SUPORT DE CURS

SERVANT POMPIER
- COR 541104 -
 I. LEGISLATIA SPECIFICA

 TEMA nr. 1. Legea 307/12.07.2006 privind apararea impotriva

incendiilor publicata in Monitorul oficial nr.633/21.07.2006.
 TEMA nr. 2 Normele generale de aparare impotriva incendiilor
aprobate prin O.M.I.163/2007.
 TEMA nr. 3 Dispozitiile generale privind reducerea riscului de
incendiu generat de incarcari electrostatice – D.G. –PSI 004/2001,
aprobate prin OMI 108/01.08.2001.
 TEMA nr. 4 1) Legea nr 481/08.01.2004 privind protectia civila.
2)Ordonanta de Urgenta nr.21/15.04.2004 privins
Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, aprobate
prin OMAI nr.712/2005 completat si modificat de OMAI nr 786/2005.

II. PREVENIREA INCENDIILOR

 TEMA nr. 1 Notiuni generale de chimie si fizica (arderea ,

autoaprinderea, inflamarea, explozia, vaporizarea si fierberea).
 TEME nr. 2 Clasificarea materialelor din punct de vedere al
combustibilitatii.Riscul de incendiu (categoria de pericol de
incendiu)gradul de rezistenta la foc.
 TEME nr. 3 1) Criterii de performanta privind structura
organizatorica si dotarea serviciilor voluntare pentru Situatii de
urgenta (stabilite prin OMAI 718/2005 completat cu OMAI
195/2007).
2) Criteriile de performanta privind constituirea, incadrarea si dotarea
serviciilor private pentru Situatii de urgenta (planificarea, pregatirea,
organizarea, desfasurarea si conducerea actiunilor de interventie),
prevazute in OMAI 158/2007.
3) Planificarea, organizarea, desfasurarea si finalizarea activitatilor de
prevenire a situatiilor de urgenta prestate de serviciile voluntare si
private pentru situatii de urgenta reglementate prin OMAI 160/2007.
4) Regulamentul, portul, descrierea, conditiile de acordare si folosire a
uniformei, echipamentului de protectie si insemnele distinctive ale
personalului serviciilor voluntare(private) pentru situatii de urgenta
aprobat prin H nr.160/2007.
5) Statutul personalului voluntar pentru situatii de urgenta aprobat prin
H nr.1579/2005.
 TEMA nr. 4 Cai de acces si evacuare, reglementari generale.
 TEMA nr. 5 Sisteme, instalatii, mijloace tehnice de prevenire a
incendiilor.
 TEMA nr. 6 1) Cauze de incendiu si prevenirea lor. Clasificarea
cauzelor de incendiu in functie de natura surselor de aprindere,
mijloacele care produc aprinderea si modul de actiune.
2) Modalitati de actiune in diferite situatii de urgenta.
3) Reguli de ordine interioara privind prevenirea si stingerea
incendiilor:focul deschis, fumatul, cai de acces si evacuare,
gestionarea deseurilor si ambalajelor.

III. CUNOASTEREA SI MANUIREA

MIJLOACELOR DE INTERVENTIE

 TEMA nr. 1 Cunoasterea si manuirea stingatoarelor.

 TEMA nr. 2 Cunoasterea si manuirea accesoriilor de salvare si
protectie individuala a personalului de interventie.
 TEMA nr. 3 Cunoasterea si manuirea accesoriilor de trecere a apei.
 TEMA nr. 4 Cunoasterea si manuirea mijloacelor de producere a
spumei si refularea a pulberilor stingatoare.
 TEMA nr. 5 Cunoasterea si manuirea mijloacelor de taiat si
demolat.
 TEMA nr. 6 Cunoasterea si manuirea mijloacelor de salvare de la
inaltimi.

IV. PROCEDURI DE INTERVENTIE

IN SITUATII DE URGENTA

 TEMA nr.1 Procedura de patrundere in incaperile incendiate.

 TEMA nr. 2 Procedura de interventie in cazul incendiilor din
subsolurile cladirilor.
 TEMA nr. 3 Procedura de interventie in cazul incendiilor izbucnite la
etajele cladirilor.
  TEMA nr. 4 Procedura de interventie in cazul incendiilor izbucnite la
podurile si acoperisurile cladirilor.
 TEMA nr. 5 Proceduri de interventie pentru stingerea diferitelor tipuri
de incendii in functie de conditiile admosferice (noapte, vant,
seceta, temperaturi scazute).
 TEMA nr. 6 Proceduri de acordare a primului ajutor in caz de arsuri,
fracturi, plagi deschise si/sau intoxicatii cu produse rezultate in urma
procesului de ardera (fum, gaze toxice).

V. ORGANIZAREA APARARII
IMPOTRIVA INCENDIILOR

 TEMA nr. 1 Organizarea apararii impotriva incendiilor pe locul de

munca.
 TEMA nr. 2 Instructiuni de aparare impotriva incendiilor la instalatiile
electrice, de gaze naturale si tehnica de calcul.
 TEMA nr. 3 Instructiuni de aparare impotriva incendiilor la depozite,
magazii, ateliere pentru prelucrarea lemnului, depozite de material
lemnos.
 TEMA nr. 4 Instructiuni de aparare impotriva incendiilor specifice
activitatilor de turism.

ANEXA: Permis de lucru cu foc (model)

I. LEGISLAŢIE SPECIFICĂ

Tema nr.1

Legea nr. 307 din 12. 07. 2006 privind apărarea împotriva incendiilor,
publicată în Monitorul oficial nr. 633 din 21.07. 2006
( Art.1) Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat
de activităţi specifice , măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative
cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi
realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de
producere a incendiilor,în vederea evacuării, salvării şi protecţiei
persoanelor periclitate, protejării bunurilor şi mediului împotriva efectelor
situaţiilor de urgenţă determinate de incendii.
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile referitoare la situaţiile
de urgenţă, factori şi tipuri de risc, intervenţie operativă şi evacuare au
înţelesul prevăzut în OUG nr. 21/2004 aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr.15/2005, iar termenii şi expresiile specifice
apărării împotriva incendiilor au următorul înţeles:
- Autorizaţie de securitate la incendiu - actul a-tiv emis, în baza
legii,de ISU judeţean sau al mun. Bucureşti, prin care se certifică
îndeplinirea cerinţei esenţiale – securitate la incendiu –la
construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări. Autorizaţia
conferă persoanelor fizice sau juridice dreptul de a edifice , de a
pune în funcţiune şi exploata din punct de vedere al securităţii la
incendiu, construcţiile, instalaţiile tehnologice şi alte amenajări pe
care le deţin;
- Aviz de securitate la incendiu - actul emis, în baza legii,de ISU
judeţean sau al mun. Bucureşti, după verificarea de conformitate
cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de
apărare împotriva incendiilor, adoptate în documentaţiile
tehnice de proiectare, pentru îndeplinirea cerinţei esenţiale –
securitate la incendiu – a , construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi
altor amenajări;
- Incendiu – ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără control
în timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau
pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în
scopul întreruperii procesului de ardere;
- Cauză de incendiu – suma factorilor care concură la iniţierea
incendiului, care constă de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul
care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum
şi împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia;
- Mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor – sisteme,
instalaţii, echipamente, utilaje, aparate, dispozitive , accesorii,
materiale, produse, substanţe şi autospeciale destinate prevenirii,
limitării şi stingerii incendiilor;
- Operaţiuni de lungă durată – intervenţiile pentru stingerea
incendiilor şi eliminarea efectelor negative ale acestora cu o
durată mai mare de 4 ore;
- Organizare a intervenţiei în caz de incendiu – ansamblul măsurilor
tehnico – organizatorice necesare stabilirii forţelor,
 responsabilităţilor, sarcinilor, mijloacelor, metodelor şi procedeelor
ce pot fi utilizate pentru evacuarea şi salvarea persoanelor şi
animalelor, protecţia bunurilor şi vecinătăţilor, precum şi pentru
stingerea incendiilor;
- Pericol iminent de incendiu – situaţia creată de cumularea
factorilor care concură la iniţierea incendiului, declanşarea
acestuia fiind posibilă în orice moment;
- Schemă cu riscurile teritoriale – documentul întocmit de ISU
judeţean sau al mun. Bucureşti, care cuprinde tipurile de riscuri
specifice precum şi resursele estimate pentru gestionare;
- Plan de analiză şi acoperire a riscurilor – documentul care
cuprinde riscurile potenţiale dintr-o unitate administrativteritorială
, măsurile, acţiunile şi resursele necesare pentru managementul
riscurilor respective;
- Prevenirea incendiilor – totalitatea acţiunilor de împiedecare a
iniţierii şi propagării incendiilor, de asigurare a condiţiilor pentru
salvarea persoanelor şi bunurilor şi de asigurare a securităţii
echipelor de interveţie;
- Raport de intervenţie – documentul operativ de informare şi
analiză statistică în care se înscriu datele esenţiale constatate la
locul intervenţiei privind amploarea şi intensitatea incendiului,
cauza probabilă a acestuia, efectele produse , desfăşurarea
intervenţiei, forţele participante şi timpii operative realizaţi;
- Stigerea incendiilor – totalitatea acţiuznilor de limitare şi
întrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de metode,
procedee şi mijloace specifice;
- Utilizator – persoana fizică sau juridică ce foloseşte un bun, sub
orice titlu, în interesul său, al altuia sau în interes public;
- Scenariu de securitate la incendiu – documentul care descrie
calitativ evoluţia unui incendiu în timp, identificând evenimentele-
cheie care îl caracterizează şi îl diferenţiază de alte incendii
posibile într-o incintă;
( Art.2 ) Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes
public , naţional, cu caracter permanent, la care sunt obligate să
participle, în condiţiile prezentei legi , autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale, precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe
teritoriul României.
 Persoanele fizice şi juridice răspund de toate efectele nocive ale
incendiilor care decurg din:
- existenţa sau utilizarea construcţiilor, echipamentelor, utilajelor,
instalaţiilor tehnologice pe care le deţin sau utilizează;
- de activitatea desfăşurată sau în legătură cu aceasta; -
de produsele pe care le folosesc, le prelucrează, transportă,
stochează sau comercializează.
Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte în orice
împrejurare normele de p.s.i. şi să nu primejduiască prin deciziile sau
faptele lor, viaţa bunurile şi mediul.
Orice persoană care observă un incendiu este obligată să
anunţe prin orice mijloace, pompierii, poliţia, patronul, primarul etc. şi să
ia măsuri după posibilităţile sale pentru limitarea şi stingerea incendiului.
În caz de incendiu orice persoană are obligaţia de a acorda ajutor, când
şi cât este raţional posibil semenilor aflaţi în dificultate.
În cazul incendiilor produse la păduri, plantaţii şi culturi
agricole, persoanele fizice şi juridice aflate în apropiere au obligaţia să
intervină cu mijloacele de care dispun, fără a fi solicitate.
(Art.22) Fiecare salariat, are la locul de muncă, următoarele
obligaţii principale:
- să respecte măsurile şi regulile de apărare împotriva incendiilor
aduse la cunoştinţă sub orice formă de administrator sau de conducătorul
instituţiei, după caz ;
- să utilizeze potrivit instrucţiunilor, substanţele periculoase, instalaţiile,
utilajele, maşinile,aparatura şi echipamentele , potrivit instrucţiunilor
tehnice, precum şi celor date de administrator sau de conducătorul
instituţiei , după caz;
- să nu efectueze manevre sau modificări neautorizate ale sistemelor
şi instalaţiilor de apărare înpotriva incendiilor;
- să comunice imediat după constatare, conducătorului locului de
muncă orice încălcare anormelor de apărare împotriva incendiilor sau a
oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum
şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva
incendiilor;
- să coopereze cu persoanele desemnate de administrator, după
caz, respective cu cadrul ethnic specializat, care are atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare
împotriva incendiilor;
- să acţioneze , în conformitate cu procedurile stabilite la locul de
muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol imminent de incendiu;
- să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care
are cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor.

Legea 307/12.07.2006 stabileşte obligaţiile generale ale persoanelor

fizice şi juridice în domeniul apărării împotriva incendiilor , ale ministerelor,
prefectului, consiliilor judeţene şi locale, ale administratorului,
conducătorului instituţiei, utilizatorului şi salariaţilor. În capitolul III este
stability modul de exercitare a autorităţii de stat în domeniul apărării
împotriva incendiilor ( avizare, autorizare, atestare, recunoaştere, control
etc. ) . Capitolul IV, se referă serviciile de urgenţă voluntare şi private (
problematica se vat rata în temă separată).Răspunderea juridică privind
încălcarea normelor de apărare împotriva incendiilor, este tratată în
capitolul V , care stabileşte răspunderea disciplinară, contravenţională,
materială, civilă sau penală după caz.

TEMA nr. 2

Normele Generale de aparare impotriva incendiilor aprobate de

O.M.I. nr. 163/2007.
Normele generale stabilesc principiile, criteriile de performanţă,
cerinţele şi condiţiile tehnice privind siguranţa la foc pentru construcţii,
instalaţii şi alte amenajări, agenţii care pot interveni în caz de incendiu şi
pentru înlăturarea efectelor acestuia, exigenţele utilizatorilor, precum şi
normele , regulile, recomandările şi măsurile generale ce trebuie avute în
vedere în scopul apărării împotriva incendiilor.
Proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi altor
amenajări se realizează astfel încât, în cazul producerii unui incendiu în
faza de utilizare a acestora, să se asigure:
- protecţia şi evacuarea utilizatorilor, ţinând seama de vârsta şi
de starea lor fizică şi psihică;
- limitarea pierderilor de bunuri;
- preîntâmpinarea propagării incendiului;
- protejarea personalului care intervine în caz de incendiu.
 Norme de p.s.i. la proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor
şi altor amenajări
- risc de incendiu
- rezistenţa, comportarea şi stabilitatea la foc
- preîntâmpinarea propagării incendiilor
- căi de acces, evacuare şi intervenţie
- instalaţii aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice
- echiparea şi dotarea cu mijloace de prevenire şi stingerea
incendiilor

Riscul de incendiu
Riscul de incendiu este criteriul de performanta care reprezinta
probabilitatea globala de izbucnire a incendiilor, determinata de
interactiunea proprietatilor specifice materialelor si substantelor
combustibile cu sursele potentiale de aprindere, in anumite imprejurari, in
acelasi timp si spatiu.
Identificarea, evaluarea si controlul riscurilor de incendiu se fac
conform legii si potrivit reglementarilor specifice.
Riscul de incendiu se va stabili si se va preciza, obligatoriu, pe zone,
spatii, incaperi, compartimente de incendiu, cladiri sau instalatii
tehnologice, asigurandu-se incadrarea in nivelurile de risc sau in
categoriile de pericol de incendiu, corespunzator reglementarilor
specifice.
Nivelurile riscului de incendiu sunt: redus (mic), mediu (mijlociu) si
ridicat (mare). In situatiile in care nivelul de risc este asociat cu pericolul
de explozie, nivelul riscului de incendiu poate fi apreciat ca fiind foarte
ridicat (foarte mare).
Se recomanda reducerea pe cat posibil a nivelului riscului de
incendiu.
Depasirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementari
specifice sau in documentatiile tehnice si in scenariile de siguranta la
foc, este, de regula, interzisa, cu exceptia cazurilor prevazute de lege,
cand se impune luarea masurilor compensatorii de aparare impotriva
incendiilor.

Rezistenta, comportarea si stabilitatea la foc

Rezistenta la foc este proprietatea unui element de constructie sau a

unei structuri de a-si pastra pe o durata determinata stabilitatea,
etanseitatea la foc si/sau izolarea termica cerute si/sau alta functiune
specializata, intr-o incercare la foc standardizata.
Rezistenta la foc a elementelor de constructii care separa sau
delimiteaza compartimentele de incendiu de alte spatii ale constructiilor
ori ale instalatiilor reprezinta intervalul in care elementele de constructii isi
epuizeaza capacitatea de rezistenta la foc printr-o incercare
standardizata.
Nivelurile rezistentei la foc a elementelor de constructii se stabilesc
in unitati de timp (ore si minute), precizandu-se, dupa caz, daca sunt
rezistente, stabile sau etanse la foc..
Gradul de rezistenta la foc reprezinta capacitatea constructiei sau a
compartimentului de incendiu, indeosebi a structurii portante sau de
rezistenta, de a raspunde la incendiu, indiferent de destinatie. Gradul
de rezistenta la foc se stabileste in functie de nivelurile de rezistenta la
foc ale principalelor elemente de constructii componente. Gradele
de rezistenta la foc, in ordinea descrescatoare a sigurantei la foc, sunt: I,
II, III, IV si V.
Preintampinarea propagarii incendiilor
Constructiile si instalatiile tehnologice independente, grupate sau
comasate potrivit reglementarilor tehnice, se amplaseaza la distante de
siguranta fata de vecinatati sau se compartimenteaza astfel incat, in
caz de incendiu, sa nu puna in pericol alte constructii, compartimente
de incendiu, instalatii si vecinatati.
In cazul executarii unor lucrari la constructiile si instalatiile existente
care nu respecta conditiile privind distantele de siguranta la foc
normate, se vor lua masuri compensatorii de aparare impotriva
incendiilor.
La alcatuirea constructiilor si a instalatiilor, pe langa conditiile
referitoare la riscul de incendiu, rezistenta, comportarea si stabilitatea la
foc, se are in vedere si criteriul de performanta referitor la
preintampinarea propagarii incendiilor, in functie de: degajarile de fum,
de gaze fierbinti si de alte produse nocive, propagarea flacarilor si a
fumului, etanseitatea la fum si flacari si rezistenta fatadelor si
acoperisurilor la propagarea focului.
Degajarile de fum, de gaze fierbinti si de alte produse nocive pe
timpul incendiilor sunt determinate, in principal, de: natura, distributia si
cantitatile existente de materiale si substante combustibile
termodegradabile sau nocive, viteza de ardere, durata incendiului si de
ceilalti factori si actiuni precizate in anexele nr. 1 si 2.
 Conditiile de siguranta la foc privind degajarile mentionate la alin. (1)
trebuie sa asigure mentinerea stabilitatii constructiei sau a instalatiei
expuse incendiului, prin limitarea si reducerea cantitatilor de emisii,
precum si evacuarea lor dirijata, urmarindu-se reducerea efectelor
negative asupra utilizatorilor si personalului de interventie, precum si
limitarea propagarii incendiului.
Evacuarea dirijata din spatiile inchise a degajarilor mentionate la alin.
(1) se realizeaza prin sisteme de ventilare natural-organizata si, dupa caz,
mecanica, utilizand dispozitive si instalatii speciale.
Pe timpul interventiilor, daca situatia impune evacuarea emisiilor de
fum, se pot practica deschideri in unele elemente ale constructiilor care
delimiteaza spatiile respective si care nu au rol de rezistenta. Cai de
acces, evacuare si interventie

Caile de acces si de circulatie ale constructiilor si instalatiilor de orice

categorie trebuie astfel stabilite, dimensionate, realizate, dispuse,
alcatuite si marcate, incat sa asigure evacuarea persoanelor, precum si
circulatia si orientarea rapida a fortelor de interventie.
Traseele destinate fortelor de interventie trebuie sa asigure circulatia
personalului de interventie si sa fie prevazute cu iluminat de siguranta
corespunzator.
Constructiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenele
sportive ori incintele amenajate trebuie prevazute cu cai de evacuare a
persoanelor, in numar suficient, corespunzator dimensionate si realizate,
astfel incat persoanele sa ajunga in timpul cel mai scurt si in deplina
siguranta in exterior, la nivelul terenului ori al cailor de acces.

Cai special destinate evacuarii persoanelor, animalelor sau bunurilor

se prevad atunci cand cele functionale sunt insuficiente sau cand, in
mod justificat, nu pot satisface conditiile normate.
Caile de evacuare a persoanelor in caz de incendiu se marcheaza
cu indicatoare de securitate si se prevad cu mijloace de iluminat,
conform reglementarilor tehnice, astfel incat sa se asigure vizibilitatea si
sa fie usor recunoscute.

Asigurarea accesului si a circulatiei autospecialelor de interventie in

incintele agentilor economici si ale institutiilor, in zonele locuite, precum si
intre localitati este obligatorie conform reglementarilor tehnice. In
locurile prevazute la alin. (1) trebuie sa se asigure cel putin un acces
carosabil din drumurile publice si din drumurile de circulatie interioare,
amenajat, marcat, intretinut si utilizabil in orice anotimp. Caile de
acces si de circulatie se dimensioneaza potrivit reglementarilor tehnice
pentru autovehicule de tip greu, asigurand accesul autospecialelor de
interventie.
Prevederea si realizarea platformelor de acces si de amplasare a
autospecialelor de interventie si salvare de la inaltimi langa constructiile
si instalatiile stabilite prin reglementari tehnice si scenarii de siguranta la
foc sunt obligatorii.
Asigurarea cailor de acces pentru autospecialele de interventie la
sursele de alimentare cu apa in caz de incendiu si a posibilitatilor de
folosire a acestor surse in orice anotimp constituie o conditie de
siguranta la foc.
Instalatii aferente constructiilor si instalatii tehnologice

Instalatiile aferente constructiilor (electrice, de apa, incalzire,

ventilare, conditionare, canalizare, paratrasnet etc.) si instalatiile
tehnologice se proiecteaza, se executa si se exploateaza potrivit
reglementarilor tehnice si masurilor specifice de prevenire si stingere a
incendiilor, astfel incat acestea sa nu constituie surse de izbucnire a
incendiilor si/sau de propagare a focului.
Instalatiile prevazute la alin. (1) trebuie sa corespunda destinatiei,
tipului si categoriei de importanta a constructiei, precum si nivelului de
risc de incendiu, sa aiba nivelul de protectie corespunzator mediului in
care sunt amplasate si sa respecte prevederile din normele generale si
specifice de prevenire si stingere a incendiilor.
Instalatiile tehnologice se pun in functiune si se exploateaza cu
respectarea stricta a instructiunilor si regulilor de utilizare, precum si a
masurilor de prevenire si stingere a incendiilor, stabilite de proiectantii si
de producatorii respectivi.
Instalatiile de ventilare sau conditionare, precum si cele de transport
pneumatic se proiecteaza, se realizeaza si se exploateaza astfel incat, in
functionare normala, partile componente (echipamente, motoare,
angrenaje, tubulatura etc.) sa nu genereze surse care pot aprinde
substantele vehiculate prin acestea si sa nu faciliteze propagarea
incendiului.
Traseele instalatiilor de ventilare, conditionare sau transport
pneumatic din constructiile cu risc de incediu sau explozie, precum si
cele din salile aglomerate ori din incaperile cu bunuri de mare valoare
sau de importanta deosebita vor fi independente si complet separate
de traseele pentru alte spatii.
Se interzice evacuarea prin aceeasi instalatie de ventilare,
conditionare sau transport pneumatic a substantelor care, in amestec
sau prin combinatie chimica, pot produce incendii ori explozii.
Constructiile, instalatiile de productie, precum si zonele din vecinatatea
acestora, in care se pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi
combustibile, se prevad, conform reglementarilor specifice, cu sisteme
de detectare a emisiilor si, dupa caz, de inabusire, inertizare sau
evacuare fortata a acestora, in vederea preintampinarii acumularii de
concentratii periculoase, precum si pentru semnalizarea situatiei create.

Echiparea si dotarea cu mijloace de prevenire si stingere a incendiilor

Constructiile si instalatiile tehnologice se echipeaza cu sisteme,

instalatii, dispozitive, aparate si alte mijloace de prevenire si stingere
a incendiilor, potrivit prevederilor reglementarilor tehnice. Pentru
realizarea protectiei eficiente impotriva incendiilor, la stabilirea
categoriilor, tipurilor si parametrilor sistemelor, instalatiilor,
dispozitivelor, aparatelor si altor mijloace de prevenire si stingere a
incendiilor, precum si la dimensionarea, amplasarea si realizarea
acestora se va tine seama de urmatoarele conditii:
a) controlul riscurilor de izbucnire, precum si al dezvoltarii si
propagarii incendiilor in zona protejata;
b) compatibilitatea intre mijloacele tehnice prevazute, precum si
intre acestea si caracteristicile mediului protejat;
c) complementaritatea reciproca in indeplinirea rolurilor, in caz
de incendiu, precum si aportul serviciului de pompieri;
d) asigurarea unui raport optim intre instalatiile, sistemele si
dispozitivele cu actionare manuala si cele cu functionare
automata;
e) corelarea intrarii si mentinerii in functiune, precum si a fiabilitatii
mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor cu timpii
corespunzatori de siguranta la foc si, dupa caz, cu timpii operativi
de interventie;
f) prevederea, dupa caz, a posibilitatilor de alimentare si prin
mijloace mobile a instalatiilor de stingere, inclusiv a coloanelor
uscate, precum si constituirea rezervelor normate;
 g) asigurarea conditiilor care sa permita efectuarea operatiunilor
si
lucrarilor
de verificare, intretinere si reparare, conform instructiunilor;
h) utilizarea numai a mijloacelor tehnice de prevenire si stingere
a incendiilor omologate, avizate si agrementate tehnic si care
indeplinesc conditiile de calitate, potrivit legii;
i) intocmirea instructiunilor si a schemelor de functionare.
Dotarea agentilor economici, a institutiilor si localitatilor cu
autospeciale si cu alte mijloace mobile de interventie la incendii se
face, dupa caz, pe baza scenariilor de siguranta la foc sau a analizei
capacitatii de aparare impotriva incendiilor, respectanduse criteriile
minime de performanta privind organizarea si functionarea serviciilor
de pompieri civili, stabilite de autoritatile abilitate prin lege.

Norme p.s.i. la exploatarea construcţiilor şi instalaţiilor

- reguli generale
- reglementarea fumatului
- reglementarea focului deschis
- gestionarea deşeurilor
- instruirea personalului
- servicii publice de pompieri civili
- intervenţia în caz de incendiu

TEMA nr. 3

Dispoziţii Generale privind reducerea riscului de incendiu generat de

încărcări electrostatice – D.G. P.S.I. 004/2001, aprobate prin O.M.I.
108/01.08.2001.

Dispoziţiile generale privind reducerea riscurilor de incendiu generate

de încărcări electrostatice - D.G.P.S.I.-004 stabilesc masurile tehnico-
organizatorice, principiile, cerinţele şi condiţiile tehnice necesare in
vederea prevenirii formarii scânteilor produse de descărcarea
sarcinilor electrostatice, care în anumite împrejurări pot iniţia incendii sau
explozii.
 Prevederile prezentelor dispoziţii se aplica şi sunt obligatorii indiferent
de titularul dreptului de proprietate.
In sensul prezentelor dispoziţii, termenii şi expresiile utilizate au
următoarele semnificaţii:
a) aditiv antistatic - substanţa solida (praf, pulbere) sau lichida care,
introdusa intr-un volum de lichid combustibil, are rolul de a reduce
efectul difuziei turbulente datorat pulsaţiilor de viteza, în cazul
transvazării, transportului etc. lichidelor prin conducte cilindrice şi de a
limita astfel riscul datorat încărcărilor electrostatice;
b) antistatic - caracteristica intrinseca a materialului de a nu se
încărca cu electricitate statica; în mod obişnuit aceasta caracteristica
este avuta în vedere la materialele care se utilizează în medii cu risc de
incendiu sau explozie;
c) corp electrostatic la pământ - substanţa, material, circuit, aparat,
maşina, recipient sau instalaţie a cărei rezistenta de scurgere a sarcinilor
electrostatice nu depăşeşte 106 ohmi, rezistenta fiind măsurata între
pământ şi un punct oarecare al elementului considerat;
d) descărcare corona - descărcare electrica incompletă (nu se
dezvoltă pe toata distanţa dintre electrozii configuraţiei) care apare în
zone ale conductoarelor cu raza de curbura mica; descărcarea corona
se dezvolta numai dacă intensitatea câmpului electric în zonă
depăşeşte o valoare determinata;
e) descărcare electrostatică - proces de realizare a unui canal
conductor între două corpuri aflate la potenţiale diferite faţă de
pământ; în funcţie de valoarea medie a câmpului electric între cele
două corpuri, descărcarea poate fi incompletă (corona) sau completă
(străpungere);
f) dispersie - fenomen de împrăştiere, răspândire, risipire; în sensul
prezentelor dispoziţii, definiţia se refera la pulberi, prafuri, gaze, ceţuri,
care se pot aprinde; de exemplu, praful este o forma dispersa a
substanţelor solide, iar ceaţa este o forma dispersa a lichidelor
combustibile;
g) electricitate statica - energie de natura electrica ce apare datorita
unor fenomene electrochimice, frecări, încălziri şi de deformare a
corpurilor, plasării acestora într-un câmp electric, precum şi ca urmare a
altor acţiuni fizice care presupun schimbarea relativa a suprafeţelor de
contact; energia acumulata rămâne practic constantă sau prezintă
variaţii foarte lente; energia acumulata, daca se disipează într-o
descărcare electrica, poate iniţia explozia unor amestecuri inflamabile,
daca este mai mare decât energia minima de aprindere a acestora;
h) influenţa electrostatica - fenomen de separare a sarcinilor electrice
pe un conductor neutru izolat sau modificarea repartiţiei sarcinilor
electrice pe un conductor încărcat şi izolat, sub acţiunea unui câmp
electric exterior;
i) încălţăminte antistatică - încălţăminte încercată în conformitate cu
metoda 5.7 din SR EN 344; rezistenţa electrica trebuie sa fie cuprinsă între
100 kj şi 1.000 Mj;
j) încărcare electrostatică - proces fizic prin care, pe corpuri solide,
lichide sau vapori, apar sarcini electrice datorita unor acţiuni mecanice
(frecare, ciocnire, vibraţii), termice, chimice etc;
k) legare la pământ - legătura electrica a unui corp conductor la priza
de pământ, pentru a asigura acestuia, în mod permanent, potenţialul
pământului (considerat nul);
l) legătura de echipotenţializare - legătura electrica realizata intre
diferite puncte pentru a asigura acestora acelaşi potenţial faţă de
pământ;
m) pardoseala izolanta electric (electroizolanta) - pardoseala realizata
din materiale izolante electric (lemn, cauciuc, bachelita etc.), care
acoperă întreaga suprafaţă a pardoselii, sunt lipite pe suport, nu prezintă
crăpături, iar rosturile nu depăşesc 3 mm;
n) priza de pământ - instalaţie care asigura o legătura electrica directă
cu pământul a unei instalaţii electrice sau a unor echipamente electrice;
o) rezistenta electrica de dispersie a unei prize de pământ - rezistenţa
electrica echivalenta a prizei de pământ;
p) scânteie electrostatică - descărcare brusca de electricitate, printrun
interval, între doua corpuri;
r) transvazare - operaţiune de trecere a unui fluid (lichid, gaz etc.) sau
a unui material pulverulent dintr-un vas în altul prin curgere
gravitaţionala, pompare etc.;
s) zona cu pericol de explozie - spaţiul în care, în condiţii normale de
funcţionare, se pot acumula, accidental sau permanent, gaze, vapori
sau praf în cantităţi suficiente pentru a da naştere unei atmosfere
explozive în amestec cu aerul sau cu oxigenul.
Formarea şi acumularea încărcărilor electrostatice reprezintă
fenomene de sistem sau de asociaţie cu apariţia unei sarcini
electrice pe suprafaţă unui corp izolant sau izolat din punct de
vedere al conductibilităţii electrice.
Cele mai frecvente moduri de electrizare a corpurilor sunt:
frecarea, contactul direct, influenta, acţiunea electrochimică şi
acţiunea fotoelectrica.
 Principalele materiale şi substanţe utilizate frecvent şi pe scara
larga, susceptibile să formeze şi să acumuleze sarcini electrostatice,
sunt:
a) solide: cauciucul natural si sintetic, masele plastice, fibrele
artificiale, textilele pe baza de lână, fibrele artificiale, hârtia, sticla,
sulful, răşinile sintetice, unele răşini naturale (chihlimbarul);
b) lichide: sulfura de carbon, eterul, benzina, hidrocarburile,
esterii, hidrocarburile clorurate, cetonele inferioare si alcoolii;
c) gaze (vapori): dioxidul de carbon, metanul, propanul, etanul,
butanul, acetilena si hidrogenul.
In funcţie de caracteristicile proceselor tehnologice şi de
capacitatea de reacţie a operatorilor se pot adopta soluţii care să
conducă la dispersia electricităţii statice. Soluţiile cele mai eficiente
sunt:
a) legarea la pământ (sisteme echipotenţiale);
b) neutralizarea sarcinilor;
c) reducerea frecărilor;
d) umidificarea atmosferei;
e) mărirea conductivităţii corpurilor izolante.
La o valoare a rezistentei de scurgere a sarcinilor electrice mai
mica de 106 ohmi, pentru majoritatea substanţelor inflamabile se
elimina posibilitatea formarii sarcinilor electrostatice mari şi se
considera realizată legarea la pământ.
În locurile în care se manipulează substanţe explozive valorile
limita care se aleg sunt de ordinul 104-105 ohmi pentru rezistenta de
curgere a sarcinilor electrice.
Art. 16. - Legarea la pamant a obiectelor metalice asigura
reducerea diferentei de potential dintre obiecte si pamant, pana
la limite nepericuloase, iar conductibilitatea materialelor utilizate
trebuie sa fie suficient de mare, astfel incat sa permita scurgerea
fara descarcare disruptiva a incarcarilor electrostatice.
Este obligatoriu sa fie legate la pământ:
a) constructiile metalice, echipamentele, rezervoarele,
conductele, utilajele si instalatiile (pentru amestec, valturile,
calandrele, masinile de extrudare sau injectie etc.) care vehiculeaza
materiale si substante care produc electricitate statica;
b) elementele bune conducatoare de electricitate care nu
participa direct la procesul tehnologic;
 c) partile metalice ale echipamentelor electrice (carcase,
motoare, aparataj, tablouri etc.), ale instalatiilor, utilajelor,
incarcatoarelor si cisternelor, inclusiv ale sinelor de cale ferata de la
rampele de incarcare-descarcare.
Conductibilitatea electrica a legaturilor se asigura prin: a)
fixarea demontabila (strangere);
b) fixarea nedemontabila (sudare, lipire etc.).
Legăturile la pământ trebuie verificate astfel: a) zilnic,
vizual;
b) periodic, prin personal specializat se masoara valoarea rezistentei
de dispersie a prizei de pământ, precum si asigurarea continuitatii la
instalatiile electrice.
Legarea la pamant a bobinelor, cilindrilor si a tamburelor metalice
ale caror extremitati se rotesc in lagare prevazute cu ungere se asigura
prin sisteme speciale cu perii alunecatoare pe arbore, tangentiale si de
capat.
Reducerea riscurilor determinate de electricitatea statica se
realizeaza prin actiuni de prevenire care vizeaza: a) locul de
munca;
b) legaturile la pamant;
c) imbracamintea sau echipamentul de protectie a personalului;
d) operatiunile si procesele de fabricatie;
e) conductorii electrici;
f) izolantii.

