE
3a
AE
4a
AE
4a 4a 
∆    
 2  =  AE AE AE AE   2 F  (f)
 ∆ 3   3a 4a 7a 7 a  − 6 F 
   AE AE AE AE   3F 
∆ 4   3a 4a 7a 11a   
 
 AE AE AE AE 

Din (f) se obţine de exemplu deplasarea ∆3 a punctului 3:

3a 4a 7a
∆3 = 2F + 2F + (− 6 F ) + 7a 3F = − 7aF , identică cu δ3 din (3.16).
AE AE AE AE AE

3.4. Dimensionarea şi verificarea barelor solicitate la întindere sau compresiune

În calculele de rezistenţă, relaţia (3.3) se foloseşte sub trei forme:

- Pentru dimensionare, se urmăreşte să se determine aria necesară Anec, când se
cunoaşte efortul efectiv din secţiune Nef şi rezistenţa admisibilă a materialului σa:

58
 N ef
Anec = (3.17)
σa

- Pentru verificare, când se determină tensiunea efectivă din secţiune σef pentru efortul
efectiv din secţiune Nef şi aria efectivă a secţiunii Aef, cunoscute, în vederea comparării
mărimilor σef şi σa.
Pentru ca bara să verifice la solicitare trebuie să fie îndeplinită condiţia:

N ef
σ ef = ≤σa (3.18)
Aef

- Pentru determinarea efortului pe care poate să-l suporte bara într-o secţiune (numit
efort capabil Ncap) se foloseşte relaţia:

N cap = Aef ⋅ σ a (3.19)

3.5. Relaţii între tensiunile normale σ şi deformaţiile specifice liniare ε. Legea lui
Hooke

Comportarea corpurilor sub sarcini este determinată, în mod hotărâtor, de

caracteristicile mecanice ale materialelor, caracteristici care se determină pe cale
experimentală.
Încercarea de bază pentru determinarea acestora este solicitarea la întindere. Pentru
efectuarea încercării se folosesc epruvete standardizate, care au secţiune rotundă sau
dreptunghiulară. Cele mai utilizate sunt epruvetele cu secţiune rotundă (fig.3.6).

Fig.3.6

Caracteristicile geometrice principale ale epruvetei sunt: diametrul iniţial d, lungimea

iniţială l0 dintre reperele 1 şi lungimea calibrată lc dintre reperele 2 (pe care se asigură prin
prelucrare un diametru riguros constant).
Sunt standardizate două tipodimensiuni de epruvete, şi anume:
- epruvete lungi la care l0 = 10 d,
- epruvete scurte la care l0 = 5d.
Pentru ambele tipodimensiuni lungimea calibrată are valoarea lc = l0 + d.
Capetele epruvetei au dimensiunile l1 x D şi sunt necesare pentru prinderea epruvetei
în bacurile maşinii de încercat.
În timpul solicitării la întindere a epruvetei, forţele F sunt crescute progresiv (de la
valoarea zero până la valoarea forţei la care se rupe epruveta), cu o viteză de creştere
prescrisă.

59
 În orice secţiune de pe lungimea lc, se
realizează o solicitare omogenă de întindere cu
N F
tensiunea σ = = .
A A
Deformaţia epruvetei ∆l , este urmărită pe
lungimea l0 pe tot parcursul încercării. Raportând
alungirea ∆l la lungimea iniţială l0, se obţine
∆l
alungirea specifică ε = .
l0
Curba de variaţie a tensiunii σ în funcţie de
alungirea specifică ε poartă denumirea de curbă
caracteristică a materialului.
Pentru un oţel moale, cum este oţelul OL 37,
curba are aliura din figura 3.7. Pe diagramă se
disting următoarele puncte caracteristice:
Fig.3.7 - Punctul p care marchează limita de
proporţionalitate σp a materialului. Pentru σ < σp
tensiunile σ sunt proporţionale cu alungirile specifice ε. Această proprietate formează legea
lui Hooke şi se exprimă prin relaţia:

σ = E ⋅ε (3.20)

Coeficientul E, aşa cum s-a specificat este

modulul de elasticitate longitudinal (modulul lui
Young) şi are pentru oţel valoarea E = 21⋅104
N/mm2.
- Punctul e de pe curba caracteristică
marchează limita de elasticitate σe a materialului.
Pentru solicitări care creează în material tensiuni σ
< σe, materialul se comportă perfect elastic, adică
deformaţiile se anulează în întregime la încetarea
acţiunii sarcinii. Dacă prin solicitare se depăşeşte
punctul e (σ > σe) deformaţiile nu mai sunt elastice,
materialul având o comportare elasto-plastică până
la rupere.
- În zona ci ... cs numită palier de curgere,
apropiată de limita de elasticitate, epruveta se
lungeşte fără ca tensiunea σ să crească. În această
zonă materialul se deformează mult sub sarcină
Fig.3.8 constantă, motiv pentru care se numeşte limită de
curgere a materialului şi este notată cu σc. Pentru
exemplificarea mărimii deformaţiilor la limita de curgere se precizează că εcs ≅ 20 εe.
- După depăşirea zonei de curgere, curba prezintă o zonă de întărire (de
autoconsolidare), creşterea alungirii specifice realizându-se numai pe măsura creşterii
tensiunilor până în punctul r. Valoarea tensiunii σr în punctul r se numeşte limită de rupere.
- Când se atinge punctul r, într-o anumită porţiune a lungimii lc, se produce fenomenul
de gâtuire a epruvetei, adică o contracţie mare a secţiunii transversale (fig.3.8), iar în
continuare alungirile specifice se concentrează mai mult în zona gâtuită, unde şi tensiunile
sunt mai mari decât în restul epruvetei ca urmare a micşorării pronunţate a secţiunii. Dacă
60
într-o secţiune B-B îndepărtată de zona gâtuită se realizează numai tensiuni de întindere σx
(distribuite uniform pe secţiune), în zona gâtuită (secţiunea C-C) pe feţele unui element de
volum infinit mic se dezvoltă tensiuni pe cele trei direcţii.
- După punctul r, curba caracteristică are un traseu descendent până la ruperea
epruvetei marcat prin punctul r1. Se face specificarea că prin linie continuă este reprezentată
curba caracteristică convenţională a materialului, în sensul că tensiunile σ s-au obţinut
considerând secţiunea transversală a epruvetei constantă în timpul solicitării epruvetei. Dacă
se trasează curba σ-ε, cu σ determinat pe bara secţiunii reale (contractată) din timpul
încercării, se obţine curba caracteristică reală a materialului (reprezentată cu linie întreruptă),
care nu conţine paradoxul că ruperea se realizează la o tensiune σr1 < σr.
Curbele caracteristice convenţionale se pot înregistra automat de maşinile de încercat,
motiv pentru care ele au largă aplicabilitate în rezistenţa materialelor.
În calculele curente de rezistenţă, curba caracteristică interesează numai până la limita
de curgere.
Dacă se notează cu lr lungimea între reperele 1, obţinută după alăturarea celor două
bucăţi rupte ale epruvetei, se poate calcula alungirea specifică la rupere:

lr − l0 ∆lr
εr = = (3.21)
l0 l0

Obişnuit, alungirea specifică se reprezintă în procente:

lu − l 0
δm = 100% = ε r ⋅ 100 [%], (3.22)
l0

în care lu reprezintă lungimea dintre reperele 1 la un moment dat, pentru care se calculează ε.
Gâtuirea specifică la rupere se obţine din relaţia:

Ar − A0
ψ= , (3.23)
A0

în care Ar reprezintă aria transversală minimă din secţiunea gâtuită, iar A0 reprezintă aria
transversală iniţială a epruvetei.
Paralela dusă din punctul r1 la porţiunea liniară a curbei (dreapta ∆), intersectează
abscisa în punctul s. Segmentul Os reprezintă deformaţia specifică la rupere εr. Deformaţia
specifică εr1 corespunzătoare punctului r1, are două componente: componenta plastică Os = εr
şi componenta elastică sn (εr1 = Os + sn). De altfel, deformaţia din orice punct A din zona
e...r1, are o componentă elastică şi una plastică ε = εp + εe.
Pentru oţelul OL 37, a cărui curbă caracteristică este reprezentată în figura 3.8, rezultă:
σp = 200 N/mm2; σc = 240 N/mm2; σr = 370 N/mm2; E = 21 ⋅ 104 N/mm2; εr = 25 ... 28 %.
Pentru o situaţie A (fig.3.7) dincolo de limita de elasticitate, energia potenţială de
deformaţie are două componente: una plastică reprezentată de aria O-p-e-ci-cs-A-C şi una
elastică reprezentată de aria B-A-C care este reversibilă. Se observă că la încărcarea epruvetei
până în punctul A, descărcarea se realizează după dreapta AB. La o nouă încărcare (care se
realizează tot pe această dreaptă) până în punctul r energia potenţială de rupere este
reprezentată de aria B-A-r-m, mai mică decât energia potenţială rezultată la încărcarea
epruvetei din punctul O reprezentată de aria O-p-e-ci-cs-A-r-m, ceea ce pentru solicitările
dinamice constituie un dezavantaj.

61
 O metodă experimentală pentru determinarea energiei potenţiale de rupere care
reprezintă un criteriu al plasticităţii sau fragilităţii unui material o constituie încercarea la
rezilientă.

Fig.3.8’

Aceasta constă în măsurarea energiei de rupere a unei epruvete de dimensiuni

standardizate cu crestătură în U (fig.3.8’.a) sau în V (fig.3.8’.b), cu ajutorul unui ciocan
pendul de formă specială (fig.3.8’.c) de greutate G. Prin căderea pendulului (fig.3.8’.c) din
poziţia 1, epruveta 3 este lovită în sensul forţei G (fig.3.8’.a, b) pe axa crestăturii, este ruptă şi
pendulul ajunge în poziţia 2. lucrul mecanic consumat pentru ruperea epruvetei este L = Gh.
Rezilienţa materialului epruvetei ρ este dată de raportul:

L
ρ= ,
A

în care A este aria secţiunii transversale a epruvetei în dreptul crestăturii. Pentru materiale
tenace ρ are valori mai mari decât pentru materiale fragile. Valorile rezilientei sunt influenţate
de scăderile de temperatură, dimensiunile epruvetei şi greutatea ciocanului.
Limita de curgere este bine marcată la oţelurile moi, care prezintă deformaţii mari
înainte de rupere (ele sunt tenace sau ductile), dar ea devine din ce în ce mai puţin aparentă la
oţelurile mai dure, ca urmare a creşterii procentului de carbon în compoziţie. Acestea din
urmă practic nu au palier de curgere, şi limita de curgere este definită convenţional pe baza
unei deformaţii specifice remanente standard, de obicei 0,2%; această limită convenţională de
curgere se notează σ02 (fig.3.9). Aceste oţeluri au şi o lungire la rupere foarte redusă,
comportarea lor apropiindu-se de cea a materialelor casante (fragile), aşa cum rezultă din
figura 3.10. Reducerea ductilităţii apare şi la temperaturi scăzute când oţelurile, chiar şi cele
moi, prezintă o rupere casantă.
Modulul de elasticitate E, limitele de proporţionalitate şi curgere σp respectiv σc scad
continuu cu creşterea temperaturii. Lungimea de rupere ∆lr şi gâtuirea specifică la rupere ψ,
au valori minime la 200-300oC, după care cresc continuu cu temperatura.
Viteza de aplicare a sarcinilor influenţează mult caracteristicile mecanice ale
materialelor. Astfel, la viteze mari de aplicare a sarcinilor (solicitarea prin şoc), materialele
tenace se comportă ca materialele fragile prezentând limite de elasticitate, curgere şi rupere
ridicate iar alungiri la rupere scăzute.
Tensiunile şi deformaţiile specifice ale corpurilor se modifică în timp chiar sub sarcini
constante, fenomenul purtând denumirea de fluaj.

