Nume și prenume student:Orlovschi Marina

Specializarea RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPENE An de studiu I

Introducere în științe politice

Subiectul I: Tipologia tranziției și dilemele democrației în Europa de Est.

În domeniul științelor politice,și nu numai în lexicul acestora,semnificațiile

termenului de ,,tranzacție democratică’’ sunt numeroase.O astfel de polivalență
implică necesitatea unei definiții cît mai precise. O astfel de polivalenţă implică
necesitatea unei definiţii cât mai precise. În lucrarea pe care George Pridham şi
Tatu Vanhanen au consacrat-o procesului de de-mocratizare din Estul Europei
Democratization in Eastern Europe: Domestic and International Perspectives
(1994) autorii evidenţiează două abordări ale conceptului: orientarea funcţio-
nalistă şi cea genetică, cunoscută şi sub de-numirea de orientarea micro- şi macro.
Prima acordă atenţie realităţilor structurale şi con-juncturale – în special,
economice, sociale şi politice. Dacă această orientare omolo-ghează prea multe
realităţi, cea de-a doua orientare delimitează şi defineşte variabi-lele
conjuncturale, în special, parametrii schimbărilor de regim, importanţa opţiunii şi
strategiei actorilor politici în procesul de tranziţie. Cu toate acestea, tranziţiile
postcomu-niste au dat naştere unui nou model de abordare a discursului
academic şi anume abordarea „tranzitologistă”. Utilizarea ter-menului „tranziţie”
dobândeşte astfel un câmp de referinţă destul de vast. În acest sens, Domenico
Fisichella remarca că, în contextul provocat de prăbuşirea regimului comunist,
„conceptul de tranziţie nu este altceva decât transpunerea vechii noţiuni de
epocă critică”. Deducem de aici că, într-o astfel de coexistenţă conflictuală între
ve-chiul şi noul regim, sub aspect strict po-litic, tranziţia vizează situaţia
particulară în care se contrapun două sau mai multe gru-pări care nu sunt
capabile într-o anumită perioadă să se impună în mod hotărât şi deplin. În
general, caracteristicile tranziţiei configurează antagonismul dintre regimul
precedent şi noul regim. Fără a respinge a priori nici una dintre cele două ipoteze
de lucru, trebuie să ad-mitem că societatea post-comunistă în tran-ziţie s-a
caracterizat prin lipsa mecanism real de mobilizare a societăţii indiferent de mo-
delul ales. Nu este cazul să insistăm asupra faptului că, sub aspectul dimensiunii
funcţio-nale a fostului bloc comunist în tranziţie, cele mai multe analize remarcă
inexistenţa unor decalaje semnificative: majoritatea ţări-lor din Europa centrală şi
de Est au devenit membre ale Alianţei Nord-Atlantice. De aici observaţiile unor
analişti potrivit căro-ra indiferent de modelul ales, măsurătorile arată că
rezultatele înregistrate de aceste ţări sunt aproximatix aceleaşi indiferent de calea
terapiei de şoc sau terapiei graduale pe care au urmat-o. Această observaţie nu
clarifică însă prea multe aspecte în privinţa necesităţii de clarificare a direcţiei şi
strategiei de schimbare a societăţii. În acest context se înscrie problema raportului
dintre stra-tegia tranziţiei, elementul-cheie al tutu-ror transformărilor care au urmat
şi mo-delul de societate ce urma a fi construit. O a doua observaţie se referă la con-
ceptul de completed democratic transition (tranziţie democratică împlinită).
Trebuie să precizăm că în literatura de specialitate a ulti-milor ani noţiunea de
democraţie conso-lidată se conjugă cu conceptul de tranziţie democratică
împlinită. În acest sens, con-tribuţia lui Linz şi Stepan a stimulat dezba-terile
ulterioare cu privire la necesitatea sis-temului politic de a fi depăşit etapa tranzi-ţiei
democratice. Autorii avertizează că noţi-unile de democraţie consolidată şi
tranziţie democratică împlinită trebuie privite sub as-pect interdependent: succesul
unei demo-craţii consolidate este garantat de o tranzi-ţie democratică prealabilă. În
contextul pro-blematicii referitoare la distincţia dintre de-mocraţia împlinită şi
democraţia consoli-dată, trebuie să avem în vedere următoa-rea observaţie: „o
tranziţie democratică este considerată împlinită atunci când a atins un suficient
grad de consens asupra procedu-rilor politice necesare instaurării unei gu-
vernări alese, când o astfel de guvernare ac-cede la putere ca rezultat al alegerilor
li-bere şi transparente, când guvernarea aleasă deţine de facto autoritatea asupra
deciziilor referitoare la politici noi şi când puterile executivă, legislativă şi
judiciară, aprobate de noua democraţie, nu trebuie să împartă de iure atribuţiile
proprii cu alte instituţii”. formulare ultimativă a acestor ob-servaţii în zilele
noastre aparţine cercetă-torului Jonathan Schlefer care, mai întâi, subliniind
importanţa implicării elitelor, ajun-ge la concluzia că, sub aspect teoretic, inves-
tigaţia asupra conceptului de democraţie consolidată trebuie să ţină cont de
două criterii minimale: output-urile (dacă se accep-tăm ipoteza ce conferă
democraţiei atri-butul unei judecăţi externe) şi normati-vitatea. În opinia lui
Richard Sakwa, cel de-al doilea criteriu reflectă o ipoteză ce tinde să acopere
întrega istorie a procesului de consolidare democratică: democraţia con-solidată
reprezintă un proces în care prac-ticile guvernamentale sunt conforme pre-
vederilor legal-normative ale cadrului consti-tuţional. În practică, cele două
orientări sunt dificil sau aproape imposibil de analizat. În consecinţă, observaţiile
asupra conceptului de democraţie consolidată trebuie analizate şi receptate în
limitele distiincţiilor formu-late mai sus.
Subiectul II:

1. Precizați tema centrală a fragmentului de mai jos.

Tema centrală a fragmentului de jos releva caracterizarea puterii organizate statal.Conceptul de

putere care desemnează capacitatea de a impune propria voinţă ori de a o exercita faţă de alţii. În
organizarea statală a societăţii umane, puterea a fost şi rămâne scopul fundamental al
revoluţiilor,mişcărilor şi convulsiilor sociale.

2. Precizați 5-7 cuvinte cheie ale fragmentului.

Putere;

Societate;

Forme ,,preetatice’’;

Forme ,,etatice’’;

Deținător;

Reprezentant;

Libertate;

3. Precizați 2-3 idei principale ale fragmentului.

 Termenul putere înseamnă capacitatea de a acționa.
 În organizarea statală a societății umane,puterea a fost și ramane scopul fundamental al
revoluțiilor,miscărilor si convulsiilor sociale.
 Potrivit teoriei patriarhale,statul a luat naștere prin familie.

4. Precizați 3-4 termeni împrumutați din următoarele discipline: istorie/ drept/

sociologie/teologie/ religie etc.

Religie: naștere;divinitate;

Teologie: origine divină; patriarchal;

Sociologie: familie; societate;

Istorie:limbă latină; rege; revoluții;

Drept :doctrină;pact ;libertate;

5. Precizați ce teorie/ teorii politice sunt precizate în cadrul fragmentului.

În cadrul fragmentului sunt precizate următoarele teorii:

a) Teoria carea a susținut originea divină a puterii care a apărut pentru a justifica
imposibilitatea înțelegerii și argumentării puterii ,dar și pentru a sacraliza pe deținătorul
său.
b) Teoria patrimonială susține că statul a luat ființa din dreptul de proprietate asupra
pamantului.
c) Teoria contractualistă motiveaza existența statului și a puterii sale printr-un ,,pact de
nesupunere,, a celor mulți față de rege,care le garanteză un minim de libertate.
d) Teoria patriarhale,statul a luat naștere prin familie.
6. Realizați un scurt rezumat al fragmentului (maxim 10 rânduri).

Termenul putere înseamnă capacitatea de a acționa.Acesta se desemnează prin capacitatea de a

impune propria voință .Puterea a fost și rămane scopul fundamental al revoluțiilor ,mișcărilor și
convulsiilor sociale.În societate sunt raporturi de putere de la primele forme de organizare
social,în docrină distingînduse sub acest aspect între forme preetice sau etatice.Sunt diverse
teorii cu privire la legitimitatea puterii publice.Pentru a justifica imposibilitatea înțelegerii și
argumentării puterii și pentru a sacralize deținătorul său a apărut teoria care a susținut originea
divina.Potrivit teoriei patriarhiale,statul a luat naștere prin familie.Teoria patrimonială relevă că
statul a luat ființa din dreptul de proprietate asupra pămîntului.Teoria contractualistă motivează
existența statului și puterii sale .