TEMA nr. 4

1. Legea nr. 481/08.01.2004 privind Protecţia civilă

Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi

reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini
organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare
publică, planificate, organizate şi realizate potrivit prezentei legi, în scopul
prevenirii şi reducerii riscului de producere a dezastrelor, protejării
populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor
de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora
şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.
Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele:
- identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre
naturale şi tehnologice de pe teritoriul României;
- culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi
informaţiilor referitoare la protecţia civilă;
- informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele
la care este expusă, măsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite,
mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi revin şi modul
de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă;
- organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de
intervenţie optime a serviciilor pentru situaţii de urgenţă şi a celorlalte
organisme specializate cu atribuţii în domeniu;
- înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei în situaţiile de
urgenţă;
- protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi
arhivistice, precum şi a mediului împotriva efectelor dezastrelor şi ale
conflictelor armate;
- asigurarea condiţiilor minime de supravieţuire a populaţiei în situaţii de
urgenţă sau de conflict armat;
- organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea
pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor situaţiilor
de urgenţă civilă şi pentru reabilitarea utilităţilor publice afectate;
- limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi a efectelor atacurilor din
aer pe timpul conflictelor armate;
- asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată
din timpul conflictelor militare;
- participarea la misiuni internaţionale specifice;
- constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale
specifice în situaţii de urgenţă sau de conflict armat.
Organizarea protecţiei civile la nivelul unităţilor administrativ-
teritoriale,al instituţiilor publice, al agenţilor economici şi al organizaţiilor
neguvernamentale se realizează în raport cu clasificarea acestora din
punct de vedere al protecţiei civile şi constă în:
- constituirea organismelor şi structurilor pentru managementul situaţiilor
de urgenţă;
- constituirea serviciilor pentru situaţii de urgenţă;
- încadrarea inspectorilor şi/sau a personalului de specialitate în
domeniul protecţiei civile;
- întocmirea planurilor de analiză şi de acoperire a tipurilor de riscuri în
teritoriul de competenţă sau în domeniul de activitate;
- planificarea şi organizarea activităţilor de pregătire a populaţiei şi a
salariaţilor privind protecţia civilă;
- organizarea evacuării în caz de urgenţă civilă;
- organizarea cooperării şi a colaborării privind protecţia civilă;
- planificarea resurselor pentru funcţionarea structurilor prevăzute mai
sus, precum şi pentru realizarea măsurilor stabilite în planurile amintite.
Cetăţenii sunt obligaţi:
- să respecte şi să aplice normele şi regulile de protecţie civilă stabilite
de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de
conducătorii instituţiilor publice, ai agenţilor economici ori ai
organizaţiilor neguvernamentale, după caz;
- să ducă la îndeplinire măsurile de protecţie civilă dispuse, în condiţiile
legii, de autorităţile competente sau de personalul învestit cu exerciţiul
autorităţii publice din cadrul serviciilor publice de urgenţă; -
să informeze autorităţile sau serviciile de urgenţă abilitate, prin orice
mijloace, inclusiv telefonic, prin apelarea numărului 112, despre
iminenţa producerii sau producerea oricărei situaţii de urgenţă despre
care iau cunoştinţă;
- să informeze serviciile de urgenţă profesioniste sau poliţia, după caz,
inclusiv telefonic, prin apelarea numărului 112, despre descoperirea de
muniţie sau elemente de muniţie rămase neexplodate; -
să participe la pregătirea de protecţie civilă la locul unde îşi desfăşoară
activitatea;
- să participe la întreţinerea adăposturilor din clădirile proprietate
personală şi, în caz de necesitate, la amenajarea spaţiilor de
adăpostire din teren;
- să-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusa sanitară, rezerva
de alimente şi apă, precum şi alte materiale de primă necesitate
pentru protecţia familiilor lor;
- să permită, în situaţii de urgenţă civilă, accesul forţelor şi mijloacelor de
intervenţie în incinte sau pe terenuri proprietate privată; -
să permită instalarea mijloacelor de alarmare pe clădirile proprietate
privată sau aparţinând asociaţiilor de locatari sau proprietari, după
caz, fără plată, precum şi accesul persoanelor autorizate, în vederea
întreţinerii acestora;
- să accepte şi să efectueze evacuarea din zonele afectate sau
periclitate de dezastre, potrivit măsurilor dispuse şi aduse la cunoştinţă
de către autorităţile abilitate;
- să solicite avizele şi autorizaţiile privind protecţia civilă, în cazurile
prevăzute de lege.
Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii
agenţilor economici, indiferent de forma de proprietate, au următoarele
obligaţii principale:
- asigură identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc
specifici, generatori de evenimente periculoase;
- stabilesc şi urmăresc îndeplinirea măsurilor şi a acţiunilor de prevenire şi
de pregătire a intervenţiei, în funcţie de încadrarea în clasificarea de
protecţie civilă;
- organizează şi dotează, pe baza criteriilor de performanţă elaborate
de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, servicii sau
formaţiuni proprii de urgenţă şi stabilesc regulamentul de organizare şi
funcţionare a acestora;
- participă la exerciţii şi aplicaţii de protecţie civilă şi conduc nemijlocit
acţiunile de alarmare, evacuare, intervenţie, limitare şi înlăturare a
urmărilor situaţiilor de urgenţă desfăşurate de unităţile proprii -
asigură gratuit forţelor de intervenţie chemate în sprijin în situaţii de
urgenţă echipamentele, substanţele, mijloacele şi antidoturile
adecvate riscurilor specifice;
- organizează instruirea şi pregătire personalului încadrat în muncă
privind protecţia civilă;
- asigură alarmarea populaţiei din zona de risc creată ca urmare a
activităţilor proprii desfăşurate;
- prevăd anual, în bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare
desfăşurării activităţilor de protecţie civilă;
- înştiinţează persoanele şi organismele competente asupra factorilor de
risc şi le semnalează de îndată cu privire la iminenţa producerii sau
producerea unei situaţii de urgenţă civilă la nivelul instituţiei sau
agentului economic;
- stabilesc şi transmit către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii
produselor regulile şi măsurile de protecţie specifice, corelate cu
riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport şi depozitare;
- încheie contracte, convenţii sau protocoale de
cooperare cu alte servicii de urgenţă profesioniste sau voluntare;
- menţin în stare de funcţionare mijloacele de transmisiunialarmare,
spaţiile de adăpostire şi mijloacele tehnice proprii, destinate adăpostirii
sau intervenţiei, ţin evidenţa acestora şi le verifică periodic;
- îndeplinesc alte obligaţii şi măsuri stabilite, potrivit legii, de către
organismele şi organele abilitate.

2.Ordonanţa de urgenţă nr. 21 din 15.04.2004 privind Sistemul Naţional

de Management al Situaţiilor de Urgenţă
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile
folosite au următorul înţeles:
- situaţia de urgenţă – eveniment excepţional, cu caracter non-militar,
care prin amploare şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea
populaţiei, mediul înconjurător, valorile culturale şi materiale
importante , iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare
adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse
suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate;
- factor de risc – fenomen, proces sau complex de împrejurări
congruente, în acelaşi timp şi spaţiu, care pot determina sau favoriza
producerea unor tipuri de risc;
- tipuri de risc – incendii, cutremure, inundaţii, accidente , explozii, avarii,
alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor
construcţii, instalaţii sau amenajări, eşuarea sau scufundarea unor vase
, căderi de obiecte din cosmos ori din atmosferă, tornade, avalanşe,
eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale, sinistre
grave sau evenimente publice de amploare determinate sau
favorizate de factorii de risc specifici;
- intervenţia operativă – acţiunile desfăşurate , în timp oportun, de către
structurile specializate în scopul prevenirii agravării situaţiei de urgenţă,
limitării, sau înlăturării, după caz, a consecinţelor acesteia;
- evacuarea – măsură de protecţie luată în cazul ameninţării iminente,
stării de alertă ori producerii unei situaţii de urgenţă şi care constă în
scoaterea din zonele afectate sau potenţial a fi afectate, în mod
organizat, a unor instituţii publice, agenţi economici, categorii sau
grupuri de populaţie ori bunuri şi dispunerea acestora în zone şi localităţi
care asigură condiţii de protecţie a persoanelor, bunurilor şi valorilor, de
funcţionare a instituţiilor publice şi agenţilor economici.
Pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare
de situaţii de urgenţă se întreprind, în condiţiile legii, după caz, acţiuni şi
măsuri pentru:
-avertizarea populaţiei, instituţiilor şi agenţilor economici din zonele de
pericol;
 -declararea stării de alertă în cazul iminenţei ameninţării sau
producerii situaţiei de urgenţă;
-punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi de protecţie specifice
tipurilor de risc şi, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată
sau parţial afectată;
-intervenţia operativă cu forţe şi mijloace special constituite, în funcţie
de situaţie, pentru limitarea şi înlăturarea efectelor negative;
- acordarea de ajutoare de urgenţă;
-instituirea regimului stării de urgenţă, în condiţiile prevăzute în art.93
din Constituţia României, republicată;
-solicitarea sau acordarea de asistenţă internaţională; -
acordarea de despăgubiri persoanelor fizice şi juridice; -alte
măsuri prevăzute de lege.
Pe timpul stării de alertă se pot dispune, cu respectarea prevederilor
art.53 din Constituţia României, republicată, măsuri pentru restrângerea
unor drepturi sau libertăţi fundamentale referitoare, după caz, la libera
circulaţie, inviolabilitatea domiciliului, interzicerea muncii forţate, dreptul
de proprietate privată ori la protecţia socială a muncii, aflate în strânsă
relaţie de cauzalitate cu situaţia produsă şi cu modalităţile specifice de
gestionare a acesteia.

TEMA nr.5

Dispoziţii Generale privind instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă

aprobate prin ordinul M.A.I. nr. 712/2005 completat ţi modificat de OMAI
786/2005.

Prezentele dispoziţii stabilesc principiile, modalităţile, cerinţele şi

condiţiile necesare în vederea organizării şi desfăşurării activităţii de
instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă a persoanelor încadrate în
muncă.
Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi cu personal
angajat cu personal în condiţii prevăzute de lege sunt obligate să
organizeze şi să desfăşoare instruirea acestora în domeniul situaţiilor de
urgenţă pe baza reglementărilor specifice.
Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este parte
componentă a pregătirii profesionale a acestora.
Instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă a persoanelor angajate în
muncă constituie parte componentă a activităţii de apărare împotriva
incendiilor desfăşurate de persoanele fizice şi juridice potrivit prevederilor
legale în vigoare.
Categoriile de instructaje în domeniul situaţiilor de urgenţă sunt:
- instructajul introductiv general;
- instructajul specific locului de muncă;
- instructajul periodic;
- instructajul pe schimb, acolo unde situaţia impune;
- instructajul pentru lucrări periculoase;
- instructajul la conversia profesională;
- instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a
instituţiei;

1. Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu

privire la:
- sistemul de acte normative;
- managementul situaţiilor de urgenţă la nivelul agentului economic;
- mijloacele tehnice existente;
- modul de acîiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă; -
acţiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea şi înlăturarea
urmărilor situaţiilor de urgenţă.
Va avea o durată de minim 8 ore şi se va executa cu următoarele
categorii de persoane :
- noii angajaţi în muncă;
- salariaţii transferaţi de la o unitate la alta; - lucrătorii
sezonieri, temporari sau zilieri; - studenţii şi elevii aflaţi
în practică.
Instructajul introductiv general se efectuează de către cadrul tehnic
cu atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor, care are
competenţa necesară. La încheierea instructajului introductiv
general, persoanele instruite vor fi verificate asupra cunoştinţelor
acumulate. Nu vor fi admise la locurile de muncă persoanele care
nu şi-au însuşit nivelul minim de cunoştinţe.

 Instructajul specific locului de muncă se execută individual de

către şeful locului de muncă respectiv. Durata instructajului nu poate
fi mai mică de 8 ore.
 Instructajul periodic se va executa pe baza tematicii anuale şi a
graficului de instruire. Intervalul de timp între două instructaje
periodice se stabileşte astfel:
- cel mult o lună (30 zile) pentru personalul cu funcţii de execuţie sau
operative;
- 1-3 luni pentru personalul care lucrează nemijlocit cu aparate ,
maşini, utilaje şi instalaţii tehnologice (tehnicieni,maiştri, subingineri,
ingineri);
- 3-6 luni pentru personalul auxiliar;
- 1-6 luni pentru personalul auxiliar care are atribuţii de organizare ,
conducere şi control.
 Instructajul special pentru lucrări periculoase (sudare, tăiere sau
lipire cu flacără, lucrări care pot provoca scântei electrice sau
mecanice, arcuri electrice, etc.) se efectuează de conducătorul
formaţiei de lucru privind tehnologia de execuţie şi de conducătorul
locului de muncă pentru probleme specifice.

Personalul societăţii va putea începe lucrul numai după ce şi-a

însuşit următoarele cunoştinţe minime :
a. regulamentul intern al societăţii;
b. prevederile legislaţiei de prevenire şi stingere a incendiilor în
părţile ce-i privesc;
c. normele de prevenire şi stingere a incendiilor specifice locului
de muncă;
d. cunoaşterea şi mânuirea mijloacelor de primă intervenţie din
dotarea locului de muncă;
e. modul de acţiune în cazul izbucnirii unui început de incendiu
sau a altui eveniment negativ.
Instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se certifică prin
înscrisuri realizate cu cerneală sau pastă, în fişele individuale de
instructaj. După completare fişa individuală de instructaj se semnează
atât de persoana instruită cât şi de cea care a efectuat instructajul.

II. PREVENIREA INCENDIILOR

 TEMA NR. 1.
Noţiuni generale de chimie şi fizică. ( arderea, aprinderea,
autoaprinderea, inflamarea, explozia, vaporizarea şi fierberea)

Arderea ( combustia) este reacţia de combinare a unui material cu

oxigenul, însoţită de degajare de căldură şi în general, de emisie de flăcări
şi/sau incandescenţă şi/sau emisie de fum. Arderea este posibilă numai în
condiţiile existenţei a trei factori : prezenţa combustibilului, prezenţa
comburantului şi amorsarea reacţiei prin realizarea energiei de aprindere
sau prin sursă de foc. Arderea are loc , de regulă, în fază gazoasă. După
viteza de reacţie dintre oxigen şi combustibil , arderea se clasifică în:
ardere lentă, normală sau uniformă şi ardere rapidă , ultrarapidă.
După tipul de reacţie se deosebesc arderi complete ( combustibilul
reacţionează total, dezvoltând ca produşi de ardere CO2, SO2 , vapori de
apă, azot şi în cantităţi mici alte substanţe) şi arderi incomplete
(cantitatea de oxigen este mai mică decât valoarea teoretică, substanţa
combustibilă nu arde în întregime, rezultând ca produse de ardere: CO,
alcoli, cetone, aldehide, cocs, copuşi organici complecşi); arderea
incompletă are loc şi atunci când există un amestec neomogen al aerului
cu gazul combustibil.
Arderea cu incandescenţă sau jarul, este o combustie fără flacără
a unui material combustibil solid însoţită de emisie de lumină.În cazul în
care procesul de ardere se manifestă în întreaga masă a materialului
combustibil avem de-a face cu ardere generalizată.
Incendiul este o ardere autoîntreţinută, care se desfăşoară fără
control în timp şi spaţiu, care produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau
pagube materiale şi care necesită o intervenţie organizată în scopul
întreruperii procesului de ardere.(L.307) Incendiul mai poate fi definit şi ca
un proces complex, cu evoluţie nedeterminată (aleatorie) definit de
următoarele elemente:
- existenţa materialului combustibil şi acţiunea unei surse de iniţiere
a incendiului ( de aprindere):
- iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a unei arderi şi scăparea ei
de sub control;
- producerea de pierderi materiale în urma arderii;
- necesitatea intervenţiei printr-o acţiune de stingere, cu scopul
întreruperii şi lichidării procesului de ardere.
 Aprinderea este iniţierea arderii unui material combustibil ca urmare
aproceselor de accelerare a reacţiei de oxidare până la declanşarea
arderii. Aprinderea poate fi: inductivă, în cazul aprinderii unei substanţe
(material, amestec) sub acţiunea radiaţiei calorice, sau spontană în cazul
autoaprinderii. Autoaprinderea, este fenomenul de declanşare a
procesului de ardere prin încălzirea sau autoîncălzirea unei substanţe
combustibile până la valoarea temperaturii de autoaprindere, specifică,
fără a veni în contact direct cu o sursă exterioară de aprindere. După
natura proceselor sau reacţiilor ce produc autoîncălzirea se definesc:
- autoaprindere de natură chimică – aprindere spontană a unor
substanţe în contact cu oxigenul din aer, apă sau compuşi
organici, cu care majoritatea substanţelor nu reacţionează în
condiţii normale;
- autoaprindere de natură fizico-chimică - aprindere de substanţe
combustibile stimulată atât de procese chimice cât şi de factori
de natură fizică;
- autoaprindere biologică – aprinderea unor produse vegetale (
furaj, borhot, rumeguş de lemn, tutun etc.) sau aunor produse de
origine animală ( lână, păr, pene etc.), care sub influienţa acţiunii
microorganismelor generează reacţii chimice şi/sau fiziologice
care produc cantitatea de căldură necesară declanşării
procesului de ardere.

Inflamarea este aprinderea unui amestec de aer cu vapori sau gaze

(provenite inclusiv dintr-un solid sau lichid combustibil) la contactul cu o
flacără.

Explozia este un proces fizico chimic foarte rapid de oxidare sau de

descompunere a substanţelor explozive şi de transformare a lor , de
regulă, în compuşi gazoşi, antrenând o creştere mare de temperatură
şi/sau de presiune. Pulberile, vaporii şi gazele combustibile pot forma cu
aerul amestecuri explozive dacă au concentraţia cuprinsă în ăntervalul
dintre limitele minimă şi maximă de explozie specifice fiecărei substanţe.

Vaporizarea este procesul prin care un lichid trece în stare de vapori.

Pentru ca un corp solid să treacă în stare de vapori, trebuie mai întâi să
treacă în stare lichidă. Vaporizarea se poate face prin evaporare sau prin
fierbere. Evaporarea se produce numai la suprafaţa lichidului şi are loc la
orice temperatură. Ea se produce cu atât mai intens cu cât suprafaţa
lichidului este mai mare, temperatura lichidului mai mare şi vaporii
emanaţi de lichid sunt înlăturaţi mai repede.

Fierberea este procesul prin care se face trecerea unui lichid în

stare gazoasă prin formare de vapori în tot cuprinsul său.Cu cât un lichid
se fierbe la altitudini mai mari cu atât temperatura lui de fierbere este mai
mică.
La presiune constantă un lichid fierbe întotdeauna la aceeaşi
temperatură care rămâne neschimbată atât timp cât are loc fierberea.
Această temperatură se numeşte temperatura de fierbere sau punct de
fierbere.
TEMA NR. 2.Clasificarea materialelor din punct de vedere al
combustibilităţii. Riscul de incendiu (categoria de pericol de incendiu),
gradul de rezistenţă la foc

Combustibilitatea materialelor şi elementelor de construcţii este

capacitatea acestora de a se aprinde şi arde în continuare, contribind la
creşterea cantităţii de căldură dezvoltată de incendiu.
În funcţie de comportarea la foc, materialele şi elementele de
construcţii, pot fi incombustibile sau combustibile. Materialele şi
elementele de construcţii combustibile se clasifică în clase de
combustibilitate:
- practic neinflamabile ( greu combustibile);
- dificil inflamabile ( greu combustibile );
- mediu inflamabile; - uşor inflamabile.

Riscul de incendiu, reprezintă probabilitatea izbucnirii incendiilor în

spaţii, încăperi, construcţii sau compartimente de incendiu sau instalaţii;
în cele cu funcţiuni civile ( publice ) se exprimă prin riscuri de incendiu, iar
cele destinate activităţilor de producţie şi/sau de depozitare se exprimă
prin categorii de pericol de incendiu.
La clădiri civile ( publice) riscul de incendiu este determinat, în
principal de densitatea sarcinii termice (q) stabilită prin calcul şi de
destinaţia respectivă. În funcţie de densitatea sarcinii termice , riscul de
incendiu la clădiri civile ( publice), poate fi : - mare - qi peste
840 MJ/ m2; - mijlociu qi între 420 şi 840 mj/m2; - mic -
qi sub 420 mj/m . 2
 În funcţie de destinaţie (funcţiune) unele spaţii şi încăperi din
clădirile civile se încadrează în următoarele riscuri de incendiu:
- mare – în care se utilizează sau depozitează materiale
combustibile ( depozite, arhive, biblioteci, multiplicare,parcaje
autoturisme, etc.);
- mijlociu – în care se utilizează foc deschis ( bucătării, centrale
termice, oficii cu preparări calde etc.); - mic – celelalte încăperi şi
spaţii.
În încăperile şi spaţiile echipate cu instalaţii automate de stingere a
incendiilor, riscurile mari de incendiu pot fi considerate mijlocii, iar cele
mijlocii pot fi considerate mici. Pentru întregul compartiment de incendiu
sau clădire , riscul de incendiu considerat va fi cel mai mare care
reprezintă minimum 30 % din volumul acestora.
La construcţii de producţie şi/sau depozitare , riscul de incendiu are
în vedere natura activităţilor desfăşurate , caracteristicile de ardere ale
materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau
depozitate, şi densitatea sarcinii termice. La acestea riscul de incendiu
este definit prin categorii de pericol de incendiu, ce exprimă:
- categoriile A şi B – posibilităţi de incendiu şi explozie volumetrică (
risc de incendiu foarte mare);
- categoria C – posibilităţi de incendiu/ardere ( risc mare de
incendiu);
- categoria D – existenţa focului deschis sub orice formă, în absenţa
substanţelor combustibile ( risc mediu de incendiu);
- categoria E – existenţa unor materiale sau substanţe incombustibile
în stare rece sau a substanţelor combustibile în stare de umiditate
înaintată, peste 80% ( risc mic de incendiu).
Zonele din încăperi, încăperile, compartimentele şi construcţiile de
producţie şi/sau depozitare , vor avea definit riscul de incendiu ( fiecare
în parte) prin una din cele cinci categorii de pericol de incendiu, în funcţie
de pericolul de incendiu determinat de proprietăţile fizico – chimice ale
materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate
– inclusiv utilajele, rafturile, paletele, ambalajele, etc.

Categorii de pericol de incendiu:

- A - substanţe a căror aprindere sau explozie poate să aibă loc în

urma contactului cu oxigenul din aer, cu apa sau alte substanţe
 sau materiale. Lichide cu temperatura de inflamabilitate a
vaporilor până la 28 0 C, gaze sau vapori cu limita inferioară de
explozie până la 10%, atuci când acestea pot forma cu aerul
amestecuri explozive.
- B - lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor cuprinsă
între 28- 1000 C, gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie
mai mare de 10%,, atunci când acestea pot forma cu aerul
amestecuri explozive. Fibre, praf sau pulberi, care se degajă în
stare de suspensie, în cantităţi ce pot forma cu aerul amestecuri
explozive.
- C - substanţe şi materiale combustibile solide, lichide cu
temperatura de inflamabilitate a vaporilor mai mare de 100o C.
- D - substanţe sau materiale incombustibile în stare fierbinte, topite
sau incandescente, substanţe cu degajări de cădură radiantă,
flăcări sau scântei, substanţe solide, lichide sau gazoase ce se ard
în calitate de combustibil.
- E - substanţe sau materiale incombustibile în stare rece sau
materiale combustibile în stare de umiditate înaintată ( peste 80%),
ori ambalaje pentru lichide incombustibile, astfel încât posibilitatea
aprinderii lor este exclusă.
Categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone şi încăperi,
precum şi independent pentru fiecare compartiment de incendiu şi
construcţie în parte, menţionându-se obligatoriu în documentaţia tehnico
economică.
Pentru compartimente de incendiu sau construcţii, categoria de
pericol de incendiu cea mai periculoasă se extinde la întregul volum al
acestora , atunci când reprezintă mai mult de 30% din volumul construit al
compartimentului sau construcţiei.

Gradul de rezistenţă la foc este capacitatea globală a construcţiei

sau a compartimentului de incendiu de a răspunde la acţiunea unui
incendiu standard, indiferent de destinaţia sau funcţiunea acestuia.

TEMA NR. 3.

1. Criterii de performanta privind structura organizatorica si

dotarea serviciilor voluntare pentru situatii de urgenta
(stabilite prin OMAI 718/2005 completat cu OMAI
 195/2007)

Serviciile de urgenţă voluntare/private sunt structuri specializate,

altele decât cele aparţinând serviciilor de urgenţă profesioniste,
organizate cu personal angajat şi/sau voluntar, în scopul apărăii vieţii,
avutului public şi/sau a celui privat împotriva incendiilor şi a altor
calamităţi, în sectoarele de competenţă stabilite cu avizul
inspectoratelor.
Serviciile de urgenţă voluntare/private au în structură compartiment
sau specialişti pentru prevenirea incendiilor, care pot fi şi cadre tehnice
specializate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform
art. 12 alin. (1), formaţii de intervenţie, salvare şi prim ajutor,precum şi,
după caz, ateliere de reparaţii şi de ţntreţinere.
Constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor de urgenţă
voluntare/private se realizează pe baza criteriilor de performanţă
elaborate de Inspectoratul General şi aprobate prin ordin al ministrului
administraţiei şi internelor.
Organizarea şi funcţionarea serviciilor de urgenţă voluntare/private
se stabilesc prin regulamente aprobate,după caz, de consiliile locale sau
conducerile operatorilor economici şi instituţiilor care le-au constituit, cu
respectarea criteriilor de performanţă.
Înfiinţarea, extinderea sau restrângerea activităţii, precum şi
desfiinţarea unui serviciu de urgenţă voluntar/privat se fac numai cu avizul
inspectoratului.
Serviciile de urgenţă voluntare/private au următoarele atribuţii
principale:
a) desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi
respectarea regulilor şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
b) verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice şi
dispoziţiilor care privesc apărarea împotriva incendiilor, în domeniul de
competenţă;
c) asigură intervenţia pentru stingerea incendiilor,salvarea, acordarea
primului ajutor şi protecţia persoanelor,a animalelor şi a bunurilor
periclitate de incendii sau în alte situaţii de urgenţă.
Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a
personalului serviciilor de urgenţă voluntare sau private se realizează de
centre de formare şi evaluare abilitate prin lege, avizate de Inspectoratul
General.
 Statutul personalului din serviciile de urgenţă voluntare se stabileşte
prin hotărâre a Guvernului.
Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii
serviciilor de urgenţă voluntare se asigură din bugetele locale.
Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii
serviciilor de urgenţă private se asigură de operatorii economici şi
instituţiile care le-au constituit.
Pe baza hotărârii consiliului local şi în condiţiile prevăzute de lege,
serviciul de urgenţă voluntar poate presta, contra cost, către orice
persoană fizică sau juridică, fără a afecta îndeplinirea atribuţiilor, unele
servicii cum sunt:
a) supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la târguri,
expoziţii, manifestări cultural-sportive, activităţi de filmare şi altele
asemenea;
b) transport de apă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din
fântâni;
c) limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante;
d) efectuarea de lucrări la înălţime;
e) transport de apă.
Costurile pentru prestările de servicii efectuate sunt stabilite prin
hotărâre a consiliului local, iar sumele încasate se constituie ca venituri ale
bugetului local.

