Rolul temelor pentru acasă în dezvoltarea

învăţării autoreglate şi a performanţelor şcolare

“Îi poţi da unui elev câte o lecţie în fiecare zi, dar dacă îl poţi îndruma să
înveţe stârnindu-i curiozitatea, el îşi va dedica întreaga viaţă învăţăturii.” Clay P.
Bedford.

Învăţarea este un proces de asimilare de informaţii, teoretic sau practic, care se

desfăşoară într-un anumit context spaţio-temporal. Învățarea produce o modificare
sistematică a conduitei, a capacităţii de adaptare, de înțelegere, gândire și acțiune, care
au ca rezultat adaptarea dobândită.

Învăţarea poate fi spontană sau dirijată, prin instruire și autoinstruire, aceasta din

urmă fiind autodidactă sau pe baza unor cerințe formulate într-o temă, îndrumar etc.

Atât în activităţile din afara clasei, cât şi in cele extraşcolare, se urmăreste

îmbogăţirea şi adâncirea informaţiei, cultivarea interesului pentru diferite ramuri ale
ştiinţei şi tehnicii, dezvoltarea înclinaţiilor, aptitudinilor şi talentelor, lărgirea orizontului
cultural - ştiinţific, implicarea elevului în viaţa socială, folosirea timpului în mod util şi
plăcut. Deosebirea dintre ele este dată de modalitatea concretă de realizare a
scopurilor propuse. 

Potrivit unor cercetători, exista două modalităţi de a creşte oportunităţile de

elevilor de a învăţa:
 creşterea perioadei de timp în care aceştia învaţă;
 extinderea cantității de conţinut pe care îl primesc.

Se consideră că tema pentru acasă poate favoriza ambele obiective.

Lucrul independent funcționează ca o disciplină intelectuală, acoperind

necesitati variate:
- formează obiceiul de a studia;
- oferă timp suplimentar pentru aprofundarea materiei care nu poate fi acoperita in
orele de clasă;
- completează şi consolidează lucrările efectuate în şcoală.

Tema pentru acasă stimulează iniţiativa elevilor, independenţa şi

responsabilitatea şi reduce diferenţele intre activităţile de acasă şi cele de la şcoală.
Aceasta este definită ca un set de cerinţe destinate a fi efectuate în afara orelor de
clasă, ca o prelungire a activităţii de studiu prin activitate individuală, teoretică sau
practică, de documentare sau elaborare a unei lucrări de sinteză sau a unor proiecte pe
baza cunostinţelor dobândite în clasă.
 Temele pentru acasă se relaționează cu elementele învățate în acea zi şi au rolul
de a aplica cunostințele dobândite, de a le înțelege și fixa.

Consolidarea cunostinţelor dobândite de elevi în timpul orelor de clasă se face

prin activităţi sau sarcini de lucru complementare, sub formă scrisă, orală, practică şi
sub formă de interacţiuni din mediul extraşcolar (documentarea în bibliotecă, vizite la
muzeu, vizionarea unor filme didactice etc.).
Studiile au evidenţiat ca temele pentru acasă sunt foarte folositoare în cazul în
care sunt planificate în concordanţă cu materia studiată la ore, sunt de un nivel
corespunzător cerinţelor şi scopului pentru care se recomandă şi au un înţeles clar
pentru elevi.
Pentru că rolul temei este să potrivească cât mai bine elevului, este indicat ca
aceasta să fie stabilită diferenţiat de către învăţător sau profesor:
- tema obligatorie: temă de nivel mediu de dificultate, pentru toţi elevii clasei;
- tema suplimentară şi individuală: pentru activităţi de recuperare, activităţi
dedezvoltare, pregătirea pentru concursuri etc.
Tema pentru acasă favorizează însuşirea tehnicilor de informare şi de studiu,
dezvoltarea creativității, cultivarea unui stil de muncă intelectuală independentă, îl
învață pe elev să îmbine cunoștintele generale sau specifice disciplinei acumulate până
atunci, cu informațiile primite în timpul orei.

O remarcă tot mai des întalnită este: „Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu

ştie să citească, ci va fi cel care nu a învăţat unde sa caute informaţia, cum s-o
prelucreze si cum s-o invete.” Alvin Toffler

Însuşirea tehnicilor de muncă intelectuală individuală presupune exerciţiu,

practică îndelungată şi sistematică. Procesul formativ îşi are pașii săi, care depind atât
de capacităţile şi perseverenţa elevului cât şi de pregatirea şi abilitățţile profesorului.

