Sunteți pe pagina 1din 2

Stiinta – dragonii și Caligrafia!

Pagina 1
- Bună! Data trecută mi-a plăcut foarte mult să vorbesc cu voi și mă întrebam ce
mai faceți.
Iată, am revenit cu o mică povestioară pentru voi, despre cum au încercat
Sociatus și Mediocrus să îmi vină din nou de hac.
Odată ce a început clasa I, am început să învăț alfabetul, iar profesoarele mi-au
spus că am o caligrafie foarte frumoasă. La grădiniță, mami și tati au încercat să mă
învețe să scriu, puțin, dar suficient încât să îmi fac o idee despre ce voi face în clasa I.
Pagina 2
După câteva exerciții făcute în clasă, dragonii au început să se joace cu scrisul
meu, trăgând de fiecare literă, făcând-o să arate urât. M-am supărat și am încercat să îi
dau la o parte de pe caiet cu stiloul, dar nu au vrut să se predea, agățându-se cu
ghearele de liniile caietului și mușcând din fiecare literă pe măsură ce se fereau de
stiloul meu.
Amica mea, Arta, a văzut cum mă luptam cu dragonii năstrușnici, așa că mi-a
sărit în ajutor și a pus o foiță peste scrisul meu stricat de dragoni, urmând apoi să
deseneze floricele și alte personaje drăguțe pe care numai ea știe să le facă, precum un
măr care zâmbește. Nu înțelegeam ce face, dar dragonii au început să renunțe la
cuvintele pe care le-am scris, încercând să atace desenele.
Pagina 3
- Arta, nu! O să le strice, i-am spus.
- O să vezi, Stiinta, a fost tot ce mi-a răspuns.
Atunci dragonii au început să se miște spre desenul ei și au sărit de pe caiet pe
foița pe care o umplea de înflorituri și desene de tot felul. Când cei doi au plecat de pe
caietul meu, am rămas cu privirea pe scrisul meu de mână, pe care mi l-au stricat atât
de mult că abia mai știam ce am scris. M-am speriat când Arta a început să strângă
hârtia în palme și a facut-o ghemotoc.
Pagina 4
- Gata, Stiinta! Am scăpat de ei, acum poți să scrii liniștit.
- Dar cum de ai știut că o să meargă? Am întrebat-o.
- Păi, Sociatus și Mediocrus vor să scape de cunoștiințe și de tot ce e frumos, iar
pentru că ți-au distrus scrisul, erau nevoiți să își îndrepte atenția spre desenele mele.
- Mulțumesc Arta! I-am spus.
Ea mi-a zâmbit.
-Nici o problemă, Stiinta, pentru asta sunt buni prietenii, să te ajute la greu.
Acum, vrei să îi arunci tu pe cei doi la gunoi? Știi că nu e frumos să lași mizerie pe
bancă.
Voi ce credeți și ce părere aveți despre amica mea Arta? Așteptăm cu drag să
citim părerile voastre despre amica mea Arta și, de asemenea, ideile voastre istețe
despre ceea ce vreți să vă povestesc în următorul număr.