Reguli pentru murături perfecte, în

saramură sau în oțet

Adaugata la 2020-10-19 de Laura Laurențiu

Advertising

Fără îndoială, bunicile și străbunicile noastre știau mai multe despre murături decât știm cei
mai mulți dintre noi, în prezent. Asta pentru că murarea este unul dintre cele mai vechi procedee
de conservare a legumelor, rămas neschimbat de mii de ani. În trecut, oamenii nu aveau frigidere
și congelatoare și nici de unde cumpăra, în miez de iarnă, legume proaspete importate. Păstrarea
sub formă de murături era una dintre foarte puținele posibilități de conservare a legumelor, în
anotimpul rece. Iată de ce, cam tot ceea ce este de știut despre murături trebuie căutat în istorie,
în practicile străvechi, ajunse la bunici prin transmiterea de la o generație la alta.

Cine știe de câte generații, ne-am obișnuit să denumim cu termenul de murături atât legumele
fermentate, puse în saramură, cât și pe cele conservate în oțet. Aceste sortimente nu sunt, însă,
chiar același lucru. Cândva, termenul de a mura se referea obligatoriu la procesul de fermentare.
Fermentarea are loc doar la murăturile în saramură. Cele în oțet sunt mai degrabă marinate.
Legumele puse în oțet devin bune de consum atunci când marinada acidă acționează un timp
anume asupra lor. Faptul că, în prezent, denumim ambele sortimente cu același termen, trebuie să
fie urmare a faptului că ambele sunt folosite identic. Murăturile sunt oferite la masă alături de
cărnuri și alte preparate sărate, înlocuind pe timp de iarnă salatele de crudități.