CAPITOLUL V

CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECŢIUNILOR

PLANE CARE INTERVIN ÎN CALCULELE DE REZISTENŢĂ

În calculul de rezistenţă se folosesc formule reprezentând legătura dintre tensiunile σ

şi τ dintr-un anumit punct al unei secţiuni transversale ale unei bare, solicitarea din acea
secţiune şi unele caracteristici geometrice ale secţiunii. După cum se va vedea în continuare,
forma acestor relaţii va fi următoarea:

Efort
Tensiunea = (5.1)
Caracteristica geometrica a sec tiunii

În funcţie de efortul rezultat din solicitare (N, T, Mi, Mr), pentru care se determină
tensiunea, caracteristica geometrică conţinută în formulele de tipul (5.1) poate fi: aria secţiunii
(A); momentul static (S); momentul de inerţie (I); modulul de rezistenţă (W); raza de inerţie
(i).

5.1. Caracteristici geometrice. Relaţii de definiţie. Proprietăţi

1. Aria secţiunii plane

Aria secţiunii unei bare ce intervine în calcul, se determină simplu, conturul corpurilor
având o formă geometrică simplă. Ariile secţiunilor mai complicate, dar la care se cunosc
ecuaţiile curbei conturului, se află aplicând integrala simplă definită, integrala curbilinie sau
integrala dublă. Dacă conturul nu este definit analitic, se recurge la metode teoretice
aproximative sau determinarea ariei se face cu ajutorul planimetrelor.

2. Momentul static
Momentul static al unei secţiuni plane oarecare, în raport cu axele z sau y (fig.5.1),
prin definiţie se determină din relaţiile:

S z = ∫ y ⋅ dA; S y = ∫ z ⋅ dA (5.2)
A A

Dacă se cunosc coordonatele zc şi yc ale centrului geometric al secţiunii, momentele

statice devin:
S z = yc A; S y = z c A (5.3)

Coordonatele centrului geometric al unei secţiunii plane se pot determina cu

formulele:
∫A y ⋅ dA S z ∫A z ⋅ dA S y
yc = = ; zc = = (5.4)
∫ dA
A
A ∫ dA A
A

117
 În relaţiile (5.2), (5.3) şi (5.4) s-a notat: z şi y – coordonatele unui punct curent de pe
secţiune, dA – un element de arie considerat în jurul punctului P, zc şi yc – coordonatele
centrului geometric C al secţiunii; A – aria totală a secţiunii.

Fig.5.1

Se observă că momentul static faţă de o axă ce trece prin centrul geometric al secţiunii
este nul. Semnul momentului static (+) sau (–) este determinat de semnul coordonatei zc sau
yc. Ecuaţia dimensională este o lungime la puterea a treia L ⋅ L2 = L3 , uzual se foloseşte
[mm3].

3. Momentul de inerţie
Prin definiţie, momentele de inerţie axiale ale unei suprafeţe în raport cu axele centrale
z, respectiv y (fig.5.2), sunt date de expresiile:

I z = ∫ y 2 dA; I y = ∫ z 2 dA , (5.5)
A A

care sunt diferite de zero şi pozitive.

Prin definiţie, momentul de inerţie centrifugal Izy, în raport cu două axe centrale z şi y,
perpendiculare între ele se defineşte prin integrala:

I zy = ∫ zy ⋅ dA , (5.6)
A

care poate fi pozitiv, negativ (în funcţie de semnul coordonatelor z şi y), sau nul.
Prin definiţie, momentul de inerţie polar al unei suprafeţe în raport cu un pol este dat
de relaţia:
I 0 = I p = ∫ r 2 dA , (5.7)
A

care este întotdeauna pozitiv şi diferit de zero.

118
 Fig.5.2

În relaţia (5.7), r este distanţa de la un element de suprafaţă dA, până la punctul 0

(pol), iar A este aria întregii secţiuni. Cum r 2 = z 2 + y 2 , rezultă:

( )
I p = ∫ z 2 + y 2 ⋅ dA = ∫ z 2 dA + ∫ y 2 dA = I z + I y , (5.8)
A A A

adică momentul de inerţie polar (momentul de inerţie al unei suprafeţe faţă de un punct), este
egal cu suma momentelor de inerţie faţă de două axe perpendiculare oarecare trecând prin
punctul considerat.
Dacă axele faţă de care se calculează momentele de inerţie trec prin centrul geometric
al secţiunii, momentele de inerţie calculate se numesc momente de inerţie centrale.
Pentru momentele de inerţie Iz, Iy, Izy şi Ip, ecuaţia dimensională este o lungime la
puterea a patra L4, uzual utilizându-se [mm4].