La început elevul îşi face temele pentru ca ca aşa i se cere, percepând tema ca
pe o obligatie sau ca pe o metodă de a evita o notă mică. În timp însă, acesta va
desfăşura munca independentă din preocuparea de a primi aprecierea profesorului prin
nota pe care vrea să o obţină, pentru a arata celor din jur ca este capabil, ca apoi să
ajungă să facă tema pentru el însuşi, să încerce satisfacţia lucrului bine făcut, bucuria
că a înţeles materialul studiat, şi-a însuşit conţinutul și ştie mai mult.

Lucrul individual îi mărește elevului încrederea în sine, în modul său de a

raționa, odată cu lărgirea volumului de cunoștințe. Exersarea capacităților creierului îi va
conferi elevului o creștere a nivelului de inteligență, a capacității de rezolvare a
diverselor situații, sporirea spiritului de inițiativă și a capacității de decizie, ceea ce va
duce la obținerea de rezultate mai bune la școala și în viață.
 Elevul va deveni interesat de lucrul individual ca de o responsabilitate diferită, pe
care o va percepe ca pe propria lui misiune.

Un alt rol al studiului individual este de a-i dezvolta elevului capacitatea de a se

organiza. Efectuarea temelor înseamnă și o bună planificare și, de asemenea,
verificarea rezultatelor.

Primul pas al organizării este ca elevul să știe ce are de facut, de ce resurse are
nevoie, să realizeze un plan sau un program de lucru și să știe când trebuie predată
tema.
In procesul efectuarii temei de acasă, este bine de știut care pot fi factorii
perturbatori:
- ergonomia locului de studiu (dezorganizarea camerei sau a biroului, lipsa
cătilor, caietelor, rechizitelor, lumina proastă)
- distragerea atenției prin jucarii, reviste, jocuri, vorbit la telefon, schimbul de
mesaje pe internet, privitul la televizor, ascultatul muzicii
- atitudinea față de temă: plictiseală sau frustrare, atunci când sunt teme prea
grele, cerințe neînțelese sau în neconcordanță cu ceea ce s-a predat.

Tema pentru acasă constituie un mijloc prin care profesorul si părintele observă

contributiile spontane ale elevilor, modul in care acestia inteleg, procesează si fixează
cunostintele dobandite in clasă si nivelul de informații asimilate din afara scolii (familie,
cercul de prieteni, televiziune, internet, carti etc). Prin modul în care sunt rezolvate
temele pentru acasă, profesorul își poate da seama unde elevul respectiv are lacune,
ce informații nu au fost asimilate corect. Acesta va ști ce anume trebuie să abordeze
mai mult în clasa și care ar fi tactica de predare cea mai potrivită.
Profesorii adevăraţi sunt cei care ştiu cum să stimuleze respectul de sine al
elevilor lor, evitând apariţia stării de panică şi a temerii de eşec, prin selecţionarea unor
inputuri de învăţare, activităţi stimulative, care să le stârnească curiozitatea, să-i
motiveze să lucreze şi să cerceteze singuri şi care să conducă la creşterea capacităţii
de a amâna renunţarea la implicarea prea repede în activităţi plăcute care nu au
legătură cu şcoală şi care nu presupun efort, împiedicându-i de la studiu. Sigur că în
acest fel sporesc şi rezultatele lor şcolare.

Deși există păreri pro și contra asupra percepției necesității lucrului individual,
mulţi profesori şi părinţi sunt de acord însă că temele dezvoltă iniţiativa şi
responsabilitatea elevilor şi îndeplinesc aşteptările elevilor, părinţilor şi a publicului.
De aceea este foarte important, ca profesorii să acorde o atenţie specială
cunoaşterii elevilor, stimulării respectului de sine şi încurajării exprimării libere, critice, a
creativităţii şi stimulării inovației, dar şi în sensul formării unei atitudini şi gândiri pozitive
faţă de lume şi viaţă.

Dezbaterea privind utilitatea temelor pentru acasă se împarte în două direcții

principale: efectele lor în ciclul primar, comparativ cu cel gimnazial. Cercetătorul în
educație John Hattie, care a evaluat influențele mai multor factori asupra învățării și
performanțelor școlare, a descoperit că temele au un efect nesemnificativ în clasele
primare (impact minor sau inexistent asupra procesului de învățare). Pe de altă parte,
temele par să prindă importanță în clasele V-VIII.

Explicația omului de știință este aceea că elevii de gimnaziu primesc deseori

sarcini care le consolidează cunoștințele și aptitudinile-cheie deprinse la orele de curs,
pe când elevii din clasele I-IV primesc de regulă teme cu conţinut distinct față de lecţia
predată la clasă.

„Cel mai bun lucru pe care poți să-l faci ca profesor este să concepi temele pentru
acasă într-o formă care fixează ceva ce elevii au învățat deja”, declara John Hattie
pentru BBC în anul 2014.