62
 Fig.3.9 Fig.3.10 Fig.3.11

La încărcări repetate ale unei epruvete din oţel peste limite de elasticitate se produce
fenomenul de ecruisare al materialului, adică creşterea limitei de elasticitate. Astfel, dacă se
presupune că o epruvetă este solicitată peste limita de elasticitate σe şi anume până la valoarea
corespunzătoare punctului e1 (fig.3.11), se observă că descărcarea se produce după o dreaptă 3
paralelă cu porţiunea rectilinie 1 a diagramei de încărcare. După descărcarea totală epruveta
păstrează o deformaţie remanentă ε1. La o nouă încărcare materialul se comportă elastic până
la atingerea valorii σe1 (pe porţiunea rectilinie reprezentată de dreapta 4), valoare care
reprezintă o nouă limită de elasticitate, superioară celei rezultate la prima încărcare (σε1 > σε).
Modulul de elasticitate se păstrează practic constant. Dacă această nouă încărcare se face până
în punctul e2, descărcarea se va face după dreapta 6, paralelă cu dreapta 1, realizându-se o altă
deformaţie remanentă, iar limita de elasticitate atingând valoarea σe2.
Ecruisarea este folosită industrial la
îmbunătăţirea calităţii unor oţeluri pentru beton armat şi
precomprimat, prin laminare la rece, trefilare şi
torsionare.
Materialele care au prima porţiune de pe curba
caracteristică de formă rectilinie se numesc materiale ce
ascultă de legea lui Hooke. Materialele de aceste fel sunt
foarte puţine, majoritatea nu respectă această lege.
Curbele caracteristice ale materialelor care nu
respectă legea lui Hooke au forma din figura 3.12 şi ele
reprezintă expresii analitice de forma:

Fig.3.12 σ α = E0 ε , (3.24)

în care E0 reprezintă o constantă a materialului, iar α este un exponent cu valori α > 1 pentru
materiale ca alama, cuprul, bronzul şi α < 1 pentru materiale cum sunt fibrele textile şi
curelele.
În afară de curba caracteristică σ-ε obţinută din solicitarea la întindere a epruvetei, se
poate construi pentru fiecare material o curbă caracteristică în coordonate τ-γ. Aceasta se
obţine prin încercarea la răsucire a unei epruvete având forma unui tub cu perete subţire
(fig.3.13), şi care reprezintă legătura fizică între tensiunile tangenţiale τ şi lunecările specifice
γ (fig.3.14).

63
 Fig.3.13 Fig.3.14

Pentru un oţel moale (OL 37) , curba caracteristică are aliura din figura 3.14,
asemănătoare cu curba caracteristică σ-ε, pe aceasta obţinându-se caracteristici mecanice ale
materialului cum sunt: limita de proporţionalitate τp, limita de elasticitate τe, limita de curgere
τc şi limita de rupere τr. Pe intervalul Op, curba caracteristică este rectilinie, materialul
supunându-se legii lui Hooke:
τ = Gγ , (3.25)

în care G este o constantă a materialului, numită modul de elasticitate transversal (modulul lui
Young). Pentru oţel aceasta are valoarea G = 8,1 ⋅ 104 N/mm2.
Toate concluziile referitoare la curba caracteristică a materialului σ-ε, rămân valabile
şi pentru curba caracteristică τ-γ.

3.6. Coeficienţi de siguranţă. Rezistenţe admisibile

La efectuarea calculelor de rezistenţă se pune întrebarea: până la ce valoare a tensiunii

se admite să fie solicitat materialul unei piese? Ca o primă orientare în acest sens trebuie să se
servească faptul că piesele nu numai că trebuie să nu se rupă în timpul funcţionării, dar trebuie
în general să aibă deformaţii mici şi elastice. Prin urmare, tensiunile din material nu trebuie să
depăşească tensiunea la limita de elasticitate.
Alte motive care impun ca tensiunile să
fie mult sub limita de elasticitate sunt
determinate de următorii factori: sarcinile care
încarcă corpurile nu pot fi stabilite cu precizie,
depăşirea valorilor luate în calcul fiind posibilă;
schematizarea pieselor sub formă de bară, placă
sau corpuri masive; caracteristicile mecanice nu
se pot determina cu precizie; ipotezele de calcul
introduse pentru simplificarea calculelor etc.
Valorile maxime ale tensiunilor σ şi τ,
inferioare limitei de elasticitate, care se admit
în calculele de rezistenţă pe baza practicii
îndelungate se numesc rezistenţe admisibile.
Fig.3.15 Rezistenţele admisibile sunt în primul
rând în funcţie de natura materialului, felul
solicitării şi importanţa piesei calculate în ansamblul în care lucrează.
Rezistenţele admisibile se notează cu σa şi τa şi se raportează la una din valorile
caracteristicilor mecanice distincte de pe curba caracteristică, superioare limitei de elasticitate.
64
 Astfel, pentru materiale tenace, la care limita de curgere este distinctă pe curba
caracteristică, rezistenţa admisibilă este determinată din relaţia:

σc
σa = , (3.26)
cc

iar pentru materialele casante, la care limita de curgere nu este distinctă dar are limită de
rupere bine precizată, rezistenţa admisibilă se determină cu relaţia:

σr
σa = (3.27)
cr

Mărimile cc şi cr poartă denumirea de coeficienţi de siguranţă şi aceştia sunt

supraunitari.
Alegerea rezistenţelor admisibile şi a coeficienţilor de siguranţă trebuie să ia în
considerare următorii factori:
- natura materialului (fiecare material este mai mult sau mai puţin omogen şi are o
curbă caracteristică proprie, pentru materialele mai puţin omogene se iau
coeficienţi de siguranţă mai mari);
- tratamentele la care sunt supuse materialele pieselor, corpurilor sau organelor de
maşini, tratamente care modifică caracteristicile mecanice ale materialului iniţial;
- durata de folosire a piesei (cu cât durata de funcţionare a piesei este mai mică, cu
atât coeficientul de siguranţă este luat mai mare).

3.7. Eforturi, tensiuni şi deformaţii în bare solicitate la întindere sau

compresiune, când în calcul se ţine seama de greutatea proprie

Există situaţii în practică, când barele (firele,

cablurile) dispuse vertical, au lungimi foarte mari. În
aceste cazuri, greutatea proprie a barelor este
comparabilă ca ordin de mărime cu sarcina exterioară. În
aceste cazuri este evidentă necesitatea ca în calcul să se ia
în considerare şi greutatea proprie a barelor.
Se consideră o bară (fig.3.16), dispusă vertical,
încastrată la capătul de sus şi solicitată axial în capătul
liber cu forţa F. Bara are rigiditatea la întindere AE,
constantă pe lungimea l a barei şi materialul barei are
greutatea specifică γ.
Pentru a pune în evidenţă efortul din bară, se
detaşează din aceasta o lungime x. Pentru păstrarea
echilibrului ei după detaşare, în centrul secţiunii de
separare se introduce efortul N. Pentru ca elementul să
rămână în echilibru, trebuie să fie satisfăcută ecuaţia de
echilibru:

Fig.3.16
∑F x = 0; N = F + G = F + γAx , (3.28)

în care G = γAx este greutatea elementului detaşat.

65
 Din relaţia (3.28) rezultă că efortul N are o variaţie liniară pe lungimea barei, cu
valoarea minimă Nmin = F, pentru x = 0 (în capătul liber) şi valoarea maximă Nmax=F+γAl=V2,
pentru x = l (în încastrare).
Tensiunea σ din secţiunea de abscisă x va fi:

N F
σ= = +γ x (3.29)
A A

Din relaţia (3.29) rezultă că şi σ variază liniară pe lungimea barei, cu valorile minime
şi maxime:
F
x = 0, σ min =
A
(3.30)
F
x = l , σ max = + λl
A

Din relaţia (3.30) rezultă că tensiunea maximă se realizează în secţiunea de încastrare,

secţiune care se consideră periculoasă.
Se pune condiţia ca în secţiunea de încastrare să nu se depăşească valoarea rezistenţei
admisibile:
F
σ max = + γl ≤ σ a (3.31)
A

Din relaţia (3.31) se poate obţine aria necesară a barei:

F
A= (3.32)
σ a − γl

Din relaţia (3.32) rezultă că este necesar ca σa > γl, lungimea barei fiind limitată de
această inegalitate.
Alungirea lungimii elementare dx de bară este:

σ 1F 
∆(dx) = εdx = dx =  +γ x (3.33)
E E A 

Alungirea totală a barei se obţine integrând în ambii membri ai relaţiei (3.33), pe

lungimea barei:
l l
1E  l  G 
∆l = ∫ ∆(dx ) = ∫  + γx dx = F + o , (3.34)
0 0
E A  AE  2 

în care Go = γAl este greutatea totală a barei.

Dacă bara se află numai sub greutatea proprie, relaţia (3.29) devine σ = γx, cu valoarea
maximă σmax = γl. Dacă σmax = σr, se poate obţine lungimea barei, la care aceasta se rupe sub
greutatea proprie:
σr
lr = , (3.35)
γ

din care rezultă că lr nu depinde de aria transversală a barei.

66
 Alungirea barei sub acţiunea greutăţii proprii se obţine din (3.34) pentru F = 0:

Go
l
∆l = 2 (3.36)
AE

3.8. Eforturi, tensiuni şi deformaţii în bare de egală rezistenţă solicitate la

întindere sau compresiune

S-a văzut că la bara dispusă vertical, eforturile variază liniar în lungul acesteia şi că
dimensionarea se face astfel încât în secţiunea periculoasă tensiunea să fie egală cu tensiunea
admisibilă. În restul secţiunilor, în care σ < σa, materialul barei este subsolicitat şi deci
lucrează nemecanic.
Se pot concepe bare, cu secţiune variabilă pe lungimea lor, astfel încât tensiunea σ să
fie aceiaşi în toate secţiunile barei.
O astfel de bară este numită bară de egală rezistenţă la solicitarea de întindere sau
compresiune.
Se consideră bara din figura 3.17.a încărcată cu forţa F, la care se urmăreşte
determinarea legii de variaţie a ariei transversale A astfel încât să se realizeze aceiaşi tensiune
σ în toate secţiunile de pe lungimea ei. Bara este executată dintr-un material care are greutatea
specifică γ, are lungimea l şi aria din capăt Ao.

Fig.3.17

Se detaşează din bară o lungime elementară dx având în capete ariile transversale A şi

A + dA. Pentru păstrarea echilibrului elementului de bară separat, în centrele secţiunilor sale
de capăt se introduc eforturile N1 şi N2 care reprezintă efectul părţilor din bară înlăturate
asupra elementului detaşat. Asupra elementului de bară detaşat, în afară de N1 şi N2 mai
acţionează şi greutatea proprie G. Deoarece elementul are o lungime infinit mică greutatea lui
este G = γdv = γAdx.
Mărimea eforturilor N1 şi N2 este:

N1 = σ(A+dA); N2 = σA
67
 Pentru echilibrul elementului de bară, după separare trebuie să fie satisfăcută ecuaţia
de echilibru:
∑ Fx = 0; N1 − N 2 − G = 0
sau
σ ( A + dA) − σA − γAdx = 0 (3.37)

După reduceri se obţine:

σdA = γAdx (3.38)

Relaţia (3.38) reprezintă o ecuaţie diferenţială de gradul întâi, în două variabile A şi x.

Separând variabilele se obţine:
dA γ
= dx (3.39)
A σ

Integrând relaţia (3.39) fără a defini integrala rezultă relaţia

γ
ln A = x+c, (3.40)
σ

în care c reprezintă o constantă de integrare ce se poate determina dintr-o condiţie la limită.

La x = 0 avem A = Ao, rezultând c = lnAo şi respectiv

γ
ln A = x + ln Ao , (3.41)
σ
sau
A γ
ln = x (3.42)
Ao σ

Relaţia (3.42) se poate pune şi sub formă exponenţială:

γ
x
A = Ao e σ
(3.43)

Aria Ao se poate determina din condiţia de rezistenţă, punând condiţia σ = σa,

rezultând Ao = F/σa, cu care (3.43) devine:
γ
F σa
x
A= e (3.44)
σa

Relaţia (3.44) exprimă legea de variaţie a secţiunii barei, pentru ca în orice secţiune
transversală de pe lungimea ei, să se realizeze o tensiune σ = σa.
Alungirea lungimii elementare dx este:

σ
∆(dx ) = εdx = dx ,
E
iar alungirea totală are valoarea:

68
 l
σl
∆l = ∫ ∆ (dx ) = (3.45)
0
E

În calcul s-a considerat o distribuire uniformă a tensiunii σ pe secţiunile transversale

ale barei considerate plane principale, adică s-a considerat că în secţiunea transversală nu
există tensiuni tangenţiale τ, neglijându-se faptul că fibrele longitudinale apasă unele pe
altele. Neglijându-se tensiunile tangenţiale τ din secţiunile transversale se intră în contradicţie
cu legile echilibrului şi cu alte formule din rezistenţa materialelor. Astfel, la bara solicitată
axial pe o secţiune înclinată cu unghiul α faţă de normala la axa barei, a rezultat o tensiune
1
tangenţială τ α = σ a sin 2α (unde α este deci unghiul dintre secţiune înclinată şi planul
2
principal).