4. Modulul de rezistenţă
Se consideră aria A, centrul geometric C al ariei şi axele centrale z şi y (fig.5.2). Se
mai notează cu ymax şi zmax distanţele maxime de la axele centrale până la punctele cele mai
îndepărtate ale secţiunii.
Prin definiţie modulele de rezistenţă axiale, în raport cu axele centrale sunt date de
relaţiile:
I Iy
Wz = z ; W y = (5.9)
y max y max

Modulul de rezistenţă polar, tot prin definiţie se obţine din relaţia:

Ip
Wp = , (5.10)
R

în care R este raza secţiunii circulare (acest modul de rezistenţă determinându-se numai
pentru astfel de secţiuni).

119
 Ecuaţia dimensională a modulelor de rezistenţă este o lungime la puterea a treia, L3,
uzual folosindu-se [mm3].

5. Raza de inerţie
Raza de inerţie a unei secţiuni faţă de o axă ∆, care este o mărime cu dimensiunea unei
lungimi, reprezentând distanţa de la o axă până la un punct al planului secţiunii, în care dacă
se concentrează întreaga secţiune A, se obţine din relaţia:

I ∆ = i∆2 A , (5.11)

în care I∆ este momentul de inerţie al secţiunii A în raport cu axa ∆.

Razele de inerţie iz şi iy în raport cu axele centrale z şi y se scriu deci sub forma:

Iz Iy
iz = ; iy = (5.12)
A A

Ecuaţia dimensională este dată de o lungime L, uzual folosindu-se [mm].

5.2. Variaţia momentelor de inerţie faţă de axe paralele. Formulele lui Steiner

Se consideră o suprafaţă plană (fig.5.3), de arie A şi un sistem de axe zOy prin centrul
ei geometric. Se presupune că se cunosc momentele de inerţie axiale şi centrifugale faţă de
axele z şi y (Iz, Iy şi Izy) şi se cer momentele de inerţie faţă de un nou sistem de axe z’, y’,
paralele cu primele.

Fig.5.3

Distanţele dintre axele celor două sisteme se notează cu a respectiv b. Conform cu

figura 5.3 şi formulele de definiţie ale momentelor de inerţie se pot scrie:

120
 (
I z , = ∫ y ' 2 dA = ∫ (a + y ) dA = ∫ a 2 + 2ay + y 2 ⋅ dA =
2
)
A A A
, (5.13)
=a ∫ dA + 2a ∫ y ⋅ dA + ∫ y dA = I y + a A
2 2 2

A A A

(
I y , = ∫ z ' 2 dA = ∫ (b + z ) dA = ∫ b 2 + 2bz + z 2 ⋅ dA =
2
)
A A A
, (5.14)
= b 2 ∫ dA + 2b ∫ z ⋅ dA + ∫ z 2 dA = I y + b 2 A
A A A

I z ' y , = ∫ z ' y ' dA = ∫ ( y + a )( y + b ) ⋅ dA = ∫ ( yz + yb + az + ab ) ⋅ dA =

A A A
, (5.15)
= ∫ yz ⋅ dA + a ∫ z ⋅ dA + b ∫ y ⋅ dA + ab ∫ dA = I zy + a ⋅ b ⋅ A
A A A A

în care y ' = a + y şi z ' = b + z .

În relaţiile (5.13), (5.14) şi (5.15) se remarcă că: ∫ y ⋅ dA = S
A
z = 0 şi ∫ z ⋅ dA = S
A
y = 0,

∫y dA = I z ; ∫z dA = I y ; ∫ zy ⋅ dA = I ; ∫ dA = A .
2 2
deoarece axele y şi z sunt axe centrale şi zy
A A A A
S-au obţinut astfel formulele de variaţie a momentelor de inerţie faţă de axe, deplasate,
întâlnite sub denumirea de formulele lui Steiner.
O proprietate importantă a momentului de inerţie centrifugal este reprezentată de
faptul că dacă cel puţin una din axele sistemului de referinţă este şi axă de simetrie a secţiunii,
momentul de inerţie centrifugal este nul.
Astfel, dacă se consideră o secţiune sub formă de T (fig.5.4) şi sistemul de axe central
z, y, rezultă că y este şi axă de simetrie a secţiunii. Se consideră două elemente de arie
simetric dispuse faţă de axa y şi având aceiaşi cotă y.

Fig.5.4

121
 Momentul de inerţie centrifugal pentru aceste două elemente este zero.

y ⋅ z ⋅ dA + (− z ) ⋅ y ⋅ dA = 0 .

Acest lucru se poate raporta pentru întreaga suprafaţă, de unde rezultă că în cazul
secţiunilor la care cel puţin una dintre axele centrale este şi axă de simetrie, momentul de
inerţie centrifugal este nul (Izy = 0).

5.3. Variaţia momentelor de inerţie în raport cu axe concurente. Direcţii

principale. Momente de inerţie principale

Se consideră o suprafaţă plană de arie A şi două sisteme de axe rectangulare zy şi z’y’,

având ca origine comună centrul geometric al secţiunii şi făcând între ele unghiul α (fig.5.5).
Se presupune că se cunosc momentele de inerţie faţă de sistemul de axe central zOy şi se cer
momentele de inerţie faţă de axele sistemului z’Oy’, rotit cu unghiul α faţă de primul.