Drepturi, indemnzaţii ş∫i despăgubiri ce se acordă personalului serviciilor

de urgenţă voluntare sau private
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgenţă
voluntare sau private are următoarele drepturi:
a) să solicite de la persoanele fizice şi juridice date, informaţii şi
documente necesare îndeplinirii atribuţiilor legale privind apărarea
împotriva incendiilor;
b) să stabilească restricţii ori să interzică, potrivit competenţei prevăzute
în regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului, utilizarea focului
deschis şi efectuarea unor lucrări cu substanţe inflamabile, pentru a
preveni producerea de incendii ori explozii;
c) să propună persoanelor în drept oprirea funcţionării sau demolarea
construcţiei incendiate, precum şi a celor vecine ori a unei părţi din
acestea, în scopul limitării propagării incendiilor;
d) să utilizeze, în funcţie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care
provine, pentru intervenţii la incendii;
e) să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenţiei, pe
drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice ori pe alte terenuri, dacă
cerinţele de operativitate şi de lucru impun aceasta;
f) să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfăşurării
operaţiunilor de intervenţie;
g) să intre în locuinţa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu
consimţământul acestora, în condiţiile prevăzute de lege; în cazul când
se impune înlăturarea unui pericol iminent de incendiu asupra vieţii,
integrităţii fizice a persoanelor sau bunurilor acestora, consimţământul nu
este necesar.
Personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private se
încadrează în condiţii de muncă similare personalului serviciilor de urgenţă
profesioniste.
Personalul serviciilor de urgenţă voluntare/private are obligaţia să
poarte uniformă, echipament de protecţie şi însemne distinctive, ale
căror descriere, condiţii de acordare şi folosire se stabilesc prin regulament
elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, aprobat prin hotărâre a
Guvernului şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Consiliul local, administratorul sau conducătorul instituţiei asigură
gratuit personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private uniforma şi
echipamentul de protecţie adecvate misiunilor pe care le Ondeplineşte,
iar în cazul în care pe timpul intervenţiei i s-au degradat îmbrăcămintea
ori alte bunuri personale, îl despăgubeşte în mod corespunzător. Pe
timpul intervenţiei, personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private i se
asigură antidot adecvat naturii mediului de lucru. În cazul
operaţiunilor de lungă durată, personalului serviciilor de urgenţă
voluntare/private i se asigură hrana, gratuit, în echivalentul a cel puţin
2.000 de calorii.
Obligaţia asigurării drepturilor prevăzute mai sus revine consiliului
local, administratorului sau conducătorului instituţiei, după caz.
Personalul serviciilor de urgenţă voluntare are dreptul la
indemnizaţii pentru timpul efectiv de lucru la intervenţii şi la celelalte
activităţi prevăzute în programul serviciului.
Cuantumul orar al indemnizaţiei prevăzute se stabileşte şi se acordă
de consiliul local, diferenţiat pe categorii de funcţii.
Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire şi concursuri
profesionale, organizate în afara localităţii în care funcţionează serviciul,
personalul serviciilor de urgenţă voluntare beneficiază de toate drepturile
de deplasare, cazare şi de diurnă ca şi personalul serviciilor de urgenţă
profesioniste, care se acordă de consiliul local.
Personalul serviciilor de urgenţă voluntare, salariaţi ai altor instituţii
publice sau operatori economici, îşi păstrează drepturile de salariu la locul
de muncă pentru perioada cât participă la intervenţii, cursuri de pregătire
ori concursuri profesionale.
Persoanele juridice care organizează servicii de urgenţă
voluntare/private au obligaţia să asigure personalul, angajat sau voluntar,
la o societate de asigurări pentru caz de boală profesională accident ori
deces produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin pe
timpul intervenţiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor
misiuni specifice.

TEMA NR. 3.

2. Criterii de performanta privind structura organizatorica si

dotarea serviciilor voluntare pentru situatii de urgenta
(stabilite prin OMAI 718/2005 completat cu OMAI 195/2007)

Serviciile de urgenţă voluntare/private sunt structuri specializate,

altele decât cele aparţinând serviciilor de urgenţă profesioniste,
organizate cu personal angajat şi/sau voluntar, în scopul apărăii vieţii,
avutului public şi/sau a celui privat împotriva incendiilor şi a altor
calamităţi, în sectoarele de competenţă stabilite cu avizul
inspectoratelor.
Serviciile de urgenţă voluntare/private au în structură compartiment
sau specialişti pentru prevenirea incendiilor, care pot fi şi cadre tehnice
specializate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform
art. 12 alin. (1), formaţii de intervenţie, salvare şi prim ajutor,precum şi,
după caz, ateliere de reparaţii şi de ţntreţinere. Constituirea,
încadrarea şi dotarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se
realizează pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul
General şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Organizarea şi funcţionarea serviciilor de urgenţă voluntare/private
se stabilesc prin regulamente aprobate,după caz, de consiliile locale sau
conducerile operatorilor economici şi instituţiilor care le-au constituit, cu
respectarea criteriilor de performanţă.
Înfiinţarea, extinderea sau restrângerea activităţii, precum şi
desfiinţarea unui serviciu de urgenţă voluntar/privat se fac numai cu avizul
inspectoratului.
Serviciile de urgenţă voluntare/private au următoarele atribuţii
principale:
a) desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi
respectarea regulilor şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
b) verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice şi
dispoziţiilor care privesc apărarea împotriva incendiilor, în domeniul de
competenţă;
c) asigură intervenţia pentru stingerea incendiilor,salvarea, acordarea
primului ajutor şi protecţia persoanelor,a animalelor şi a bunurilor
periclitate de incendii sau în alte situaţii de urgenţă.
Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a
personalului serviciilor de urgenţă voluntare sau private se realizează de
centre de formare şi evaluare abilitate prin lege, avizate de Inspectoratul
General.
Statutul personalului din serviciile de urgenţă voluntare se stabileşte
prin hotărâre a Guvernului.
Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii
serviciilor de urgenţă voluntare se asigură din bugetele locale.
Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii
serviciilor de urgenţă private se asigură de operatorii economici şi
instituţiile care le-au constituit.
Pe baza hotărârii consiliului local şi în condiţiile prevăzute de lege,
serviciul de urgenţă voluntar poate presta, contra cost, către orice
persoană fizică sau juridică, fără a afecta îndeplinirea atribuţiilor, unele
servicii cum sunt:
a) supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la târguri,
expoziţii, manifestări cultural-sportive, activităţi de filmare şi altele
asemenea;
b) transport de apă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din
fântâni;
c) limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante;
d) efectuarea de lucrări la înălţime;
e) transport de apă.
 Costurile pentru prestările de servicii efectuate sunt stabilite prin
hotărâre a consiliului local, iar sumele încasate se constituie ca venituri ale
bugetului local.

Drepturi, indemnzaţii ş∫i despăgubiri ce se acordă personalului serviciilor

de urgenţă voluntare sau private
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgenţă
voluntare sau private are următoarele drepturi:
a) să solicite de la persoanele fizice şi juridice date, informaţii şi
documente necesare îndeplinirii atribuţiilor legale privind apărarea
împotriva incendiilor;
b) să stabilească restricţii ori să interzică, potrivit competenţei prevăzute
în regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului, utilizarea focului
deschis şi efectuarea unor lucrări cu substanţe inflamabile, pentru a
preveni producerea de incendii ori explozii;
c) să propună persoanelor în drept oprirea funcţionării sau demolarea
construcţiei incendiate, precum şi a celor vecine ori a unei părţi din
acestea, în scopul limitării propagării incendiilor;
d) să utilizeze, în funcţie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care
provine, pentru intervenţii la incendii;
e) să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenţiei, pe
drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice ori pe alte terenuri, dacă
cerinţele de operativitate şi de lucru impun aceasta;
f) să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfăşurării
operaţiunilor de intervenţie;
g) să intre în locuinţa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu
consimţământul acestora, în condiţiile prevăzute de lege; în cazul când
se impune înlăturarea unui pericol iminent de incendiu asupra vieţii,
integrităţii fizice a persoanelor sau bunurilor acestora, consimţământul nu
este necesar.
Personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private se
încadrează în condiţii de muncă similare personalului serviciilor de urgenţă
profesioniste.
Personalul serviciilor de urgenţă voluntare/private are obligaţia să
poarte uniformă, echipament de protecţie şi însemne distinctive, ale
căror descriere, condiţii de acordare şi folosire se stabilesc prin regulament
elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, aprobat prin hotărâre a
Guvernului şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
 Consiliul local, administratorul sau conducătorul instituţiei asigură
gratuit personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private uniforma şi
echipamentul de protecţie adecvate misiunilor pe care le Ondeplineşte,
iar în cazul în care pe timpul intervenţiei i s-au degradat îmbrăcămintea
ori alte bunuri personale, îl despăgubeşte în mod corespunzător. Pe
timpul intervenţiei, personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private i se
asigură antidot adecvat naturii mediului de lucru. În cazul
operaţiunilor de lungă durată, personalului serviciilor de urgenţă
voluntare/private i se asigură hrana, gratuit, în echivalentul a cel puţin
2.000 de calorii.
Obligaţia asigurării drepturilor prevăzute mai sus revine consiliului
local, administratorului sau conducătorului instituţiei, după caz.
Personalul serviciilor de urgenţă voluntare are dreptul la
indemnizaţii pentru timpul efectiv de lucru la intervenţii şi la celelalte
activităţi prevăzute în programul serviciului.
Cuantumul orar al indemnizaţiei prevăzute se stabileşte şi se acordă
de consiliul local, diferenţiat pe categorii de funcţii.
Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire şi concursuri
profesionale, organizate în afara localităţii în care funcţionează serviciul,
personalul serviciilor de urgenţă voluntare beneficiază de toate drepturile
de deplasare, cazare şi de diurnă ca şi personalul serviciilor de urgenţă
profesioniste, care se acordă de consiliul local.
Personalul serviciilor de urgenţă voluntare, salariaţi ai altor instituţii
publice sau operatori economici, îşi păstrează drepturile de salariu la locul
de muncă pentru perioada cât participă la intervenţii, cursuri de pregătire
ori concursuri profesionale.
Persoanele juridice care organizează servicii de urgenţă
voluntare/private au obligaţia să asigure personalul, angajat sau voluntar,
la o societate de asigurări pentru caz de boală profesională accident ori
deces produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin pe
timpul intervenţiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor
misiuni specifice.

TEMA NR 5

Sisteme, instalaţii, mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor

 Constructiile si instalatiile tehnologice se echipeaza cu sisteme,
instalatii, dispozitive, aparate si alte mijloace de prevenire si stingere a
incendiilor, potrivit prevederilor reglementarilor tehnice.
Pentru realizarea protectiei eficiente impotriva incendiilor, la stabilirea
categoriilor, tipurilor si parametrilor sistemelor, instalatiilor, dispozitivelor,
aparatelor si altor mijloace de prevenire si stingere a incendiilor, precum
si la dimensionarea, amplasarea si realizarea acestora se va tine seama
de urmatoarele conditii:
a) controlul riscurilor de izbucnire, precum si al dezvoltarii si propagarii
incendiilor in zona protejata;
b) compatibilitatea intre mijloacele tehnice prevazute, precum si intre
acestea si caracteristicile mediului protejat;
c) complementaritatea reciproca in indeplinirea rolurilor, in caz de
incendiu, precum si aportul serviciului de pompieri;
d) asigurarea unui raport optim intre instalatiile, sistemele si
dispozitivele cu actionare manuala si cele cu functionare automata;
e) corelarea intrarii si mentinerii in functiune, precum si a fiabilitatii
mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor cu timpii
corespunzatori de siguranta la foc si, dupa caz, cu timpii operativi de
interventie;
f) prevederea, dupa caz, a posibilitatilor de alimentare si prin
mijloace mobile a instalatiilor de stingere, inclusiv a coloanelor uscate,
precum si constituirea rezervelor normate;
g) asigurarea conditiilor care sa permita efectuarea operatiunilor si
lucrarilor
de verificare, intretinere si reparare, conform instructiunilor;
h) utilizarea numai a mijloacelor tehnice de prevenire si stingere a
incendiilor omologate, avizate si agrementate tehnic si care indeplinesc
conditiile de calitate, potrivit legii;
i) intocmirea instructiunilor si a schemelor de functionare. Dotarea
agentilor economici, a institutiilor si localitatilor cu autospeciale si cu alte
mijloace mobile de interventie la incendii se face, dupa caz, pe baza
scenariilor de siguranta la foc sau a analizei capacitatii de aparare
impotriva incendiilor, respectandu-se criteriile minime de performanta
privind organizarea si functionarea serviciilor de pompieri civili, stabilite
de autoritatile abilitate prin lege.
Personalului de interventie pentru stingerea incendiilor i se prevede si i
se asigura echipamentul si mijloacele de protectie adecvate, potrivit
reglementarilor in vigoare.
 Echipamentul si mijloacele prevazute trebuie sa asigure protectia
personalului de interventie la efectele negative ale agentilor care
intervin in caz de incendiu precum si posibilitati de iluminat, de
comunicare si de lucru in conditii de siguranta. .
Scenariile de securitate la incendiu se elaboreaza obligatoriu pentru
categoriile de constructii, instalatii tehnologice si alte amenajari care,
potrivit legii, sunt supuse avizarii si autorizarii privind prevenirea si
stingerea incendiilor.
1.Sisteme, instalaţii, aparate şi dispozitive de semnalizare, avertizare şi
alertare în caz de incendiu, destinate detectării şi semnalizării
incendiilor produse în zona supravegheată.

Scopul echipării şi dotării cu aceste sisteme şi instalaţii este acela de

a se lua măsuri imediate pentru alarmarea, avertizarea sau evacuarea
persoanelor, punerea în funcţiune a echipamentelor de stingere sau de
protecţie, transmiterea apelurilor de urgenţă şi alertarea forţelor de
intervenţie.
Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se prevăd numai la
construcţiile de importanţă deosebită sau cu risc mare de incendiu,
asigurându-se semnalizarea izbucnirii incendiului înainte de intrarea în
funcţiune a instalaţiilor automate de stingere.

1.1 Detectoare de incendiu

În principiu, instalaţia de semnalizare a incendiilor trebuie să

detecteze începutul de incendiu în cel mai scurt timp, să analizeze rapid
informaţiile primite şi, în cazul confirmării evenimentului , să emită semnalul
de alarmă adecvat, pentru asigurarea intervenţiei şi evacuării.
Detectoarele de incendiu funcţionează pe baza unor principii de
detecţie diferite, fiind sensibile la diverse efecte ale arderii (fum, gaze de
ardere, creşterea temperaturii, radiaţiile electromagnetice emise de
flacără).
Detectorul cu cameră de ionizare poate sesiza aerosolii formaţi din
particule fine de mici dimensiuni. Principiul fizic utilizat în funcţionarea
acestor tipuri de detectoare constă în ionizarea aerului în camera de
măsură sub acţiunea radiaţiilor emise de o sursă radioactivă.
Detectorul optic este un detector sensibil la particule de dimensiuni
mai mari, care reflectă lumina sau particule fine, de culoare închisă care
o absorb.
 Detectorul de temperatură poate sesiza, în funcţie de tipul
constructiv, atât depăşirea unui prag fix, cât şi creşterile rapide de
temperatură.
Detectorul de flacără poate sesiza radiaţiile electromagnetice emise
în spectrul infraroşu sau ultraviolet de flăcările incendiului.
Cele mai moderne şi mai sigure soluţii adoptate pentru construcţia
detectoarelor sunt cele cu senzori combinaţi (de regulă, fum şi
temperatură).
La stabilirea tipurilor de detectoare pentru incendiu se ţine seama de:
o evoluţia cea mai probabilă a incendiului în faza
incipientă;
o configuraţia şi dimensiunile spaţiului protejat; o condiţiile
de microclimat existente la locul de montare şi sursele
potenţiale pentru alarme false;
o natura materialelor combustibile existente în zona
protejată.
Este bine a se avea în vedere inclusiv culoarea fumului posibil a fi
degajat, ţinând cont că materialele celulozice degajă un fum alb, cu
particule de dimensiuni mici, în timp ce materialele sintetice degajă, în
general, fum negru şi cu particule mai mari.
Configuraţia spaţiului în care se montează detectoarele impune o
analiză detaliată a fiecărei situaţii în parte, ţinând cont de dimensiunile şi
amplasarea elementelor de construcţii (goluri, grinzi, stâlpi, canale, nişe,
pante, obstrucţionări de elemente de compartimentare, plafoane false).
La montarea detectoarelor se recomandă a se ţine seama de
următoarele aspecte:
- detectoarele se instalează astfel încât să poată fi
uşor verificate şi întreţinute;
- spaţiul din jurul detectoarelor (orizontal şi
vertical) trebuie să fie degajat pe o rază de
minimum 0,5m pentru a se asigura „vizibilitatea”
detectorului;
- se recomandă a se instala detectoare de
incendiu la: toate deschiderile a căror suprafaţă
este mai mare de 0,1m2; partea cea mai înaltă a
caselor de scări, puţurilor, lifturilor sau alte canale
verticale care străbat planşeele; fiecare nivel al
caselor de scări închise; intersecţia a două sau
mai multe coridoare; intrările pentru ascensoare;
 în apropierea gurilor de evacuare aferente
instalaţiilor de climatizare;
- detectoarele de temperatură se amplasează pe
plafon, detectoarele de fum, în general, pe
plafon sau la distanţe anumite faţă de acesta, iar
detectoarele de flacără pe pereţi sau stâlpi;
- detectoarele de fum amplasate în canalele
instalaţiilor de climatizare a aerului nu pot substitui
protecţia individuală realizată prin detectoare de
fum din interiorul încăperilor;
- în situaţia existenţei unor plafoane (pardoseli)
false, care adăpostesc cabluri electrice, se vor
prevedea detectoare ş în spaţiul creat,
independent de cele existente în interiorul
încăperii.
În concluzie, amplasarea detectoarelor de incendiu trebuie astfel
efectuată încât funcţionarea lor să nu fie perturbată de radiaţii solare,
izolaţie termică necorespunzătoare a acoperişului sau alţi factori ce pot
genera alarme false sau împiedica sesizarea de către detector a
fenomenelor ce însoţesc arderea.
Detectoarele de incendiu pot fi dotate şi cu sisteme relativ simple de
alarmare (detectoare independente). Acestea funcţionează, de regulă,
alimentate de la acumulatori sau direct de la o sursă de energie electrică
obişnuită.
Utilizarea lor este restrânsă pentru cazurile când
o încăperea este protejată temporar (pericolul de incendiu
este ocazional);
o în imediata apropiere a locului protejat este asigurată
prezenţa permanentă a unei persoane care să
recepţioneze semnalul emis;
o valoarea bunurilor protejate şi mărimea construcţiei nu
justifică realizarea unei instalaţii de semnalizare
complexe.

1.2 Centrale de semnalizare şi alarme

Acest echipament asigură următoarele funcţiuni:

 alimentarea cu energie electrică a detectoarelor;
  identificarea şi semnalizarea, optic şi acustic, a defectelor
(scurtcircuit sau întreruperea circuitelor de conectare,
punere la masă, lipsă sursă de alimentare sau valoare
tensiune necorespunzătoare, defectare sau scoaterea
voită din funcţiune a unor elemente componente).
Criterii minimale de apreciere a performanţelor centralelor de
semnalizare:
• asigurarea posibilităţii de extindere sau reducere, după
caz, a numărului de linii pentru detectoare (structura
modulară);
• identificarea semnalizărilor optice, fie prin afişare cu
caractere alfa numerice, fie prin coduri de culori
(verde – prezenţa tensiunii; roşu – alarmă de incendiu;
galben - defect);
• diferenţierea alarmelor acustice şi prioritatea alarmei
de incendiu;
• memorarea alarmei optice de incendiu şi posibilitatea
anulării ei doar la încetarea condiţiilor care au produso;
• asigurarea retranslaţiei, după dorinţă, a semnalului de
alarmă, în locuri cu prezenţă permanentă;
• posibilitatea verificării, manuale şi automate, a
integrităţii şi funcţionării elementelor componente ale
instalaţiei de semnalizare;
• asigurarea alimentării sistemului cu energie electrică
din cel puţin două surse independente;
• posibilitatea acţionării instalaţiilor de stingere sau a
altor elemente de protecţie împotriva incendiilor
(obloane, trape, clapete antifoc);
• înregistrarea şi posibilitatea redării unor informaţii
privind semnalizările (evenimentele) pe o anumită
perioadă de timp la cerere sau automat;
• posibilitatea integrării într-un sistem complex de
dispecerat sau interconectarea sistemelor de
semnalizare;
• identificarea exactă a detectorului sau butonului
manual care a iniţiat alarma de incendiu;
• autodiagnoza stării de funcţionare a elementelor ce
compun sistemul;
 • scoaterea din funcţiune, pe durata de timp
prestabilită, a fiecărui buton, detector sau dispozitiv
comandat;
• conectarea pe aceeaşi linie (circuit) a dispozitivelor
prin care se iniţiază alarma de incendiu, cât şi a
dispozitivelor comandate;
• siguranţa mărită în funcţionare.
Sursele de alimentare sunt:
- sursa de bază – reţeaua electrică conectată la sistemul energetic
naţional;
- sursa de rezervă – baterie de acumulatoare. Ea trebuie să preia, în
mod automat, alimentarea atunci când sursa de bază nu mai asigură
alimentarea normală de funcţionare a instalaţiei. Tranziţia de la o sursă la
alta nu trebuie să conducă la modificări în starea sistemului. Sursa de
rezervă trebuie să asigure funcţionarea normală a instalaţiei cel puţin 24h
şi încă minimum 5 minute în condiţii de alarmă generală de incendiu.
Dacă ea este destinată protecţiei oamenilor, acest timp se majorează la
30 de minute.
Fiecare instalaţie de semnalizare a incendiilor trebuie să fie dotată şi
cu dispozitive de avertizare manuale. Conectarea acestora la centrala
de semnalizare este indicat a se realiza în sistemul „contact normal închis
în stare de veghe”. Odată acţionate, ele trebuie să rămână blocate în
stare de alarmă, readucerea în stare normală făcându-se doar prin
utilizarea unor dispozitive speciale. Amplasarea butoanelor de
semnalizare se va face în locuri vizibile şi uşor accesibile la o înălţime de
circa 1,40m. Este indicat, ţinând cont de comportamentul uman în caz de
pericol, ca butoanele de semnalizare să fie amplasate pe căile de
evacuare, de preferinţă lângă uşi şi la fiecare ieşire în casa scărilor.

Întreţinerea şi verificările periodice ale instalaţiilor de semnalizare vor fi

efectuate de către personal calificat şi atestat în acest sens.
Cu ocazia verificărilor se urmăreşte:
o existenţa şi starea tuturor surselor de alimentare cu energie
electrică (inclusiv sursa de rezervă);
o funcţionarea centralei de semnalizare corespunzător
regimurilor de lucru indicate de producător (în special a
semnalizărilor optice şi acustice);
 o integritatea circuitelor la care se conectează elementele
conexe centralei (detectoare şi butoane, dispozitive de
alarmare);
o funcţionarea detectoarelor şi butoanelor de semnalizare; o
funcţionarea elementelor de alarmare conectate la
centrală.

2. Sisteme, instalaţii, şi dispozitive de limitare şi stingere a

incendiilor, care asigură prezenţa substanţei de stingere în zona
protejată sau limitează propagarea incendiului în încăperi şi spaţii
adiacente locului de izbucnire. În funcţie de produsul de stingere
utilizat aceste sisteme, instalaţii şi dispozitive pot fi de stingere cu apă,
cu spumă, pulberi, gaze inerte, aerosoli etc..

2.1. Proiectarea, executarea, echiparea şi dotarea minimă

obligatorie cu instalaţii de stingere cu apă a incendiilor la clădiri se fac
conform I 9 – 95, a standardelor în vigoare, cu respectarea cerinţelor din
normele generale de protecţie împotriva incendiilor.
Investitorul poate solicita dotarea suplimentară şi cu alte instalaţii
sau elemente de instalaţii de stins incendii.
Numărul de calcul al incendiilor simultane pe teritoriul incintelor de
producţie sau depozitare independente se ia astfel: un incendiu pentru
suprafeţe mai mici de 150 ha. Şi două incendii simultane pentru suprafeţe
de peste 150 ha.
Pentru incintele de producţie sau depozitare care se alimentează
cu apă din aceleaşi instalaţii cu centrele populate, se ia în calcul un
incendiu, dacă suprafaţa incintei este sub 150 ha. Şi centrul populat are
maxim 10 000 de locuitori şi două incendii simultane dacă centrul populat
are cel mult 25 000 de locuitori, indiferent de suprafaţa incintei de
producţie şi/sau depozitare. Dacă localitatea are peste 25 000 de
locuitori, numărul de calcul al incendiilor simultane se determină separat
pentru fiecare incintă de producţie şi/sau depozitare şi separat pentru
localitate, în final însumându-se valorile rezultate din calculele preliminare.
Componentele specifice instalaţiilor de stingerea incendiilor
utilizate, procurate din ţară sau din import, vor fi obligatoriu avizate de
I.G.C.P.M. – C.S.E.S. p.s.i.
De regulă, fiecare clădire sau corp de construcţii dintr-o incintă,
prevăzută cu instalaţii de stingere a incendiilor, va fi alimentată printr-un
singur branşament, cu excepţia unor situaţii în care debitul este insuficient,
când avem reţele cu mai mult de 8 hidranţi interiori pe nivel, la clădirile
înalte şi foarte înalte, importante şi vulnerabile la incendii precum şi la
următoarele tipuri de clădiri:
• au volumul mai mare de 5000 m3 şi sunt destinate copiilor
de vârstă preşcolară, instituţiilor medicale, azilurilor pentru
bătrâni şi infirmi, muzeelor, expoziţiilor, bibliotecilor,
arhivelor, magazinelor şi depozitelor anexe;
• cinematografe, cluburi şi case de cultură (fără scenă
amenajată), săli de concerte şi săli de întruniri, de
gimnastică şi sport, cu capacitate de 600 locuri sau mai
mult;
• teatre dramatice sau muzicale, cluburi şi case de cultură
cu scenă amenajată;
De asemenea se prevăd două sau mai multe branşamente şi în
cazul reţelelor de incendiu inelare de alimentare cu apă din reţeaua
publică.
Reţelele exterioare de apă pentru incendiu sunt de regulă inelare
şi comune cu cele pentru apa menajeră sau industrială. Aceste reţele se
împart în sectoare prin vane, astfel:
• la grupuri de clădiri pentru ca în caz de avarie să se poată
izola porţiuni de maximum 300 m
 •
la incinte industriale, astfel încât în caz de avarie să nu se
scoată din funcţiune mai mult de 10 hidranţi sau 2 tunuri de
apă pentru incendiu. Vanele de secţionare se vor sigila în
poziţia „normal deschis”
Conform prevederilor STAS 1478 se stabileşte rezerva de apă
intangibilă necesară stingerii incendiilor şi se păstrează în rezervoare
independente sau comune, în interiorul sau exteriorul clădirilor.
În cazul în care rezerva de apă pentru incendiu este mai mare de
1000 m3, aceasta se păstrează în cel puţin 2 rezervoare sau 2
compartimente, legate între ele, astfel încât să poată fi scoase individual
din funcţiune.
Pentru toate rezervoarele şi bazinele, cu excepţia celor mai mici de
10 m3, aflate la o distanţă mai mică de 1000 m de construcţie se vor
prevedea posibilităţi pentru amplasarea directă a pompelor mobile de
intervenţie în caz de incendiu.
Alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori, din
construcţiile prevăzute cu instalaţii de apă potabilă sau industrială se face
de regulă prin reţele comune, ramificate sau inelare. Se prevăd reţele
independente de distribuţie a apei în următoarele situaţii :
• clădiri social-culturale şi industriale la care sunt prevăzute
instalaţii automate tip sprinkler, drencer sau apă
pulverizată;
• la reţelele de distribuţie din mase plastice pentru apă
potabilă sau industrială;
• în cazurile în care presiunea necesară în instalaţii pentru
stingerea incendiilor este mai mare de 6 bari;
• când nu se poate asigura debitul de apă pentru stins
incendiul de către conductele publice şi este necesar a se
prevedea o gospodărie proprie de apă (rezervor + staţie
pompe);
• în cazul reţelelor interioare de hidranţi pentru care este
prevăzut timpul teoretic de funcţionare de minim 60
minute.
Reţelele inelare de conducte se prevăd cu robinete astfel încât, în
caz de avarii, să nu se întrerupă funcţionarea a mai mult de 5 hidranţi
interiori pe un nivel al clădirii.
Echiparea cu hidranţi de incendiu interiori ai construcţiilor,
compartimentelor de incendiu şi a spaţiilor, potrivit scenariilor de
siguranţă la foc elaborate, se asigură, după caz, la:

www.spsu.ro | 0725.689.384 | contact@spsu.ro

 •
• construcţiile închise din categoriile de importanţă
excepţională şi deosebită (A şi B), încadrate conform
legislaţiei în vigoare, indiferent de arie şi număr de niveluri;
construcţii publice, administrative şi sociale, cu arie
construită de cel puţin 600 m2 şi mai mult de 4 niveluri;
• clădiri înalte, foarte înalte şi construcţii cu săli aglomerate,
indiferent de ariile construite şi numărul de niveluri cu
excepţia locuinţelor;
• construcţii de producţie sau depozitare din categoriile A, B
sau C de pericol de incendii, cu arii construite de minimum
600 m2, precum şi depozite cu stive înalte (peste 4 m
înălţime);
• construcţii sau spaţii publice, administrative, sociale şi de
producţie sau depozitare subterane, cu aria desfăşurată
mai mare de 600 m2;
• parcaje sau garaje subterane pentru mai mult de 20
autoturisme şi cele supraterane închise cu mai mult de 2
niveluri.
Nu se prevăd hidranţi de incendiu interiori atunci când apa nu este
indicată pentru stingere sau se asigură stingerea cu alte substanţe,
precum şi la construcţiile parter la care se realizează intervenţia de la
hidranţii exteriori cu furtun de maxim 40m lungime.
Amplasarea hidranţilor interiori se face astfel încât fiecare punct
din interiorul clădirii să fie protejat de cel puţin: o două jeturi, pentru
încăperi sau grupuri de încăperi industriale care comunică prin goluri
neprotejate, din categoriile A, B şi C pericol de incendiu şi un volum de
peste 1000m3, clădiri civile de peste 45m în depozite comerciale,
industriale, magazine sau expoziţii cu exponate
combustibile, la săli de spectacole;
o un jet, în celelalte încăperi, inclusiv în cele prevăzute cu
instalaţii automate de stingere.
La proiectarea instalaţiilor de hidranţi interiori, pentru clădirile civile
foarte înalte (peste 45m), se vor respecta următoarele:
• se prevăd două coloane de alimentare care trebuie să
asigure 15l/s pentru clădiri de până la 50000m3 şi 20l/s
pentru clădirile cu volum mai mare;
• pe fiecare nivel se prevăd cel puţin doi hidranţi a câte
2,5l/s, amplasaţi unul în faţa altuia la o distanţă de 5m,

www.spsu.ro | 0725.689.384 | contact@spsu.ro

 •
astfel încât fiecare punct al clădirii să fie atins de două jeturi
simultane, alimentate de la coloane diferite;
• hidranţii interiori se amplasează numai pe coridoare sau în
încăperile tampon de acces în casele de scări;
conductele vor fi legate în inel şi prevăzute cu robinete de
închidere, astfel încât să nu existe pericolul scoaterii din
funcţiune a mai mult de 5 hidranţi pe nivel;
• se vor prevedea robinete şi pe coloane, din 5 în 5 niveluri;
• sigilarea robinetelor se face în poziţia „normal deschis”;
• pe conducta principală de distribuţie se prevede o
conductă cu Dn=100mm, cu robinet de închidere, ventil de
reţinere şi două racorduri fixe tip B, amplasate pe peretele
exterior al clădirii, în nişe cu geam, marcate cu indicatoare,
la înălţimea maximă de 1,40m de la nivelul trotuarului, astfel
încât să poată fi alimentată de la pompele mobile de
incendiu.
Hidranţii interiori se echipează cu furtun tip C (Φ50mm) flexibil sau
tip B (Φ75mm) flexibil, cu lungimea maximă de 20m şi după nevoi cu ţevi
de refulare a apei (simple, cu ajutaj pulverizator, universale).