Fig.3.18

Conform legii dualităţii, o tensiune egală cu τα şi duală, se va realiza şi pe o secţiune

perpendiculară pe secţiunea înclinată.
Dacă se examinează o secţiune cuprinsă într-un plan normal la suprafaţa exterioară, se
ajunge la concluzia absurdă că pe suprafaţa exterioară există tensiuni tangenţiale τ
(fig.3.18.a). Dacă se consideră o prismă elementară izolată în jurul suprafeţei exterioare
(fig.3.18.c), se constată că echilibrul ei pe verticală implică existenţa lui τyx, care la rândul ei
implică existenţa lui τxy (fig.3.18.d), iar aceasta implică existenţa lui σy (fig.3.18.e).

Fig.3.19

69
 Existenţa lui τyx = τxy în secţiunile transversale ale barei, produce deformarea acesteia
nemaiputându-se aplica legea lui Bernoulle.
Traiectoriile tensiunilor principale conform teoriei rezistenţei materialelor sunt
prezentate în figura 3.19.a, iar cele date de teoria elasticităţii sunt prezentate în figura 3.19.b.

3.9. Bare cu secţiune variabilă

3.9.1. Bară cu secţiunea variind în trepte

Profilul barei de egală rezistenţă la întindere sau compresiune este greu de realizat din
punct de vedere tehnic. Din acest motiv, în unele cazuri acestea se aproximează cu o variaţie
în trepte aşa cum se arată în figura 3.20.

Fig.3.20

Calculul secţiunii fiecărei trepte se face scriind condiţia de echilibru a părţilor obţinute
prin secţionarea barei la nivelul fiecărei trepte.
Se consideră bara din figura 3.20 formată din trei tronsoane cu lungimile l1, l2 şi l3, la
care se vor determina ariile transversale A1, A2, A3 şi alungirile ∆l1, ∆l2, ∆l3 ale tronsoanelor.
Se scriu expresiile eforturilor la nivelul superior al fiecărui tronson obţinându-se:

N1 = F + γA1l1 

N 2 = F + γA1l1 + γA2l2  (3.46)
N 3 = F + γA1l1 + γA2l2 + γA3l3 

Împărţind ambii membri ai relaţiilor (3.46) cu A1, A2 şi respectiv A3 şi impunând ca

Ni
= σ a , se obţin succesiv:
Ai
N1 F F
= σa = + γ l1 ; A1 = (3.47)
A1 A1 σ a − γ l1
N2 F + γA1l1 Fσ a
= σa = + γ l2 ; A2 = (3.48)
A2 A2 (σ a − γ l1 )(σ a − γ l2 )

70
 N3 F + γA1l1 + γA2l2 Fσ a2
= σa = + γ l3 ; A3 = (3.49)
A3 A3 (σ a − γ l1 )(σ a − γ l2 )(σ a − γ l3 )

Pentru o bară cu n tronsoane, aria An se obţine prin recurenţă, şi anume:

Fσ an−1
An = n
(3.50)
∏ (σ
i =1
a − γ li )

Alungirile fiecărui tronson şi alungirea totală a barei sunt:

l1  γA l  
∆l1 = F + 1 1  
A1 E  2  
l  γA l  
∆l 2 = 2  F + γA1l1 + 2 2  
A2 E  2  
l  γA l 
∆l3 = 3  F + γA1l1 + γA2 l 2 + 3 3 
A3 E  2 

.  (3.51)
. 

. 

ln  n −1
γAn l n  
∆l n =  F + γ ∑ Ai li + 
An E  i =1 2  
n

∆l = ∑ ∆li 
i =1


Deoarece secţiunea variază cu salt de la un tronson la următorul tronson, şi tensiunea

σ va avea variaţii cu salt în aceste secţiuni.
În secţiunile 0 ... 3, se realizează tensiunile:

F F + γA1l1 F + γA1l1 F + γA1l1 + γA2l2

σo = ; σ 1i = > σ o ; σ 1s = < σ 1i ; σ 2i = ;
A1 A1 A2 A2
F + γA1l1 + γA2l2 F + γA1l1 + γA2l2 + γA3l3
σ 2s = < σ 2i ; σ 3 = > σ 2s
A3 A3

Diagramele N şi σ sunt prezentate în figura 3.20.a şi b.

3.10. Concentrări de tensiuni. Concentrarea tensiunilor

În funcţie de rolul lor funcţional, piesele, elementele de construcţie şi organele de

maşini, au practicate pe lungimea lor orificii, canale de pană, degajări, creneluri, variaţii în
trepte. Toate acestea poartă denumirea de concentratori de tensiuni, deoarece în secţiunile în
care sunt practicaţi tensiunile cresc substanţial, după alte legi decât cele date de rezistenţa
materialelor.

71
 În figura 3.21 este prezentată o platbandă de lăţime b şi grosime h, solicitată la
întindere, la care pe axa ei, este practicat un orificiu cu raza r, foarte mică în raport cu lăţimea
b a platbandei.

Fig.3.21

Secţiunea transversală neslăbită a platbandei (secţiunea B-B, fig.3.21.b), se numeşte

secţiune brută şi are valoarea Ab = b ⋅ h. Secţiunea C-C (fig.3.21.c) se numeşte secţiune
slăbită sau secţiune netă şi are valoarea An = (b – d)h. Cea mai mică secţiune netă de pe
lungimea unei bare, este secţiunea periculoasă a barei.
În secţiunea B-B, îndepărtată de orificiu, tensiunea are o distribuţie uniformă cu
valoarea:
N N F
σo = = = (3.52)
Ab bh bh

Conform metodei rezistenţei materialelor, în secţiunea netă C-C, tensiunea se consideră de

asemenea uniform distribuită, având valoarea:

N
σn = (3.53)
(b − 2r )h

În teoria elasticităţii se demonstrează că în secţiunea transversală C-C, tensiunea

variază pe lăţimea b, conform relaţiei:

 r2 3r 4 
σ x = σ o 1 + + , (3.54)
 2 y 2 2 y 4 

în care y este ordonata unui punct M de pe secţiunea C-C.

Din relaţia (3.54) rezultă că pentru y = ± r, în punctul 1 se obţine σ1 = σy max = 3σo,
adică o valoare de trei ori mai mare decât în secţiunea brută B-B şi mai mare decât valoarea
dată de relaţia (3.53).
Tot în teoria elasticităţii se arată că în secţiunea longitudinală ce conţine axa x, se
realizează tensiuni σy, definite de relaţia:

72
  r2 3r 4 
σ y = −σ o  − + , (3.55)
 2x
2
2 x 4 

în care x este abscisa unui punct de pe axa platbandei.

Pentru x = ± r, în punctele 2 se obţin σ2 = σx max = -σo, iar într-un punct de abscisă
σo
x = ± r 6 se obţine o valoare de extrem σ x ext = .
24,35
Rezultă că în punctele 1 ale orificiului (concentratorul de tensiuni), mărimea tensiunii
se poate scrie sub forma
σ x max = α kσ n , (3.56)

în care αk > l, se numeşte coeficient de concentrare al tensiunilor.

După înlocuiri, relaţia (3.56) devine

N N
3 = αk , (3.57)
bh (b − d )h
din care se obţine:
 d
α k = 31 −  (3.58)
 b

Din relaţia (3.58) rezultă că, cu cât diametrul orificiului este mai mic, cu atât αk este
mai mare şi, deci, concentrarea tensiunilor în punctele 1 este mai mare.

Fig.3.22

În figura 3.32 este prezentată o platbandă solicitată la întindere, cu lăţimea b şi

grosimea h, în care este practicat un orificiu de forma unei elipse, cu mărimea semiaxelor a şi
c. Ca şi în cazul orificiului circular, în punctele 1 se realizează tensiunea maximă. Într-un
calcul exact, mărimea acestei tensiuni se determină din relaţia:

 a
σ x max = σ 1 = σ o 1 + 2  (3.59)
 c

Din relaţia (3.59) se observă că dacă c = 0, orificiul eliptic se transformă într-o fisură
transversală de lăţime 2a. În această situaţie, în punctele 1 tensiunea ar trebui să devină

73
infinită. Creşterea tensiunii este limitată la valoarea limitei de curgere σc, când în punctele 1 şi
pe lăţimea fisurii apar deformaţii mari şi ca urmare fisura se transformă într-o elipsă, în
punctele 1 tensiunile ajungând la o valoare dată de relaţia (3.60).
În figura 3.23 şi figura 3.24 sunt prezentate alte două tipuri de concentratori,
constituite dintr-o degajare şi respectiv o racordare a unei platbande cu secţiunea variind în
trepte, cu raza r.

Fig.3.23 Fig.3.24

Pentru platbanda din figura 3.23, tensiunea maximă se realizează în punctele 1 şi are
valoarea:
bh
σ 1 = σ x max = α kσ n = α k σo , (3.60)
b − 2r
r
în care: α k = f   .
b
În punctele 1 de racordare ale platbandei din figura 3.24 se realizează tensiunea
maximă:
N
σ x max = α k , (3.61)
bh
r
în care: α k = f   .
b

3.11. Calculul la presiunea de contact

În calculul de rezistenţă trebuie să se acorde o atenţie deosebită şi presiunilor de

contact, prin care se transmite forţa aplicată pe un element de construcţie sau organ de maşină.
Presiunile de contact se pot considera tensiuni normale, ce se dezvoltă pe suprafaţa de contact.
Dacă acestea depăşesc anumite valori, suprafaţa de contact se distruge prin strivire la piesele
aflate în repaus, sau prin gripare şi strivire la piesele aflate în mişcare relativă ale căror
suprafeţe de contact nu sunt lubrifiate.
Dacă forţa se transmite între două piese confecţionate din materiale diferite, atunci în
calcul se consideră presiunea admisibilă a materialului mai slab.
Relaţia de calcul a presiunii de contact depinde de forma suprafeţei de contact, care
poate fi plană, cilindrică, liniară, punctiformă etc.

a) Suprafaţa plană de contact

În acest caz se consideră că presiunea de contact este uniform distribuită, iar condiţia
de rezistenţă la strivire se obţine cu relaţia:

74
 pef =
∑F i
≤ pai = σ ai , (3.62)
Ai

unde pai este presiunea admisibilă a materialului mai slab (egală cu tensiunea admisibilă de
compresiune σai).
În figura 3.25 este prezentat spre exemplu un
stâlp format din trei tronsoane: tronsonul 1 din oţel
cu greutatea GOL = γOLAOL hOL, tronsonul 2 din fontă
cu greutatea GFo = γFoAFo hFo şi tronsonul 3 din beton
având greutatea GB = γBAB hB.
Se cunoaşte că între tensiunile admisibile
(presiunile admisibile) ale materialelor din care sunt
executate cele trei tronsoane există inegalitatea:

σa OL > σa Fo > σa B > σa sol

Relaţiile de dimensionare din condiţia de

rezistenţă la presiunea de contact sunt:

F F + GOL
A1 = ; A2 = ;
σ a Fo − γ OL lOL σ a B − γ Fo l Fo
(3.63)
F + GOL + G Fo
Fig.3.25
A3 =
σ a sol − γ B l B

b) Suprafaţa cilindrică de contact

Calculul se efectuează pentru o distribuţie uniformă şi o distribuţie cosinusoidală a
presiunii pe suprafaţa de contact.

b1) Presiune cu distribuţie uniformă într-un lagăr cilindric de lunecare

În figura 3.26 este prezentat un lagăr cilindric de alunecare, format din fusul 1 şi
semilagărul 2. Fusul este apăsat pe lagăr cu forţa F. Sub acţiunea forţei F, pe suprafaţa de
contact dintre fus şi lagăr se realizează presiunea de contact p, care se consideră uniform
distribuită.
Pe o suprafaţă elementară de contact dA = rldα se realizează o reacţiune elementară
dN = pdA = prldα. Reacţiunea rezultantă are valoarea

π /2
N = F = ∫ p cos αdA < a = 2 ∫ prl cos αdα = 2 prl = pld , (3.64)
A 0

din care se obţine valoarea presiunii şi condiţia de rezistenţă la presiunea de contact:

F
p= ≤ σ a( 2 ) = pa( 2 ) , (3.65)
ld
în care: σ a( 2 ) este rezistenţa admisibilă la presiunea de contact a lagărului care este
confecţionat dintr-un material mai slab; l – lungimea lagărului; d, r – diametrul şi raza fusului;
α - unghiul de poziţionare al arcului elementar ds = rdα.