Fig.5.5

Se consideră un element de arie dA în jurul unui punct P de coordonate z şi y. În noul

sistem z’Oy’, coordonatele punctului D sunt z’ şi y’. Între z’, y’ şi z, y se pot scrie relaţiile:

z ' = OB + CD = z ⋅ cosα + y ⋅ sin α

(5.16)
y ' = CE − BE = y ⋅ cosα − z ⋅ sin α

Momentele de inerţie faţă de axele rotite z’Oy’ vor fi:

( )
I z , = ∫ y ' 2 dA = ∫ ( y ⋅ cos α − z ⋅ sin α ) dA = ∫ y 2 cos 2 α − 2 yz sin α cos α + z 2 sin 2 α dA =
2

A A A

= cos 2 α ∫ y 2 dA + sin 2 α ∫ z 2 dA − 2 sin α cos α ∫ zy ⋅ dA = (5.17)

A A A

= I z cos α + I y sin α − 2 I zy sin α cos α

2 2

122
 ( )
I y , = ∫ z ' 2 dA = ∫ ( z ⋅ cos α + y ⋅ sin α ) dA = ∫ z 2 cos 2 α + 2 zy sin α cos α + y 2 sin 2 α dA =
2

A A A

= cos 2 α ∫ z 2 dA + sin 2 α ∫ y 2 dA + 2 sin α cos α ∫ yz ⋅ dA = (5.18)

A A A

= I y cos 2 α + I z sin 2 α + 2 I zy sin α cos α

I z , y , = ∫ z ' y ' 2 dA = ∫ (z ⋅ cos α + y ⋅ sin α )( y cos α − z sin α ) ⋅ dA =

A A

(
= ∫ zy cos 2 α − z 2 sin α cos α + y 2 sin α cos α − zy sin 2 α ⋅ dA = )
A

= sin α cos α ∫ y 2 dA − sin α cos α ∫ z 2 dA + cos 2 α ∫ zy ⋅ dA − sin 2 α ∫ zy ⋅ dA = (5.19)

A A A A

= I z sin α cos α − I y sin α cos α + I zy cos 2 α − I zy sin 2 α =

(
= (I y − I z )sin α cos α + I zy cos 2 α − sin 2 α )
Expresiile momentelor de inerţie în raport cu axele z’Oy’, în funcţie de arcul dublu
sunt:
Iz + Iy Iz − Iy 
I z, = + cos 2α − I zy sin 2α .
2 2 
Iz − Iy Iz − Iy 
I y, = − cos 2α + I zy sin 2α  (5.20)
2 2 
Iz − Iy 
I y, z, = sin 2α + I zy cos 2α 
2 

Însumând Iz, cu Iy, rezultă:

I z' + I y' = I z + I y , (5.21)

care arată că suma momentelor de inerţie în raport cu două axe rectangulare trecând prin
centrul geometric al secţiunii este un invariant. Acest lucru poate fi privit ca o consecinţă a
faptului că distanţa elementului de arie dA, până la centrul axelor nu se schimbă.
Prin rotirea sistemului de axe zOy, momentele de inerţie Iz, Iy şi Izy vor varia în funcţie
de unghiul α, trecând prin valori maxime şi minime.
Unghiurile pentru care Iz are valori de extrem, se obţin prin anularea primei derivate a
relaţiei (5.20), care reprezintă pe Iz,y, luat cu semn schimbat.

dI z , I Z − IY
=− ⋅ sin 2α − I zy cos 2α = − I z , y , = 0 (5.22)
d (2α ) 2

Dacă înmulţim expresia de mai sus cu (-1), se observă că momentul de inerţie

centrifugal conform relaţiei (5.22) este nul pentru axele după care momentul de inerţie axial Iz
este extrem.
Unghiul care anulează prima derivată a momentului de inerţie Iz, este dat de relaţia:

123
 2 I zy
tg 2α = (5.23)
Iy − Iz

Din anularea primei derivate a momentului Iy, se obţine aceiaşi expresie pentru tg2α.
Axele după care momentele de inerţie iau valori extreme se numesc axe de inerţie principale
(sau direcţii principale), iar momentele de inerţie respective se numesc momente de inerţie
principale.
Ecuaţia (5.23) defineşte direcţia axelor principale cu două valori pentru arcul dublu
2α, decalate între ele cu unghiul π, respectiv două valori pentru arcul simplu α, decalate între
π
ele cu , reprezentând direcţiile principale care sunt perpendiculare între ele (fig.5.5).
2

π
2α 2 = 2α1 + π ; α 2 = α1 + (5.24)
2

Unghiurile α1 şi α2 definesc axele de inerţie principale, după care se realizează

momentele de inerţie principale I1 şi I2 (maxim, respectiv minim).
Pentru a afla valorile momentelor de inerţie principale, se exprimă sin2α şi cos2α în
funcţie de tg2α din relaţia (5.23) şi se înlocuiesc în expresia lui Iz’ din relaţiile (5.20),
obţinându-se:

2 I zy
tg 2α Iy − Iz 2 I zy
sin 2α = ± =± =± ,
1 + tg 2 2α  2 I zy 
2
(I y − I z ) + 4 I zy
2 2

1+  
I −I 
 y z 

1 Iz − Iy
cos 2α = ± =± ,
1 + tg 2 2α (I y − I z ) + 4 I zy
2 2

Iz + Iy I z − I y  Iy − Iz 


 2 I zy 

I1, 2 = + ±  zy  ±
− I  =
2 2  (I − I ) + 4I (I − I ) + 4I
2 2 2 2
 y z zy   y z zy 

=
Iz + Iy
±
(I − I )
y
−
z 2I
2
2
⋅ =
zy
2

(5.25)
2 2 (I − I ) + 4I
y z (I − I ) + 4I 2
2
zy
2
y z
2
zy
2

=
Iz + Iy
±
1 (I − I ) + 4I = I + I ± 1 (I − I ) + 4I
y z
2
zy
2
z y 2 2

(I − I ) + 4I
y z zy
2 2 2 2 2 2
y z zy

S-a obţinut expresia momentelor de inerţie principale în funcţie de momentele de

inerţie axial şi centrifugal, presupuse cunoscute.

124
 2
Iz + Iy I y −Iz 
I1, 2 = ±   + I zy 2 (5.26)
2  2 

Dacă în relaţia (5.26) se ia semnul (+) se obţine momentul de inerţie maxim I1 = I max ,
iar dacă se ia semnul (-) rezultă momentul de inerţie minim I 2 = I min .
Dacă se anulează derivata momentelor de inerţie centrifugale (5.20) se obţine:

dI z , y , Iz − Iy
= cos 2α − I zy sin 2α = 0 ,
d (2α ) 2
din care rezultă:
Iz − Iy Iy − Iz
tg 2α ' = =− (5.27)
2 I zy 2 I zy

Efectuând produsul între relaţiile (5.23) şi (5.27) se obţine:

tgα ⋅ tg 2α ' = −1 , (5.28)

care reprezintă condiţia de ortogonalitate între funcţiile tgα şi tg2α’ şi respectiv între arcele
π π
2α şi 2α’, adică 2α = 2α '+ sau α = α '+.
2 4
Aceasta ne permite să spunem că momentele de inerţie centrifugale sunt extreme
pentru axe ce fac unghiuri de 45o cu axele după care sunt extreme momentele de inerţie axiale.
Exprimând sin 2α ' şi cos 2α ' funcţie de tg 2α ' şi înlocuind în relaţia lui Iz’y’ din
(5.20), se obţin momentele de inerţie centrifugale extreme:

(I )
z , , y , 1, 2
I y −Iz
= ± 

 + I zy 2 (5.29)
 2 

Însumând pe I1 cu I2 din (5.26) şi ţinând seama de (5.21) se obţine:

I1 + I 2 = I z ' + I y ' = I z + I y ,

confirmându-se faptul că suma momentelor de inerţie axiale, calculate în raport cu două axe
rectangulare este un invariant.
Dacă se efectuează diferenţa I1 – I2 rezultă:

2
 Iz −Iy 
I1 − I 2 = 2   + I zy 2 ,
 2 

care se mai poate pune sub forma:

2
 Iy −Iz  I −I
  + I zy 2 = 1 2 ,
 2  2

125
sau ţinând seama de (5.29) se obţine:

2
 Iy − Iz  I −I
(I )z ' y ' 1, 2 = ±   + I zy 2 = ± 1 2 (5.30)
 2  2

Această relaţie arată că momentele de inerţie centrifugale extreme se pot obţine şi ca

semidiferenţă a momentelor de inerţie axiale principale.
Pentru suprafeţe simple, momentele de inerţie se calculează aplicând integrala de
definiţie. În cazul suprafeţelor compuse, acestea se vor descompune în suprafeţe simple
pentru care momentele de inerţie se cunosc şi se însumează.
Se poate arăta că momentul de inerţie, în raport cu axa z al unei secţiuni, este egal cu
suma momentelor de inerţie a părţilor componente, în raport cu aceiaşi axă z:

I z = ∫ y 2 dA = ∫ y 2 dA1 + ∫ y 2 dA2 + ... + ∫ y 2 dAn = I 1z + I z2 + ... + I zn , (5.31)

A A1 A2 An

în care 1, 2, ..., n indică la care arie se referă momentul de inerţie.

5.4 Caracteristicile geometrice ale secţiunilor uzuale

a) Secţiunea dreptunghiulară

Să determinăm momentele de inerţie pentru o secţiune dreptunghiulară (fig.5.6) în

raport cu nu sistem de axe central şi în raport cu un sistem de axe constituit chiar din laturile
dreptunghiului (sistem paralel cu primul). După aceea vom determina modulele de rezistenţă
şi razele de inerţie corespunzătoare.