Echiparea cu instalaţii automate de stingere tip sprinkler a

construcţiilor, compartimentelor de incendiu şi încăperilor, se asigură la:
 construcţii închise din categoriile de importanţă
excepţională şi deosebită (A şi B), cu densitatea sarcinii
termice mai mare de 420MJ/m2;
 clădiri înalte şi foarte înalte cu densitatea sarcinii termice
mai mare de 420MJ/m2, cu excepţia locuinţelor;
 platourile de filmare amenajate şi închise, studiouri de
televiziune şi scene amenajate, cu arii mai mari de 150m2
inclusiv buzunarele, depozitele şi atelierele anexe
acestora;
 construcţii de producţie încadrate în categoria A, B sau C
de pericol de incendiu cu arie desfăşurată de cel puţin
2000m2 şi totodată cu densitatea sarcinii termice peste
420 MJ/m2.
 construcţii publice cu densitatea sarcinii termice mai
peste 840MJ/m2, cele destinate depozitării materialelor
combustibile, cu aria desfăşurată mai mare de 750m2 şi

www.spsu.ro | 0725.689.384 | contact@spsu.ro

 •
densitatea sarcinii termice peste 1680MJ/m2, precum şi
depozitele cu stive înalte (peste 6m înălţime);
 garaje şi parcaje subterane pentru mai mult de 50 de
autoturisme, precum şi la cele supraterane închise cu mai
mult de 3 niveluri.
Pentru înlocuirea capetelor sprinkler deteriorate sau declanşate în
caz de incendiu se prevede o rezervă, astfel:

www.spsu.ro | 0725.689.384 | contact@spsu.ro

 - dacă instalaţia are sub 30 capete sprinkler rezerva este egală
cu numărul celor montate;
- dacă instalaţia are peste 30 capete sprinkler, rezerva
este între 5 şi 25% din totalul sprinklerelor, dar nu mai
puţin de 3 bucăţi;
De regulă sprinklerele se montează perpendicular pe suprafaţa
protejată, la o distanţă de cel puţin 60cm.
Fiecare sector al instalaţiei automate de stingere tip sprinkler se
echipează cu un aparat de control şi semnalizare şi va avea un număr
maxim de sprinklere, astfel:
 800 bucăţi în cazul instalaţiei apă-apă; dacă sunt montate
în încăperi separate în cele cu pereţi şi uşi antifoc, numărul
sprinklerelor dintr-un sector poate fi mărit la 1200 bucăţi;
 600 bucăţi în cazul instalaţiei apă-aer.
Instalaţiile de drencere pot fi utilizate pentru stingerea incendiilor
sau pentru protecţie cu perdele de apă.
Drencerele pentru stingerea incendiilor se prevăd la:
- încăperile cu pericol mare de incendiu cum ar fi
platourile de filmare,hangare, garaje şi alte
asemenea încăperi în care nu pot fi utilizate alte
mijloace de stingere;
- scenele teatrelor, expoziţii şi alte săli aglomerate, în
care publicul se află în prezenţa unor cantităţi mari
de materiale combustibile;
- depozite de materiale sau substanţe combustibile cu
degajări mari de căldură( cauciuc, celuloid, alcooli
etc. ).
Drencerele pentru realizarea perdelelor de protecţie cu apă se
prevăd pentru:
- protejarea elementelor de închidere a golurilor( uşi,
ferestre) din pereţii despărţitori;
- protecţia cortinelor, uşilor sau obloanelor din pereţii
antifoc;
- protejarea unor porţiuni de încăperi cu pericol de
incendiu;
- protecţia golurilor scărilor rulante;
- protecţia clădirilor la exterior, când nu sunt
amplasate la distanţe corespunzătoare.
 Instalaţii fixe de stingere cu apă pulverizată se prevăd pentru:
o stingerea incendiilor de materiale combustibile solide
(lemn, hârtie, textile, materiale plastice) ;
o protejarea obiectelor (instalaţii tehnologice, recipiente
pentru lichide combustibile, motoare cu ardere internă,
gospodării mari de cabluri electrice) împotriva radiaţiei
termice emise de un incendiu învecinat;
o prevenirea formării unor amestecuri explozive în spaţii
închise sau deschise;
În situaţiile în care se asigură condiţiile necesare, alimentarea cu
apă se poate face din reţeaua de apă potabilă, de incendiu sau apă
industrială.

Asigurarea posibilităţilor pentru stingerea incendiilor din exterior

(hidranţi exteriori şi bazine), prin alimentarea din reţelele de distribuţie a
apei ale localităţilor sau din gospodării proprii de apă, se realizează la:
 construcţii închise de importanţă excepţională şi
deosebită (A şi B), indiferent de volum;
 construcţii şi grupuri de construcţii civile cu mai mult de
două niveluri şi volum construit mai mare de 5000m3;
 clădiri înalte, foarte înalte şi construcţii cu săli aglomerate,
cu excepţia locuinţelor;
 construcţii subterane civile, de producţie, depozitare,
parcaje sau garaje;
 construcţii de producţie sau depozitare cu volum mai
mare de 5000m3;
 depozite deschise pentru materiale sau substanţe
combustibil, cu aria mai mare de 2000m3;
 depozite cu stive înalte (peste 4m înălţime).
Asigurarea instalaţiilor de stingere a incendiilor din exterior nu este
obligatorie pentru construcţiile izolate (la peste 500m de zone construite)
şi la incinte izolate de producţie sau depozitare cu suprafaţa mai mică de
2000m2 şi care au construcţii de maximum 2 niveluri.
Se admite asigurarea cu apă direct din bazine, rezervoare şi alte
surse naturale (râuri, lacuri, fântâni) cu ajutorul pompelor mobile de stins
incendii, din dotarea serviciului de pompieri civili propriu, pentru:
  construcţii şi instalaţii industriale din categoriile C, D şi E
pericol de incendiu, cu suprafaţa incintei mai mică de 20ha
şi care necesită un debit pentru stingere de 20l/s;
 depozite de material lemnos situate în afara incintelor
industriale sau a centrelor populate, cu un debit necesar
de 35l/s;
 grupuri de clădiri cu maxim 5000 locuitori;
 colonii de cazare temporară pentru maxim 1000 de locuri.
Alimentarea cu apă prin reţele de hidranţi exteriori se poate face
prin următoarele sisteme:
• reţele la care presiunea poate asigura intervenţia la
stingere direct de la hidranţi. Acest sistem se recomandă
când nu se dispune de personal şi utilaje mobile de
intervenţie sau când incendiul poate evolua rapid
datorită combustibilităţii materialelor incendiate (lemn,
paie, stuf, hârtie, cherestea);
• reţele la care presiunea disponibilă la hidranţii exteriori nu
poate asigura stingerea directă, pentru intervenţie
folosindu-se pompe mobile.
Hidranţii exteriori pot să fie subterani sau de suprafaţă, amplasaţi
pe conducte de 100mm pentru hidranţi Dn65 sau Dn80, 150mm pentru
hidranţi Dn100 şi 250mm pentru hidranţi Dn150.
Hidranţii exteriori se amplasează la o distanţă minimă de 5m faţă
de zidul clădirilor pe care le deservesc şi la 15m de obiectele care radiază
intens căldură, trebuind să permită servirea tuturor punctelor sau
obiectelor ce trebuiesc protejate, considerând raza de acţiune a
hidranţilor de maximum 120m la reţelele la care presiunea asigură lucrul
direct de la hidranţi, 150m în cazul folosirii motopompelor şi 200m în cazul
utilizării autopompelor.
2.2. Instalaţii de stingere cu spumă, pot fi fixe, semifixe sau mobile şi
au în principiu următoarea alcătuire:
- sistemul de alimentare cu apă;
- rezerva de spumant;
- sistemul de dozare a spumantului în apă; -
reţele de distribuţie a soluţiei spumante; -
dispozitive de generare a spumei.
Din punct de vedere al coeficientului de înfoiere al spumei
utilizate, instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă pot fi cu coeficient
de joasă, medie sau înaltă înfoiere. În procesul de înfoiere a soluţiei
spumante, indiferent de coeficient, se folosesc echipamente similare
pentru alimentarea cu apă şi dozarea spumanţilor, diferite fiind numai
dispozitivele de refulare a spumei. La instalaţiile pentru spumă cu
coeficient de înaltă înfoiere, sistemele de dozare sunt , de regulă,
încorporate în utilajul sau agregatul de generare a spumei.
Echiparea cu instalaţii de stingerea incendiilor cu spumă, fixe sau
semifixe se prevăd de regulă în următoarele situaţii:
- la construcţiile în care se utilizează sau depozitează
cantităţi mai mari de 10 m3 lichide combustibile cu
temperatura de aprindere sub 550C ( benzină,
toluen, petrol, alcool etc.)
- la construcţiile în care se utilizează sau păstrează
cantităţi mai mari de 50m3 de lichide combustibile cu
temperatura de aprindere mai mare de 550 C (
motorină, păcură, uleiuri etc.);
- la rampele auto sau de cale ferată care au mai mult
de 5 guri de încărcare – descărcare pentru lichide
combustibile.
Depozitele de lichide combustibile se dotează cu următoarele
tipuri de instalaţii de stingere cu spumă:
- semifixe
- la depozitele cu rezervoare supraterane sau
semiîngropate cu capacitatea de până la 5 000m3
- la depozitele cu rezervoare îngropate cu
capacitatea între 2 500 şi 100 000m3.
- fixe
- la depozitele cu rezervoare supraterane sau
semiîngropate cu
capacitatea de peste 550m3
- la depozitele cu rezervoare îngropate cu
capacitatea de peste 100 000m3..
La alegerea tipului de instalaţie de stingere a incendiilor cu spumă
trebuie să se aibă în vedere şi următoarele aspecte:
- timpul maxim de acţiune al instalaţiilor nu trebuie să
depăşească 10 minute pentru instalaţiile interioare şi
15 minute la cele exterioare; - rezerva de
spumant, sistemele de dozare şi distribuţie trebuie să
fie protejate de intemperii şi de efectele incendiului;
 - asigurarea unei cantităţi de spumant necesar pentru
funcţionarea instalaţiei timp de minimum 30 minute;
- pentru rezervoarele de spumant închise se vor
prevedea indicatoare de nivel şi capace de vizitare;
- asigurarea dozării produsului utilizat, conform
indicaţiilor date de fabricant;
- asigurarea intrării în funcţiune a sistemului de dozare
simultan cu declanşarea instalaţiei de stingere cu
spumă, evitându-se refularea apei în focar;
- asigurarea unei înfoieri optime a soluţiei spumante şi
a deversării line a spumei generate, fără a produce
barbotarea lichidului incendiat; - asigurarea
manevrării uşoare a dispozitivelor mobile de
generarea spumei şi poziţionarea rigidă a celor fixe;
- asigurarea etanşeităţii faţă de produsele
combustibile ce urmează a fi stinse, în cazul
dispozitivelor fixate pe rezervoare sau instalaţii
tehnologice;
- distribuirea uniformă a dispozitivelor de refularea
spumei, astfel încât să se acopere în timp scurt
întreaga suprafaţă incendiată cu un strat compact şi
uniform de spumă;
- asigurarea posibilităţilor de alimentare a instalaţiei de
stingere cu spumă cu pompe mobile în caz de avarie
a sistemelor proprii.

2.3. Instalaţii de stingere cu pulberi sunt foarte puţin utilizate,

datorită domeniului restrâns de eficacitate şi anume acolo unde
celelalte tipuri de instalaţii de stingere sunt ineficiente. Instalaţiile de
stingerea incendiilor cu pulberi funcţie de modul de intervenţie pot
fi pentru stingere locală sau pentru inundare totală ( în volum ).
Acţionarea acestor instalaţii se poate face manual sau automat
folosindu-se comenzi pneumatice, mecanice, electrice sau
combinate. Cel mai des întâlnite sunt instalaţiile fixe, dar se utilizează
şi instalaţii semifixe sau mobile( autospeciale de intervenţie cu
pulbere ).
La alegerea variantei optime pentru protejarea împotriva
incendiilor a unor încăperi, spaţii, zone sau obiecte trebuie să se aibă în
vedere configuraţia spaţiului, volumul încăperii, posibilitatea izolării zonei
afectate, caracteristicile de stingere şi fluiditatea pulberii, timpul de
punere în funcţiune, distanţa maximă admisă între rezervorul de stocare şi
gura de refulare a pulberii, distanţa dintre duzele de refulare şi focar să nu
depăşească 5 metri.

2.4. Instalaţii de stingere cu gaze inerte sunt de regulă cu dioxid de

carbon şi azot, putând fi din punct de vedere constructiv, fixe,
semifixe sau mobile cu acţionare manuală sau automată, de înaltă
sau joasă presiune. Ca şi în cazul instalaţiilor de stingere cu pulbere,
indiferent de tipul gazului folosit, se cunosc şi se utilizează două
procedee de stingere: inundarea totală şi acţionarea locală.
Din cauza costurilor relativ ridicate ale instalaţiilor de stingere a
incendiilor cu gaze inerte, ele se adoptă mai rar, atunci când instalaţiile
de stingere cu apă sau spumă nu sunt eficiente sau sunt contraindicate,
astfel:
- în muzee, arhive, biblioteci sau în spaţii unde se păstrează documente
şi bunuri de valoare mare sau importanţă deosebită;
- în laboratoare, săli de calculatoare, săli de comandă, centrale
telefonice automate, centrale electrodinamice din domeniul feroviar şi în
alte încăperi cu pericol mare de incendiu, unde se află instalaţii sau
aparatură de mare valoare;
- la maşini şi instalaţii care se află în încăperi închise şi au un rol
determinant în continuarea unor procese tehnologice, precum şi în
încăperi în care se află temporar sau permanent substanţe care în contact
cu aerul sau apa produc reacţii periculoase;
- la bazine şi rezervoare tehnologice cu lichide combustibile calde,
degradabile în contact cu spuma.
La proiectarea şi realizarea instalaţiilor cu gaze inerte trebuie să se
ţină cont de următoarele condiţii:
- asigurarea cantităţii minime necesare pentru stingere, etanşeitatea
relativ bună a spaţiului inundat, prin măsuri suplimentare;
- avertizarea obligatorie a utilizatorilor care ar putea fi surprinşi în spaţiul
inundat, în vederea evacuării lor prealabile;
- amplasarea buteliilor cu gaze inerte în spaţii amenajate
corespunzător, cu acces limitat şi posibilităţi de ventilare după stingerea
incendiului:
- asigurarea instalaţiilor de stingere împotriva unor creşteri de
temperatură accidentale şi evitarea unor obturări sau deteriorări, datorate
fenomenelor specifice detentei gazelor.
 3. Stingătoare şi alte aparate de stins incendii, care conţin
substanţe de stingere ce pot fi dirijate asupra unui focar de ardere, prin
acţionare manuală sau automată, sub efectul presiunii create în interiorul
acestora sau datorită efectelor produse în zona supravegheată de
fenomenele fizico-chimice asociate incendiului

Stingătoarele, sunt principalele mijloace de primă intervenţie

preferate pentru dotarea majorităţii firmelor mici şi mijlocii, care nu-şi pot
permite constituirea unor formaţii de pompieri specializate, sau echiparea
construcţiilor cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor.
Alegerea corectă a tipurilor de stingătoare funcţie de natura substanţelor
şi materialelor care se utilizează în procesul de producţie, de suprafeţele
sau cantităţile ce trebuie protejate precum şi de nivelul riscului de
incendiu, coroborat cu instruirea temeinică a personalului privind
cunoaşterea şi mânuirea eficientă a stingătoarelor pot duce la stingerea
operativă în fază incipientă a unor incendii care, scăpate de sub control
pot produce victime şi pagube materiale foarte mari.
Stingătoarele sunt dispozitive de stingere acţionate manual, care
conţin o substanţă de stingere care poate fi refulată şi dirijată asupra unui
focar de ardere, sub efectul presiunii create în interiorul lor. După
substanţa de stingere utilizată se disting cinci categorii de stingătoare:
- stingătoare cu apă pulverizată utilizate pentru stingerea incendiilor
de lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate mai mare de
550C, unsorilor, grăsimilor, cerurilor şi altor substanţe solide ce se topesc
uşor;
- stingătoare cu spumă chimică se folosesc pentru stingerea
incendiilor de lichide combustibile, unsori, grăsimi, materiale celulozice,
garaje;
- stingătoare cu dioxid de carbon utilizate pentru stingerea unei game
foarte largi de incendii produse la instalaţii electrice, electronice, muzee,
arhive, expoziţii, telecomunicaţii, autovehicule etc.;
- stingătoare cu pulbere se poate utiliza cu succes la stingerea
incendiilor de natură electrică, la motoare cu ardere internă, arhive,
muzee, expoziţii, produse petroliere, lacuri ş vopsele;
- stingătoare cu înlocuitori de haloni, sunt mai puţin eficiente şi în ultimii
ani, după interzicerea halonilor se caută soluţii eficiente de înlocuire.
Din cauza cantităţii limitate de produs de stingere stingătoarele pot
fi folosite numai în faza iniţială a arderii, când incendiul se manifestă la
suprafaţa materialului şi nu în profunzimea lui. Eficienţa acţiunii de stingere
este dată şi de îndemânarea celui care foloseşte stingătorul, de condiţiile
de temperatură, vizibilitate, curenţi de aer, la care se pot adăuga factorii
de influenţă subiectivă ( frica, inhibarea ) sau de natură tehnică (
defecţiuni, substanţă ineficientă ).
Tipul şi mărimea stingătorului se aleg în funcţie de mărimea
posibilelor focare, astfel:
- pentru focare mici – cu suprafaţa sub 1m2 – se utilizează stingătoare
de până la 10 l cu apă/spumă sau până la 5kg cu pulberi sau CO2;
- pentru focare medii – cu suprafaţa de 1-3m2 – se utilizează
stingătoare de 5-10 kg. cu pulberi sau CO2;
- pentru focare mari – cu suprafaţa peste 3m2 – se utilizează
stingătoare de peste 10 kg. cu pulberi sau CO2 .
Pentru stingerea operativă şi eficientă a incendiului în faza iniţială,
stingătoarele se amplasează la cel mult 15m de posibilele focare din clasa
B de incendiu şi maxim 20m. de cele din clasele A,C şi D de incendiu,
precum şi la o înălţime de cel mult 1,4 m. faţă de pardoseală. Fixarea
stingătorului în locurile destinate trebuie să permită desprinderea uşoară
în caz de incendiu.

4. Utilaje, unelte şi alte mijloace iniţiale de intervenţie utilizate

pentru preîntâmpinarea propagării incendiilor, întreruperea arderii în
diferite focare şi, după caz, stingerea acestora

Această categorie de mijloace o întâlnim fie alături de celelalte

mijloace tehnice de prevenire şi stingerea incendiilor, fie singulare în
dotarea unor firme mici cu risc de incendiu scăzut, la obiective agricole
sau în punctele de recoltarea cerealelor păioase. Acestea pot fi
electrogeneratoare sau hidrogeneratoare de spumă, tunuri remorcabile
de apă sau spumă, ventilatoare mobile, vase cu apă de diferite
capacităţi, găleţi pentru apă, pături şi prelate de incendiu ( 2x2m.) ,
prelate umede, lăzi cu nisip, târnăcoape, topoare, răngi de oţel, căngi cu
coadă, lopeţi, cazmale, mături, furci pentru înlăturarea furajelor sau
paielor, cleşti sau foarfece pentru tăierea cablurilor electrice etc.
Aceste utilaje, unelte şi mijloace iniţiale de intervenţie, se prevăd
obligatoriu în locurile de muncă, spaţiile de producţie şi/sau depozitare
care nu au fost dotate sau echipate cu instalaţii automate de semnalizare
şi stingerea incendiilor, instalaţii de alimentare cu apă pentru incendiu(
hidranţi exteriori sau interiori, bazine, staţii de pompe, coloane sau
conducte uscate) , iar stingătoarele din dotare nu pot avea eficienţa
scontată şi nu pot proteja întreaga zonă periclitată.

TEMA nr. 6

1. .Cauze de incendiu şi prevenire lor. Clasificarea cauzelor de

incendiu în funcţie de natura lor, sursele de aprindere, mijloacele care
produc aprinderea ţi modul de acţiune.

Incendiul este un proces complex, cu evoluţie nedeterminată, care

necesită 4 elemente definitorii:
- existenţa combustibilului şi acţiunea unei surse de aprindere
- iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a procesului de ardere să fie
necontrolate
- procesul de ardere să fie nemotivat social, necesitând o intervenţie
organizată în scopul lichidării
- producerea de pierderi materiale în timpul arderii
Prin urmare, nu orice ardere constituie un incendiu. De exemplu nu sunt
incendii:
- arderea sub control a gunoaielor, ierburilor, etc.
- arderea produselor în cuptoare sau în alte instalaţii similare
- fumigaţii care nu necesită intervenţii de stingere
Nu se consideră incendii avariile de natură electrică (scurtcircuite,
arcuri electrice întreţinute, explozii,etc.), produse în instalaţii şi
echipamente electrice (transformatoare, staţii de conexiuni, tablouri de
distribuţie, etc,), în cazul în care acestea nu au provocat aprinderea şi
arderea instalaţiilor şi echipamentelor vecine sau a celor pe care le
deservesc şi la care nu s-a acţionat.
Uneori incendiile sunt consecinţe directe ori indirecte ale altor
evenimente care le-au precedat, cum sunt accidente tehnice, avarii,
explozii, calamităţi naturale, etc.. In acest caz, se ia în evidenţă, se
cercetează şi analizează evenimentul care a avut loc în întreg
ansamblul său, incendiul fiind o componentă a evenimentului respectiv.
Iniţierea unui incendiu presupune următoarele elemente, absolut
obligatorii pentru producerea acestuia:
- sursa de aprindere şi, implicit, mijlocul care o produce, sursă care să
posede energia minimă necesară pentru aprinderea combustibilului
- existenţa combustibilului (gazos, lichid, solid), în cantitate suficientă
pentru susţinerea arderii
- existenţa unor împrejurări determinate şi a altor condiţii favorizante,
care să pună în contact sursa de aprindere cu masa combustibilă
Analiza şi clasificarea incendiilor se face după sursa de aprindere. Astfel
se pot deosebi:

Surse de aprindere cu flacără:

- Chibritul – aruncat din neglijenţă, un băţ de chibrit aprins poate iniţia

incendierea unor materiale uşor aprinzibile (lan de grâu,resturi de hârtie
– inclisiv din coşuri de gunoi, lichide inflamabile – inclusiv uleiul încins din
bucătării ş.a). Un risc deosebit îl prezintă aprinderea unui băţ de chibrit
în atmosferă explozivă (chiar scurgeri de gaz în apartament). Incendii
puse pe seama neglijenţei fumătorilor se datorează, de fapt, flăcării de
la băţul de chibrit utilizată pentru aprinderea ţigării. Un fenomen cu
periculozitate socială ridicată îl reprezintă jocul copiilor cu surse de
aprindere cu flacăra, cu chibriturile în special.
- Focuri în loc deschis – aprinse voluntar în diferite scopuri (destructiv,
gătit, încălzit), cum ar fi focuri de tabără, focuri de mirişte, focuri pentru
arderea gunoaielor, deşeurilor, lăsate fără supraveghere şi scăpate de
sub control în păduri, curţi, şantiere, depozite, cât şi în spaţii interioare
(focuri pentru încălzit în hale industriale, clădiri în construcţie,etc.) pot
să se propage la materiale şi elemente de construcţie combustibile din
apropiere, iniţiind incendii dezvoltate. Factorii favorizanţi sunt vîntul şi
prezenţa materialului combustibil în apropriere (ierburi,resturi menajere,
construcţii din lemn, etc.)
- Aparate de tăiere, lipire, sudare oxiacetilenică - flăcările acestor
aparate pot atinge temperaturi înalte şi
Pot provoca incendii prin acţiune directă asupra materialelor
combustibile din apropriere sau prin conducţie termică – când se
sudează grinzi metalice.

Surse de aprindere de natură termică

- Tigara – incendiile datorate fumatului deţin o pondere ridicată (10- 11%

din total). Restul de ţigară poate iniţia incendierea ţesăturilor din
materiale fibroase (bumbac ş.a) rumeguş, resturi de hârtie, paie – fân
(în stare uscată) ş.a. Incendiile datorate fumătorilor adormiţi în pat cu
 ţigările aprinse reprezintă un grav pericol social, cu urmări deseori
tragice.

- Becuri incandescente, proiectoare – se pot iniţia incendii în cazul

becurilor de puteri mari, peste 150 W şi în cazul contactului direct cu
materiale combustibile (draperii, perdele, hîrtie, rafturi, mărfuri în stive
înalte, abajururi din materiale combustibile).

- Brocuri de la sudare şi particule incadescente – aceste particule cad

repede (păstrând un potenţial termic ridicat) şi pot pătrunde în cele
mai mici fisuri sau crăpături. Un astfel de broc de sudare poate ajunge
până la o distanţă de 10 m de punctul de lucru, cu o temperatură de
peste 500 – 800 oC.

- Sobe metalice – îndeosebi cele cu combustibil lichid, pot prezenta un

pericol ridicat în incendiu în perioada de iarnă, şi, ca urmare, a unor
situaţii anormale de funcţionare:
. fenomenul de fugă a flăcării – dispariţia bruscă a flăcării în
arzîtor (ca urmare a contracurentului în coş), accesul imediat al
combustibilului în arzător (contrar instrucţiunilor fabricantului) duce la
evaporarea acestuia şi, la reaprindere, se produce exploziue
. amplasarea greşită 8în spaţiu circulabil) – răsturnări ale
sobelor de către persoane neîndemânatice, în stare de ebrietate,
copii,etc.
. alimentarea necorespunzătoare cu combustibil, folosirea
unui combustibil cu impurităţi, cu apă şi, mai ales a unui combustibil
neindicat pentru tipul sobei
. neetanşeităţi la îmbinările conductelor (cu scurgeri de
combustibil pe elementele supraîncălzite ale sobei)
In cazul sobelor cu combustibil solid, ca surse de aprindere
potenţiele sunt jarul şi cenuşa provenite din ardere, uneori depozitate
necorespunzător, precum şi scînteile şi particulele aprinse ce ies pe uşiţa
deschisă a focarului.
In cazul sobelor metalice, dar mai ales a sobelor cu acumulare de
căldură, depozitarea materialelor combustibile în contact direct cu
pereţii sobei sau în imediata apropriere provoacă incendii chiar după
încetarea programului de lucru.

- Coşuri de evacuare a fumului defecte, burlane supraîncălzite -

coşurile de evacuare a fumului se manifestă ca sursă de aprindere
 prin scânteile şi particulele incandescente ce ies pe gura coşului sau
prin fisurile existente, ca şi prin temperatura pereţilor lor în contact
direct cu elementele de construcţie combustibile (grinzi, lemn,etc.)

- Aparate de încălzire electrice – reşourile şi radiatoarele constituie o

sursă de aprindere prin plasarea necorespunzătoare – sub birouri, sub
tejghele şi rafturi, etc., unde există o probabilitate mare de a intra în
contact cu materiale combustibile (lemn, textile,etc.). Un risc mărit îl
prezintă reşourile improvizate, de puterte mare, executate artizanal,
datorită pericolului de supraîncălzire şi ştecherelor improvizate.

Surse de aprindere de natură electrică

- Arcul electric, scîntei electrice – constituie importante surse de

aprindere în incendii şiu explozii, în general în cazul unor amestecuri
inflamabile

- Scurtcircuitul – poate deveni o sursă de aprindere în anumite condiţii

favorizante
. montarea instalaţiilor electrice direct pe elemente
combustibile
. depozitarea materialelor combustibile (hîrtie, ambalaje,
textile, paie) în apropierea circuitelor sau în interiorul tablourilor
electrice
. îmbinarea conductorilor electrici prin metode improvizate şi
nu prin cleme de legătură, lipire sau sudare
. agăţarea hainelor şi diferitele obiecte de întrerupătoare,
conductoare, lîmpi ş.a ceea ce duce la suprasolicitarea mecanică a
acestora
. străpungerea unor pereţi, panouri etc. combustibile, pentru
trecerea conductorilor electrici, făfă luarea unor măsuri de protecţie
. supradimemnsionarea sau improvizarea elementelor de protecţie
(îndeosebi a siguranţelor)
. suprasolicitarea instalaţiilor electrice prin folosirea de
consumatori (motoare, transformatoare de sudare, reşouri, ventilatoare
etc.) cu puteri ce depăşesc puterea calculată prin proiect pentru
reţeaua respectivă
. nesupravegherea unor instalaţii sau procese tehnologice în
care sunt implicate echipamente electrice (de exemplu, depăşirea
unor tensiuni, turaţii de motaore etc.)
 . folosirea, într-un mediu exploziv, a aparatajului necorespunzător
protejat
. instalarea sau înlocuirea unor echipamente sau accesorii
electrice (întrerupătaore, orize, duluii etc.) de către persoane
incompetente, cu nerespectarea prevederilor normelor în vigoare, de
regulă, în mediu rural şi în reţeaua comercială
. în cazul aparatelor electrocasnice, cordonul de alimentare
constituie cea mai importantă cauză de incendiu – nu numai că astfel
de cordoane de alimentare sunt mai puţin bine izolate, atât electric şi
mecanic, dar suferă numeroase deteriorări datorită unor manevrări
greşite sau unor şocuri, cordoanele se încălzesc, atât la o supra sarcină
electrică, cît şi de la eventualele surse exterioare, iar izolaţia din plastic
se înmoaie, suficient pentru ca să intre în contact conductoarele,
provocând un scurtcircuit care va aprinde, de regulă, izolaţia.