75
 Fig.3.26

b2) Presiune cu distribuţie cosinusoidală într-un lagăr cilindric de alunecare

În figura 3.27 este prezentată o distribuţie cosinusoidală a presiunii pe lagărul cilindric
şi anume p = pmax cos α .

Fig.3.27

Reacţiunea semilagărului asupra fusului este:

π /2 π /2
π
N =F =2 ∫ dN ⋅ cosα = 2 ∫ rl ⋅ p
0 0
max cos 2 αdα =
4
ldp max (3.66)

Din relaţia (3.66) se obţine valoarea maximă a presiunii de contact şi condiţia de

rezistenţă:
4 F
pmax = ≤ pa
π ld

76
 Dacă fusul se află în repaus faţă de semilagăr, în calcul se consideră pa( 2 ) ≅ 1,5σ a( 2 ) , iar
dacă fusul se află în mişcare faţă de semilagăr atunci s consideră pa( 2) < σ a( 2 ) .

c) Suprafeţe mici de contact

Aceste suprafeţe se realizează în cazul
rezemărilor pe bile sau role, în cazul folosirii
rulmenţilor ca lagăre (lagăre de rostogolire). În
aceste cazuri rezemările se fac pe suprafeţe mici,
fapt ce conduce la presiuni de contact foarte mari.
Formulele de calcul ale presiunii de
contact dintre două sfere, care se realizează pe o
suprafaţă circulară cu diametrul 2a << d1
(fig.3.28), au fost stabilite de Hertz.
Se poate demonstra că legea de variaţie a
presiunii de contact p, pe suprafaţa de contact A =
πa2, este de formă eliptică, cu valoarea maximă în
centrul suprafeţei şi anume:

3F F
pmax = = 1,5 2 (3.67)
2 A πa
Fig.3.28 unde:
E1 + E2 d1d 2
a = 0,7 ⋅ 3 ⋅ F (3.68)
E1 E2 d1 + d 2

În relaţiile (3.67) şi (3.68) s-a notat: a – raza suprafeţei de contact; d1, d2 – diametrele
celor două sfere în contact; E1, E2 – modulele de elasticitate ale materialelor din care sunt
confecţionate cele două sfere; F – forţa ce se exercită între sfere.
Dacă cele două sfere sunt din acelaşi material E1 = E2 = E, relaţia (3.68) devine:

2 d1 d 2
a = 0,7 ⋅ 3 ⋅ F (3.69)
E d1 + d 2

Cu (3.68) din (3.69) se obţine valoarea maximă a presiunii de contact:

2
 dd 
pmax = 0,62 ⋅ E ⋅  1 2  ⋅ F
3
2
(3.70)
 d1 + d 2 

Dacă bila 1 apasă pe o suprafaţă plană (d2 = ∞), din relaţia (3.69) rezultă

2d1
a = 0,7 3 F, (3.71)
E

pentru care valoarea maximă a presiunii de contact este:

77
 E2
pmax = 0,62 3 ⋅F (3.72)
d12

Dacă bila 1 apasă pe o suprafaţă concavă (d2 = -d2), din (3.69) se obţine

2 d1 d 2
a = 0,7 ⋅ 3 ⋅ F, (3.73)
E d1 − d 2

iar presiunea maximă va avea valoarea:

2
 d − d1 
pmax = 0,62 ⋅ 3 E ⋅  2
2
 ⋅ F (3.74)
d d
 1 2 

În cazul general al unor corpuri solide, care au o formă geometrică simplă, suprafaţa
de contact dintre cele două corpuri are forma unei elipse, iar presiunea maximă se calculează
cu relaţia:

pmax = α 3 A12 E 2 F (3.75)

Coeficienţii A1 şi B1 ai eclipsei de contact, dau mărimea factorului α, ale cărui valori

sunt prezentate în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1.
A1
1 0,8 0,6 0,4 0,3 0,2 0,15 0,1 0,05 0,02 0,01 0,007
B1
α 0,62 0,666 0,724 0,85 0,95 1,14 1,27 1,54 2,03 2,85 3,6 5,1

3.12. Teoreme şi metode energetice

Pentru calculul deplasărilor în bare şi sisteme de bare solicitate axial, dar şi pentru
rezolvarea sistemelor static nedeterminate, se folosesc o serie de teoreme şi metode
energetice.

3.12.1. Energia potenţială de deformaţie (lucrul mecanic al forţelor externe)

Se consideră bara BC, de lungime l, arie A (constantă pe lungime), solicitată axial cu

forţa F (fig.3.28.a). Efortul axial în secţiunea curentă de abscisă x (fig.3.28.b) este N = F.
Dacă forţa se aplică cu intensitatea sa crescândă progresiv şi lent în intervalul 0 ... F.
Nl
Pentru o valoare intermediară F1 = N1, în bară se realizează alungirea ∆l1 = 1 .
AE
La o creştere elementară a forţei F1 = N1 (fig.3.28.c), alungirea are creşterea
l
elementară d (∆l1 ) = dN1 .
AE
Lucrul mecanic exterior elementar dLe (egal cu energia potenţială elementară de
deformaţie dW), produs de efortul N1 cu deplasarea d(∆l1) va fi:

78
 l
dLe = dW = N1d (∆l1 ) = N1dN1 (3.76)
AE

Fig.3.28

Lucrul mecanic exterior total (energia potenţială de deformaţie totală), la sfârşitul

procesului de deformaţie, când F1 atinge valoarea F = N, este:

N
l N 2l
Le = W = ∫
0
AE
N1dN1 =
2 AE
(3.77)

Lucrul mecanic elementar, corespunzător unei lungimi elementare de bară se poate

scrie prin analogie:
N2
dLe = dW = dx (3.78)
2 AE

Se defineşte ca energie potenţială specifică de deformaţie; raportul dintre lucrul

mecanic elementar şi un volum elementar de bară:

N2
dx 2
dW 2 AE N 1 σ 2 σε
W1 = = =  ⋅ = = (3.79)
dV Adx  A  2E 2E 2

σ2
Din relaţia (3.79) se obţine dW = dV , sau:
2E

σ2 l
N2
W =∫ dV = ∫ dx (3.80)
V
2E 0
2 AE

Din relaţia (3.80) se observă că întotdeauna W > 0.

79
 Pentru o bară sau un sistem de bare, la care pe intervalele distincte, respectiv pe barele
sistemului N şi AE sunt constante, integrala din relaţia (3.80) se transformă într-o sumă
discretă rezultând
N p2−q ⋅ l p −q
W =∑ , (3.81)
2( AE ) p −q

în care p şi q sunt punctele ce delimitează intervalele barei, respectiv capetele barelor

sistemului.
Din curba caracteristică a materialului se observă că energia potenţială specifică de
deformaţie este egală cu suprafaţa SOAC, iar energia potenţială specifică de rupere este egală
cu suprafaţa de sub curba caracteristică SOABD.

3.12.2. Lucrul mecanic al forţelor interne

Se consideră bara din figura 3.29, solicitată axial cu forţa F. În urma solicitării, corpul
se deformează trecând din poziţia 1 în poziţia 2.

Fig.3.29

Corpul solicitat se opune deformării sale, deci modificării distanţei dintre particulele
care îl formează, spre exemplu dintre particula A considerată în încastrare şi B, prin forţele
interioare Fi. Deoarece deformarea corpului se realizează, distanţa dintre cele două particole
se modifică cu distanţa s. Deoarece forţa Fi de pe particula B (care se deplasează), parcurge
distanţa s în sens invers sensului ei, va produce un lucru mecanic negativ – numit lucru
mecanic al forţelor interne Li < 0.

3.12.3. Teorema Clapeyron

Pentru un corp solicitat de un sistem de forţe externe aflat în timpul procesului de

deformaţie, se aplică teorema energiei cinetice sub formă integrală

L1, 2 = E2 − E1 , (3.82)

în care E1 este energia cinetică a particulelor corpului în starea iniţială, E2 – energia

particulelor corpului în starea finală şi L1,2 – lucrul mecanic efectuat între cele două stări.
Alegând ca stare iniţială, starea dinaintea începerii procesului de deformaţie şi stare
finală, starea după sfârşitul procesului de deformaţie, rezultă E1 = E2 = 0 şi L1,2 = 0.
Dar cum lucrul mecanic L1,2 are două componente şi anume lucrul mecanic exterior şi
lucrul mecanic interior, se poate scrie:
80
 L1,2 = Le + Li = 0
Cum Li < 0, rezultă:
Le = Li = W (3.83)

3.12.4. Teorema reciprocităţii lucrului mecanic (Teorema Betti)

Fig.3.29

Se consideră forţele Fi şi Fj şi două puncte i şi j pe axa barei (fig.3.29.a). Se consideră

că mai întâi se aplică pe bară forţa Fi în punctul i, a cărei intensitate creşte progresiv şi lent de
la valoarea zero la valoarea finală. Sub acţiunea acesteia, intervalul Oi se lungeşte, punctul i
având deplasarea δii (toate punctele aparţinând intervalului i-k nesolicitat, translează liber,
având aceleaşi deplasări ca şi punctul i). Forţa Fi cu deplasarea punctului ei de aplicaţie i,
produce un lucru mecanic:

1
Lii = Wii = Fiδ ii
2

În poziţia deformată a barei (fig.3.29.b), în punctul j se aplică forţa Fj cu valoarea

crescând progresiv şi lent. Sub acţiunea acesteia, intervalul Oj1 se lungeşte, punctul j1 având
deplasarea δjj (celelalte puncte de pe intervalul j1-k1 deplasându-se liber cu aceiaşi valoare).
Forţa Fj cu deplasarea punctului ei de aplicaţie j, produce un lucru mecanic:

1
L jj = W jj = F jδ jj
2

Forţa Fi aflându-se pe bară va parcurge cu întreaga ei intensitate deplasarea δij a

punctului i produsă de Fj, va realiza lucrul mecanic:

Lij = Wij = Fiδij

La sfârşitul procesului de deformaţie se va realiza un lucru mecanic total şi anume:

1 1
W ' = Wii + Wij + W ji = Fiδ ii + Fiδ ij + F jδ jj (3.84)
2 2

81
 Dacă se inversează ordinea de aplicare a celor două forţe pe bară (adică dacă se aplică
mai întâi Fj şi apoi Fi), printr-un raţionament asemănător, la sfârşitul procesului de deformaţie
se obţine lucrul mecanic total:

1 1
W ' ' = W jj + W ji + Wii = F jδ jj + F jδ ji + Fiδ ii (3.85)
2 2

Deoarece lucrul mecanic total nu depinde de ordinea de aplicare a celor două forţe pe
bare rezultă W’ = W’’, astfel încât din (3.84) şi (3.85) se obţine teorema reciprocităţii lucrului
mecanic (teorema Betti)

W12 = W21 , (3.86)

sau
Fiδ ij = F j δ ji (3.87)

Conform acestei teoreme, lucrul mecanic produs de o forţă Fi cu deplasarea punctului

ei de aplicaţie δij produsă de o forţă Fj aplicată într-un punct j, este egal cu lucrul mecanic
produs de forţa Fj cu deplasarea δji a punctului ei de aplicaţie produsă de forţa Fi aplicată în
punctul i.
Dacă în relaţia (3.87) se consideră că Fi = Fj = 1, se obţine teorema reciprocităţii
deplasărilor
δij = δji, (3.88)

care arată că deplasarea punctului i de aplicaţie al forţei Fi produsă de forţa Fj, este egală cu
deplasarea punctului j de aplicaţie al forţei Fj produsă de Fi.