Fig.5.6

Momentele de inerţie axiale, în raport cu axele centrale (fig.5.6):

126
 b  h3 h3  b ⋅ h3
h h
y3
I z = ∫ y 2 ⋅ dA = ∫ 2h y 2 ⋅ b ⋅ dy = b =  + =
2

h .
A −
2
3 −
2
3 8 8 12

În mod asemănător găsim:

h ⋅ b3
Iy =
12

Momentul de inerţie polar faţă de centrul O va fi:

[ ]
3
b⋅h h3 ⋅ b b⋅h 2
I p = Iz + Iy = + = h + b2
12 12 12

Momentul de inerţie centrifugal faţă de axele centrale:

I zy = 0
Razele de inerţie:
Iz b ⋅ h3 h
iz = = =
A 12 ⋅ b ⋅ h 12
Iz h ⋅ b3 b
iz = = =
A 12 ⋅ b ⋅ h 12

Modulele de rezistenţă faţă de axele centrale z şi y:

b ⋅ h3 h ⋅ b3
Iz b ⋅ h2 Iy h ⋅b2
Wz = = 12 = ; Wy = = 12 =
y max h 6 z max b 6
2 2

Pentru o secţiune de formă pătrată caracteristicile geometrice se obţin făcând h = b = a

(a – latura pătratului):
a4 a4
Iz = Iy = ; Iy = ; I zy = 0 ;
12 6
a a3
i y = iz = ; Wz = W y = .
12 6

Momentele de inerţie faţă de axele z’ şi y’ se determină aplicând formulele lui Steiner:

2
h b ⋅ h3 h 2 b ⋅ h3
I z' = I z +   ⋅ A = + ⋅ bh =
2 12 4 3
2
b h ⋅ b3 b 2 h ⋅ b3
I z' = I z +   ⋅ A = + ⋅ bh =
2 12 4 3
b h b h b ⋅ h2
2
I z ' y ' = I zy + ⋅ ⋅ A = ⋅ ⋅ bh =
2 2 2 2 4

127
 b) Secţiunea circulară plină

Momentele de inerţie, razele de inerţie şi modulele de rezistenţă faţă de un sistem de

axe central pentru secţiunea circulară plină (fig.5.7) se determină după cum urmează:

Fig.5.7

Momentul de inerţie polar al secţiunii se determină pornind de la relaţia de definiţie şi

înlocuind dA = 2π ⋅ r ⋅ dr :

R
π ⋅ R4 π ⋅ D4
I p = ∫ r dA = ∫ 2π ⋅ r 3 dr =
2
= ,
A 0
2 32

Deoarece secţiunea prezintă simetrie în raport cu axele z şi y, şi cum între momentul

de inerţie polar şi cele axiale există relaţia I p = I z + I y = 2 I z = 2 I y ,
se obţine:
Ip π ⋅ D4
Iz = Iy = = .
2 64

Modulele de rezistenţă (axiale şi polar) şi razele de inerţie ale secţiunii vor fi:

π ⋅ D4
Iz Iy 64 π ⋅ D3
Wz = W y = = = =
y max z max D 32
2
π ⋅ D4
Ip 32 π ⋅ D3
Wp = = =
D D 16
2 2

128
 π ⋅ D3
Iz 64 = D2 D
iz = i y = i = = =
A π ⋅ D2 16 4
4

c) Secţiunea circulară inelară

Se consideră o secţiune inelară cu diametrul exterior D şi diametrul interior d (fig.5.8).

Fig.5.8

Se notează cu 1 întreaga secţiune de diametru D şi cu 2 secţiunea care lipseşte de

diametru d. Folosind relaţiile deduse la secţiunea circulară plină şi relaţia (5.31) atât pentru
momentul de inerţie polar cât şi pentru cel axial, cu specificaţia că termenii ce se referă la
secţiunea care lipseşte se afectează cu semnul (–) se obţin succesiv:

π ⋅ D4 π ⋅d4 π ⋅ D4 d
I p = I p(1) − I p( 2 ) = − = (1 − k 4 ) ; k=
32 32 32 D
π ⋅ D4
I z = I y = I z(1) − I z( 2) = (1 − k 4 )
64
π ⋅ D3
Wp = (1 − k 4 )
16
π ⋅ D3
Wz = (1 − k 4 )
32

d) Secţiunea având forma unui triunghi dreptunghic

Se consideră suprafaţa triunghiulară BCD, notată cu 1, reprezentând jumătatea ariei

dreptunghiului 2 de laturi b × h (fig.5.9).
129
 Fig.5.9

Se notează cu z1 şi y1 axele centrale ale secţiunii dreptunghiulare, cu z şi y axele

centrale ale secţiunii triunghiulare şi cu z’ şi y’ axele ce cuprind laturile BC şi BD. Pentru
secţiunea dreptunghiulară 2, momentul de inerţie în raport cu axa sa centrală este:

b ⋅ h3
I z(12 ) =
12

Pentru secţiunea triunghiulară 1 momentul de inerţie în raport cu axa z1 este:

I z(12 )
b ⋅ h3
I (1)
z1 = =
2 24

Analog, în raport cu axa y1, momentul de inerţie a secţiunii triunghiulare 1 este:

h ⋅ b3
I y(11 ) =
24

Pentru calculul momentului de inerţie al secţiunii triunghiulare în raport cu axa sa

centrală z, se aplică formula lui Steiner:

I z1 = I z + a 2 ⋅ A ,

h h h
în care a = − = este distanţa dintre axele z şi z1.
2 3 6
Se obţine:

130
 b ⋅ h3 h 2 b ⋅ h b ⋅ h3  1  b ⋅ h3 2 b ⋅ h3
I z(1) = I z(11) − a 2 ⋅ A = − ⋅ = 1 −  = ⋅ =
24 36 2 24  3  24 3 36

În mod analog se obţine:

h ⋅ b3
I (1)
y =
36

Momentul de inerţie al secţiunii triunghiulare în raport cu axa z’ ce cuprinde baza sa,

se determină tot din formula lui Steiner şi rezultă:

b ⋅ h3 h 2 b ⋅ h b ⋅ h3  1  b ⋅ h3 3 b ⋅ h3
I (1)
z,
=I (1)
z +d ⋅A=
2
+ ⋅ =  + 1 = ⋅ =
36 9 2 18  2  18 2 12

În mod analog se obţine:

h ⋅ b3
I y(1' ) =
12

e) Secţiunea triunghiulară de formă oarecare

Se consideră suprafaţa BCD (fig.5.10), în care ducând o perpendiculară din D pe bază,

se obţin triunghiurile dreptunghice 1 (BDE) şi 2 (DEC).

Fig.5.10

Se notează: y’ – axa ce cuprinde înălţimea DE a triunghiului BCD, z’ – axa ce

cuprinde baza BC a triunghiului BCD dar şi bazele BE şi EC ale triunghiurilor 1 şi 2.
Momentul de inerţie al ariei BCD, în raport cu axa z’ este:

b1 ⋅ h 3 b2 ⋅ h 3 h 3 b ⋅ h3
I z , = I z(1, ) + I z(,2) = + = (b1 + b2 ) =
12 12 12 12

131
 Se determină poziţia centrului geometric O al ariei BCD faţă de y’:

, ,
A1 ⋅ z1 + A2 ⋅ z 2
e= ,
A1 + A2

în care A1 şi A2 sunt ariile celor două triunghiuri, iar z1' şi z 2' ordonatele centrelor geometrice.
Se obţine:

b1 ⋅ h 1 b ⋅h 1 h 2
− ⋅ b1 + 2 ⋅ b2 (b2 − b12 )
2 3 2 3 =6 1
e= = (b2 − b1 )
b1 ⋅ h b2 ⋅ h h
+ (b1 + b2 ) 3
2 2 2

Momentul de inerţie al întregii suprafeţe BCD, în raport cu axa y’ este:

h ⋅ b13 h ⋅ b23
I y , = I y(1, ) + I y( 2, ) = + ,
12 12

iar în raport cu axa centrală y va fi:

2 b⋅h
I y = I y, − e 2 ⋅ A =
h 3
12
( 1
)
b1 + b23 − (b2 − b1 ) ⋅
9 2

Momentul de inerţie al suprafeţei BCD, în raport cu axa sa centrală z este:

b1 h 3 b2 h 3 b ⋅ h 3
I z = I z(1) + I z( 2 ) = + = ,
36 36 36

deoarece z, z1 şi z2 coincid.

f) Momentul de inerţie centrifugal pentru o secţiune având forma unui sfert de cerc

Se consideră o suprafaţă sub forma unui sfert de cerc de rază R (fig.5.11).

Din figura 5.11 se obţine:

R 2 − z12
R 2 = (2 y1 ) + z12 ;
2
y12 = ; dA = 2 y1dz1
4

Aplicând relaţia de definiţie a momentului de inerţie centrifugal în raport cu axele z1 şi

y1 se obţine:

R R
R 2 − z12
I z1 y1 = ∫ z1 ⋅ y1 ⋅ dA = ∫ z1 ⋅ y1 ⋅ 2 y1 ⋅ dz1 = 2∫ z1 ⋅ y12 ⋅ dz1 = 2∫ ⋅ z1 ⋅ dz1 =
A A 0 0
4
1  R4 R4  R4
R
=
1
2 ∫0
R 2
(z1 − z1
3
⋅ dz1 = ) 
2  2
− =
4  8

132
 Fig.5.11

Momentul de inerţie centrifugal în raport cu axele centrale z şi y se obţine aplicând

formula lui Steiner:

2
R 4  4 R  πR 2
I zy = I z1 y1 − a ⋅b ⋅ A = −  = −0,01647 R 4
8  3π  4

Calculul se mai poate dezvolta şi conform figurii 5.12, în care elementul de arie are
valoarea dA = dρ ⋅ ρ ⋅ dα .