- Instalaţii de iluminat cu fluorescenţă – pot provoca incendii dacă sunt

confecţionate din materiale tzermoplastice, care se caracterizează
printr-o ardere cu flacără, însoţită de apariţia de picături arzânde.
Fenomenul apare în urma unor defecte în funcţionare, îndeosebi în
condiţii de exploatare îndelungată
(îmbătrânirea materialelor şi, mai ales, în condiţii de mediu agresiv (fum,
aerosoli, vapori corosivi etc.)

- Electricitate statică –descărcările electrostatice sunt frecvente, dar

devin potenţial periculoase şi pot genera incendii sau explozii când
au loc într-o atmosferă explosivă sau când în apropiere există
materiale inflamabile.
Operaţiuni tehnologioce ca se pot desfăşura în mici unităţi productive
şi care favorizează producerea sarcinilor electrostatice, putând
genera incendii prin descărcarea acestora sunt, printre altele
. transvazarea unor lichide şi umplerea şi golirea vaselor,
recipientelor (exemplşu – canistre pentru benzină din material plastic)
. spălarea unor ţesături prin agitare în lichide (mai ales petroliere)
. mişcarea particulelor la măcinare, malaxare, amestecare,
comprimare
. benzi transportoare sau transmisii cu curea în mişcare
. mişcări rotative violente, ventilatoare, compresoare
. derularea unor filme sau pelicule, benzi de hârtie şi textile, folii din
amterial plastic
 . deversarea substanţelor pulverulente din saci
. ieşirea prin ajutaj a gazelor comprimate sau lichefiate mai ales a
acelor gaze care antrenează un lichid fin pulverizat (vopsire prin
pulverizare, de exemplu)
Materialele capabile să producă descărcări electrostatice sunt
. solide – cauciucul natural şi sintetic (îndeosebi în valţuri, tambururi
etc.), masele plastice, fibrele artificiale (nzlonul etc.), răşini sintetice.
. lichide – în ordinea scăzândă a periculozităţii sulfură de carbon,
eter, benzină, hidrocarburi, esteri etc.

- Surse de autoaprindere (aprindere spontană) – trebuie acordată

atenţie substanţelor piroforice care se aprind în contact cu aerul
(fosfor, metale alcaline, hidruri de siliciu, sulfură de fier, pulberi de
aluminiu, de zinmc, de titan, zirconiu), substanţelor care se aprind
spontan, în contact cu apa 8metale alcaline, varul nestins, carbura
de calciu, carbidul, pulberea de aluminiu) şi substanţelor care se
aprind spontan în contact cu oxidanţii (peroxid de sodiu,
permanganat de potasiu, cloraţi)
Reacţii chimice exoterme se pot produce pe timpul fabricaţiei,
transportului, manipulării şi depozitării substanţelor care reacţionează
reciproc, atunci când vin în contact.
Punerea în contact poate fi accidentală (cutremure, şocuri etc.)
sau din neglijenţă (ignorarea inscripţionărilor de pe ambalaje sau a
listelor de substanţe incompatibile existente, inclusiv la depozite).
Un factor ce nu trebuie neglijat este aprinderea spontană a
depunerilor de lacuri şi vopsele, a materialelor îmbibate cu uleiuri şi
grăsimi (cârpe din bumbac, ţesături păroase etc.)

- Surse de aprindere de natură mecanică – pot fi iniţiate în urma ungerii

necorespunzătoare sau a gripajului unor piese cu o viteză mare de
rotaţie, prezenţei unor corpuri străine (nisip, praf) între două suprafeţe
în mişcare, montării defectuoase a lagărelor şi a arborelui, frecarea în
feredoul autovehiculelor sau blocarea saboţilor de frânare, precum şi
scînteilor mecanice de şoc sau abraziune.

- Incendii intenţionate – Cauzele care determină acest fenomen sunt

. situaţia economică nefavorabilă, datorită perioadei de tranziţie spre
economia de piaţă (număr mare de şomeri, preţuri ridicate ş.a)
. creşterea numărului de persoane fără adăpost (vagabonzi, copii
ai străzii etc.)
 . amplificarea catelor de vandalism
. înmulţirea cazurilor de piromani pe fondul dezechilibrărilor
psihice datorate dificultăţilor de adaptare la noile condiţii de viaţă
Locurile alese de un incendiator pentru a provoca incendiu sunt, de
regulă, nepăzite, puţin circulate, cu aglomerare de materiale (mobilă
veche, arhive deşeuri etc.), ce permit, în primele faze ale incendiului, o
dezvoltare lentă şi fără manifestări vizibile (flacără, fum dens).
Obiuectivele izolate, fără pază şi împrejmuiri sigure, fără instalaţii de
antiefracţie şi antiincendiu sunt adevărate ţinte pentru incendiator.
Statistic, majoritatea incendiilor au loc în noaptea de vineri spre sîmbătă,
când vigilenţa este mai scăzută.

Cercetarea cauzelor de incendii

Cercetarea cauzelor de incendiu urmăreşte scopurile
- stabilirea operativă a cauzelor de incendiu
- stabilirea măsurilor pentru repunerea în funcţiune, în cel mai scurt timp,
ţi în regim normal de funcţionare a capacităţilor de producţie aferente
- stabilirea persoanelor vinovate de producerea incendiului şi a
răspunderii (materiale, disciplşinare, contravenţionale, penale) ce revin
acestora, potrivit prevbederilor legale
- luarea măsurilor tehnice şi organizatorice pentru prevenirea unor
incendii similare
In vederea desfăşurării activităţii de cercetare a cauzei incendiilor se
recomandă să se numească o comisie (cadrul tehnic psi, preşedintele
comisiei, şeful de pompieri, mecanici, energeticieni etc.) care va avea
atribuţiile
a) stabilirea şi luarea măsurilor necesare pentru preîntâmpinarea la timp
a unor pericole iminente create de evoluţia incendiului (producerea
de victime, propagare la alte instalaţii tehnologice sau obiective
vecine, pierderea capacităţii portante a construcţiei sau instalaţiei
afectate, producerea unor explozii etc.) se acordă în acest sens
asistenţă tehnică de specialitate conducătorului operaţiunii de
stingere a incendiului
b) cunoaşterea şi aplicarea regulilor tactice generale şi specifice,
printre care se pot menţiona
- nelimitare în timp a duratei cercetării, asigurînd operativitate maximă
- efectuarea cercetării independent de orice ipoteză preconcepută
- consemnarea tuturor datelor, informaţiilor, constatărilor în legătură cu
cauza
 - utilizarea în acest scopă a aparaturii şi tehnicii adecvate
particularităţilor incendiilor
- cunoaşterea procesului tehnologic şiu a fazei în care se află obiectivul
incendiat
- identificarea persoanelor care pot da realţii despre incendiu şi
discutarea cu acestea
- verificarea. Cercetarea şi clasificarea tuturor ipotezelor pe baza
informaţiilor şi datelor culese, a studierii amprentei incendiului până se
ajenge la stabilirea univocă a adevărului
c) protejarea urmelor incendiului şi prevenirea distrugerii sau dispariţiei
lor

Ridicarea, ambalarea şi transportarea urmelor se asigură, potrivit

prevederilor legale, de către organele în drept, prin procedee şi tehnici
specifice.
Cele mai des întâlnite urme ale incendiului sunt
- urme de cenuăă şi fum, rezultate prin arderea sau topirea materialelor
şi substanţelor combustibile sau nerezistenţa la temperaturi înalte
- urme de lichede, vapori şi gaze combustibile
- urme de produse chimice incendiare sau toxice
- urme ale unor acţiuni mecanice sau termice (brucuri de sudură, şpan,
pilitură, urme de ciocane, rângi etc.)
- urme ale omului (biologice, de încălţăminte, îmbrăcăminte etc.)
- urme ale vegetalelor (resturi carbonizate,aşchii etc.)
- microurme( resturi sau particole de vopsea, sticlă, praf, lichide
combustibile etc.)
In documentul de cercetare se menţionează
- componenţa comisiei de cercetare
- locul (secţie,atelier, depozit, magazin ş.a)
- datele şi orele iniţierii, localizării şi lichidării incendiuluiţcine, cînd şi cum
a observat şi anunţat incendiul
- cum s-a asigurat prima intervenţie
- forţele, mijloacele şi procedeele utilizate pentru stingerea incendiului
- caracteristicile constructive ale obiectivului incendiat şi cele
funcţionale ale procesului tehnoilogic
- dotarea existentă cu sisteme de protecţie contra incendiilor
- condiţii atmosferice (vânt, temperatură,precipitaţii, trăsnete)
 - caracteristicile incendiului 8modul de manifestare, direcţii de
propagare, suprafaţa incendiată etc.)
- cauza incendiului, fundamentată şi prezentată detaliat, celelalte
cauze de incendiu analizate şi motivul eliminării lor
- victime omemeşti, pierderi materiale provocate de incendiu (natura,
cantitatea, valoarea, amplasarea materialelor arse sau deteriorate )
- consecinţe asupra desfăţurării activităţiin (durata întreruperii, efecte
economice, tehnologice=
- persoane vinovate de izbucnirea sau propagarea incendiului şi
răspunderile acestora
- măsuri luate de comisia de cercetare pe timpul desfăşurării activităţii
pentru preîntâmpinarea unor pericole iminente şi pentru repunerea în
funcţiune a capacităţii de producţie afectate
- propuneri de măsuri tehnice şi organizatorice pentru prevenirea în viitor
a incendiilor similare

1. Modalităţi de acţiune la descoperirea unui incendiu,

Orice persoana are urmatoarele obligatii :
- Anunţarea IMEDIATĂ a incendiului;
- Evacuarea în ordine, fără panică, a persoanelor din afara societăţii şi
ajutorarea celor care nu se pot evacua singure;
- Încercarea de stingere a focului, dacă nu este prea riscant (nu se va
utiliza mai mult de 1 stingător; dacă focul nu s-a stins, evacuaţi imediat
zona);
- Anunţarea telefonică a pompierilor militari, la numărul 112 sau 981, din
cea mai apropiată zonă neafectată;
- Comunicarea, către conducerea unităţii, a detaliilor referitoare la
locaţia exactă şi la amploarea incendiului.
La declanşarea alarmei de incendiu, salariaţii sunt obligaţi să
acţioneze astfel:
- Încetează orice activitate;
- Personalul salariat al societăţii va opri instalaţia sau aparatul la
care lucrează, prin acţionarea butonului de oprire;
- Abandonează obiectele personale;
- Lasă uşile deschise;
- Părăsesc imediat clădirea prin ieşirile de urgenţă, sau prin locurile
indicate de membrii echipei de intervenţie:
- Merg către locul de adunare stabilit;
- Menţin libere căile de acces către clădire;
- Urmează toate indicaţiile primite de la membrii echipei de intervenţie;
- Asistă, dacă este posibil, evacuarea în siguranţă a persoanelor din
afara societăţii;
- Rămân în afara clădirii până la încheierea definitivă a evenimentului.
În cazul producerii unui cutremur
La prima replică:
- dacă sunteţi în clădire adăpostiţi-vă sub mese solide, paturi, grinzi din
structura de rezistenţă etc. Nu părăsiţi clădirea pe timpul cutremurului.
- Dacă sunteţi pe stradă îndepărtaţi-vă de clădiri, cabluri electrice sau
conducte de gaze.
- Dacă sunteţi în maşină , opriţi la distanţă de construcţii, instalaţii
electrice, conducte de gaze. Rămâneţi în maşină.
După prima replică:
- ascultaţi posturile de radio;
- opriţi gazele şi alimentarea cu energie electrică, înlăturaţi orice sursă
de aprindere;
- evacuaţi locul luând cu dumneavoastră actele de identitate,
îmbrăcăminte călduroasă, pături, radio cu baterii, lanternă,
medicamente, apă, hrană;
- nu folosiţi liftul;
- nu intraţi în clădiri afectate;
- nu mergeţi după copii la şcoală sau grădiniţă, profesorii, educatorii se
ocupă de ei.

În caz de inundaţii trebuie să:

• închideţi uşile şi ferestrele;

• debranşaţi instalaţiile de electricitate şi de gaz;
• urcaţi la etajele superioare cu: apă potabilă; alimente, acte de
identitate, aparat radio cu baterii, lanternă, baterii de schimb,
îmbrăcăminte călduroasă, medicamente personale;
• nu folosiţi liftul;
• ascultaţi posturile de radio;
• fiţi gata să evacuaţi zona la cererea autorităţilor;
• nu mergeţi la şcoală să vă căutaţi copiii;
• nu telefonaţi;
• nu vă îndreptaţi, pe jos sau cu maşina, spre o zonă inundată.
 În cazul producerii unui accident privind transportul de materiale
periculoase

. Intraţi rapid în clădirea cea mai apropiată. Nu rămâneţi

afară sau într-un vehicul;
• Ascultaţi posturile de radio;
• Etanşaţi toate golurile de introducere a aerului (uşi, ferestre),
opriţi ventilaţia;
• Îndepărtaţi-vă de uşi şi ferestre;
• Nu fumaţi. Fără flacără, fără scântei;
• Nu mergeţi la locul accidentului;
• Spălaţi-vă în caz de iritaţii ale pielii, şi pe cât posibil, schimbaţivă
de haine;
• Nu mergeţi la şcoală să vă căutaţi copiii;
• Nu telefonaţi;
• Aşteptaţi instrucţiunile autorităţilor sau semnalul de încetare a
alarmei pentru a ieşi;

În cazul producerii unui accident industrial

• Intraţi rapid în clădirea cea mai apropiată. Nu rămâneţi afară

sau într-un vehicul;
• Ascultaţi posturile de radio;
• Etanşaţi toate golurile de introducere a aerului (uşi, ferestre),
opriţi ventilaţia;
• Îndepărtaţi-vă de uşi şi ferestre;
• Nu fumaţi. Fără flacără, fără scântei;
• Nu mergeţi la locul accidentului;
• Spălaţi-vă în caz de iritaţii ale pielii, şi pe cât posibil, schimbaţivă
de haine;
• Nu mergeţi la şcoală să vă căutaţi copiii;
• Nu telefonaţi;
• Aşteptaţi instrucţiunile autorităţilor sau semnalul de încetare a
alarmei pentru a ieşi

3. Reguli de ordine interioară privind prevenirea şi stingerea incendiilor:

focul deschis, fumatul, căi de acces şi evacuare, gestionarea deşeurilor şi
ambalajelor.

A. Executarea lucrărilor cu foc deschis

1.Lucrările cu foc deschis,( sudare, tăiere, lipire, focul pentru arderea

gunoaielor şi deşeurilor etc.) se vor executa şi se vor supraveghea numai
de persoane calificate, experimentate şi instruite.
2. Persoana fizică cu atribuţii de conducere va reglementa prin
document scris (decizie, dispoziţie,etc.) modul de executare a lucrărilor
cu foc deschis, activitate care presupune:
- stabilirea , dacă este cazul, a locurilor unde periodic sau
permanent se pot efectua lucrări cu foc deschis (topirea bitumului,
arderea reziduurilor, combustibile, curăţiri prin ardere, etc.) şi a
persoanelor care le supraveghează
- stabilirea locurilor cu pericol de incendiu în care este interzisă
utilizarea focului deschis
- nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de
lucru cu foc
- descrierea procedurii de emitere , semnare, aducere la
cunoştinţă şi păstrarea permisului de lucru cu foc
- întocmirea unei instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor
pentru astfel de lucrări, care să fie ţinută de executant asupra sa şi
prelucrată ce acesta înainte de începerea lucrării
3. Se interzice utilizarea focului deschis în locurile (încăperile, zonele,
instalaţiile, echipamentele , mijloacelor de transport,etc.) în care se
prelucrează, se utilizează, se depozitează, se vehiculează, se
manipulează materiale şi substanţe combustibile sau care în prezenţa
focului deschis prezintă pericol de incendiu sau de explozie.
4. Permisul de lucru cu foc se va emite în două exemplare, conform
modelului din anexa nr. 7 din Normele generale de prevenire şi stingere a
incendiilor, aprobate prin ordinul ministrului de interne nr. 775/1998.
5.Şeful sectorului de activitate pe raza căruia se execută lucrări cu
foc deschis va lua următoarele măsuri:
- evacuarea personalului din încăpere;
- îndepărtarea şi protejarea materialelor combustibile;
- aerisirea şi ventilarea spaţiilor;
- dotarea locului respectiv cu mijloace de limitare şi stingerea
incendiilor;
 - instruirea personalului care execută lucrările cu foc deschis
cu măsurile specifice locului de muncă respectiv.
După terminarea lucrării cu foc deschis, se vor executa
următoarele:
- controlul amănunţit al încăperii în care s-a executat lucrarea
şi a celor învecinate pentru a vedea dacă nu s-au creat
focare de incendiu( zone incandescente, miros de ars,
degajări de fum etc.);
- descoperirea zonelor protejate şi verificarea stării materialelor
combustibile;
- verificarea periodică, în următoarele 24 de ore, a situaţiei
existente la locul în care s-a executat lucrarea;
- depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite
la lucrare;
- reamplasarea pe poziţiile iniţiale a materialelor combustibile
îndepărtate sau protejate pe timpul lucrărilor cu foc deschis,
se face după cel puţin 6 ore de la terminarea lucrării;
- colectarea, atunci când este cazul, şlamului( nămolului de
carbid) în containere destinate acestui scop şi depozitarea în
locul special amenajat.
5. Arderea deşeurilor de hârtie, carton, textile etc., se va face în
crematorii, containere metalice sau gropi special amenajate sub
supravegherea permanentă a unui angajat şi cu luarea tuturor măsurilor
de siguranţă.

B. Reglementarea fumatului

În cadrul fiecărui agent economic, instituţii, reglementarea fumatului în

unitate se face prin dispoziţie scrisă dată de persoana fizică cu atribuţii de
conducere conform art. 60 – 61 din D.G. P.S.I. 001/1999 şi art. 9 din D.G.
P.S.I. 005/2001.
În dispoziţie se vor menţiona:
- locurile cu pericol de incendiu sau de explozie în care este interzis fumatul
sau după caz accesul cu chibrituri, ţigări sau brichete
- locurile amenajate pentru fumat;
- persoane desemnate să răspundă de supravegherea reglementării pe
locuri şi sectoare de activitate;
- alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul
de incendiu;
Fumatul este interzis, de regulă, în toate locurile în care nu se admite
folosirea focului deschis, precum şi în spaţiile de cazare comună,
încăperile cu echipament electronic de calcul, încăperile centralelor
termice, locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale
combustibile, lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite.
În locurile stabilite pentru fumat se vor instala inscripţii „LOC PENTRU
FUMAT” şi se vor prevedea scrumiere, vase cu apă, nisip sau pământ
pentru stingerea resturilor aprinse de chibrituri sau ţigări. Scrumierele şi
vasele de la locurile de fumat amenajate se vor amplasa astfel încât să
nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere
(perdele, deşeuri de textile,hârtie, carton, etc.).
Se interzice depunerea în scrumierele, vasele sau gropile destinate
stingerii resturilor aprinse de ţigări sau chibrituri, a altor deşeuri de materiale
combustibile (hârtie, carton, textile, etc.).
Golirea scrumierelor şi a vaselor cu resturi de ţigări în coşurile de hârtie
sau în alte locuri în care există materiale combustibile este interzisă. De
asemenea se interzice aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau
chibrituri aprinse.

C. Asigurarea căilor de acces, evacuare şi intervenţie

Accesul mijloacelor şi al persoanelor pentru intervenţiile operative în

caz de urgenţă publică de incendiu trebuie să fie asigurat în permanenţă
la toate:
- construcţiile de orice fel şi încăperile acestora
- instalaţiile tehnologice şi anexe
- depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, finite şi
auxiliare
- instalaţiile, aparatele şi mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor,
precum şi la punctele de comandă ale acestora
- dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de
incendiu
- tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele instalaţiilor electrice de
iluminat, de forţă şi la sursele de rezervă care sunt destinate să
alimenteze receptoare electrice cu rol în caz de incendiu
 - claviaturile şi vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie
manevrate în caz de incendiu
- celelalte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu
Căile de acces, evacuare şi intervenţie se vor marca cu indicatoare de
securitate conform reglementărilor legale în vigoare astfel încât traseele
acestora să fie recunoscute cu uşurinţă atât ziua cât şi noaptea. În
casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor nu
se admite amenajarea de încăperi ori locuri de lucru, depozitarea
materialelor, care ar putea împiedica evacuarea sau intervenţia în caz
de incendiu.
Cheile uşilor de acces în clădiri şi cele ale încăperilor încuiate se
păstrează în locuri sau la persoane desemnate astfel încât să poată fi
identificate şi folosite în caz de necesitate.

D. Gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor combustibile

Modul de gestionare a deşeurilor, reziduurilor şi ambalajelor presupune:

- nominalizarea după caz, a deşeurilor, reziduurilor şi ambalajelor
specifice activităţii
- indicarea regimului de colectare şi curăţare
- locurile de depozitare şi modul de distrugere sau de valorificare
- desemnarea personalului responsabil cu gestionarea lor
- completarea datelor noi la apariţia oricărei modificări de situaţie
Ambalajele combustibile (folii din plastic, hârtie, carton etc. ) utilizate
pentru ambalarea produselor finite, se depozitează separat, cu accesul
limitat al muncitorilor.
Depozitarea seva executa pe rafturi sau în stive, în aşa fel încât să se
păstreze căile de acces libere, să nu se blocheze accesul la hidranţii
interiori şi stingătoarele din dotare, iar ambalajele combustibile să nu vină
în contact direct cu surse de căldură calorifere, radiatoare, corpuri de
iluminat etc.
Ambalajele, deşeurile şi reziduurile combustibile rezultate din procesul
de producţie, se colectează ritmic, dar obligatoriu la terminarea
schimbului de lucru şi se depun în locul special destinat depozitării lor. În
toate locurile de muncă se va păstra în permanenţă curăţenia.
Se va evita depozitarea ambalajelor şi deşeurilor pe perioade mai mari
de timp pe căile de acces din societate. .
 Deşeurile combustibile (folii din plastic, hârtie, carton etc.) rezultate în
urma activităţilor desfăşurate, se depozitează separat, cu accesul limitat
al personalului.
Depozitarea deşeurilor se va face în containere metalice, în aşa fel
încât să se păstreze căile de acces libere, să nu se blocheze accesul la
hidranţii interiori şi stingătoarele din dotare, iar ambalajele combustibile să
nu vină în contact direct cu surse de căldură calorifere, radiatoare,
corpuri de iluminat etc.
Ambalajele, deşeurile textile şi reziduurile combustibile, se colectează
ritmic şi se depun în locul special destinat depozitării lor. În toate locurile
de muncă se va păstra în permanenţă curăţenia.
Se va evita depozitarea mobilierului din lemn, ambalajelor şi
deşeurilor pe perioade mai mari de timp sub casele de scări,pe holuri şi
pe căile de acces din societate.

III. CUNOASTEREA SI MANUIREA

MIJLOACELOR DE INTERVENTIE

TEMA nr.1 Cunoaşterea şi mânuirea stingătoarelor

Stingătoarele sunt dispozitive de stingere acţionate manual care

conţine o substanţă ce poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de
ardere sub efectul presiunii create în interiorul lor. Se utilizează pentru
limitarea şi stingerea începuturilor de incendiu.
Stingătoarele se clasifică şi au simbolurile, în funcţie de natura substanţei
de stingere pe care o conţin astfel:
- cu apă pulverizată (A.P.)
- cu pulbere (P)
- cu dioxid de carbon (G)
De asemenea stingătoarele se pot clasifica şi după modul de transport,
astfel:
- stingătoare portative până la 10 kg greutate
 - stingătoare transportabile, pe roţi, peste 10 kg

1.Stingătorul cu apă pulverizată

Este destinat primei intervenţii la incendiile de materialele celulozice,
mase plastice, uleiuri, unsori, grăsimi, vopsele, motorină grea, dezvoltate
cu precădere în spaţiile cu risc de incendiu redus (locuinţe, birouri,
magazine, şcoli).
Este alcătuit din următoarele subansamble:
- recipientul stingătorului;
- butelia cu CO2;
- capacul cu dispozitivul de percutare; - sistemul de refulare.
Pentru punerea în funcţiune a stingătorului se procedează astfel:
- se aşează pe sol în aproprierea locului de intervenţie şi se scoate
agrafa de siguranţă care blochează cuiul percutor;
- cu mâna stângă se prinde furtunul de refulare iar cu dreapta se
loveşte energic butonul pecutorului;
- se apucă stingătorul de mâner cu mâna dreaptă şi se îndreaptă
jetul pulverizat la baza focarului.

2. Stingătorul cu pulberi
Sunt destinate primei intervenţii în cazurile începuturilor de incendiu
la materialele din clasele B(lichide combustibile, unsori, grăsimi), sau C(
gaze combustibile sub presiune), limitat, cu eficienţă redusă la cele din
clasa A( materiale celulozice, carbonoase uscate) şi ineficient la cele din
clasa D(metale combustibile).
Este alcătuit din următoarele subansamble:
- recipientul (corpul) stingătorului;
- capacul cu dispozitivul de percutare; - butelia cu dioxid de carbon(
CO2) sau azot; - sistemul(furtunul) de refulare .
Ultimile tipuri de stingătoare cu pulberi nu mai dispun de butelii cu
gaz inert,recurgându-se la presurizarea recipientului de regulă cu azot,
model care trebuie să fie prevăzut cu manometru pentru măsurarea
presiunii.
Pentru punerea în funcţiune se procedează astfel:
- se aşază stingătorul pe sol în apropierea focarului şi se scoate
agrafa de siguranţă care blochează cuiul percutor;
- cu mâna stângă se scoate furtunul de refulare din suport, iar cu
mâna dreaptă se apasă pârghia sistemului de percutare( la tipurile
 cu butelie încorporată cu mâna dreaptă se loveşte energic butonul
percutorului);
- se îndreaptă jetul de pulbere la baza focarului până la stingerea
acestuia.

3. Stingătoare cu dioxid de carbon

Stingătoarele portative cu dioxid de carbon sunt destinate primei

intervenţii la incendiile dezvoltate, în general, în spaţii închise de
dimensiuni reduse, indiferent de natura materialelor combustibile,
exceptând cele din clasa D cu care CO2 venind în contact ar putea
genera reacţii periculoase.
Utilizarea CO2 are avantajul că nu lasă urme, nu impurifică şi nu
prezintă pericol de electrocutare în cazul interevenţiei la echipamente
electrice sub tensiune. Din acest motiv, acest tip de stingătoare se
recomandă a fi folosite pentru biblioteci, muzee, magazine sau depozite
de blănuri sau materiale de valoare, alimentaţie publică şi echipamente
electronice sau electrice sub tensiune etc.
Stingătoarele de CO2 se compun din următoarele părţi:
➢ butelia pentru dioxid de carbon, de formă cilindrică,
confecţionată din oţel, prevăzută la exterior cu un mâner
pentru manevrare, iar în interior cu o ţeavă sifon prinsă pe
robinetul de închidere a buteliei. Robinetul este prevăzut cu
o siguranţă şi un cep găurit pentru ieşirea dioxidului de
carbon;
➢ difuzoare, de forme diferite, confecţionate din tablă de fier
sau masă plastică, prevăzute la partea superioară cu un
mâner pentru manevrare, iar la partea anterioară cu o
gaură pentru ieşirea zăpezii carbonice, puse în legătură cu
robinetul buteliei, fie prin intermediul unui furtun de cauciuc
armat cu sârmă, fie prin intermediul unei ţevi scurte din oţel
şi a unei articulaţii care să permită rotirea.

Pentu punerea în funcţiune a stingătorului se îndreaptă difuzorul

spre locul incendiului şi se deschide robinetul buteliei. Prin deschiderea
robinetului, dioxidul de carbon lichid aflat în butelie iese din ţeava sifon
(datorită presiunii la care se află) şi, prin furtunul de cauciuc sau ţeava de
oţel, pătrunde în difuzor. Aici, datorită fenomenului de detentă ce are loc
(trecerea de la un volum mic şi presiune mare la volum mare şi presiune
mică), temperatura dioxidului de carbon scade sub temperatura de
solidificare (de 78,580C) şi trece în stare solidă, sub formă de fulgi de
zăpadă carbonică. Zăpada este evacuată din difuzor spre focarul
incendiului. Fulgii de zăpadă carbonică pot produce răni dureroase
atunci când vin în contact cu părţile descoperite ale corpului omenesc.
Cantitatea de dioxid de carbon din butelie se verifică prin cântărire.
Când butelia a pierdut circa 20-25% din greutate, se face verificarea şi
înlocuirea (încărcarea) ei. Stingătorul se curăţă şi se verifică periodic,
urmărindu-se funcţionarea robinetului şi etanşeitatea buteliei prin
scufundarea ei în apă.
 Fig. nr. 1. Stingător portativ cu apă pulverizată — principiul de
funcţionare.
1.recipient stingător; 2. butelie cu gaz sub presiune (CO2, aer sau azot);
3. siguranţă; 4. arc; 5. cui percutor; 6. furtun de refulare; 7. piuliţă butelie;
 8. membrană siguranţă; 9. tub sifon

Fig. nr. 2. Stingător portativ cu pulbere—principiul de funcţionare.

1. recipient stingător; 2. butelie cu gaz sub presiune (CO2, aer sau
azot);
3. siguranţă; 4. arc; 5. cui percutor; 6. furtun refulare; 7. piuliţă butelie;
8. membrană siguranţă; 9. tub sifon; 10. apărătoare butelie
 TEMA nr. 2 Cunoasterea si manuirea accesoriilor
de salvare si protectie

Pe timpul antrenamentelor, aplicatiilor si lucrului la incendii,

personalul ce compune grupele de interventie, foloseste echipament de
protectie si diferite accesorii de salvare in raport cu natura incendiului,
locul si conditiile atmosferice astfel:
1. Echipament de protectie individuala:
➢ costum de protectie contra apei si/sau costum anticaloric;
➢ casca de protectie cu vizor protector;
➢ brau si carlig de siguranta;
➢ masca contra fumului si gazelor si/sau aparat izolat (aparat cu
aer comprimat);
➢ cizme de cauciuc cu talpa impotriva obiectelor ascutite.
2. Accesorii de salvare individuala:
➢ toporas cu toc si cui de sustinere;
➢ fluier;
➢ lanterna;
➢ cordita de salvare; Modul de achipare
Costumul de protectie contra apei (anticaloric) - se imbraca peste
hainele ce se poarta in mod obisnuit (cel mai indicat – trening de
bumbac 100 %)
Casca de protectie cu vizor protector – se ajusteaza prin curelele
speciala pe circumferinta copului si se fixeaza sub barbie astfel incat pe
timpul miscarilor de flexie sau rotatie a gatului sa nu cada.
Brau si carligul de siguranta – se echipeaza peste costumul de protectie
contra apei si se ajusteaza pe talie. Carligul de siguranta se prinde de
inelul de siguranta in partea stanga a braului.
Masca contra fumului si gazelor:- cand masca este prevazuta cu sac de
protectie se poarta pe soldul stang cu cordeaua de sustinere pe umarul
drept; daca masca nu are sac de protectie se poarta atarnand pe piept,
cu cordeaua de suspensie dupa gat.
Cordita de salvare – se poarta in banduliera pe umarul stang, cu partea
matisata la spate; se poate purta si agatata de carligul de sigutanta al
braului.
Toporasul – se poarta in toc, agatat de inelul din partea stanga a braului.
Fluierul si lanterna – se poarta agatate la gat sau in buzunarele costumului
de protectie, asigurate impotriva pierderii accidentale. Costumul de
protectie anticaloric (contra temperaturilor ridicate) – se imbraca peste
costumul de protectie contra apei in cazul procedurilor de interventie
pentru stingerea incendiilor la rezervoarele de produse petroliere ,
instalatii de gaze naturale, sonde in foraj sau extractii.