3.12.5. Teorema lucrului mecanic virtual pentru corpuri elastice

Deplasarea virtuală este o deplasare ce nu depinde de timp, este infinit mică şi este
compatibilă cu legăturile.
Se consideră bara din figura 3.30.a căreia i se dă o deplasare virtuală ∆ i , astfel că
aceasta ajunge din poziţia 1 în poziţia 1’.
Se notează cu ∆(dx) = ε x,i dx deplasarea axială elementară produsă pe elementul de
volum dV, rezultată în urma deplasării ∆i. Se mai notează cu σxdA forţa elementară produsă
pe elementul de volum dV de forţa exterioară Fj. Forţa elementară σxdA, cu deplasarea ∆h,i,
produce un lucru mecanic elementar virtual al eforturilor

dL ef = σ x dA ⋅ ∆(dx ) = σ xε x ,i dAdx = σ xε x ,i dV (3.89)

Este evident că dacă bara este acţionată de o forţă virtuală F i şi i se dă deplasarea ∆h,j,
produsă de forţa reală Fj, atunci (3.89) ia forma

dL ef = σ x dA ⋅ ∆ h , j = σ xε x dAdx = σ xσ x dV , (3.90)

în care σ x dA este forţa elementară de pe elementul de volum dV produsă de F i , iar ∆h,j este
deplasarea elementară de volum dV produsă de Fj.

82
 Fig.3.30

Integrând relaţiile (3.89) şi (3.90) pe întregul volum al barei se obţine lucrul mecanic
total al eforturilor:

L ef = ∫ σ x ε x dV (3.91)
V

L ef = ∫ σ xε x dV (3.92)
V

Relaţiile (3.91) şi (3.92) se pot scrie sub forma:

∑Fj
j ⋅ ∆ j ,i = ∫ σ x , j ε x ,i dV , (3.93)
V

∑F ⋅∆
i
i i, j = ∫ σ x ,i ε x , j dV , (3.94)
V

în care ∆ j ,i este deplasarea din punctul j, pe direcţia forţei Fj, produsă de sistemul de forţe
virtuale Fi , iar ∆ i , j este deplasarea din punctul i, pe direcţia forţei F i , produsă de sistemul de
forţe Fj.

83
 3.12.6. Metoda Mohr-Mexwell pentru calculul deplasărilor în bare sau sisteme de
bare solicitate la întindere-compresiune

În figura 3.31.a este prezentată o bară solicitată axial de sistemul de forţe F1 ,..., Fn.
S-a văzut că lucrul mecanic virtual se poate obţine din produsul unor sarcini virtuale
cu deplasările produse în sistem de sarcinile reale.

Fig.3.31
Dacă în relaţia (3.94), în locul sistemelor de forţe virtual Fi se consideră o singură
forţă virtuală egală F = Fk , aplicată într-un punct k al barei pe direcţia deplasării căutate (pe
direcţia axei barei), deplasarea ∆i,j se poate înlocui cu δk şi relaţia capătă forma:

F ⋅ δ k = ∫ σ ε x dV , (3.95)
V

în care σ x este tensiunea dintr-o secţiune de abscisă x a barei rezultantă din încărcarea
acesteia cu forţa F , iar εx este deformaţia specifică din aceiaşi secţiune produsă de sistemul
de forţe externe.
Se notează cu N efortul normal din secţiunea curentă rezultat din încărcarea barei cu
forţele externe şi cu n efortul normal din aceiaşi secţiune produs de forţa virtuală F . În figura
3.31.b şi d, sunt reprezentate diagramele N şi n.
Din relaţia (3.95) se observă că pentru F = 1 , aceasta permite determinarea
deplasărilor punctului de aplicaţie al forţei F = 1 pe direcţia acesteia:

δ k = ∫ σ xε x dV (3.96)
V

84
 n σ N
Dacă în (3.96) se fac înlocuirile σ x =
, εx = x = şi dV = Adx , se obţine relaţia
A E AE
de calcul a deplasării prin metoda Mohr-Mexwell:

N ⋅n
δk = ∫ dx (3.97)
l
AE

Conform acestei relaţii deplasarea punctului k de aplicaţie al forţei F , se obţine

integrând pe intervalele distincte ale barei şi sumând rezultatele pentru întreaga bară.
Dacă pe diferitele intervale ce formează bara, mărimile N, n, A şi E sunt constante, dar
diferite de la interval la interval, relaţia (3.97) capătă forma:

N p −q ⋅ n p −q
δk = ∑ (3.98)
( AE ) p −q

în care p şi q sunt punctele ce delimitează un interval.

Pentru bara din figura 3.31 avem A01 = A12 = A2k = Akn = A şi:

N 01 = Fn + Fk − F2 + F1 ; n01 = 1; l01 = a1 
N12 = Fn + Fk − F2 ; n12 = 1; l12 = a2 
 (3.99)
N 2 k = Fn + Fk ; n2 k = 1; l2 k = a3 
N kn = Fn ; nkn = 0; lkn = a4 

Cu aceste valori se obţine:

δk =
(N 01a1 )η1 + (N12 a2 )η 2 + (N 2 k ak )η3 + (N nk an )η 4 (3.100)
AE

Dacă din calcul rezultă δ k > 0 , deplasarea punctului k se produce în sensul forţei F ,
iar dacă δ k < 0 , deplasarea se produce în sens invers sensului forţei F .
Relaţia (3.97) şi (3.98) se pot aplica şi pentru o structură de rezistenţă formată din bare
solicitate la întindere sau compresiune. În acest caz se integrează conform relaţiei (3.97) pe
fiecare bară a sistemului şi rezultatul se sumează pe toate barele sistemului.

3.12.7. Metoda Castigliano pentru calculul deplasărilor în bare sau sisteme de

bare solicitate axial

În secţiunea de abscisă x a barei din figura 3.31.a efortul N are valoarea:

N01 = F1 – F2 + Fk + Fn (3.101)

Dacă F1, F2 şi Fn sunt constante, iar Fk este variabilă, derivata parţială a efortului N01
în raport cu Fx este:
∂N 01
=1
∂Fk

85
 Din expresiile (3.99) se observă că n01 = 1, adică:

∂N 01
= n01 = 1 (3.102)
∂Fk

Ţinând seama de (3.102), relaţia (3.97) capătă forma:

∂N N
δk = ∫ ⋅ dx , (3.103)
l
∂Fk AE

întâlnită sub denumirea de formula lui Castigliano pentru calculul deplasărilor.

Conform acestei relaţii, pentru obţinerea deplasării unui punct k al barei, se parcurg
următoarele etape: se scriu expresiile efortului N pe intervalele distincte ale barei; se
derivează acestea în raport cu forţa Fk ce acţionează în punctul şi pe direcţia deplasării
căutate; se integrează pe fiecare interval conform relaţiei (3.103), după care rezultatele
obţinute se sumează pe întreaga bară.
Dacă în punctul k nu acţionează o forţă pe direcţia deplasării căutate, atunci în mod
fictiv se introduce în acest punct o forţă Fk = 0, se scriu expresiile efortului N pe intervalele
distincte ale barei şi se efectuează derivatele parţiale ale acestora în raport cu Fk după care se
anulează Fk în expresiile efortului N. După aceasta se integrează pe intervale şi se sumează pe
întreaga bară.
În cazul unei structuri de rezistenţă formată din bare solicitate axial, se integrează
conform relaţiei (3.103) pe fiecare bară, după care rezultatele obţinute se sumează pentru
întregul sistem de bare.

3.12.8. Regula lui Veresciaghin pentru calculul deplasărilor la bare sau sisteme
de bare solicitate axial

Regula lui Veresciaghin este o interpretare grafoanalitică a metodei Mohr-Maxwell.

Analizând relaţia (3.100) şi diagrama N din figura 3.31 se constată că: N01a1 = Ω1,
N12a2 = Ω2, N2kak = Ω3 şi Nknan = Ω4 în care Ω1, Ω2, Ω3 şi Ω4 sunt ariile diagramelor efortului
N, pe intervalele 0-1, 1-2, 2-k şi k-n. De asemenea mărimile η1, η2, η3 şi η4 = 0 sunt mărimile
efortului din diagrama n, măsurate în dreptul centrelor geometrice ale ariilor Ω1, Ω2, Ω3 şi
respectiv Ω4.
Conform specificaţiilor de mai sus, relaţia (3.98) capătă forma

Ω p −q ⋅η p −q
δk = ∑ , (3.104)
( EI ) p −q

în care p şi q reprezintă punctele ce delimitează un interval în cazul unei bare, sau capetele
barelor în cazul unui sistem de bare.
La grinzile cu zăbrele (fig.3.32), sarcinile aplicându-se numai în noduri, eforturile N
sunt constante pe lungimea fiecăreia dintre bare, astfel că deplasarea unui nod se poate
determina cu relaţia (3.98):
N ⋅ n ⋅l
δ k = ∑ p −q p − q p − q , (3.105)
( AE ) p−q

86
în care: p-q reprezintă o bară a grinzii cu zăbrele; Np-q – efortul axial din bara p-q produs de
sarcinile externe; np-q – efortul axial din bara p-q produs de sarcina virtuală unitară aplicată în
nodul k pe direcţia deplasării căutate δk.

Fig.3.32

De exemplu, pentru grinda cu zăbrele din figura 3.32.a, determinarea deplasării

punctului 4, după direcţia D comportă următoarele etape: se calculează reacţiunile H1, V1 şi
V5 din reazeme din încărcarea grinzii cu forţele externe F1 şi F2 (fig.3.32.a), se determină
eforturile Np-q din barele grinzii; se încarcă grinda în punctul 4 forţa F = 1 pe direcţia dreptei
D (fig.3.32.b) şi se determină reacţiunile h1, v1 şi v5 şi eforturile np-q din această încărcare; se
determină deplasarea δ4 a punctului 4 pe direcţia dreptei D cu relaţia (3.105). Dacă δ4 > 0
înseamnă că deplasarea se produce în sensul forţei F = 1 , iar dacă δ4 < 1 deplasarea se
produce în sens invers.
Pentru a calcula unghiul de rotire al unei bare p-q (de exemplu bara 2-3), rotirea
acesteia (fig.3.32.c), se exprimă prin relaţia

N p −q ⋅ n' p −q ⋅l p −q
tg ϕ 23 ≅ ϕ 23 = ∑ , (3.106)
( AE ) p −q

în care n’p-q este efortul axial din bara p-q, rezultat din încărcarea virtuală a capetelor p şi q ale
barei cu un sistem de forţe normale pe acesta, al căror cuplu să fie unitar (forţe ce se obţin
raportând unitatea la lungimea barei p-q).
Dacă ϕ23 > 0, rotirea barei 2-3 se produce în sensul cuplului unitar, iar dacă ϕ23 < 0
rotirea se produce în sens invers.

87
 Exemple de calcul

1. Pentru sistemul de bare din figura a, încărcat în punctul B cu forţa F se cer: a)

eforturile din bare; b) verificarea barelor la această solicitare; c) energia potenţială
de deformaţie; d) deplasările pe verticală şi pe direcţia dreptei ∆ ale punctului B.
Se cunosc: F = 8 kN; l = 1 m; σa = 120 N/mm2; E = 21⋅104 N/mm2; A = 100 mm2.

Rezolvare
a) Din ecuaţiile de echilibru ale nodului B se obţin eforturile din cele două bare:

4 5
N1 = F, N2 = − F .
3 3

b) Tensiunile normale din cele două bare au valorile:

N1 4 F N2 5F
σ1 = = = 106,60 N/mm 2 ; σ2 = = = 111,11 N/mm 2 < σ a
A1 3 A A2 3 ⋅1,2 A

2 2
N12 l1 N 22 l 2  4 F  4l  5  5l
c) W = + =  ⋅ + − F  ⋅ = 28,46 ⋅10 3 N ⋅ mm
2 A1 E 2 A2 E  3  AE  3  1,2 AE

d) Deplasarea pe verticală a punctului B

- Metoda Mohr Maxwell
Din încărcarea sistemului de bare în punctul B cu o forţă unitară pe direcţia deplasării
4 5
căutate (fig.c), se obţin eforturile din cele două bare: n1 = , n2 = − .
3 3
88
 Conform formulei (3.98) se obţine deplasarea pe verticală a punctului B.