Fig.5.12

Se scrie relaţia de definiţie a momentului de inerţie centrifugal în raport cu axele z1y1:

133
 I z1 y1 = ∫ z1 y1 ⋅ dA ,
A

în care z1 = ρ ⋅ cos α , y1 = ρ ⋅ sin α şi dA = ρ ⋅ dρ ⋅ dα .

π
R 2
I z1 y1 = ∫ z1 y1 ⋅ dA = ∫ ρ 3 ⋅ sin α ⋅ cos α ⋅ dρ ⋅ dα = ∫ ρ 3 dρ ∫ sin α ⋅ cos α ⋅ dα =
A A 0 0
π

R4 2 R4
( )
4 ∫0
=− cos α ⋅ d cos α =
8

g) Momentul de inerţie centrifugal pentru o secţiune având forma unui triunghi

dreptunghic

Se consideră suprafaţa din figura 5.13, având forma unui triunghi dreptunghic.

Fig.5.13

Considerând un element de arie ca în figura 5.13 se poate scrie expresia de definiţie a

momentului de inerţie centrifugal în raport cu axele z1, y1:

y1
I z1 y1 = ∫ z1 ⋅ ⋅ dA .
A 2

Conform figurii se obţine:

y1 b − z1 h h
= ; y1 = (b − z1 ) şi dA = y1dz1 = (b − z1 )dz1
h b b b

Momentul de inerţie în raport cu axele z1 şi y1 va fi:

134
 ∫ (z )
b b 2 b
z1 y12 1 h  h2
I z1 y1 = ∫ ⋅ dz1 = ∫ z1  (b − z1 ) dz1 = 2
2 3
1 ⋅ b 2 − 2b ⋅ z1 + z1 ⋅ dz1 =
0
2 2 0 b  2b 0

h  b 2 4 1 4  h ⋅b
2 2 2
=  − b + b =
2b 2  2 3 4  24

Momentul de inerţie centrifugal în raport cu axele centrale z şi y este:

b2h2 1 bh 7
I zy = I z1 y1 − a1 ⋅ b1 ⋅ A = − bh ⋅ = b 2 h 2 ,
24 9 2 36

1 1
în care a1 = h şi b1 = b .
3 3

Exemple de calcul

1. Pentru secţiunea compusă din figura 5.14 se cere să se determine: a) poziţia

centrului geometric şi a sistemului de axe centrale; b) momentele de inerţie axiale
şi centrifugal Iz, Iy şi Izy, în raport cu axele centrale; c) modulele de rezistenţă; d)
poziţia direcţiilor principale şi mărimea momentelor de inerţie axiale principale; e)
mărimea momentelor de inerţie centrifugale extreme.

Fig.5.14

Rezolvare
a) Se determină coordonatele centrului geometric al secţiunii

135
 2

∑A y i i
A1 y1' + A2 y 2' 8 ⋅ 5 + 6 ⋅ 0,5
yc = i =1
= = = 3,07 cm ≅ 3,1 cm ,
2
A1 + A2 8+6
∑A
i =1
i

∑Az i i
A1 z1' + A2 z 2' 8 ⋅ 0,5 + 6 ⋅ 3
zc = i =1
= = = 1,57 cm ≅ 1,6 cm ,
2
A1 + A2 8+6
∑A
i =1
i

în care A1, A2 sunt mărimile ariilor componente, iar y1' , y 2' , z1' şi z 2' sunt coordonatele
centrelor C1 şi C2 ale ariilor componente în raport cu sistemul de referinţă z’Oy’.
Se reprezintă pe figura 5.14 sistemul de axe central zCy.
Se determină distanţele a1, a2 şi b1, b2 dintre axele centrale z, y şi axele ce trec prin
centrul geometric al ariilor A1 = 8 cm2 şi A2 = 6 cm2, rezultând: a1 = 1,9 cm; a2 = 2,6 cm; b1 =
1,1 cm; b2 = 1,4 cm.
b) Momentele de inerţie axiale şi centrifugal au expresiile:

I z = I z(11) + I z(22 ) + a12 A1 + a22 A2 ,

I y = I y(11 ) + I y( 22 ) + b12 A1 + b22 A2 ,
I zy = I z(11y)1 + I z(22y)2 + a1b1 A1 + a2 b2 A2 ,

în care I z(ii ) şi I y(ii ) sunt momentele de inerţie axiale ale ariei Ai în raport cu axele sale centrale,
iar I z(ii y)i sunt momentele de inerţie centrifugale ale ariei Ai în raport cu axele sale centrale
(pentru ariile dreptunghiulare A1 şi A2, I z1 y1 = I z2 y2 = 0 ).
Valorile momentelor Iz, Iy şi Izy sunt:

1 ⋅ 4 3 6 ⋅13
Iz = + + 2,9 2 ⋅ 8 + 2,6 2 ⋅ 6 = 113,67 cm 4 ≅ 114 cm 4
12 12
8 ⋅1 1 ⋅ 6 3
3
Iy = + + 1,12 ⋅ 8 + 1,4 2 ⋅ 6 = 40,1 cm 4 ≅ 40 cm 4
12 12
I zy = (1,9 ) ⋅ (− 1,1) ⋅ 8 + (− 2,6 ) ⋅ (1,4 ) ⋅ 6 = −38,56 cm 4

c) Modulele de rezistenţă

Iz 114 Iy 40
Wz = = = 19,32 ; Wy = = = 11,76
y max 5,9 z max 3,4

d) Direcţiile principale şi momentele de inerţie principale

2 ⋅ I zy 2 ⋅ 38,56
tg 2α = =− = 1,042
Iy − Iz 40 − 114
2α = 46,18 ; α1 = 23,09 o ; α 2 = α1 + 90 o = 113,09 o
o

136
 2
Iz + Iy  Iz − Iy  114 + 40  114 − 40 
2

I1, 2 = ±   + I zy2 = ±   + 38,56 = 77 ± 53,44

2

2  2  2  2 
I1 = 130,44 cm 4 ≅ 130 cm 4 ; I 2 = 23,55 cm 4 ≅ 24 cm 4

e) Valorile de extrem ale momentului de inerţie centrifugal

(I zy )1,2 = ±  I z − I y 
 + I zy2 = ±53,44 cm 4
 2 
(I zy )1 = +53,44 cm 4 ; (I zy )2 = −53,44 cm 4
Valorile de extrem ale momentului de inerţie centrifugal se obţine şi din semidiferenţa
momentelor de inerţie principale:

I1 − I 2 130,44 − 23,55
(I )
zy 1, 2 =± =± = ±53,44 cm 4
2 2

2. Să se calculeze direcţiile principale şi momentele de inerţie principale faţă de axele

centrale ce trec prin centrul geometric al secţiunii compuse din figura 5.15.

Fig.5.15

Rezolvare
Pentru profilul cornier L60 × 60 ×10 , din anexele manualelor de Rezistenţa
materialelor se obţine: I z(22 ) = I y( 22 ) = 34,9 cm 4 ; A2 = 11,1 cm 2 ; yc2 = z c2 = 1,85 cm ;
(
I1( 2 ) = 55,1 cm 4 ; I 2( 2 ) = 14,8 cm 4 ; I z2 y2 )
1, 2
= 0.

137
 Se determină poziţia centrului geometric C faţă de axele Oz’ şi Oy’:

11,1⋅1,85 + 12 ⋅ 6 11,1 ⋅ 2,85 + 12 ⋅ 0,5

yc = = 4 cm ; zc = = 1,63 cm
11,1 + 12 11,1 + 12

Distanţele dintre axa centrală z şi axele z1, z2 ce trec prin centrele C1 şi C2 sunt:

a1 = yc1 − y c = 6 − 4 = 2 cm ; a2 = yc − yc2 = 4 − 1,85 = 2,15 cm

Distanţele dintre axa centrală y şi axele y1, y2 ce trec prin centrele C1 şi C2 sunt:

b1 = z c − z c1 = 1,63 − 0,5 = 1,13 cm ; b2 = z c2 − z c = 2,85 − 1,63 = 1,22 cm

Momentele de inerţie în raport cu axele centrale z şi y sunt:

1⋅12 3
I z = 34,9 + + 2 2 ⋅12 + 2,15 2 ⋅11,1 = 278,1 cm 4
12
12
I y = 34,2 + + 1,132 ⋅12 + 1,22 2 ⋅11,1 = 67,04 cm 4
12

Pentru a determina momentul de inerţie centrifugal al întregii suprafeţe în raport cu

sistemul de axe central zCy, se determină mai întâi momentul de inerţie centrifugal al
profilului cornier în raport cu axele sale centrale din relaţia:

I1( 2 ) − I1( 2) 55,1 − 14,8

I z(22y)2 = = = 20,15 cm 4
2 2

Momentul de inerţie centrifugal al întregii suprafeţe în raport cu sistemul central de

axe este:

I zy = I z(11y)1 + I z(22y)2 + a1b1 A1 + a 2 b2 A2 = 20,15 + 2 ⋅ (− 1,13) ⋅12 + (− 2,15) ⋅1,22 ⋅11,1 = −36,08 cm 4 ,

în care I z(11y)1 = 0 .
Direcţiile principale şi momentele de inerţie principale vor fi:

2 I zy
tg 2α = = −0,342 ; 2α = −18,87 ; α1 = −9,43o ; α 2 = −99,43o
Iy − Iz
2
Iz + Iy  Iz − Iy  278,1 + 67,04  278,1 − 67,04 
2

I1, 2 = ±   + I zy2 = ±   + 36,08 =

2

2  2  2  2 
= 172,57 ± 111,53
I1 ≈ 284 cm 4 ; I 2 ≈ 61 cm 4

138