TEMA nr.3 Cunoasterea si manuirea principalelor accesorii pentru

trecere a apei

Principalele accesorii pentru trecere a apei sunt:

a) furtunul de refulare (rola simpla, rola dubla sau in panglica);
b) racordurile (de trecere sau infundate);
c) distribuitorul;
d) hidrantul portativ cu robineti;
e) tubul de absorbtie;
f) sorbul;
g) teava de refulare (tunul de apa fix sau mobil);
h) ejectorul de apa mici. Tehnica manuirii accesoriilor.
a) Intinderea si strangerea furtunului:
Furtunul de refulare a apei se gaseste pe autospeciala de interventie in
rola simpla sau panglica in locasuri speciale.
Pentru intindere, pompierul scoate rola de furtun de pe autospeciala si o
transporta la locul necesar (un profesionist transporta de fiecare data 2
role, avand in vedere crearea unei rezerve), dupa care o intinde
aruncand rola de furtun(in rola simpla sau dubla) inainte, cat mai
aproape de sol.
Observatie;inainte de intinderea rolei de furtun se va avertiza persoanele
aflate pe directia de intindere prin semnalul „ATENTIE!” dat cu voce
puternica, in scopul prevenirii accidentelor prin lovire. b) Racordarea -
Dezracordarea
Pentru a racorda diferite accesorii pentru trecerea apei intre ele sau la
iesirile pompelor centrifugale se apropie cele doua racorduri, se introduc
ghiarele de racordare in locasurile santurilor de strangere si se rasuceste in
sens diferit unul fata de celalalt. Pentru strangere, se potrivesc cheile pe
nervurile exterioare radiale ale racordurilor si se actioneaza prin apasare.
Dezracordarea se executa prin operatii inverse. c)
Manuirea distribuitorului:
Se racordeaza furtunul tip B de la iesirea din pompa centrifugala a
autospecialei de interventie la intrarea distribuitorului, iar furtunurile tip C
la iesirile acestuia. Pentru deschiderea si inchiderea apei, servantul
fixeaza distribuitorul cu picioarele, apoi deschide sau inchide robinetii
corespunzatori liniilor de refulare folosite. La incetarea actiunii se
procedeaza invers.
d) Manuirea hidrantului portativ cu robineti si a cheii pentru hidrant
Pentru alimentarea cu apa a autospecialei de interventie, se scoate
hidrantul portativ, cheia si mufele din locasurile lor; hidrantul se transporta
sub bratul stang cu robinetii inainte,iar cheia se transporta in mana
dreapta. Se verifica functionarea hidrantului subteran folosind dupa caz
mufele de racordare. Se coboara piulita de racordare cu urechi a
hidrantului portativ pana la inelul opritor. Se potrivesc urechile piulitei de
racordare in ghearele racordului subteran si apoi se invarteste de
manerele hidrantului portativ in sensul acelor de ceasornic pana la fixare;
dupa aceasta se racordeaza furtunul de refulare sau tubul de absorbtie
(cu reductie A-B) la hidrantul portativ, se deschide robinetul hidrantului si
apoi se da drumul apei de la hidrantul subteran prin manuirea cheii.
Pentru inchiderea apei si demonterea hidrantului portativ de la hidrantul
subteran se executa operatiile in ordine inversa.
e) Manuirea tuburilor de absorbtie.(de catre soferul pompier si ajutorul
acestuia – servant pompier)
Pentru racordarea tuburilor de absorbtie soferul si ajutorul acestuia scot
din locasurile lor de pe autospeciala de interventie nr. de tuburi
necesare si racordeaza primul tub la intrarea in pompa centrifugala
astfel: soferul (mecanicul) scoate capacul racordului infundat de la
intrarea in pompa centrifugala, apuca tubul de absorbtie intre genunchi,
tinand cu ambele maini racordul acesuia dinspre pompe si-l apropie de
racordul de intrare in pompa centrifugala, racordandu-l; ajutorul prinde
tubul de absorbtie intre genunchi (de la capatul celalalt) si, stand cu
fata la masina, impinge inainte pentru a usura racordarea de catre sofer
(mecanic).
Racordarea celorlalte tuburi de absorbtie se face astfel: soferul
(mecanicul) prinde cu mainile si intre genunchi primul tub de absorbtie
stand cu spatele la masina de lupta; ambii pompieri imping tuburile unul
spre celalalt si le racordeaza intre ele , folosind cheile de racordat.
Dezracordarea se va face prin operatiuni in ordine inversa. f)
Manuirea sorbului.
Cand alimentarea cu apa nu se executa de la retea, la tuburile de
absorbtie se monteaza sorbul la capatului ultimului tub de absorbtie;se
leaga apoi capatul corditei pt.sustinerea sorbului de inelul parghiei de
manevrare a supapei sorbului; se lasa usor sorbul in apa , urmarind ca sita
acestuia sa fie asezata contra curentului apei – daca alimentarea se
face din apa curgatoare; se leaga celalalt capet al corditei pt.
sustinerea sorbului de un punct de sprijin, fara a bloca supapa sorbului in
pozitia ,,DESCHIS” .
In cazul in care apa contine impuritati la sol se monteaza un cos de nuiele
(o sita). Desracordarea sorbului se face prin operatiuni in sens invers.
g) Manuirea tevii de refulare
Pentru manuire ,se racordeaza teava la capatul liniei de furtun, se cere
deschiderea apei si se apuca cu mana dreapra de racordul tevii de la
furtun iar cu mana stanga de tubul maner al tevii si se dirijeaza jetul de
apa asupra focarului.
La incetarea actiunii se executa operatiunile in ordine inversa. h)Manuirea
ejectorului
Se amplaseaza ejectorul in sptiul de unde trebuie evacuata apa.,se
realizeaza legatura printr-o linie de furtun tip C intre autospeciala de
interventie si intrarea ejectorului, dupa care se intinde o linie de furtun tip
B de la iesirea ejectorului pana la locul de evacuare al apei; se cere
deschiderea apei si se supravegheaza locul unde se executa evacuarea
ei.
La incetarea lucrului se executa operatiunile in ordine inversa.

TEMA nr. 4 Cunoasterea si manuirea accesoriilor de producere a

spumei si refulare a pulberilor stingatoare

Principalele accesorii pt. producerea spumei sunt:

a) amestecatorul de linie;
b) teava generatoare de spuma;
c) pregeneratorul cu spumogen praf;
d) tubul prelungitor cu cap deversor.
Tehnica manuirii accesoriilor de producere a spumei: Manuirea
amestecatorului de linie
Amestecatorul de linie poate fi folosit in doua situatii:
-montat la una din iesirile C ale distribuitorului sau la una din iesirile pompei
si alimentat cu spumogen lichid din bidon,
- montat la una din iesirile pompei si alimentat cu spumogen lichid din
rezervorul masinii.
In ambele situatii se poate lucra concomitent cu apa si spuma. ATENTIE:
Amestecatorul de linie se aseaza cu sageata imprimate pe corpul sau
catre directia incendiului. Pe timpul producerii spumei se manuieste
robinetul amestecatorului cu indicele la semnul plus (+) sau minus (-)
dupa nevoie marind sau micsorand astfel cantitatea de spumogen
lichid consumata.
Desracordarea mestecatorului se executa prin operatii inverse dupa ce in
prealabil s-a executat spalarea lui.
Manuirea tevii generatoare de spuma
Seful de teava ia teava generatoare, se deplaseaza pe locul necesar, si
racordeaza furtunul la teava; cere deschiderea apei. Apuca cu mana
stanga de partea tubular cilindrica a tevii si respectiv de racordul de la
furtun cu mana dreapta. Cand s-a obtinut spuma la gura tevii se dirijeaza
jetut in directia necesara. La terminarea lucrului se spala tevile si toate
accesoriile prin care a trecut spuma.
Manuirea pregeneratorului cu spumogen praf
Pregeneratorul cu spumogen poate fi folosit in doua situatii:
➢ amplasat pe dispozitivul de interventie;
➢ montat pe autospeciala de interventie.
Se ia pregenatorul si un bidon cu spumogen praf si se transporta pe locul
de amplasare; se aseaza pregeneratorul cu racordul B in directia
incendiului si se racordeaza la dispozitiv astfel ca intre el si masina,
lungimea liniei de furtun sa fie minim 60 metri; soferul trebuie sa regleze
presiunea la pompa centrifuga la 6 – 8 atm. La terminarea lucrului se
opreste alimentarea cu spumogen praf, se lasa sa se consume intreaga
cantitate de spumogen praf din pregenerator, dupa care se spala
instalatia.
Dezechiparea se face prin executarea operatiilor in ordine inversa.
Manuirea tubului prelungitor cu cap deversor
Cand seful de teava nu se poate apropia de focar sau souma trebiue
introdusa in rezervoare incendiate construite supradol, se folosesc
tuburile prelungitoare si capul deversor astfel: se cupleaza tuburile
prelungitoare la extremitatea anterioara a tevii generatoare de spuma
prin strangerea colierelor de strangere; se cupleaza in mod asemanator
capul deversor la capatul tubului prelungitor; se ridica tubul prelungitor
pana cand capul deversor a trecut de marginea rezervorului in scopul
proiectarii spumei pe peretele interior al rezervorului. Cand spuma
trebuie refulata la inaltime mare, atunci teava generatoare se va
racorda la capatul superior al coloanei de tuburi prelungitoare, iar
capatul deversor se va monta la extremitatea anterioara a tevii. Linia de
furtun se racordeaza in acest caz la capatul inferior al coloanei de tuburi
prelungitoare realizandu-se o inclinatie care sa evite ruperea coloanei
de tuburi. La terminarea lucrului se spala tevile, tuburile prelungitoare,
capul deversor si liniile de furtun dupa care se executa dezechiparea
prin aceleasi operatii in ordine inversa.

TEMA nr.5 Cunoasterea si manuirea accesoriilor de taiat si demolat

Principalele accesorii pentru taiat si demolat sunt:
➢ toporasul;
➢ toporul – tarnacop;
➢ cangea;
➢ motoferastraul, ferastraul electric. Tehnica manuirii
accesoriilor pt. taiat si demolat
a)- b) Manuirea toporasului si a toporului-tarnacop; se scot din toc si se
actioneaza la taieri, desfaceri, demolari, deschiderea usilor si ferestrelor
dupa necesitati.
c)Manuirea cangii; se foloseste pentru demolari, desfaceri, evacuari
etc.
Pentru manuire pompierul o ia de pe masina si o transporta purtand-o sub
bratul drept cu carligul metalic inapoi. Pentru lucru cangea se apuca cu
ambele maini de coada si se loveste cu putere cu carligul metalic in
obiectul respectiv, pt.a se agata; apoi se impinge sau se trage cu putere
( dupa caz ) pana cand se obtine demolarea sau dislocarea voita.
Manuirea motoferastraului si a ferastraului elestric – se face conform
manualului tehnic al fiecaruia dintre acestea iar personalul care le
utilizeaza va fi instruit privind tehnica securitatii si prevenirii
accidentelor.
 TEMA nr.6 Cunoasterea si manuirea accesoriilor de salvare de la
inaltime

Principalele accesorii pentru salvare de la inaltime sunt:

➢ scarile culisabile;
➢ scara baston;
➢ scara de imperechere.
Tehnica manuirii accesoriilor pt. salvare de la inaltime:
a) Manuirea scarii culisabile: se face de catre doua persoane; se
desprinde scara din sistemul de fixare si se coboara de pe
autospeciala; scara va fi purtata cu lonjeronul superior pe umarul
drept, mana dreapta fiind introdusa printre trepte si tinand de
lonjeronul superior; transportul se va face cu baza scarii catre
directia de deplasare, in pas alergator in aceasi cadenta. Pentru
instalarea scarii se procedeaza astfel: se lasa scara jos si se fixeaza
cu talpile picioarelor lonjeroanele segmentului de baza al scarii la
partea lor inferioara. Cel ce fixeaza sta cu spatele spre locul de
rezemare al scarii; cealalta persoana ridica scara de la capatul
superior, impingand-o prin miscarea alternativa a mainilor pe trepte
ajutat de partenerul sau care trage de trepte pana cand scara
ajunge in pozitie verticala; persoana care sta intre perete si scara
apuca prin saritura lantul de intindere al scarii cat mai sus posibil si
prin aparnari si sarituri alternative intinde scara pana la inaltimea
necesara fiind atent la fixarea sigurantei de blocare pe trepte; in
timp ce acesta intinde scara partenerul sau o sprijina tinand-o de
lonjeroane. Dupa intindere scara se sprijina cu partea superioara de
obiectivul respectiv. Strangerea, coborarea si transportul scarii la
autospeciala se executa prin operatii in ordine inversa.
b) Manuirea scarii baston : scara baston se transporta de la masina la
locul de amplasament in fuga, purtandu-se sub bratul drept si fiind
stransa. Pentru instalare, se ridica scara cu ambele maini in pozitie
verticala si sprijinand-o cu un capat pe sol o desfacem apasand cu
mana pe unul din lonjeroane. Dupa desfacere, scara se sprijina de
obiectiv cu partea superioara de obiectiv dupa care se incepe
urcarea.
 c) Manuirea scarii de imperechere : se executa de catre doua
persoane
O persoana ia segmentul de varf si cel de mijloc, iar cealalta persoana ia
segmentul de baza si se deplaseaza in fuga spre obiectiv; segmentii de
scara vor fi purtati pe umarul drept , mana dreapta fiind introdusa printre
trepte si tinand lonjeronul inferior; prima persoana se ajuta de mana
stanga la sustinerea segmentilor de scara; transportul se va face cu baza
segmentilor catre directia de deplasare; ajunse langa obiectiv,
persoanele aseaza pe sol segmentii scarii in ordinea in care vor fi
imperecheati, segmentul de baza gasindu-se cu partea de jos spre
obiectiv.
Pentru imperecherea scarii se procedeaza astfel: prima persoana aseaza
segmentul de scara intre genunchi si desface cu ambele maini
dispozitivul de fixare; cealalta persoana, din aceasi pozitie, dar cu fata
spre cealalta persoana , potriveste si introduce lonjeroanele celuilalt
segment intre lonjeroanele segmentului tinut; imperecherea celui deal
treilea segment se executa la fel ca la ceilalti segmenti; dupa
imperecherea segmentilor se verifica ca dispozitivele de fixare sa nu fie
iesite afara din locasuri.
Pentru instalarea scarii se procedeaza astfel: prima persoana fixeaza cu
talpile picioarelor lonjeroanele segmentului de baza al scarii, la partea lor
inferioara (stand cu spatele spre locul de rezemare a scarii); cealalta
persoana ridica scara de la capatul segmentului superior, impingand-o
prin miscare alternativa a mainilor pe trepte, ajutat de partener, care
trage de trepte pana cand scara ajunge in pozitie verticala

IV. PROCEDURI DE INTERVENTIE IN

SITUATII DE URGENTA

TEMA nr.1 Procedura patrunderii in incaperile incendiate

Inainte de a patrunde in incaperi, personalul de interventie ia

urmatoarele masuri de siguranta astfel:
 ➢ aparatele izolante ( cu aer comprimat) si mastile contra
fumului si gazelor sa fie permanent in stare de functionare;
➢ in incaperile cuprinse de flacari sa se patrunda pe scari fixe
(interioare sau exterioare) si numai in cazuri extreme sa se
foloseasca scarile manuale;
➢ deschiderea usilor trebuie sa se faca cu multa atentie; daca
usa se deschide in interior, deschiderea acesteia se va
executa printr-o lovitura cu piviorul, servantul stand cu spatele
catre usa (lovitura calului), iar daca usa se deschide spre
exterior cel care intervine deschide usa stand tot timpul la
adapostul canatului;
➢ sa se tina seama ca fumul de culoare galbena, albastra sau
alba indica o toxicitate puternica;
➢ in incaperile umplute cu fum personalul va intra numai legat cu
cordita de salvare;
➢ in incaperile cu suprafete mari (hale), in special daca exista
pericol de prabusire a planseelor, sa se inainteze de-a lungul
peretilor;
➢ in incaperile in care se banuieste prezenta unui pericol de
explozie nu se vor folosi lampi de iluminat cu flacara deschisa;
➢ pentru a gasi usor iesirea la inapoiere este necesar sa se
memoreze drumul parcurs.

TEMA nr.2 Procedura de interventie in cazul

incendiilor din subsolul cladirilor

Operatiile de stingere sunt influentate in mod deosebit de

constructie si de felul cum sunt dispuse incaperile subsolului, deschiderile
existente si natura materialelor depozitate. In majoritatea cazurilor
incaperile de la subsol se agla sub intreaga suprafata cladita si pot avea
diferite adancimi. Planseele sunt de regula din material incombustibil , dar
la cladirile vechi acestea sunt combustibile. In majoritatea cazurilor
golurile din pereti lipsesc, de multe ori golurile ferestrelor nu pot fi utilizate
pt. patrunderea in subsol datorita adancimii acestuia, a dimensiunilor mici
ale ferestrelor si a existentei gratarelor metalice.
 Se va tine seama de urmatoarele:
-desfasurarea bispozitivului din interior este ingreunata de lipsa luminii
si a scarilor (in general, subsolurile au o singura scara);
-fiind incaperi lipsite de deschideri, deci neexistand aer suficient, se
produc arderi incomplete, cu degajari de oxid de carbon si fum in
cantitati mari, fapt care pune in pericol viata si sanatatea personalului de
interventie care actioneaza neprotejat;
-exista pericolul de propagare a incendiului la parter si etajele
superioare, datorita deschiderilor folosite pt. trecerea diferitelor conducte,
a casei scarilor,etc, precum si in cazul cand planseele de deasupra
subsolurilir sunt construite din materiale combustibile.
Personalul de interventie va fi dotat cu masti contra fumului si
gazelor, aparate izolante (aparate cu aer comprimat), cordite prin care
se va tine legatura cu cei din afara.
In cazul cand incendiul s-a intins pe o suprafata mare si exista o
cantitate insemnata de materiale combustibile se vor folosi tevi B. In
celelalte cazuri se vor folosi tevi C, repartizandu-se pt. o teava B o
suptafata de 100mp., iar pt. o teava C o suprafata de 50mp. Atentia
sefilor de teava va fi concentrata asupra lichidarii focarelor principale si a
racirii elementelor de constructie cu ajutorul jetului de apa. Personalul
care lucreaza in subsol va fi schimbat la perioade scurte de timp pt. a se
evita pericolul de asfixiere. Se vor lua masuri de evacuare a fumului ,
folosindu-se ferestrele si usile iar cand acestea nu exista se vor executa
deschideri in planseu.
Jeturile pulverizate reduc temperatura mediului inconjurator si
rarefiaza fumul. La terminarea operatiunilor de stingere trebuie sa se
evacueze apa din subsol.

TEMA nr.3 Procedura de interventie in cazul incendiilor izbucnite la

etajele cladirilor.

Cel mai adesea, in cazul incendiilor izbucnite la etaje ard elementele

de constructie combustibile (plansee, pereti despartitori, diferite instalatii
si canale), precum si obiecte de uz caznic.
Caracteristica acestor incendii este ca ele se pot propaga la incaperile
superioare sau alaturate pe cai ascunse – prin golurile elementelor de
constructie, prin canalele de ventilatie – inundand cu fum casele de scari
si incaperile din jur pana la distante mari si creand panica in randul
locatarilor.
Actiunea de interventie se va face mai intai la etajul incendiat. Se vor
examina obligatoriu si incaperile vecine celei incendiate, asupra carora
se va efectua supravegherea in decursul intregii perioade de stingere a
incendiului. Pentru realizarea dispozitivului de interventie se folosesc in
primul rand scarile interioare, ele constituind principalele cai de acces. De
asemenea pot fi folosite incaperile vecine, balcoanele comune, golurile
de usi si ferestre prin care se aduc tevile cu ajutorul corzilor sau cu al
scarilor de incendiu. Deschiderile in planseele incendiate si in peretii
interiori se fac numai dupa ce mijloacele de stingere sunt gata pregatite.
Se lucreaza cu tevi tip C folosindu-se jeturi pulverizate. In cazul unui pericol
iminent de daramare a elementelor de constructie este necesar sa se
asigure o retragere rapida a personalului care lucreaza in acel sector.
In toate cazurile cand servantii actioneaza pe scara se vor asigura
prinzandu-se de trepte cu ajutorul carligului de siguranta. Amplasare
scarilor se va face pe sol tare iar inclinatia lor fata de perete va fi de 70 –
80 grade. Pe cat posibil scarile vor fi ancorate de elementele rezistente
ale constructiilor; scarile vor fi luate de pe locul de amplasare numai dupa
ce s-a atras atentia servantilor care le-au folosit si le-au fost asigurate alte
cai de evacuare. Pt. patrunderea la etajele cladirilor si pt. lucrul cu tevile,
tevile se vor amplasa in functie de deprinderea personalului de a lucra in
dreapta sau in stanga ferestrei, capatul superior al scarii depasind cu 30 –
40 cm. tocul acesteia.
Pt trecerea pe acoperisul constructiei scarile se amplaseaza in spatiul
dintre ferestre si unde este posibil , dupa peretii antifoc sau zonele antifoc.

TEMA nr. 4 Procedura de interventie in cazul incendiilor izbucnite la

podurile si acoperisurile cladirilor.

De regula propagarea incendiilor la aceste elemente de constructie

se desfasoara rapid datorita combustibilitatii lor si circulatiei neantrerupte
a aerului. Viteza cea mai mare a incendiului se produce de-a lungul
coamei.
Incendiul se dezvolta pe cai ascunse (cand a cuprins planseul
podului) si se naste pericolul propagarii lui, prin elementele de constructie
, la etajul aflat dedesubt.Cand incendiul a cuprins pardoseala podului si
elementele de constructie a acoperisului, trebuie se se dea o atentie
deosebita rezistentei capriorilor si planseelor, deoarece micsorarea
rezistentei lor la foc creaza pericolul prabusirii pentru cei care lucreaza in
pod. Se folosesc pt. petrundere scarile interioare care ajung pana la pod,
scarile fixe metalice sau culisabile iar pentru actiune se pot folosi si
acoperisurile cladirilor vecine.
Cand incendiul a izbucnit in partea centrala a podului, va fi atacat
cu jeturi de apa din doua sau mai multe parti.
Pentru stingere se folocesc tevi C cu robinet si jet pulverizat.
Acoperisul nu va fi desfacut decat in prezenta unor tevi pregatite pt.
interventie. Actiunea de localizare va incepe de la focar spre locurile mai
indepartate, stropindu-se inspecial partea neaprinsa pt. a o izola.
Este indicat ca la patrunderea in pod, daca acesta este cuprins de
flacari sa se actioneze cu jeturi pelverizare de jur-imprejur pt. a se micsora
temperatura. Asupra stalpilor de sustinere ai acoperisului si asupra
capriorilor se va actiona cu jet compact pt. a se evita prabusirea
acoperisului.
Se vor respecta urmatoarele masuri de securitate:
➢ deplasarea pe acoperis trebuie sa se faca de-a lungul coamei
iar persolalul trebuie asigurat;
➢ cand se executa lucrari pe acoperis, sau pe planseul podului
trebuie respectata regula ca intr-un singur loc sa nu se
grupeze mai multi oameni , pt. a se evita surparea elementelor
de constructie.

TEMA nr. 5 Proceduri de interventie pentru stingerea diferitelor

tipuri de incendii in functie de conditiile admosferice (noapte, vant,
seceta, temperaturi scazute).

a)Stingerea incendiilor pe timp de noapte

Intunericul ingreuneaza operatiile de stingere, interventia pe timp de
noapte cerand eforturi deosebite din partea intregului personal al
formatiei de interventie , stingere si prim ajutor (FISPA).
De regula incendiile izbucnite in aceste condeitii sunt observate cu
intarziere si ca urmare ele iau proportii insemnate pana la sosirea
formatiei.
Din cauza intunericului dispozitivul se realizeaza mai greu si exista
pericolul caderii in gol a servantilor; supravegherea dispozitivului si
intreaga conducere a operatiilor se realizeaza mult mai anevoie decat
ziua.
MASURI pt.optimizarea operatiunilor de stingere:
 ➢ asigurarea iluminatului cailor de acces si de evacuare a
zonelor in care lucreaza sefii de teava precum si a surselor de
alimentare cu apa, folosindu-se proiectoarele de pe
autospecialele de interv., precum si farurile , lampi electrice
de mana sau alte mijloace de iluminat;
➢ se va realiza o permanenta legatura intre sectoarele de
stingere si se va asigura securitatea servantilor;
➢ iluminarea permanenta a golurilor din plansee si a locurilor
unde se demoleaza elemente din constructie.
b)Stingerea incendiilor pe timp de vant puternic
Vantul contribuie intr-o masura avansata la intensificarea arderii sila
propagarea incendiilor in timp foarte scurt pe suprafete si la distante
apreciabile. El poate transporta bucati aprinse de materiale combustibile
la distante de zeci si uneori sute de metri, creand pericolul aparitiei unor
noi focare de incendiu.
Vantul puternic ingreuneaza activitatea personalului de interventie ,
reduce din efectul jetului de apa si favorizeaza prabusirea elementelor de
constructie, mai ales a celor arse sau nesprijinite, avand drept consecinta
blocarea cailor de retragere a sefilor de teava.
MASURI pt.optimizarea actiunilor de interventie:
➢ concomitent cu actiunea de lichidare a incendiului se va
organiza apararea constructiilor dispuse pe directia vantului
(stropire cu apa , acoperire cu prelate umede);
➢ pe directia vantului vor circula patrule cu misiunea de a
depista si lichida eventualele focare aparute.
➢ Se folosesc tevi cu diametru mare cu jeturi puternice de apa ,
oblic pe directia vantului (lateral din spate – pt.folosirea cat
mai eficienta a jetului de apa.
d) Stingerea incentiilor pe timp de seceta – masuri pt.optimizare a
interventiei:
➢ se folosesc tevile cu robinet si jet pulverizat si diametru mic (in
scopul economisirii apei);
➢ se organizeaza dispozitive de interventie circulare;
 ➢
se cheama forte in sprijin concomitent cu identificarea
posibilelor surse de alimentare cu apa pt.incendiu indiferent
de distanta la care se afla (baraje, lacuri, rauri, bazine etc.};
➢ se organizeaza relee de galeti si se folosesc pompele
sumersibile (hidrofoarele) de uz casnic;
➢ se demoleaza cladirile combustibile (anbexele gospodaresti,
garduri din materiel combustibil) care pot transforma
incendiul izolat in incendiu de masa.
e)Stingerea incendiilor in conditii de temperatura scazuta (pe ger)
Iterventia la stingere pe timp de iarna este ingreunata de:
➢ zapada abundenta;
➢ polei pe sosele si drumuri (cai de acces); ➢ temperaturi
scazute.
Inzapezirea cailor de acces creaza mari greutati in deplasarea la locul
incendiului si catre sursele de alimentare cu apa. De asemenea zapada
ingreuneaza realizarea rapida a dispozitivelor de interventie pe distante
lungi. Temperatura scazuta a aerului poate ingheta apa din furtun si in
unele cazuri poate duce la scoaterea din actiune a personalului de
interventie ca urmare a degeraturilor.
Sursele de apa sunt expuse inghetului , facand dificila alimentarea cu
apa a autospecialelor de interventie , se creaza pericol de accidentare
prin cadere pt. prsonalul de interventie care lucreaza la inaltimi datorita
stratului de gheata ce se formeaza pe treptele scarilor de incendiu si pe
acoperisuri.
MASURI pt.optimizarea interventiei:
➢ liniile de furtun vor fi protejate contra inghetului pri acoperire
cu un strat de zapada sau in lipsa acesteia cu paie, fan (si
altele) cu deosebire la locurile de racordare;
➢ la incendiile de exterior , descoperite , se intrebuinteaza de
preferinta furtun si tevi tip B , evitandu-se pe cat posibil
folosirea distribuitoarelor;
➢ sa se intinda linii principale de rezerva catre tevile care
lucreaza pe directii hotaratoare, ferindu-le de apa pana la
intrebuintare;
➢ sa se evite fixarea liniilor de refulare pe scara si sa nu se
permita stropirea scarilor cu apa;

www.spsu.ro | 0725.689.384 | contact@spsu.ro

 ➢
➢ in cazul incendiilor din interior, distribuitorul va fi amplasat in
una din incaperile cladirii;
➢ ATENTIE!- soferul sa nu intrerupa refularea apei, ci, la nevoie,
sa micsoreze doar presiunea, chiar in cazul cand se inlocuiesc
furtunele sparte;
Se va evita scurgerea apei prin casa scarilor si se va asigura
rezerva de personel pt. inlocuirea din cand in cand a celor
care lucreaza, spre a le da posibilitatea sa se odihneasca si sa
se incalzeasca.
Ne respectarea acestor drepturi peate duce la consecinte grave.

TEMA nr. 6 Proceduri de acordare a primului ajutor in caz de arsuri,

fracturi, plagi deschise si/sau intoxicatii cu produse rezultate in urma
procesului de ardera (fum, gaze toxice).

In practica pe timpul actiunii de stingere se pot ivi accidente, fie la

personalul care participa derect la stingere, fie la unele persoane
surprinse in zona incendiata. Mai frecvent,se pot intalni fracturi, arsuri si
asfixieri.
De cele mai multe ori,la fata locului nu se gaseste personal medical
specializat care sa poata acorda victimelor primul ajutor medical.
REGULI cu caracter general:
➢ in orice imprejurare, mai intai se scoate victima de sub
actiunea cauzei care a provocat accidentul (zona
incendiata, mediul toxic, daramaturi etc.);
➢ unul din membrii FISPA (grupa de salvare) va inlatura
„spectatorii” persoanele curioase;
➢ trebuie avut grija ca accidentatii, in special cei cu fracturi sa
nu fie supusi la miscari inutile, sa fie mentinuti pe cat posibil in
pozitii care sa nu le agraveze starea;
➢ in cazul ca sunt mai multi accidentati, primul ajutor se va
acorda incepand cu cei care au o stare mai grava;

www.spsu.ro | 0725.689.384 | contact@spsu.ro

 ➢
➢ dupa acordarea primului ajutor se organizeaza transportarea
bolnavilor la cea mai apropiata unitate sanitara.