N1n1 N n 4 F 4 4l  5 F  5  5l 189 Fl
vB = l1 + 2 2 l 2 = ⋅ ⋅ + −  −  = = 8 mm
A1 E A2 E 3 3 AE  3  3  1,2 AE 9 AE

- Metoda Castigliano
Se determină derivatele parţiale ale eforturilor din bare în raport cu forţa F, ce
acţionează în punctul B, pe direcţia deplasării căutate (pe verticală)

∂N1 4 ∂N 2 5
= = n1 ; = − = n2 ;
∂F 3 ∂F 3

Conform relaţiei (3.103) se obţine vB:

l1 l
N1 ∂N1 2
N ∂N 2 4F 4  5F   5 
vB = ∫ dx + ∫ 2 dx = ⋅ ⋅ 4l +  −  ⋅  −  ⋅ 5l =
0
A1 E ∂F 0
A2 E ∂F 3 AE 3  3 ⋅ 1, 2 AE   3
189 Fl
= ⋅ = 8 mm
9 AE

- Regula lui Veresciaghin

Ariile diagramelor eforturilor N1 şi N2 de pe barele 1 şi 2 sunt:

4F  5F 
Ω1 = ⋅ 4l ; Ω 2 =  −  ⋅ 5l
3  3 

Ordonatele η1 şi η2 din diagramele n1 şi n2 de pe barele 1 şi 2, măsurate în dreptul

4 5
centrelor geometrice c1 şi c2 ale ariilor Ω1 şi Ω2 sunt: η1 = ; η 2 = − .
3 3
Conform relaţiei (3.104) se obţine deplasarea vB:

Ω1η1 Ωη  4F  4  1  5 F  5  1 189 Fl
vB = l1 + 2 2 l 2 =  ⋅ 4l   ⋅ + − ⋅ 5l  −  = = 8 mm
A1 E A2 E  3  3  AE  3  3  1,2 AE 9 AE

Deplasarea punctului B pe direcţia dreptei ∆:

- Metoda Mohr-Maxwell
Din încărcarea sistemului de bare cu o forţă unitară Fk = 1 , aplicată pe direcţia dreptei
∆ (fig.d), se obţin eforturile din barele 1 şi 2: n’1 = 1,654; n’2 = -1,443.
Deplasarea căutată va fi:

N1n'1 l1 N 2 n' 2 l 2 4 F 1,654 ⋅ 4l  5 F  5l

δ B(∆ ) = + = ⋅ + − (− 1,443) ⋅ = 7,94 mm
A1 E A2 E 3 AE  3  AE

În figura c sunt reprezentate şi diagramele eforturilor n’1 şi n’2.

89
 - Metoda Castigliano
Din încărcarea sistemului de bare cu forţa exterioară şi o forţă Fk = 0, aplicată în
punctul B, pe direcţia deplasării căutate ∆ se obţin eforturile:

4 5
N '1 = + 1,654 Fk ; N '2 = − F − 1,443 Fk
3 3

Se efectuează derivatele parţiale ale eforturilor N’1 şi N’2 în raport cu Fk şi se constată

că aceste derivate sunt tocmai eforturile n’1 şi respectiv n’2 rezultate din încărcarea sistemului
de bare cu Fk = 1 :
∂N '1 ∂N '2
= 1,654 = n'1 ; = −1,443 = n'2
∂Fk ∂Fk

Se face F0 = 0 în expresiile eforturilor N’1 respectiv N’2 se obţine N’1 = N1 respectiv

N’2 = N2 şi aplicând relaţia (3.103) rezultă:

N '1 ∂N '1 N ' ∂N '2 N ⋅ n ' l N ⋅ n' l

δ k( A ) = l1 + 2 l 2 = 1 1 1 + 2 2 2 = 7,94 mm
A1 E ∂Fk A2 E ∂Fk A1 E A2 E

- Regula lui Veresciaghin

În relaţia (3.104) se introduc ariile Ω1 şi Ω2 (fig.b) şi ordonatele η’1 respectiv η’2
(fig.d) măsurate în dreptul centrelor geometrice ale ariilor Ω1 respectiv Ω2; obţinându-se :

δ B( ∆ ) =
(N1l1 ) ⋅1,654 + (N 2l2 ) ⋅ (− 1,443) = 7,94 mm
A1 E A2 E

2. Pentru grinda cu zăbrele din figura a se cer: a) verificarea la rezistenţă a barelor

cunoscând că toate au aceiaşi arie A; b) deplasarea vD a nodului D pe verticală; c)
rotirea φCD a barei CD. Se cunosc: F = 40 kN; a = 2 m; A = 1600 mm2; E = 21·104
N/mm2; σa = 120 N/mm2.

90
 Rezolvare
a) Din ecuaţiile de echilibru ale întregului sistem şi ale fiecărui nod se obţin: HA = 2F;
VA = 2F; HB = 2F; N1 = 2 2 F ; N2 = -2F; N3 = 0; N4 = -2F; N5 = 0; N 6 = 2 2 F ; N7 = 0.
Deoarece efortul maxim este N max = 2 2 F , se obţine în secţiunile transversale ale
barelor tensiunea maximă:
N 2 2F
σ max = max = = 70,71 N/mm 2 < σ a
A A

b) Din încărcarea grinzii cu zăbrele cu o forţă unitară F = 1 în punctul şi pe direcţia

deplasării căutate (în punctul D, pe verticală), în barele grinzii rezultă eforturile: n1 = 2 ;
n2 = −1 ; n3 = 0 ; n4 = −1 ; n5 = 0 ; n6 = 2 ; n7 = 0 (obţinute direct din expresiile eforturilor
N1 ... N6, făcând 2F = 1).
Aplicând formula (3.123) se obţine deplasarea pe verticală a punctului D.

N p −q n p −q l p −q 2 2 F ⋅ 2 ⋅ a 2 + (− 2 F )(− 1)a + (− 2 F )(− 1)a 2 2 F ⋅ 2a 2

vD = ∑ = =
( AE ) p−q AE

=
Fa
AE
( )
8 2 + 4 = 1,823 mm

Deoarece vD > 0, rezultă că punctul D de deplasează în sensul forţei F = 1 .

c) Pentru determinarea rotirii barei CD(ϕCD), se încarcă capetele C şi D ale barei

1
(fig.b) cu raportul (unde a este lungimea barei CD), astfel încât pe bara CD se realizează
a
1
un cuplu unitar M = ⋅ a = 1 .
a
Din această încărcare se obţin reacţiunile din reazeme şi eforturile din bare:

1 2 1 1
h' A = h' B = ; v' A = 0; n'1 = ; n ' 2 = − ; n '3 = − ;
2a a a a
1 2 2 1
n ' 4 = − ; n '5 = ; n'6 = ; n'7 = −
a 2a 2a 2a

Folosind relaţiei (3.106) din metoda Mohr-Maxwell se obţine rotirea barei C-D.

N p − q n' p −q ⋅l p −q
ϕ CD = ∑ =
( AE ) p−q
1  2  1  1 2 
= 2 2 F a 2 + (− 2 F ) − a + (− 2 F ) − a + 2 2 F a 2 =
AE  a  a  a 2a 
=
2F
AE
( )
3 2 + 2 = 0,001486 rad = 0,08516 o

91
 Verificarea corectitudinii rotirii ϕCD
Se determină deplasarea pe verticală a articulaţiei c, încărcând grinda cu zăbrele în
nodul C cu forţa F = 1 (fig.c). Din această încărcare rezultă reacţiunile din reazeme şi
eforturile din bare:

1
h' ' A = h' ' B = ; n' '1 = n' '2 = n' '4 = 0; n'3 = 1;
a
2 2 1
n ' '5 = − ; n' '6 = ; n7 =
2 2 2

Deplasarea punctului C va fi:

N p − q n' ' p − q l p − q N 6 ⋅ n' '6 l6 2 2 ⋅ Fa

vc = ∑ = = = 0,673 mm
( AE ) p−q AE AE

Rezultă că deplasarea articulaţiei C se realizează în sensul forţei unitare. În figura d

este reprezentată bara C-D, înainte şi după deformarea grinzii cu zăbrele. Conform figurii se
obţine:

92
 tg ϕ CD ≅ ϕ CD = = 
( )
v D − vC 1  4 Fa 1 + 2 2 2 2 Fa 
− =
a a AE AE 

=
(
2F 2 + 3 2 )
= 0,001486 rad = 0,08516 o
AE

3.13. Sisteme static nedeterminate

O bară sau un sistem de bare formează o structură de rezistenţă static nedeterminată la

solicitarea axială, atunci când numărul necunoscutelor (eforturi, reacţiuni sau eforturi plus
reacţiuni) este mai mare decât numărul ecuaţiilor de echilibru static.
Gradul de nedeterminare al unui sistem poate fi determinat cu relaţia

N = n – e, (3.107)

în care N este gradul de nedeterminare, n – numărul necunoscutelor, e – numărul ecuaţiilor de

echilibru.
Pentru ridicarea nedeterminării (determinarea necunoscutelor), la ecuaţiile de echilibru
static trebuie să se adauge un număr de ecuaţii suplimentare (numite ecuaţii de deformaţii),
egal cu gradul de nedeterminare.

a) Sisteme static nedeterminare rezolvate prin metode energetice

Pentru sistemele de bare la care gradul de nedeterminare este mic, având n = 1 ... 3
(simplu, dublu sau triplu static nedeterminate), ridicarea nedeterminării se poate efectua cu
una din metodele energetice de calcul a deplasărilor (metoda Mohr-Maxwell, metoda
Castigliano, regula lui Veresciaghin). Pentru aceasta se anulează legăturile suplimentare, în
locul lor introducându-se forţele de legătură corespunzătoare (considerate în această primă
fază necunoscutele problemei notate cu X1, X2, ...), obţinând astfel un sistem de bare static
determinat. Se determină eforturile (N1, N2, ...) din barele sistemului astfel obţinut, în funcţie
de necunoscutele problemei (X1, X2, ...).
Se scriu deplasările punctelor de aplicaţie ale necunoscutelor Xi pe direcţia acestora şi
se pune condiţia că aceste deplasări sunt nule. Se obţin astfel un număr de ecuaţii de
deformaţii, care împreună cu ecuaţiile de echilibru formează un număr de ecuaţii egal cu
numărul necunoscutelor.
b) Metoda eforturilor (metoda forţelor)
Se consideră sistemul de bare din figura 3.33.a, care constituie un sistem dublu static
nedeterminat. Etapele de calcul ale metodei eforturilor sunt următoarele:
- se consideră ca necunoscutele suplimentare reacţiunile din reazemele RC şi RD din
reazemele C şi D, egale cu eforturile N1 şi N2 din barele 1 şi 2;
- se pune condiţia că deplasările punctelor de aplicaţie ale reacţiunilor C şi D ale
reacţiunilor RC = X1 şi RD = 1 sunt nule:

∆1 = 0 
 (3.108)
∆ 2 = 0

Aceste deplasări mai pot scrise sub forma:

93
 ∆1 = ∆11 + ∆12 + ∆10 = 0 
, (3.109)
∆ 2 = ∆ 21 + ∆ 22 + ∆ 20 = 0

în care: ∆11 este deplasarea punctului C pe direcţia necunoscută X1 produsă de X1 pe sistemul

de bază; ∆12 = ∆21 – deplasarea punctului C pe direcţia necunoscutei X1, produsă de X2 = 1 pe
sistemul de bază; ∆21 – deplasarea punctului D pe direcţia necunoscutei X2 produsă de X1 pe
sistemul de bază; ∆22 – deplasarea punctului D pe direcţia necunoscutei X2 de necunoscuta
X2; ∆10 – deplasarea punctului C pe direcţia necunoscutei X1 de sarcina externă F; ∆20 –
deplasarea punctului D pe direcţia necunoscutei X2 produsă de sarcina externă F.
Sistemul (3.134) se mai poate scrie şi în funcţie de deplasările punctelor C şi D pe
direcţia necunoscutelor X1 şi X2, de forţele unitare X 1 = 1, respectiv X 2 = 1 .

∆1 = δ11X1 + δ12 X 2 + ∆10 = 0 

, (3.110)
∆ 2 = δ 21X1 + δ 22 X 2 + ∆ 20 = 0

în care δii sunt deplasările produse de X i = 1 (i = 1,2) ale punctelor C şi D de aplicaţie a

necunoscutelor Xi (i = 1,2); δij – deplasarea punctului de aplicaţie C al necunoscutei Xi,
produsă de X j = 1 ; δji – deplasarea punctului de aplicaţie D al necunoscutei Xj, produsă de
X i = 1 (δij = δji conform teoremei deplasărilor).
Ecuaţiile din sistemele (3.108), (3.109) şi (3.110) se numesc ecuaţii de condiţie (de
deformaţie sau canonice) în metoda eforturilor
- se suprimă legăturile static nedeterminate (spre exemplu B şi C) şi se înlocuiesc cu
reacţiunile (eforturile corespunzătoare RC = X1 şi respectiv RD = X2); se ajunge astfel la un
sistem static determinat (fig.3.33.b), numit sistem se bază (S.B.) al sistemului real; legăturile
C şi D au fost înlocuite cu reacţiunile RC şi RD care acţionează în lungul barelor 1 şi 2, după
izolarea articulaţiilor C şi D, s-a înlocuit RC = X1 = N1 şi RD = X2 = N2, care reprezintă
eforturile din aceste bare;
- se încarcă forma de bază numai cu sarcinile exterioare (în exemplul considerat numai
cu forţa F) şi se determină eforturile N i0 din bare (fig.3.33.c);
- se încarcă sistemul de bază succesiv cu eforturile unitare X 1 = 1 şi X 2 = 1 (aplicate
în punctele C şi D) şi se obţin eforturile ni şi respectiv nj din barele sistemului rezultate din
această încărcare;
- se determină coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi din ecuaţiile (3.110)
folosind metoda Mohr-Maxwell:

l l
ni2 ni n j N i0 ni
δ ii = ∫ dx; δ ij = ∫ dx; ∆ io = ∫ dx (3.111)
0
AE 0
AE ( EI ) i

Din încărcarea sistemului de bază cu forţa externă se obţin:

2F 2F
N10 = N 20 = 0; N 30 = = 0,731; N 40 = = 0,896 F (3.112)
 3  3
3 1 + 
 2 1 + 

 3   3 

94
Fig.3.33

95
 Se încarcă sistemul de bază cu X 1 = 1 şi se obţin eforturile din bare:

n1 = 1; n2 = 0; n3 = −1; n4 = −0,517

Din încărcarea sistemului de bază cu X 2 = 1 se obţin eforturile din bare:

n'1 = 0; n'2 = 1; n'3 = −0,2679; n'4 = −1,035 .
Se consideră că barele sistemului sunt executate din acelaşi material (cu modulul de
elasticitate E), având aceiaşi arie şi următoarele lungimi: l1 = 1,6 l; l2 = 1,4 l; l3 = l; l4 = 1,2 l.
Cu aceste valori din ecuaţiile (3.111) sau din diagramele N0, X 1 şi X 2 , cu relaţia lui
Veresciaghin, se obţin coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi din ecuaţiile (3.110):

2,92 l 2,757 l 0,91 l

δ 11 = ; δ 22 = ; δ 12 = δ 21 =
AE AE AE
1,287 Fl 1,308 Fl
∆10 = − ; ∆ 20 = −
AE AE

Cu acestea, ecuaţiile de condiţie (3.110) devin:

2,92 X 1 + 0,91 X 2 − 1,287 F = 0 

,
0,91 X 1 + 2,757 X 2 − 1,308 F = 0 

din care rezultă:

X 1 = 0,326 F ; X 2 = 0,366 F (3.113)

Efortul total din barele sistemului se determină cu relaţiile:

N1 = N10 + n1 X 1 + n1' X 2 = 0 + 1⋅ 0,326 F + 0 ⋅ 0,365F = 0,326 F

N 2 = N 20 + n2 X 1 + n2' X 2 = 0 + 1 ⋅ 0,366 F + 1⋅ 0,366 F = 0,366 F
N 3 = N 30 + n3 X 1 + n3' X 2 = 0,731F + (−1) ⋅ 0,326 F + (−0,2679) ⋅ 0,366 F = 0,3069 F
N 4 = N 40 + n4 X 1 + n4' X 2 = 0,896 F + (0,517) ⋅ 0,326 F + (−1,035) ⋅ 0,366 F = 0,3486 F

Verificare
Valorile eforturilor N1, N2, N3 şi N4 sunt corect calculate, dacă pe sistemul real se
verifică una din ecuaţiile de echilibru a articulaţiei H.

∑F y = 0; N1 sin 60 o + N 2 sin 60 o + N 3 sin 30 o + N 4 sin 45o − F =

 3 3 1 2 
= F  0,326 ⋅ + 0,366 ⋅ + 0,3069 − 0,3486 ⋅ − 1 =
 2 2 2 2 
= F (0,28023 + 0,3169 + 0,1534 + 0,2729 − 1) − 1,02 − 1 ≅ 0

Exemple de calcul
a) Se consideră bara dublu încastrată din figura 3.35.a, la care a = 1m, F = 20 kN, A =
300 mm2; σa = 120 N/mm2 şi E = 21⋅104 N/mm2. Se cer: 1) ridicarea nedeterminării; 2)

96
trasarea diagramei N; 3) determinarea deplasării punctului 3; 4) verificarea barei la solicitare;
5) energia potenţială de deformaţie.

Rezolvare
1) Deoarece din aspectul static al problemei se obţine numai o ecuaţie cu două
necunoscute H1 + H5 + 2F = 0, rezultă că sistemul este simplu static nedeterminat.
Se anulează legătura (încastrarea) din punctul 5, înlocuindu-se cu reacţiunea
corespunzătoare, care se consideră necunoscuta problemei H5 = X1, realizându-se astfel
sistemul de bază S.B. (fig.3.35.b).
Se încarcă sistemul de bază numai cu sarcinile externe (fig.3.35.c) din care rezultă
exporturile N po − q e panouri: N1o−2 = 2 F ; N 2o−3 = −2 F ; N 3o−4 = F şi N 4o−5 = 0 .
Se încarcă sistemul de bază cu X 1 = 1 , în punctul de aplicaţie şi pe direcţia
necunoscutei H5 = X1 (fig.3.35.e), din care se obţine diagrama n.
Ecuaţia de condiţie (de deformaţie) este:

∆ 5 = δ11 X 1 + ∆10 = 0 (a)

Se determină δ11 şi ∆10 cu regula lui Veresciaghin şi apoi X1:

Ω p −q ⋅η p −q ⋅ l p −q 2 F ⋅1 ⋅ a − 2 F ⋅1 ⋅ 4a F ⋅1 ⋅ 3a 1,25 ⋅ F ⋅ a
EA∆10 = ∑ = + =− ;
( AE ) p−q 1,6 AE 1,2 AE AE
12 a + 12 4a 12 3a
EAδ 11 = + = 5,62 a;
1,6 1,2
1,25 F
X1 = = 0,22 F
5,62

2) Amplificând diagrama n cu X1 şi sumând-o cu diagrama N0, se obţine diagrama N,

conform relaţiei N = N0 + n X1 (fig.3.35.i).
3) Se încarcă bara în punctul cu F = 1 pe direcţia deplasării şi cu regula lui
Veresciaghin. Din diagramele (h) şi (i) se obţine:

2,22 F ⋅ a ⋅1 − 0,355 F ⋅ 4 ⋅ a ⋅1 0,5 F ⋅ a

δ3 = =
1,6 AE AE
4) Tensiunea maximă se obţine pe intervalul 1-2 şi anume

2,22 F
σ max = = 92,5 N / mm 2 < σ a
1,6 A

5)

2,22 2 F 2 a + 0,355 2 F 2 4a 1,22 2 F 2 ⋅ 3 ⋅ a + 0,22 2 F 2 a F 2a

W= + = 3,578 = 2,27 ⋅10 4 N ⋅ mm
2 ⋅1,6 AE 2 ⋅1,2 AE AE

97
 Fig.3.35

b) În figura 3.34 este prezentată o grindă cu zăbrele simplu static nedeterminată

interior, realizată prin introducerea unei bare suplimentare pe conturul ABDG. Barele au
aceiaşi rigiditate la întindere şi se cunosc: A = 600 mm2, E = 21⋅104 N/mm2; F = 40 kN; σa =
150 N/mm2. Se cer: 1) determinarea eforturilor din bare; 2) tensiunea maximă din bara cea
mai solicitată.

98
 Fig.3.34

Rezolvare
1. Sistemul fiind simplu static nedeterminat se scrie o singură ecuaţie de condiţie:

δ11X1 + ∆10 = 0 (a)

Se alege sistemul de bază ca în figura 3.34.b, efectuând o ruptură prin bara 5.

Se încarcă sistemul de bază cu forţa F şi se obţin eforturile în barele sistemului
rezultate din această încărcare:

N10 = F ; N 20 = − 2 F ; N 30 = F ; N 40 = 2 F ; N 50 = 0; N 60 = − F ; N 70 = − 2 F ; N 8 = F

Se încarcă sistemul de bază cu X 1 = 1 şi se obţin eforturile din bare rezultate din

această încărcare:
2 2 2 2
n1 = n2 = 0; n3 = − ; n4 = − ; n5 = 1; n6 = − ; n7 = 1; n8 = −
2 2 2 2

În figura 3.34.b şi figura 3.34.c sunt reprezentate diagramele N0 şi n.

Se determină δ11 şi ∆10 folosind metoda lui Mohr-Maxwell sau regula lui
Veresciaghin.
2
 2
EI δ 11 = 4  a+2 2a = 2+ 2 a
 ( ) (b)
 2 
 2 2 2 2 2+4
EI ∆10 = F a − −2 + − 2⋅ 2− =− Fa (c)
 2 2 2 2  2

Cu (b) şi (c) din relaţia (a) se obţine X 1 = 0,793F .

Eforturile din bare se determină folosind relaţia:

99
 N1 = N0 + ni X1,
obţinându-se:
N1 = N1o = F ; N 2 = N 2o = − 2 F ; N 3 = −1,56 F ; N 4 = 1,44 F ;
N 5 = 0,793 F ; N 6 = −1,56 F ; N 7 = −0,62 F ; N 8 = 0,44 F

2. Din expresiile eforturilor Ni, rezultă că bara cea mai solicitată este bara 6, în care
N6 = Nmax = 1,56 F. Tensiunea normală din această bară este

N6
σ max = = 104 N/mm 2 < σ a
A

3.14. Bare cu secţiuni neomogene solicitate la întindere (compresiune)

Se consideră bara din figura 3.36,

solicitată la întindere formată din două materiale
diferite, un cilindru exterior 1, cu secţiunea
inelară şi rigiditate A1E1 şi un cilindru interior 2
cu secţiune integrală şi rigiditate A2E2. Se
presupune că cele două elemente lucrează ca un
tot unitar.
Se pune problema determinării efortului
N1 şi N2 precum şi tensiunile din cele două
materiale.
Se separă o lungime c din bară, în
centrele secţiunii de separare introducându-se
eforturile N1 şi N2 din cele două elemente, pentru
păstrarea echilibrului porţiunii de bară separate.
Din aspectul mecanic se poate scrie o
singură ecuaţie de echilibru:

∑ Fx = 0; N1 + N 2 − F = 0 (a)

Pentru ca cele două materiale să lucreze

ca un tot unitar, trebuie ca pe suprafaţa de
Fig.3.36 separaţie a celor doi cilindri să nu se producă
lunecare, şi dacă solicitarea în acestea se produce
în domeniul elastic, se poate scrie ecuaţia de deformaţie:

σ1 σ2 N1 N2 N1 + N 2 F
ε1 = ε 2 = = = = = = (b)
E1 E2 A1 E1 A2 E2 A1 E1 + A2 E2 A1 E1 + A2 E2

Din relaţia (b) se pot determina eforturile şi tensiunile din cele două materiale, dacă se
cunosc rigidităţile acestora.
Valorile tensiunilor şi condiţia de rezistenţă este:

F E1 F E2
σ1 = ≤ σ 1a ; σ 2 = ≤ σ 2a
A1 E1 + A2 E2 A1 E1 + A2 E2

100
 3.15. Eforturi introduse de temperatură

Se consideră bara din figura 3.37.a, simplu rezemată, de rigiditate AE, executată dintr-
un material cu coeficientul de dilatare liniară α şi supusă unei creşteri de temperatură
∆t = t o − t oo , faţă de temperatura too la care a fost montată.