Acordarea primului ajutor sanitar in caz de arsuri:

In functie de gravitatea lor, arsurile se clasifica in trei grade, si anume:
➢ arsuri de gr.I – cele mai superficiale si cele mai usoare- se
recunosc dupa inrosirea dureroasa a pielii;
arsuri de gr.II – sunt mai profunde (adanci) si se recunosc
dupa basicile ce se formeaza si care sunt pline cu un lichid ca
zeama de lamaie sau de culoare rosiatica;
➢ arsuri de gr.III – sunt cele mai profunde. Ele cuprind pielea,
muschii, vasele de sange si uneori chiar oasele.
Tratamentul arsurilor – difera in functie de gradul acestora.
Arsurile de gr.I se trateaza simplu fara mijloace speciale. Regiunea
interesata se uda cu apa rece si se starge apoi usor cu un tampon de
vata imbibata in alcool.
Arsurile de gr. II si III se trateaza numai in unitati medicale
.Persoanele care au suferit asemenea arsuri nu vor fi dezbracate pt. a nu
le mari durerile ci vor fi invelite in cearceafuri curate si vor fi transportati la
spital.
In cazul cand arsura a cuprins o suprafata mare si nu este prea
adanca, se poate aplica ca prim-ajutor un pansament steril uscat
avand grija ca basicile sa nu fie sparte.
ATENTIE: -locurile unde sau produs arsurile nu se vor unge cu
substante grase. Daca bolnavul cere de baut i se poate da apa
indulcita cu zahar, ceai, limonada, suc natural.
Acordarea primului ajutor sanitar in caz de fracturi:
In mod obisnuit, in cazul ruperii unui os se spune ca avem de-a face cu
o fractura.
Fracturile pot fi:
➢ inchisa in cazul cand osul rupt nu iese prin piele;
➢ deschisa in cazul cand osul rupt iese prin piele, formand o
rana.
Prima grija a echioei de salvare in cazul fracturilor este sa
procedeze de urgenta la imobilizarea provizorie a regiunii in care s-
a produs fractura. In acest scop se folosesc mijloace chiar
improvizate, cum ar fi: scanduri, crangi sau coji de copac,
bastoane etc., care vor fi insa infasurate in prealabil cu vata sau

www.spsu.ro | 0725.689.384 | contact@spsu.ro

 ➢
bucati de panza (stofa) , apoi puse de o parte si de alta a osului
rupt si fixate cu ajutorul unor fese sau bandaje.
Trebuie retinut faptul ca la fracturile deschise, mai intai se va
aplica pe rana un pansament steril si se va incerca oprirea
hemoragiei, dupa care se va trece la imobilizarea organului
afectat si transportat cat mai urgent la prima unitate sanitara.
Acordarea primului ajutor sanitar in caz de intoxicatii cu fum si
gaze:
Pe timpul incendiilor, in procesul arderii se produc insemnate
degajari de fum si gaze toxice, intre care cel mai des oxidul de

www.spsu.ro | 0725.689.384 | contact@spsu.ro

 carbon (CO), un gaz foarte toxic, care pune in pericol viata
servantilor si a persoanelor surprinse in zona incendiata. In
general, intoxicatia cu un astfel de gaz se manifesta prin dureri de
cap, vajaituri in urechi, ameteala, iar dupa un timp intoxicatul nu se
mai poate misca si are o senzatie de paralizie. Daca victima
ramane in continuare sub influenta acestui gaz, poate sa-si piarda
cunoastinta si sa intre in coma – chiar deces. De aceea,
intoxicatul trebuie scos imediat la aer curat si asezat cu fata in sus.
Daca este inconstient si are tendinta de varsaturi , va fi culcat pe o
parte si supraveghiat permanent. Cand accidentatul este in stare
de inconstienta si respira, va fi tinut cu capul indoit inapoi pt. a
mentine libere caile respiratorii. Daca accidentatul este palid si are
pulsul foarte slab , va fi asezat astfel incat picioarele sa fie mai sus
decat capul , pt. ca sanfele sa poata fi dirijat catre inima si creier.
Acestea sunt unele masuri de prim-ajutor, de aceea, se
reaminteste obligatia ca in toate cazurile de accidente
concomitent cu primele ingrijiri care se dau bolnavilor, sa fie
chemat de urgenta la fata locului personal medical calificat,
facandu-se apel la serviciile salvarii.

V. ORGANIZAREA APARARII IMPOTRIVA

INCENDIILOR

TEMA nr.1 Organizarea apararii impotriva incendiilor pe locul de

munca.

SCOPUL:
Asigurarea conditiilor care sa permita salariatilor (pe baza instruirii si cu
mijloacele tehnice pe care le au) sa actioneze eficient pt.:
➢ prevenirea si stingerea incendiilor;
➢ evacuarea si salvarea persoanelor si bunurilor materiale;
 ➢ inlaturarea efectelor distructive provocate de incendii,
explozii, accidente tehnice.
In ce consta organizarea apararii impotriva incendiilor la locul de
munca.
a)prevenirea incendiilor:
➢ loarea in evidenta a materialelor si dotarilor cu pericol de
incendiu;
➢ loarea in evidenta a surselor de aprindere ce pot aparea si
mijloacelor care le pot genera;
➢ stabilirea si aplicarea masurilor specifice de prevenire a
incendiilor.
b)organizarea interventiei de stingere a incendiilor ;
c)afisarea instructiunilor de aparare impotriva incendiilor;
d)organizarea salvarii si evacuarii (afisarea planurilor cu traseele de
evacuare);
e)instruirea la locul de munca (documente, desfasurare, verificare);
f)marcarea pericolului prin montarea de indicatoare sau a altor mijloace
de atentionare.
Actele privind apararea impotriva incendiilor:
1) emise de Consiliul Local:
➢ decizia de aprobare a planului de analiza si acoperirea
riscurilor pt. localitate.
➢ hotararea privind modul de organizare a apararii impotriva
incendiilor in localitate.
➢ reguli si masuri specifice de aparare impotriva incendiilor
corelate cu riscurile locale.
➢ dispozitia privind reglementarea lucrului cu foc deschis si a
fumatului;
➢ raportul semestrial de evaluare a capacitatii de a.i.i.;
➢ masuri de optimizare a capacitatii de a.i.i.;
➢ documente privind serviciul public voluntar pt. situatii de
urgenta:
1-hotararea de infintare ;
2-regulament de organizare si functionare;
3-dispozitie de numire a sefului serviciului;
 ➢ dispozitie de numire a cadrului tehnic cu atributii indomeniul
apararii impotriva incendiilor.
2) emise de primar :
➢ planul de analiza si acoperire a riscurilor ;
➢ fisa localitatii conform anexei nr.6 din O.M.A.I.nr.1474/2006,
publicata in M.O.nr.885/31.10.2006 (1 ex.din fisa localitatii se
trimite la ISU);
➢ raport de analiza a dotarii cu mijloace de aparare impotriva
incendiilor: anual, anterior definitivarii bugetului local .
La S.V.S.U. (serviciul voluntar pt.situatii de urgenta- al localitatii) trebuie
sa exiate urmatoarele documente, conform OMAI nr.1474/2006:
1. planul de analiza si acoperire a riscurilor,
2. fisa localitatii,
3. avizele si autorizatiile de securitate la incendiu,
obtinute pt.constructiile din patrimoniul propriu,insotite de
documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii
lor,
4. date ale personaluluidin cadrul SVSU-lui,
5. lista operatorilor economici cu care s-au incheiat contracte de
inchiriere, obiectivul de activitate al acestora ,nr.si termenul de
valabilitate al contractului,
6. registrul pt.evidenta permisului cu focul deschis inclusiv arderea
miristilor,
7. rapoarte de interventie ale SVSU,
8. fisele de instruire,
9. evidenta exercitiilor SVSU cu cuncluziile rezultate din acestea,
10. rapoarte in urma controalelor de prevenire (proprii sau ale
autoritatii de stat),
11. programe cu masuri si actiuni pt.respectarea reglementarilor
in domeniu.

3) emise de administratorul operatorului economic/conducatorul

institutiei:
1. dispozitie de organizare si stabilire a responsabilitatilor privind
apararea impotriva incendiilor,
2. instructiuni de aparare impotriva incendiilor si atributii ale
salariatilor la locurile de munca,
 3. dispozitie privind reglementarea lucrului cu foc deschis si a
fumatului,
4. dispozitie privind organizarea instruirii personalului ,
5. dispozitie de construire a SPSU (ori contract cu alt SPSU),
6. dispozitii:-de sistare a lucrarilor de constructii , -oprirea
functionarii amenajarilor in cazul anularii
avizului/autorizarea de siguranta la incendiu ;
7. reguli si masuri de aparare impotriva incendiilor la utilizarea,
manipularea, transportul si depozitarea substantelor
periculoase specifice,
8. conventii cuprinzand raspunderile ce revin partilor pe linie a.i.i.
In cazul transmiterii temporare a dreptului de folosinta asupra
constructiilor (contracte de inchiriere),
9. dispozitia de numire a cadrului tehnic (CT.)cu atributii in
domeniul a.i.i.(apararea impotriva incendiilor),
10. masuri speciale de a.i.i. pt. perioadele caniculare sau
secetoase.
La SPSU(CT.) al operatorului economic/institutiei, trebuie sa existe
urmatoarele documente cf. OMAI 1474/2006 , art.18 alin.a-s.
Ce presupune interventia la locul de munca:
1. alarmarea personalului de la locul de munca si anuntarea
incendiului la fortele de interventie (dispecerat acolo unde este
constituit),
2. salvarea rapida si in siguranta a personalului conform planurilor
stabilite,
3. intreruperea alimentarii cu energie electrica, gaze si fluide
combustibile a consumatorilor, instalatiilor si utilajelor de catre
persoane anume desemnate,
4. actionare asupra focarului de incendiu;
5. evacuarea bunurilor periclitate si protejarea echipamentelor;
6. protectia personalului de interventie (impotriva temperaturilor,
fumului, gazelor toxice);
7. verificarea loculrilor in care se poate propaga incendiul si
actionarea pt. stingerea acestora.
Care sunt planurile de protectie impotriva incendiilor:
a)- planul de evacuare a persoanelor in caz de incendiu:
-pe nivel daca se afla simultan peste 30 de persoane; -
pe incaperi daca in ele se afla cel putin 50 de persoane;
- indiferent de nr.de locuri pt. incaperile destinate cazarii.
b) – planul de depozitare si de evacuare a materialelor periculoase: se
intocmesc pt. fiecare incapere unde se afla asemenea materiale si se
mentioneaza clasele acestora , cantitatile, codurile de identificare ori de
pericol si produsele de stingere recomandate; traseele se marcheaza cu
culoare verde;
c) – planul de interventie : se avizeaza de ISU (Inspectoratul pt.Situatii
de Urgenta) la dispozitia caruia se pune un exemplar pt. efectuarea
recunoasterilor, a studiilor tectice si pt. punerea acestora in aplicare cu
prilejul exeercitiilor, aplicatiilor tactice de interventie precum si in situatii de
urgenta, si se actualizeaza ori de cate ori este cazul. Acest plan se
intocmeste pe baza concluziilor privind interventia, rezultate din scenariul
de securitate la incendiu sau din evaluarea capacitatii de evaluare
impotriva incendiilor.

TEMA nr.2 Instructiuni de aparare impotriva incendiilor la instalatiile

electrice, de gaze naturale si tehnica de calcul.

I. INSTALATII ELECTRICE

Condiţii de amplasare şi montare a instalaţiilor electrice

Conductoarele, barele, tuburile, etc. se pot dispune pe trasee comune
cu traseele altor instalaţii cu condiţia ca instalaţia electrică să fie dispusă
3. deasupra conductelor de apă, de canalizare şi de GPL
4. sub conductele de gaze naturale şi sub conducte calde (cu
temperatura peste 400C
Pe toate porţiunile de traseu pe care nu pot fi respectate aceste
prevederi, se iau măsuri constructive de protecţie prin prevederea de
separări, izolaţii termice, ţevi metalice, etc. ce vor depăşi cu minim o,5
m de o parte şi alta porţiunea de traseu protejată.
Se interzice amplasarea instalaţiilor electrice în interiorul canalelor de
ventilaţie.
Montarea pe materiale combustibile a conductelor electrice cu
izolaţie normală, a cablurilor fără întârziere la propagarea flăcării, a
tuburilor din materiale plastice, a aparatelor şi echipamentelor
electrice cu grad de protecţie inferior, se face interpunând materiale
 incombustibile între acestea şi materialul combustibil sau elemente de
distanţare
5. straturi de tencuială de minim 1 cm grosime sau plăci din materiale
electroizolante incombustibile cu grosimea de minim 0,5 cm, cu o
lăţime ce depăşeşte cu cel puţin 3 cm pe toate laturile elementul
de instalaţie electrică
6. elemente de susţinere din material incombustibil (ex. console
metalice) care distanţează elementele de instalaţie electrică cu
cel puţin 3 cm faţă de elementul combustibil
Se interzice montarea directă pe elemente de construcţie din
materiale combustibile de clasă C3 şi C4 A următoarelor cabluri –
cabluri armate sau nearmate, conductoare electrice neizolate sau
cu izolaţie din materiale combustibile, aparate şi echipamente
electrice cu grad de protecţie inferior.
Este obligatorie protecţia la suprasarcini pentru instalaţii din încăperi
categoriile de pericol de incendiu A, B, C.
Materialele şi echipamentele care în serviciu normal, de avarie sau de
manevră greşită pot produce flăcări sau scântei sau pot atinge
temperaturi ridicate (peste 700C) vor fi amplasate conform condiţiilor
prevăzute de producător. Dacă aceste aceste condiţii nu pot fi
respectate, se pot prevedea ecrane de protecţie corespunzătoare.
Dacă echipamentele electrice dintr-o încăpere conţin lichide
combustibile cum sunt uleiurile minerale şi hidrocarburile izolante, în
cantităţi mai mari sau egale cu 25 l, se vor lua măsuri de colectare a
lichidelor scurse (cuve colectoare cu praguri pentru a evita împrăştierea
acestora) iar încăperea va avea pereţi din clasa C0. Pentru lichide
izolante greu combustibile (esteri, silicon), limita de 25 l poate fi majorată
la 60 l. Trebuie luate măsuri pentru asigurarea scoaterii automate de sub
tensiune a instalaţiei respective în caz de incendiu.
Pentru diminuarea riscului de incendiu se recomandă utilizarea unui
dispozitiv de protecţie diferenţial.
Este obligatorie folosirea conductoarelor şi barelor din cupru în
următoarele situaţii – la circuitele electrice pentru alimentarea
receptoarelor din blocul operator, din încăperile pentru reanimare şi din
încăperile pentru servicii de urgenţă din clădirile de spitale şi similare,
corpurile de iluminat ale iluminatului d siguranţă pentru evacuare de tip
1 sau 2, instalaţii de prevenire şi stingere a incendiilor, consumatori de
siguranţă din centralele electrice.
 Este interzisă traversarea coşurilor şi canalelor de fum cu conducte,
cabluri şi bare electrice, tuburi de protecţie sau cu alte elemente ale
instalaţiilor electrice.
Legăturile electrice între conductoare izolate pentru îmbinări sau
derivaţii se fac numai în accesoriile special prevăzute în acest scop
(doze, cutii de legătură, etc.).
Se interzice executarea legăturilor electrice între conductoare în
interiorul tuburilor sau ţevilor de protecţie, plintelor, golurilor din
elementele de construcţie şi trecerilor prin elementele de construcţie.
Se interzice supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune.
Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoarele de cupru se
fac prin răsucire şi matisare, prin cleme speciale sau prin presare cu scule
şi accesorii corespunzătoare.
Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoarele de aluminiu
se fac prin cleme speciale, prin presare cu scule adecvate şi elemente
dr racord speciale, prin metalizare asociată cu lipire sau prin sudură. Se
interzice executarea legăturilor electrice la conductoare de aluminiu,
prin simpla răsucire.
Legăturile între conductoare de cupru şi conductoare de aluminiu se
fac prin cleme speciale, metalizare asociată cu lipire sau prin presare.
Montarea liberă a conductelor electrice pe clădiri, la exterior, se admite
numai în cazurile în care pot fi îndeplinite simultan condiţiile
7. pereţii exteriori al clădirii să fie din materiale incombustibile
8. conductele electrice să fie instalate astfel încât atingerea lor să nu
fie posibilă decât cu ajutorul unor mijloace speciale
9. se respectă distanţele minime dintre conducte electrice libere şi
elementele de pe traseul lor.
Se interzice folosirea arborilor drept suporturi pentru conductele
electrice libere.
Se interzice montarea liberă a conductelor electrice în încăperi din
categoria PC, în podurile clădirilor şi în construcţii executate din
materiale combustibile.
Nu se admite instalarea tuburilor şi ţevilor în care sunt introduse
conducte electrice cu izolaţie obişnuită, pe suprafaţa coşurilor şi a
panourilor radiante sau pe alte suprafeţe similare, în spatele sobelor sau
a corpurilor de încălzire.
Se evită montarea tuburilor pe pardoseala combustibilă a podurilor.
Dacă, totuşi, se montează pe pardoseală , atunci tuburile trebuie să fie
metalice.
 Se interzice montarea dozelor şi cutiilor derivaţie pe pardoseala
podurilor, în încăperi pentru băi, duşuri şi grupuri sanitare.
Legăturile conductoarelor electrice se execută numai în doze. Se
interzice montarea conductelor punte pe suprafaţa de zidărie a
coşurilor, pe suprafaţa panourilor radiante sau pe alte suprafeţe
calde similare. La montarea îngropată, conductele punte se acoperă
cu un strat de tencuială de minim 1 cm.
Se interzice utilizarea cordoanelor flexibile pentru executarea
instalaţiilor electrice fixe.
In cazul instalării prizelor în pardoseli sau pe pardoseli se folosesc fie
prize în execuţie specială, omologate pentru acest scop, fie prize în
execuţie normală, protejate în cutii speciale care asigură gradul de
protecţie(la pătrunderea corpurilor solide, a apei şi la şocurilor
mecanice) necesar în scopul respectiv.
In depozite de materiale combustibile se pot instala prizele cu
condiţia ca acestea să fie prevăzute cu dispozitive de protecţie
diferenţială şi de limitare a puterii, amplasate la 1 m de materialele
combustibile.
Este obligatorie folosirea prizelor cu contact de protecţie în încăperi
cu pardoseală conductoare electrice (mozaic, ciment, gresie), în
încăperi din clasa PC şi în încăperi în care se utilizează aparatură de
calcul.
Siguranţele fuzibile se folosesc numai calibrate şi în execuţie închisă.
Se interzice folosirea siguranţelor fuzibile ca aparate de conectare şi
deconectare sub sarcină.
Se interzice amplasarea tablourilor electrice în poduri, subsoluri de
cabluri, în încăperi de depozitare a materialelor sau substanţelor
combustibile. Tablourile electrice se amplasează la cel puţin 3 cm de
elementele din materiale combustibile. La clădirile cu săli aglomerate,
tabloul electric se prevede cu posibilitatea de întrerupere a alimentării
cu energie electrică a instalaţiilor electrice aferente, întrerupătorul
respectiv fiind amplasat într-un loc unde nu are acces publicul, marcat
şi uşor accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu.
La tablourile de distribuţie ale receptoarelor prevăzute cu alimentare
de bază şi cu alimentare de rezervă din sursa de intervenţie se prevăd
măsuri constructive de separare între panourile celor două alimentări,
astfel încât un incendiu la unul dintre panouri să nu-l poată afecta pe
cel de-al doilea.
 Manetele de pe tablouri, care trebuie manevrate în caz de incendiu,
calamitate naturală etc. se marchează distinct, vizibil şi clar astfel încât
să poată fi identificate rapid la necesitate.
Circuitele iluminatului normal trebuie să fie distincte de prize.
Circuitele şi dozele iluminatului normal trebuie să fie distincte de cele
ale iluminatului de siguranţă.
In încăperi cu aglomerări de persoane se folosesc corpuri de iluminat
executate din material incombustibile sau greu combustibile
Corpurile de iluminat echipate cu lămpi incandescente, fluorescente
sau cu descărcări în vapori metalici care se instalează în depozite de
materiale combustibile, trebuie să fie prevăzute cu glob, respectiv cu
difuzor şi dacă există şi pericol de şocuri mecanice, vor avea şi grătar
protector.
Căile de alimentare ale tabloului de distribuţie al staţiilor pompelor,
electrovanelor de incendiu şi instalaţiei de ventilare pentru
evacuarea fumului se amplasează pe trasee ferite de pericol de
incendiu. Staţiile de pompare, centralele de semnalizare a
incendiilor, clădirea grupului.
electrogen şi zonele în care se află elemente de PSI la care trebuie
acţionat, vor fi prevăzute cu instalaţie de iluminat de siguranţă pentru
continuarea lucrului.
La clădirile ce adăpostesc persoane care nu se pot evacua singure,
la magazine, la hoteluri precum şi la alte clădiri cu aglomerări de
persoane, coloana de alimentare a tabloului ascensoarelor se
racordează la tabloul general sau de forţă, înaintea întrerupătorului
general sau a siguranţelor generale. Alimentarea cu energie electrică
a tablourilor ascensoarelor de intervenţie în caz de incendiu se face pe
două căi de alimentare independente.
Corpurile de iluminat destinate iluminatului de siguranţă, se
marchează sau se echipează cu lămpi de altă culoare pentru a se
deosebi de lămpile iluminatului normal.
Iluminatul de siguranţă pentru evacuare, marcarea ieşirilor din
încăperi, a traseului şi a ieşirilor căilor de evacuare se face folosind
corpuri de iluminat tip - indicator luminos.
Iluminatul de siguranţă împotriva efectului panicii se realizează cu
corpuri de iluminat cu lămpi incandescente.
Iluminatul de siguranţă pentru marcarea hidranţilor interiori se
amplasează în afara hidrantului la cel mult 1,5 m distanţă de el. In
zonele cu pericol de explozie se pot folosi cabluri numai în execuţie
corespunzătoare, conductoare izolate protejate în tuburi metalice sau
ţevi de protecţie sau bare în execuţie etanşă cu tipul de protecţie
antiexplozivă corespunzătoare zonei periculoase în care sunt
montate. Este interzisă montare liniilor electrice aeriene în zonele cu
pericol de explozie. In încăperile cu pericol de explozie este interzisă
aşezarea ţevilor de protecţie pe pardoseală. Instalaţiile electrice din
zonele cu pericol de explozie vor fi proiectate şi realizate astfel încât
să asigure protecţia împotriva apariţiei de scântei şi arcuri electrice.
Sunt obligatorii luarea măsurilor împotriva acumulării electricităţii
statice la construcţiile care includ zone cu pericol de explozie.

Unităţile consumatoare de gaze naturale sunt obligate să asigure

exploatarea corectă a acestora prin
10. instalator autorizat de furnizorul de gaze
11. verificarea şi revizuirea instalaţiilor, cu echipe specializate
conduse de un instalator autorizat
De asemenea unităţile consumatoare sunt obligate să întocmească şi
să afişeze la locuri vizibile
12. instrucţiuni specifice de utilizare şi exploatare pentru fiecare
aparat şi agregat alimentat cu gaze naturale
13. telefoanelor echipelor de intervenţie proprii şi ale unităţii
distribuitoare
Utilizarea corectă a instalaţiilor constă în
14. aprinderea focului (întâi flacăra apoi gazul) şi stingerea
acestuia, în funcţie de necesităţi
15. supravegherea arderii şi respectarea parametrilor tehnologici
pentru funcţionarea în condiţii optime
16. supravegherea aparatelor de măsură şi control
17. supravegherea instalaţiilor de automatizare
18. anunţarea echipei de întreţinere pentru remedierea
defecţiunilor constatate şi scoaterea din funcţiune a instalaţiilor
defecte
Intreţinerea instalaţiilor de utilizare constă din efectuarea următoarelor
operaţiuni
19. controlul eventualelor scăpări de gaze, la intervale de cel mult
72 ore
20. supravegherea, întreţinerea curentă, vopsirea părţilor
aparente
 21. verificarea şi repararea aparatelor de utilizare prin unităţi
specializate
22. verificarea instalaţiilor de utilizare o dată la 2 ani
23. revizia instalaţiilor de utilizare o dată la 10 ani
Verificarea mijloacelor de măsură supusă obligatoriu controlului
metrologic.

Condiţii tehnice pentru funcţionarea în siguranţă a instalaţiilor interioare

de utilizare a gazelor naturale combustibile - volum interior minim al
încăperilor
. 18,0 m3 pentru încăperi curente
. 7,5 m3 pentru bucătării, băi şi oficii
. ,0 m3 pentru bucătării din construcţii existente
24. asigurarea aerului necesar arderii
25. ventilare naturală sau mecanică
26. evacuare totală a gazelor de ardere în atmosferă
27. suprafeţe vitrate

Toate încăperile în care se montează aparate de utilizare a gazelor

naturale, se prevăd cu suptafeşe vitrate, sub formă de ferestre,
luminatoare cu geamuri, uşi cu geam sau goluri, toate la exterior sau
spre balcoane vitrate cu suprafaţa minimă totală de
28. 0,03 m2 pe m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor
din beton armat
29. 0,05 m2 pe m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor
din zidărie
Geamurile au grosimea de maxim 4 mm fără armare.

II. OBLIGAŢIILE CONSUMATORILOR DE GAZE NATURALE

( Normativ I 6 – anexa 15 )
1. să păstreze toate aprobările şi toată documentaţia tehnică pe baza
căreia a realizat, revizuit sau modificat instalaţia de gaze naturale;
2. să respecte condiţiile impuse prin aprobările, avizele, acordurile
energetice emise pentru consumul de gaze naturale;
3. să nu pună în funcţiune punctele de consum aprobate, înaintea
efectuării recepţiei şi deschiderii oficiale a gazelor de unitatea
distribuitoare;
4. să nu micşoreze sau să astupe suprafeţele vitrate, golurile pentru
ventilare, accesul aerului necesar arderii precum şi pentru
evacuarea gazelor de ardere, prevăzute pentru asigurarea
siguranţei în exploatare;
5. să întreţină instalaţiile în stare bună de funcţionare şi să le utilizeze în
conformitate cu instrucţiunile primite de la unitatea distribuitoare;
6. să permită accesul delegaţilor unităţii distribuitoare pentru control,
verificarea sau revizia instalaţiilor;
7. să anunţe de urgenţă biroul de reclamaţii al unităţii distribuitoare
pentru orice defecţiune suferită la instalaţia de utilizare şi ori de câte
ori simt miros specific de gaze, atât în instalaţiile de utilizare, cât şi în
cele de distribuţie;
8. să anunţe imediat biroul de reclamaţii, să stabilească de comun
acord şi să execute manevrele necesare aducerii la normal a
funcţionării instalaţiilor, în cazul unor avarii în instalaţiile de gaze;
9. să nu permită şi să nu execute modificări ale instalaţiilor existente,
racordări sau desfiinţări de puncte de consum, decât pe bază de
aprobări legale şi numai prin societăţi care au agrement tehnic în
acest sens;
10. să efectueze remedierea eventualelor defecţiuni ce pot apărea,
numai prin societăţi agreate, cu personal calificat pentru asemenea
lucrări;
11. să cureţe şi să menţină în perfectă stare de funcţionare, coşurile de
evacuare a gazelor arse, prin societăţi de specialitate;
12. să permită racordarea la branşamentul şi instalaţia de utilizare a altor
consumatori care au aprobarea unităţii distribuitoare, cu obligaţia
acestora de a contribui cu cotă parte la cheltuieli;
13. să respecte dispoziţiile unităţii distribuitoare cu privire la funcţionarea
în regim mixt de consum, gaze naturale - combustibil lichid;
14. să nu rupă sigiliile aplicate de unitatea distribuitoare;
15. să nu intervină la contoare, nişe, cabine sau la staţiile de reglare –
măsurare;
 16. să nu utilizeze gazele în alte scopuri, decât cele pentru care au fost
aprobate;
17. să plătească cantităţile de gaze consumate, la tarifele legal
aprobate precum şi lucrările executate şi serviciile prestate de
unitatea distribuitoare;
18. consumatorii industriali alimentaţi prin staţii de reglare racordate la
sistemul de distribuţie, să urmărească în mod continuu presiunea şi
debitul gazelor naturale, prevăzând avertizoare optice şi acustice
pentru ieşirea din limitele prescrise a presiunii gazelor. Tipul
avertizoarelor şi locul de aplicare se fixează de comun acord cu
unitatea de distribuţie;
19. să anunţe imediat furnizorul, luând în acelaşi timp măsurile necesare
de prevenire a accidentelor tehnice şi umane, în cazul depăşirii
presiunii de regim, sau în cazul în care aceasta scade sub nivelul de
funcţionare admis;
20. să anunţe telefonic şi să obţină acceptul furnizorului pentru orice
manevră la instalaţiile de gaze, care poate duce la o variaţie bruscă
a consumului;
În cazul în care se produc accidente care au drept urmare
degradarea clădirilor în care se găsesc instalaţiile sau a altor obiective
din vecinătate precum şi vătămarea integrităţii corporale a oricărei
persoane, din cauza nerespectării obligaţiilor ce revin beneficiarului,
stabilite, unitatea distribuitoare este exonerată de orice răspundere.

INSTRUCŢIUNI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

LA INSTALAŢII ŞI APARATURĂ DE CALCUL
a)Pe timpul exploatării instalaţiilor, echipamentelor şi aparaturii de calcul
electronic, se va asigura permanent menţinerea condiţiilor şi parametrilor
de exploatare privind protecţia la foc, cuprinse în documentaţiile de
proiectare şi realizare a acestora.
b)Deşeurile de hârtie vor fi colectate şi îndepărtate din încăperile cu
tehnică de calcul.
c)În aceste încăperi se interzice:
- Fumatul şi focul deschis;
- Introducerea de materiale şi echipamente altele decât cele
prevăzute în proiect;
 - Folosirea sistemelor şi instalaţiilor de încălzire neadecvate
şi neomologate;
- Introducerea şi folosirea de lichide inflamabile cu excepţia
celor folosite pentru întreţinerea aparaturii şi în cantităţile strict
necesare acestor operaţiuni.
d)În cazul producerii unui incendiu măsurile vor viza:
-Oprirea instalaţiei de climatizare;
-Alarmarea salariaţilor şi anunţarea incendiului
conducerii societăţii şi pompierilor militar;
-Scoaterea de sub tensiune a unităţilor periferice şi a
celei centrale;
-Decuplarea generală de la tabloul principal de
alimentare cu energie electrică;
-Evacuarea personalului, a bunurilor materiale de
valoare şi materialelor combustibile aflate în imediata apropiere a
zonei de incendiu;
-Punerea în funcţiune a mijloacelor de stingere
existente pe locul de muncă.
Pentru stingerea echipamentelor se recomandă folosirea dioxidului de
carbon, în celelalte spaţii putându-se folosi apa şi pulberile stingătoare.

TEMA nr. 3 Instructiuni de aparare impotriva incendiilor la depozite,

magazii, ateliere pentru prelucrarea lemnului, depozite de material
lemnos.

INSTRUCŢIUNI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR LA

DEPOZITE ŞI MAGAZII:

 Organizarea şi amenajarea depozitelor şi magaziilor, se va face în

strictă conformitate cu prevederile legale, instrucţiunile şi
prescripţiile tehnice în vigoare;
 Materialele şi substanţele combustibile şi cele inflamabile nu se vor
depozita în spaţiile cu activităţi curente, în apropierea instalaţiilor
sau pe căile de acces şi de evacuare;
 Compartimentarea spaţiului de depozitare nu va fi executată din
materiale combustibile;
 Corpurile electrice pentru iluminat vor fi prevăzute cu globuri de
protecţie şi carcase de protecţie;
  Manipularea materialelor şi substanţelor se va face în aşa fel încât
să nu se producă spargeri sau revărsări de substanţe periculoase;
 În magazii se vor folosi sisteme de încălzire centrală sau fără
încălzire şi nu sisteme cu flacără deschisă.
 În caz de incendiu, concomitent cu acţiunile de stingere, se va
proceda la evacuarea materialelor depozitate în locuri fără
pericol şi se va organiza supravegherea lor;
 Personalul care participă la acţiunile de stingere şi evacuare, se
va echipa cu mijloace de protecţie adecvate.

REGULI ŞI MĂSURI DE PREVENIREA INCENDIILOR ÎN ATELIERELE PENTRU

PRELUCRAREA LEMNULUI:

Utilajele şi dispozitivele folosite pentru ascuţirea pânzelor de

fierăstraie şi a cuţitelor maşinilor de prelucrare a lemnului, polizoare şi alte
utilaje care pot provoca scântei, vor fi amplasate în încăperi separate de
cele pentru prelucrarea materialului lemnos.
Se interzice încălzirea cleiului cu lămpi de benzină sau petrol în
secţiile pentru prelucrarea lemnului. Această operaţie se va executa în
recipiente încălzite cu aburi sau apă supraîncălzită.
Se admite folosirea reşourilor electrice pentru încălzirea cleiului în
atelierele cu o suprafaţă mai mică de 400m2, cu respectarea
următoarelor condiţii :
 Reşourile electrice vor fi fixate rigid pe un suport de material
incombustibil, cu înălţimea de minimum 0,80m. Este interzisă
utilizarea pentru racordarea la reţea a cablurilor neizolate
sau a altor conductori electrici improvizaţi;
 Amplasarea reşourilor electrice se va face la o distanţă de
minimum 1,5m de orice materiale combustibile.
Înainte de a fi introduse în maşini pentru prelucrare, materialele lemnoase
vor fi examinate cu grijă, pentru înlăturarea eventualelor bucăţi de metal
înglobate (cuie, sârmă etc.).
Este interzis fumatul în atelierele pentru prelucrarea lemnului.
Instalaţiile electrice de forţă şi lumină vor fi executate în conformitate cu
prevederile actelor normative în vigoare. Verificarea, exploatarea şi
întreţinerea acestora se vor face numai de către personal calificat.
Încălzirea atelierelor pentru prelucrarea lemnului (tâmplărie, modelărie
etc.) se va face cu instalaţii de încălzire centrală (apă caldă, abur, aer
cald etc.), cu respectarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor
în vigoare, privind executarea lor şi aşezarea materialelor combustibile
faţă de elementele instalaţiei.
În atelierele mici, cu o suprafaţă de maximum 400m2, pot fi utilizate
şi sobe obişnuite cu acumulare de căldură (ex. de teracotă), executate
astfel ca uşiţele de alimentare să fie amplasate în afara acestor încăperi.
Se interzice folosirea sobelor fără acumulare de căldură (sobe metalice)
şi a radiatoarelor electrice, indiferent de tipul lor.
Sunt interzise aşezarea şi uscarea materialelor combustibile pe sobe sau
corpuri de încălzire.
Materialul lemnos nu va fi introdus în ateliere decât în cantităţi strict
necesare prelucrării în schimbul respectiv. Acesta va fi stivuit în mod
ordonat, lăsându-se libere căile de acces şi evacuare.
Depozitarea şi stivuirea materialului lemnos se vor face în spaţii stabilite în
acest scop, cu respectarea corespunzătoare a măsurilor de prevenire şi
stingere a incendiilor. În secţiile de prelucrare a lemnului (tâmplărie,
modelărie, calapoade, reparat lăzi etc.), sunt interzise depozitarea,
transportul şi manipularea lichidelor inflamabile sau explozive, cu excepţia
celor strict necesare procesului de lucru şi nu mai mult decât pentru un
schimb de lucru, luându-se măsuri de prevenire a incendiului. Lichidele
inflamabile utilizate se vor păstra în ambalaje închise etanş.
Lubrifianţii necesari ungerii utilajelor se vor aduce în ateliere în cantităţi
pentru maximum trei zile de lucru. Păstrarea acestora se va face în locuri
special amenajate, ferite de orice surse de foc sau de încălzire.
Executarea în atelierele de tâmplărie a unor lucrări de reparaţii cu foc
deschis (sudură, lipire) nu se admite decât pe baza unui „Permis de lucru
cu foc”.

La terminarea lucrului, şeful de atelier nu va părăsi atelierul până nu

va asigura:
▪ Curăţirea tuturor locurilor de muncă, şi, în special, a utilajelor;
▪ Scoaterea de sub tensiune a tuturor maşinilor şi aparatelor
electrice;
▪ Oprirea tuturor utilajelor;
▪ Punerea în funcţiune, acolo unde există, a iluminatului de
siguranţă;
▪ Întreruperea instalaţiei electrice şi de iluminat de la tabloul
principal al atelierului;
 ▪ Închiderea tuturor geamurilor şi uşilor.

Pentru localizarea şi lichidarea unui incendiu izbucnit în acest sector

se vor lua următoarele măsuri;
• Se va opri sistemul de ventilaţie existent şi se va scoate de sub
tensiune instalaţia electrică de iluminat şi forţă;
• Se va acţiona asupra materialelor incendiate, folosind spumă
sau apă;
• Pe timpul acţiunii se vor lua măsuri pentru a se evita
degradarea utilajelor şi materialelor;
• Concomitent cu stingerea se va organiza evacuarea
materialelor.

REGULI ŞI MĂSURI DE PREVENIREA INCENDIILOR LA DEPOZITELE

DE MATERIAL LEMNOS:

Materialul lemnos (cherestea, buşteni, sortimente scurte de lemn) se

depozitează în stive, grupe, secţii sau sectoare cu distanţă sigură între ele,
în conformitate cu prevederile normelor în vigoare.
Drumurile şi spaţiile de siguranţă din depozite nu vor fi blocate cu
materiale; ele vor astfel întreţinute, încât să asigure accesul maşinilor de
intervenţie pentru stingerea incendiilor, în orice anotimp.
Teritoriul depozitului va fi curăţat periodic de deşeuri, vegetaţie uscată
sau alte materiale combustibile. Solul nebetonat sau nepietruit din incinta
depozitelor se va stropi cu var sau alte substanţe pentru a se împiedica
creşterea vegetaţiei.
Teritoriul depozitului va fi împrejmuit. Va fi oprit accesul altor persoane în
afara celor care îşi desfăşoară activitatea.
Fumatul este interzis pe teritoriul depozitelor, în toate punctele de acces,
ale persoanelor şi vehiculelor. În depozit, se vor monta indicatoare vizibile
pentru atenţionarea acestei interdicţii.
Pentru fumat se vor amenaja locuri speciale. Aceste locuri vor fi marcate
vizibil prin tăbliţe cu inscripţia „Loc pentru fumat” şi prevăzute cu lădiţe
metalice cu nisip sau vase cu apă în scopul colectării şi stingerii resturilor
de ţigări şi chibrituri aprinse. Locurile pentru fumat se vor amenaja numai
în spaţiile libere, amplasându-se la distanţă de cel puţin 10m faţă de cea
mai apropiată stivă a depozitului sau construcţie vecină.
 Se interzice executarea pe teritoriul depozitului a lucrărilor cu foc deschis
(sudură, lipirea la cald a metalului, topirea bitumului sau asfaltului,
încălzirea cu flacără a conductelor etc.).
În cazuri excepţionale, se vor admite astfel de lucrări în depozite
numai pe baza „Permisului de lucru cu foc”cu luarea măsurilor de
prevenire a incendiilor pe toată durata lucrării (stabilirea razei de lucru,
îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile din apropiere,
asigurarea locului respectiv cu mijloace de stingere, instruirea lucrărilor,
supravegherea controlului la terminarea lucrărilor etc.).
Se interzice accesul în depozite al mijloacelor de transport cu ardere
internă (locomotive, compresoare, autocare, tractoare etc.), care
prezintă scurgere de carburanţi sau cu tobele de eşapament defecte ori
fără dispozitive parascântei.
Se interzice folosirea în depozite a iluminatului cu flacără deschisă.
Se va folosi numai iluminat electric.
Se vor controla periodic legăturile electrice ale motoarelor şi instalaţiilor
existente în incinta depozitelor, înlăturându-se toate defecţiunile care pot
provoca supraîncălziri, scurtcircuite, scântei electrice, ca de exemplu
contacte şi legături defecte, deteriorări ale izolaţiei conductoarelor,
supraîncărcarea accidentală a circuitelor, acoperirea conductoarelor cu
deşeuri etc.
Este interzisă păstrarea în depozite a deşeurilor de lemn (aşchii, rumeguş,
praf etc.), îmbibate cu ulei, lacuri sau alte substanţe uşor oxidabile,
precum şi alte materiale textile îmbibate cu ulei (câlţi, bumbac, cârpe de
şters). Aceste materiale vor fi evacuate zilnic din depozit în locuri special
stabilite.
Pe teritoriul depozitelor (inclusiv pe spaţiile de siguranţă) sunt interzise
descărcarea, manipularea şi depozitarea substanţelor şi materialelor
combustibile.
Se va asigura în permanenţă funcţionarea, în condiţiile şi la parametrii
proiectaţi, a reţelei de apă sau a bazinelor de apă pentru stingerea
incendiilor, luându-se măsuri de întreţinere corespunzătoare, de verificare
periodică preventivă, precum şi măsuri pe timp de iarnă care să evite
îngheţarea lor etc.
Stingerea incendiilor izbucnite la depozitele de material lemnos se
realizează prin folosirea ape sub formă de jet pulverizat sau compact.
Stivele din apropierea incendiului se evacuează sau se stropesc cu apă.
 TEMA nr. 4 Instructiuni de aparare impotriva incendiilor specifice
activitatilor de turism.

INSTRUCTIUNI DE ORDINE INTERIOARĂ OBLIGATORII DE URMAT PENTRU

PERSOANELE DIN EXTERIOR

Persoanele din afara societăţii se vor deplasa numai însoţite, doar pe

traseele şi în locurile stabilite. Vor respecta întocmai regulile şi măsurile de
prevenire şi stingerea incendiilor stabilite în cadrul societăţii.

În caz de incendiu:
1. Păstraţi-vă calmul, nu intraţi în panică.
2. Respectaţi întocmai instrucţiunile date de personalul societăţii sau cel
de pază.
3. Părăsiţi în ordine încăperea în care va aflaţi, urmărind marcajele sau
indicatoarele de securitate sau consultaţi planul de evacuare.
4. Alăturaţi-vă unui grup.
5. Dacă va aflaţi la etaj, coborâţi calm scările la parter şi de aici către
exteriorul clădirii.
6. Nu reveniţi la locul incendiului decât chemaţi de persoanele cu
competenţă, organizatori ai intervenţiei.
7. Nu folosiţi liftul în caz de evacuare (excepţie lifturile special destinate
pentru aceasta)
8. În cazul în care dvs. observaţi un început de incendiu, aveţi obligaţia să
anunţaţi imediat personalul societăţii sau cel de pază, acordând după
posibilitate, ajutor în vederea limitării şi stingerii incendiilor.
9. În caz de incendiu, aveţi obligaţia să acordaţi ajutor, când şi cât este
raţional posibil, persoanelor aflate în pericol sau dificultate, din proprie
iniţiativă sau la solicitarea victimei, a personalului de primă intervenţie
sau a pompierilor militari.

INSTRUCTIUNI DE APARARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR SPECIFICE

ACTIVITATII DE TURISM

Activitatea de cazare

1).Se asigura marcarea clara, vizibila, conform STAS 297-80, si

iluminarea corespunzatoare a tuturor cailor de evacuare din
interiorul hotelului. Se recomanda marcarea prin indicatoare
fosforescente;
2).În camerele de hotel, pe partea interioara a usilor se va afisa
schita cu traseul de evacuare (spre iesirea principala si cea de
serviciu). Pe noptiere, la loc vizibil, se vor amplasa pliante cu
instructiuni speciale de comportare în caz de incendiu, traduse în
limile de circulatie internationala;
3).Se admite mentinerea încuiata a usilor de la scarile de serviciu, în
cazul când acestea sunt prevazute cu geam nearmat, pe o
suprafata care sa permita evacuarea normala a persoanelor, în caz
de incendiu. Pe geamurile respective se va inscriptiona “USA de
evacuare”. Spargeti geamul în caz de incendiu.
4).Pe holuri si pe culoare trebuie sa existe scrumiere pentru
colectarea resturilor de tigari si chibrituri, amplasate la o distanta de
cel putin 1,5 m fata de draperii si perdele;
5).Se va controla permanent starea de functionare a instalatiilor
electrice. Nu se admit improvizatii sau modificari la instalatia
electrica. Orice lucrari de reparatii sau de întretinere la instalatia
electrica, se executa numai de personal calificat;
6).Pentru sesizarea în faza incipienta a unui început de incendiu,
spatiile comune se vor verifica si pe timpul noptii la intervale de 2-3
ore, de câte personalul de serviciu;
7).Receptiile vor fi dotate cu lanterne pentru a fi folosite în situatii de
întrerupere a curentului electric, si masti cu filter de fum pentru a
putea intervenii la un eventual incendiu ;
8).Se interzice folosirea podurilor sau a subsolurilor în scopul
depozitarii materialelor combustibile;
9).Alarmarea si anuntarea, în caz de incendiu, se va face în asa fel
încât sa nu produca panica în rândul clientilor si persoanelor cazate
în camere, pentru a nu le periclita viata;
10).Personalul hotelului va fi temeinic instruit asupra modului în care
se va face alarmarea, anuntarea si orientarea persoanelor cazate
spre iesire, precum si asupra modului de folosire a mijloacelor tehnice
de interventie (hidranti, stingatoare) pentru localizarea si lichidarea
incendiilor;
11).La fiecare nivel al hotelului se va afisa planul de evacuare,
organizarea si atributiile echipelor de prima interventie;
12).Caile de circulatie existente în jurul hotelului, vor fi permanent
asigurate, iar parcarea autovehiculelor se va face în asa fel încât sa
 se asigure o usoara si rapida evacuare în caz de incendiu si accesul
autospecialelor apartinând pompierilor militari.

Bucatarie, restaurant

Se interzice cu desavârsire:
- folosirea focului deschis fara supraveghere (plite de gatit,
aragaze, resouri, etc);
- introducerea de recipienti care pot provoca explozii sau a
lichidelor combustibile în spatiile de depozitare a mijloacelor
materiale si alimentare;
- folosirea pentru iluminat, când iluminatul electric nu poate fi
folosit, a mijloacelor pentru iluminat improvizate (lumânari,
chibrituri, facle, etc). Pot fi întrebuintate, în acest caz, felinare de
vânt, prevazute cu globuri si aparatori sau lanterne cu pile
uscate;
- curatirea pardoselilor din bucatarii sau spatiile de deservire
(salile restaurantului) cu produse petroliere;
• În restaurant se va asigura numarul suficient de scrumiere de
masa, iar pe holuri, scrumiere cu picior, amplasate la o
departare de cel putin 1,5 m fata de perdele, draperii;
• Pentru evitarea aglomerarii si asigurarea evacuarii în salile
restaurantului, se vor respecta prevederile normativelor în
vigoare, în ceea ce priveste amplasarea meselor si numarul de
locuri;
• Lânga fiecare masina de gatit care functioneaza cu gaze
naturale vor fi afisate instructiunile de exploatare a gazelor, iar
manipularea robinetelor se va face numai cu chei speciale,
amplasate în apropiere;
• Masinile de gatit si gratarele pentru fript, vor fi dotate cu hote
prevazute cu site de protectie. Hotele si tubulaturile de
ventilatie ce deservesc masinile de gatit, gratarele pentru fript,
cuptoarele pentru copt, vor fi curatate si degresate
saptamânal si ori de câte ori este nevoie;
• Se interzice curatarea hotelor prin ardere;
• Masinile de gatit, gratarele pentru fript, aragazele, cuptoarele
si celelalte utilaje care folosesc temperaturi ridicate, se vor
amplasa la o distanta de cel putin 1 m fata de elementele
 combustibile ale constructiilor sau de materialele combustibile
din încaperi;
• Folosirea aparatelor electrice pentru pregatirea preparatelor
culinare se va face cu respectarea stricta a normelor de
exploatare date de furnizor sau producator;
• În bucatarii si laboratoare de patiserie, cofetarie, este interzis: -
pregatirea pe plita a diverselor preparate în asa fel încât sa
prezinte pericol de incendiu;
- prelingerea grasimilor pe plita din tavi sau vase umplute peste
limita sau manipularea necorespunzatoare;
- pastrarea produselor culinare care prezinta pericol de incendiu
în cantitati mai mari decât strictul necesar precum si depozitarea
acestora în apropierea surselor de caldura;
- orice operatiune de reparatie, întretinere, de înlaturare a unor
defectiuni sau de modificare a instalatiilor, vor fi executate de
instalatori autorizati pentru astfel de lucrari.

INSTRUCTIUNI DE APARARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

LA DEPOZITE SI MAGAZII

1. Organizarea si amenajarea depozitelor si magaziilor, se va face

în stricta conformitate cu prevederile legale în vigoare, instructiunile si
prescriptiile tehnice în vigoare.
2. Depozitarea materialelor se va face în functie de proprietatile
fizico-chimice, compatibilitatea fata de agentii stingatori, tendinte de
autoaprindere, autoinflamare, explozie si în raport cu dimensiunea si
forma acestora.
3. Materialele cu caracteristici diferite se vor depozita în
constructii sau compartimente separate, în functie de pericolul de
incendiu si de explozie pe care îl prezinta, fiind interzisa depozitarea în
aceeasi magazie sau compartiment a materialelor care pot reactiona
violent si genera incendii, explozii, ori de alte fenomene cu urmari
deosebite.
4. Materialele sau produsele care conditioneaza continuitatea
productiei sau activitatii, importante si de mare valoare, de regula se vor
pastra în constructii independente sau compartimente separate, prin
elemente rezistente la foc, echipate cu instalatii si aparatura pentru
detectarea, semnalizarea si stingerea incendiilor.
 5. Depozitele si magaziile se vor organiza pe stive, grupe de stive
si sectoare cu asigurarea distantelor de siguranta între acestea.
6. Stivele vor fi astfel organizate încât sa permita interventia cu
usurinta la stingerea incendiilor si evacuarea produselor depozitate, sa nu
blocheze mijloacele de stingere, tablourile electrice si caile de acces, sa
nu reduca raza de actionare a instalatiilor de stingere (drencere,
sprinklere, hidranti), acolo unde acestea exista.
7. Rafturile pentru depozitare vor fi din materiale incombustibile,
iar cele din lemn se vor ignifuga.
8. Materialele si substantele combustibile si cele inflamabile, nu se
vor depozita în spatiile de productie, în apropierea instalatiilor sau pe caile
de acces si de evacuare.
9. Ferestrele si golurile de aerisire de la subsol si parter, vor fi
asigurate cu plasa din sârma deasa, pentru a nu permite patrunderea
chibriturilor si resturilor de tigari aprinse.
10. Spatiile de depozitare vor fi delimitate fata de cele de receptie
si livrare, prin elemente rezistente la foc. Compartimentarile, inclusiv dintre
gestiuni, nu vor fi din materiale combustibile.
11. Corpurile electrice pentru iluminat vor fi prevazute cu globuri de
protectie, iar cele care pot fi lovite, vor avea si armaturi (gratare) de
protectie.
12. La depozitarea materialelor se va urmari ca acestea sa nu
prezinte focare de incendiu, sa posede instructiuni de manipulare si
depozitare. În cazul unor neclaritati, produsele vor fi pastrate în spatii
separate pâna la obtinerea tuturor informatiilor necesare.
13. Manipularea materialelor si substantelor, se va face în asa fel,
încât sa nu se produca loviri, degradari, spargeri si reversari de produse.
La spargerea ori degradarea unor ambalaje care contin substante
periculoase se va proceda la îndepartarea eventualelor revarsari si la
evacuarea din depozit a ambalajelor respective.
14. Instalatia de încalzire din depozite si magazii va fi centrala cu
apa calda sau abur.
15. În caz de incendiu, concomitent cu actiunile de stingere, se va
proceda la evacuarea materialelor depozitate în locuri fara pericol si
organizarea supravegherii lor.
16. Personalul care participa la actiunile de stingere si evacuare,
va fi echipat cu mijloace de protectie (casti, masti, costume anticalorice).
INSTRUCTIUNI DE APARARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR LA MAGAZII DE
ALIMENTE SI BAUTURI:

1. La depozitarea alimentelor si bauturilor în spatii închise, se vor

respecta urmatoarele reguli:
a) compartimentarea si marcarea spatiilor în asa fel, ca
depozitarea si pastrarea sa se faca pe sortimente. Spatiile între
stive si rafturi, sa fie permanent libere, iar între acestea si
elementele de încalzire si iluminat sa se respecte distantele de
siguranta prevazute de legislatia în vigoare;
b) evacuarea permanenta a deseurilor provenite din împachetari
si despachetari pentru pastrarea ordinii si curateniei si sa nu
blocheze usile si caile de acces si evacuare;
c) circuitele electrice interioare ale depozitelor si magaziilor, vor fi
prevazute cu aparate de deconectare a curentului,
amplasate în exterior.
2. Este interzisa depozitarea diferitelor materiale în încaperile din
subsoluri în apropierea conductelor de gaze si coloanelor electrice.
3. În incinta depozitelor, lucrarile de orice natura care prezinta
pericol de incendiu, se vor executa numai pe baza unui “Permis de lucru
cu foc”, eliberat în conditiile prevazute de normele PSI si dupa ce au fost
luate toate masurile de prevenire a incendiilor.
4. Încalzirea încaperilor de depozitare se va face prin sistemul de
încalzire central, respectându-se cu stricteae prescriptiunile de
constructie si exploatare prevazute de noramtivele de PSI.
5. Se interzice încalzirea cu sobe metalice, radiatoare, resouri si
orice aparate producatoare de energie calorica si care prezinta pericol
de încendiu, în încaperile în care se depoziteaza materiale combustibile.
6. Deservirea si verificarea instalatiilor utilitare (iluminat, încalzire,
ventilatie, etc), se va face numai de personal calificat, atestat, cu
respectarea normelor de exploatare date de producator.

INSTRUCTIUNI DE APARARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR INSTALATII

FRIGORIFICE
1. Încaperile agregatelor frigorifice vor fi prevazute cu ventilatie
eficienta, care sa asigure evacuarea eventualelor scapari de agent
frigorific.
 2. Instalatiile electrice din salile agregatelor frigorifice trebuie
executate în conformitate cu normativele în vigoare pentru încaperi cu
pericol de explozie, când agentul frigorific prezinta acest pericol.
3. În salile agregatelor frigorifice nu vor fi prevazute instalatii de
încalzire si nu se va folosi nici un sistem de încalzire.
4. Este interzisa folosirea oricaror surse de foc, precum si fumatul în
salile agregatelor frigorifice.
5. În perioada umplerii instalatiilor cu agent frigorific, se interzice
încalzirea cu orice mijloace a buteliilor sau tuburilor ca si existenta
flacarilor deschise în incinta camerelor în care se face aceasta operatie.
6. Se interzice depozitarea tuburilor cu agenti frigorifici în salile
agregatelor frigorifice sau în încaperi cu alte destinatii.
7. În toata perioada umplerii instalatiilor sau agregatelor
frigorifice, se va controla etanseitatea diferitelor parti ale acestora.
8. În atelierele frigorifice, se interzice fumatul sau folosirea oricaror
surse de foc în perioada umplerii agregatelor cu agent frigorific si în
perioada probelor.
9. În interiorul salilor agregatelor frigorifice, nu se vor monta
întrerupatoare, prize sau alte elemente care pot produce scântei.
10. Se va evita pierderea de agent frigorigen din instalatii.

INSTRUCTIUNI DE APARARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

LA ATELIERELE MECANICE, ELECTRICE SI DE ÎNTRETINERE

1. În astfel de ateliere, este interzisa amplasarea materialelor

combustibile sau a substantelor inflamabile, în apropierea masinilor si
utilajelor care produc scântei prin polizare sau aschiere.
2. Se interzice instalarea polizoarelor si a altor masini care produc
scântei în locurile unde se pot degaja gaze sau vapori combustibili, ori în
imediata apropiere a acestora.
3. La executarea operatiunilor de prelucrare a metalelor, se va
evita încalzirea excesiva a masinilor unelte si aruncarea spanului sau a
aschiilor încinse pe elemente sau materiale combustibile.
4. Se va evita suprasolicitarea retelei electrice prin racordarea
unor aparate si utilaje cu un consum mai mare decât cel pentru care a
fost dimensionata instalatia.
5. Prelucrarea metalelor si aliajelor cu continut de magneziu,
aluminiu, titan, etc, ale caror pulberi sunt pirofore, se va efectua cu multa
grija, astfel încât sa nu produca incendii.
 6. Degresarea, curatarea sau spalarea pieselor pregatite pentru
diverse operatii, se va face cu solutii neinflamabile. Se interzice utilizarea
benzinei, petrolului sau a altor substante inflamabile. Decaparea cu acid
azotic a pieselor din metale neferoase, se va face numai în nise de
decapare cu ventilatie fortata, pentru evacuarea vaporilor rezultati.
7. Bumbacul si cârpele de sters, cutiile cu petrol sau unsori, vor fi
tinute în recipiente metalice cu capace special destinate. La sfârsitul
fiecarui schimb de lucru materialele întrebuintate vor fi evacuate din
atelier si depozitate în locuri special amenajate.
8. În cazul executarii operatiilor de întretinere, se va evita
scurgerea si raspândirea lubrefiantilor pe utilaje, pe pardoseli. La
executarea operatiilor de curatare, utilajul va fi oprit si scos de sub
tensiune. Se interzice efectuarea lucrarilor cu benzina si alti solventi
inflamabili în prezenta surselor de foc, scânteilor sau în alte conditii care
pot conduce la producerea unor incendii.
9. Pentru prevenirea acumularilor si descarcarilor electrostatice,
toate partile metalice ale masinilor-unelte si utilajelor de orice fel vor fi
prevazute cu instalatie de legare la pamânt.
10. Ciocanele de lipit utilizate, când sunt în functiune, vor fi
supravegheate si pastrate pe suporturi incombustibile. Se interzice
folosirea sau lasarea lor în apropierea materialelor combustibile.
11. Ciocanele care se încalzesc la foc, trebuie asigurate în asa fel,
încât sa nu cada pe pardoseala, iar cele electrice se vor tine în priza
numai atâta timp cât se folosec.
12. Se interzice blocarea trecerilor si cailor de acces dintre utilaje
cu materiale, semifabricate, piese finite.
13. La folosirea lampilor de benzina se vor respecta urmatoarele
reguli:
• alimentarea cu benzina se va face numai dupa ce
arzatorul s-a racit complet, iar rezervorul se va umple
numai ¾ din volum;
• dopul orificiului de alimentare va fi bine însurubat, fiind
prevazut cu o garnitura corespunzatoare;
• lampile de lipit vor fi prevazute cu un sistem de siguranta
reglat la presiunea de lucru, iar cele cu rezervorul mai
mare de 3 litri, trebuie prevazute cu manometru;
• este interzisa reducerea presiunii prin surubul pentru aer si
prin orificiul de alimentare, atunci când lampa este
aprinsa;
 • lampile nu trebuie demontate si reparate lânga surse de
foc deschis. Se interzice golirea combustibilul din rezervor
lânga sursa de foc;se interzice folosirea lampii de benzina
în încaperi în care se afla lichide combustibile, substante
explozive sau surse de gaze combustibile.

S.C. S.A.
ANEXA 1
Seful sectorului in care se executa lucrările
Executanţii lucrărilor cu foc
Nr . ...... din .....……... 200

PERMIS DE LUCRU CU FOC

Se eliberează prezentul "Permis de lucru cu foc", d-lui ...........................

...................... ajutat de dl. ....................................... care urmează sa
execute .............................. folosind ....................................... la (in)
................................... ora ......... si se termina in data de ............ ora ........
PREMERGATOR, PE TMPUL SI LA TERMINAREA LUCRARILOR CU FOC SE VOR
LUA URMATOARELE MASURI:
1.Îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, instalaţiilor,
utilajelor, aparatelor, conductelor si recipientelor din zona de executare a
lucrărilor si din apropierea acesteia pe o raza de ........ metrii, astfel:
......................................................................…………..
....................................................................………………………………………
………….
....................................................................………………………………………
………….
2.Golirea, izolarea, spălarea, aerisirea conductelor, utilajelor sau
instalaţiilor, prin
……………………………………….........................................................................
...........
3.Ventilarea spatiilor in care se executa lucrările se realizează
…………………………
....................................................................................................…………………
……….
4.Verificarea zonei de lucru si a vecinătăţilor acesteia, înlăturarea surselor
de aprindere şi condiţiilor favorizante de producere a incendiilor si
exploziilor, protejarea antifoc a materialelor din zona.
Începerea lucrărilor cu foc s-a făcut in baza buletinului de analiza nr .
............... din .......................... eliberat de
………………….................................. (acolo unde este cazul).
5.Respectarea cerinţelor de prevenire si stingere a incendiilor specifice
tehnologiei de lucru
.......................………………...............………………………………………………
6.Asigurarea in zona de lucru a mijloacelor de stingere a incendiilor
…...........................................................................................................…………
………
7.Anunţarea sefului sectorului in care se executa lucrarea despre
începerea, întreruperea si terminarea acesteia.
8.Controlul masurilor de prevenire si stingere a incendiilor se asigura de
către dl.
…………......…………………………………............................................................
.........
9.Supravegherea lucrărilor cu foc se asigura de către dl.
…………………….……………..
10.Incendiul sau orice alt incident se va anunţa la
...................................….prin ......................................
11.Alte masuri P. S. I. specifice
…………..........………………..........………………………….
……………………………………………....……………............................................
...........
12.Personalul de execuţie, control si supraveghere a fost instruit asupra
masurilor P.S.I.

Responsabili Nume si prenume Semnătura

Emitent……………………………………………………………………..
Sef sector /zona……………………………………………………………..
Executant lucrare……………………………………………………………
Serviciul de pompieri……………………………………………………….