Fig.3.37

Se notează cu (dU x )
t0
deplasarea elementară a secţiunii x + dx în urma creşterii
o o
temperaturii barei de t la t
o
o o
(du x )t = ε tx dx = αt o dx , (c)

o
în care ε xt este alungirea specifică datorită temperaturii.
Alungirea totală a barei, dacă aceasta este încălzită uniform pe toată lungimea este:

l
(∆l )t = ∫ (du x )t o = αt o ⋅ l
o
(d)
0

Pentru determinarea deplasării axiale într-un punct i, se introduce în punctul i, pe

o
direcţia deplasării căutate ∆ti o forţă unitară Fi = 1 , care în secţiunea x, dar şi pe intervalul p-
i, produce efortul nx,i.
Conform teoremei lucrului mecanic virtual, se poate scrie lucrul mecanic produs de
Fi = 1 cu deplasare produsă din temperatură

Fi ∆ti = ∆ti = ∫ nx ,1d (u x ) = ∫ nx ,iαt o dx ,

o o to
(e)
l l

101
care reprezintă deplasarea axială a secţiunii i dată de variaţia de temperatură.
Dacă bara este static determinată (ca în exemplul considerat), deplasările din variaţia
de temperatură se dezvoltă în mod liber şi în aceasta nu apar eforturi.
La sistemele static nedeterminate, deplasările din variaţia de temperatură au anumite
limitări, ceea ce determină apariţia de eforturi. De exemplu, la bara din figura 3.38.a, la care i
se creşte temperatura cu to, lungimea totală nu se modifică. Dacă din bară se detaşează un
element dx (fig.3.38.b), acesta se deformează datorită variaţiei de temperatură ∆t = t o − t oo şi
datorită efortului X, presupus de întindere care se dezvoltă datorită împiedicării deplasărilor
de către reazeme.

Fig.3.38

Aplicând relaţia (c), pentru variaţia de temperatură şi relaţia

X
(du x )X = ε xX dx = dx , (f)
AE

pentru deformaţia datorită deplasării împiedicate se poate scrie:

 X 
du = (du x ) o + (du x ) =  αt o +
t X
dx (g)
 AE 

Integrând relaţia (g) şi punând condiţia că deplasarea totală a grinzii este nulă, rezultă
efortul X din bară:
a
 o X 
b
 X 
u = ∫ du = ∫  αt + dx + ∫  αt o + dx = 0
l 0
A1 E  0
A2 E 
l α t o EA1
X =− (h)
A
a+ 1 b
A2

Tensiunea maximă se realizează pe intervalul de secţiune A1 şi anume:

102
 lα toE
σ max = − (i)
A
a+ 1 b
A2

În cazul unor structuri de rezistenţă static nedeterminate mai complexe, determinarea

eforturilor din temperatură, se face cu uşurinţă scriind ecuaţiile de deformaţie
corespunzătoare. Spre exemplu pentru un sistem simplu static nedeterminat, ecuaţia de
condiţie este:
o
∆1 = δ 11 X 1 + ∆t10 = 0 , (j)

care arată că deplasarea ∆1 a legăturii suplimentare (înlocuită cu efortul X1) pe direcţia X1 este
nulă.
În relaţia (j), coeficientul necunoscutei şi termenul liber se determină cu relaţiile:

δ11 = ∑
n 2p −q l p−q
; sau δ11 = ∫
(n ) x ,i

2
⋅ li

(EA) p−q EA , (k)

∆t10 = ∑ n p−qα p−q t op−q l p−q ; sau ∆t10 = ∫ nx ,iα i tio dx 
o o

în care p-q reprezintă intervalul de sumare (integrare); nx,i – efortul normal produs în
secţiunea x al barei i din încărcarea cu forţa X 1 = 1 , aplicată în punctul de aplicaţie al
necunoscutei X1.
Eforturile din secţiunile curente ale barelor structurii de rezistenţă se determină cu
relaţia:
N x ,i = N xo,i + X 1nx ,i (l)
în care N xo,i este efortul din bara i (sau p-q) produs în acesta de sarcinile externe.
Pentru un sistem de două ori static nedeterminat ecuaţiile de condiţie sunt:

∆1 = δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆t10 = 0 
o

o , (m)
∆ 2 = δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆t20 = 0

ecuaţii obţinute din relaţia (j) pentru i = 1 şi i = 2.

În relaţia (m) coeficienţii şi termenii liberi se determină cu relaţiile:

(nx )i2,1 (nx )i ,1 (nx )i , 2 (n ) 2

δ11 = ∫ dx; δ 12 = δ 21 = ∫ dx; δ 22 = ∫

x ,i 2
dx
l
AE l
AE l
AE
∆t10 = ∑ (n x )i ,1α i t io li ; sau ∆t10 = ∫ (n x )i ,1α1t io dx
o o

∆ to
20 = ∑ ' (n x )i , 2 α t l ; sau
o
i i i ∆ to
20 = ∫ (n x )i , 2 α1t io dx
l

Eforturile din secţiunile curente ale barelor sistemului se determină din relaţia:

(N x )i = (N xo )i + X 1 (nx )i ,1 + X 2 (nx )i ,2 (n)

103
 De exemplu, pentru sistemul considerat, efortul din bara 1 va fi:

(N x )1 = N xo,1 + X 1 (nx )1,1 + X 2 (nx )1, 2 ,

în care i este numărul barei, (nx)i,1 – efortul în secţiunea x a barei i produs de X 1 = 1 .

Exemple de calcul
1. Pentru sistemul de bare din figura a, la care bara 1 este încălzită cu 20o se cer:
eforturile din bare dacă barele sunt din acelaşi material şi au ariile transversale A1 = 1,5 A; A2
= A şi A3 = 2A.

Rezolvare
Se anulează o legătură suplimentară, de exemplu legătura din D, introducându-se în
locul acesteia efortul X1 din bara 1 (X1 = RD) introdus de temperatură, formându-se sistemul
de bază S.B. (fig.b). Din încărcarea sistemului de bază cu X 1 = 1 se obţin:

n1,1 = 1; n2,1 = -0,897; n3,1 = -0,732

Sistemul fiind simplu static nedeterminat, ecuaţia de condiţie este:

104
 o
X 1δ 11 + ∆t10 = 0 ,
în care:

δ 11 =
n12,1l1
+
n22,1l2
+
n32,1l3
=
12 h
+
(− 0,897 ) 2h + (− 0,732) 2h = 2,344 h
2 2

A1 E A2 E A3 E 1,5 AE A2 E 2 2A AE
o
∆t10 = n1,1αt1o l1 + n2,1αt 2o l 2 + n3,1αt 3o l3 = 1⋅ α ⋅ 20 ⋅ h = 20α ⋅ h
se obţine:
20αhAE 20αAE
X1 = − =−
2,344h 2,344

Întrucât pe sistemul de bază variaţia de temperatură nu dă eforturi, eforturile finale din

bare vor fi:
20αAE
N1 = n1,1 X 1 = − = 8,533αAE
2,344
20αAE
N 2 = n2,1 X 1 = − (− 0,897 ) = 7,653αAE
2,344
20αAE
N 3 = n3,1 X 1 = − (− 0,732) = 6,245αAE
2,344

2. Se dă sistemul de bare din figura a, la care bara 1 a fost realizată mai scurtă ca a =
0,5 mm. Să se determine: 1. forţa necesară pentru aducerea capătului C’ în C; 2. tensiunile în
bară pentru o forţă P = kN, care se aplică în punctul B după montarea sistemului; 3. tensiunile
din bare produse de o variaţie de temperatură ∆t = 10oC (constantă pe lungimea barelor). Se
cunosc: A1 = 1000 mm2; A2 = 1200 mm2; A3 = 1500 mm2; l = 1,2 m; α = 12⋅10-6 oC-1; E =
21⋅104 N/mm2.

Rezolvare
1. Pentru montarea sistemului se trage de articulaţia C’ cu o forţă F (fig.b) a cărei
valoare se determină din condiţia ca deplasarea punctului C’ să fie egală cu S.
Deplasarea punctului C’ se determină prin metoda Mohr-Maxwell

105
 N p −q n p −q l p −q
δC' = ∑ ,
( AE ) p−q

în care Np-q şi np-q sunt forţele axiale din barele sistemului produse de P şi respectiv F = 1 , lp-q
sunt lungimile barelor, iar (AE)p-q sunt rigidităţile acestora.
Din figura b se obţin:

N1 = F ; n1 = 1; l1 = l ; EA1 = EA1
3 3 2 3
N2 = − F ; n2 = − ; l2 = l ; E2 A2 = 1,2 EA1
2 2 3
1 1
N 3 = − F ; n2 = − ; l3 = 2l ; E3 A3 = 1,5 EA1
2 2

Din condiţia δ C ' = S se obţine

Fl  3 1
δC' = 1 + + =S,
EA1  2,4 3 
din care rezultă:
EA1 S
F= = 12579 N
4 3
l  + 

 3 2, 4 
Tensiunile din bare sunt:

N1 F N2 3F
σ1 = = = 42,6 N/mm 2 ; σ 2 = =− = −30,7 N/mm 2 ;
A1 A1 A2 2 ⋅1,2 ⋅ A1
N3 F
σ3 = =− = −14,2 N/mm 2 ;
A3 2 ⋅1,5 ⋅ A1

2. Sistemul montat cu forţa P este simplu static nedeterminat. În figura c este prezentat
sistemul de bază la care necunoscuta static nedeterminată X1 este reacţiunea din articulaţia C.
Eforturile din bare produse de P (fig.d) şi X 1 = 1 (fig.e) sunt:

P 3 3 1
N1o = 0; N 2o = ; N 3o = − P; n'1 = 1; n'2 = − ; n '3 = −
2 2 2 2

Ecuaţia de condiţie din care se determină necunoscuta X1 este

δ11 X 1 + ∆10 = 0 ,
în care:
2
 3 2 3  1
2
−  ⋅ l
δ11 = ∑
(n ) l
p −q
2
p −q
=
12 ⋅ l  2 
+
2  −  ⋅ 2l
+
2
=
3,2 + 3 l ( )
( AE ) p−q EA1 1,2 EA1 1,5 EA1 2,4 EA1

106
 P 3 3  3  1 
− 2 − 
N o
n' p − q l p − q 2  2  3
l  2 P  − 2 2l 0,8 3 − 1
∆10 = ∑ + 
p −q
= = P ⋅l
( AE ) p−q 1,2 EA1 1,5 EA 2,4 EA1

Se obţine:
∆10 1 − 0,8 3
X1 = − = P = −7819 N
δ 11 3,2 + 3

Forţele axiale din bare se calculează cu relaţia

(N ' x )i = (N xo )i + (n' x )i ,1 X 1 ,
obţinându-se:
1 − 0,8 3
N '1 = N1o + n'1 X 1 = 0 + 1⋅ P = −0,7819 N ,
3,2 + 3
P  3  1 − 0,8 3
N '2 = N 2o + n'2 X 1 = +  −  P = 56771 N
2  2  3,2 + 3
3  1  1 − 0,8 3
N '3 = N 3o + n'3 X 1 = − P + −  P = −82693 N
2  2  3,2 + 3

Tensiunile din bare au valorile:

N '1 N' N'

σ '1 = = −7,8 N/mm 2 ; σ '2 = 2 = 47,3 N/mm 2 ; σ '3 = 3 = −55,1 N/mm 2 ;
A1 A2 A3

3. Pentru determinarea eforturilor produse în bare în urma variaţiei de temperatură se

consideră acelaşi sistem de bază (fig.f) ca în figura a. Necunoscuta static nedeterminată X’1,
din bara 1, rezultă relaţia
o
δ '11 X '1 + ∆t10 = 0 ,
în care:
3,2 + 3
δ '11 = δ 11 = l
2,4 EA1
 3 2 3 1 
∆t10 = ∑ n p −qα p −q t op −q l p −q = αl∆t 1 − − ⋅ 2  = −αl∆t
o
⋅
 2 3 2 

Eforturile np-q rezultate din încărcarea sistemului de bază (fig.f) cu X '1 = 1 , sunt
aceleaşi cu cele determinate din încărcarea sistemului de bază din figura c cu X 1 = 1 .
Rezultă:
o
∆t10 2,4 EA1α∆t
X '1 = − = = 12,26 kN
δ '11 3,2 + 3
Deci:

107
 3
N1'' = n'1 X '1 = 12260 N; N 2 = n'2 X '1 = − 12260 = −10620 N;
2
1
N 3'' = n'3 X '1 = − 12260 N
2

Tensiunile în bare din variaţia de temperatură sunt:

N "1 N" N"

σ "1 = = 12,3 N/mm 2 ; σ "2 = 2 = −8.85 N/mm 2 ; σ "3 = 3 = −4,1 N/mm 2 ;
A1 A2 A3

Tensiunile rezultante din bare vor fi:

- bara 1: σ (1) = σ 1 + σ '1 +σ "1 = 42,6 − 7,8 + 12,3 = 47,1 N/mm 2
- bara 2: σ (2 ) = σ 2 + σ '2 +σ "2 = −30,7 + 47,3 − 8,85 = 7,75 N/mm 2
- bara 3: σ (3) = σ 3 + σ '3 +σ "3 = −14,2 − 55,1 − 4,1 = −73,4 N/mm 2

108