Diferențele de opinie sunt tot mai frecvente între susținătorii temelor pentru acasă
și cei care le consideră un impediment în calea timpului de calitate petrecut în familie și
formării de relații armonioase cu cei din jur.

Un studiu inclus în publicația Science of Learning în luna aprilie 2016 a

demonstrat că temele pentru acasă, testările și examenele, precum și termenele-limită
foarte strânse produc o creștere substanțială a nivelului de stres, ceea ce se traduce în
final în afectarea capacității de memorare și acumulare de cunoștințe.

Hormonii secretați în aceste contexte și reacțiile de la nivelul neurotransmițătorilor

au efecte negative asupra învățării și proceselor cognitive, cu implicații complexe asupra
contextului educațional.

Un sondaj efectuat în rândul mai multor licee de prestigiu din SUA arată că 56%
dintre elevi consideră temele pentru acasă principala sursă de stres legată de activitatea
lor școlară. Aceiași respondenți au declarat că temele numeroase și dificile le cauzează
tulburări de somn și digestive, precum și probleme în relațiile interpersonale.

Când elevii rețin informații la orele de curs, își folosesc memoria pe termen scurt
(denumită și memoria de lucru). Aceste informații sunt actualizate în timp real, ca apoi să
fie înlocuite parțial sau total cu o serie de cunoștințe noi predate la următoarea oră.

Adulții experimentează același fenomen atunci când intră într-o nouă încăpere și
uită de ce sunt acolo. Noul set de informații senzoriale (lumina, mirosurile, temperatura
etc.) pătrunde în memoria de lucru și anulează informațiile anterioare, pe care o
persoană și le amintește abia când revine în mediul din care le-a preluat.

Însă educația implică mai mult decât simpla memorare de date. Elevii trebuie să
acceseze informațiile în moduri relevante pentru ei și să transfere aceste cunoștințe
către situații noi.

Mulți dintre noi am întâmpinat dificultăți în a ne aminti numele unei persoane când
am întâlnit-o într-un mediu neașteptat, însă ne-am amintit cu ușurință numele acesteia
după ce am reîntâlnit-o de mai multe ori în diverse locuri. Similar, elevii trebuie să-și
exerseze aptitudinile în medii diferite.

Astfel, revizuirea informațiilor și a aptitudinilor-cheie dobândite în clasă prin temele

pentru acasă crește probabilitatea de reamintire a lor într-o varietate de situații în viitor,
spun neurologii.

Prin urmare, temele pot fi eficiente doar când sunt concepute corect și solicitate în
momentele potrivite.

Mai jos se regăsesc câteva reguli generale recomandate de specialiști în acest

sens:

- Stabilirea doar a temelor relevante. Acest lucru presupune elaborarea de

sarcini care se adresează fie cunoștințelor predate la ora de curs, fie
oportunităților elevilor de a explora conceptele-cheie în zonele lor de interes.
- Asigurarea că elevii își pot face temele. Sarciniloe trasate vârstei și competențelor
copiilor trebuiesc adaptate, altfel nivelul de anxietate cu care aceștia se vor
confrunta le va afecta capacitatea de învățare. Rata de succes a temelor crește
preponderent cu satisfacția elevului de a fi capabil să îndeplinească sarcinile
corect.
- Implicarea părinților. Temele nu trebuiesc transformate într-un motiv de conflict cu
elevii și părinții. Ele trebuie să fie o împărtășire de informații, nu o ceartă.
- Verificarea temelor împreună cu elevii. Nu trebuie sa ne rezumăm în a face
observații cu pixul roșu pe caiet. Răspunsurile copiilor se discuta la clasă și se
recapitulează conceptele-cheie, astfel încât informațiile din memoria de lucru să
se fixeze în memoria de lungă durată.
Nivelul clasei, mediul social în care traiesc elevii, statutul financiar, nivelul de
educație și de implicare al părinților în procesul educativ, interesul copiilor pentru o
materie sau alta, eventualele lacune, trebuie toate atent observate înainte ca profesorul
să își conceapă un plan. Este recomandat ca acesta să fie proporțional cu nivelul și tipul
de învățare și cu timpul disponibil al elevilor.

Temele pentru acasă devin, în acest fel, o punte între școală și familie, felul în
care părintele ajunge să respecte munca profesorului, dar și modul în care dascălul
este conștient că în spatele acelui copil stă un parinte preocupat de educația lui.
Bibliografie

Hattie, J., Invățarea vizibilă, Ed. Trei, 2014

12.01.2021 - Demetra Cucueanu – Importanța temei pentru acasă in evoluția elevului -
https://www.romedic.ro/importanta-temei-pentru-acasa-in-evolutia-elevului-0P29909
12.01.2021 – Tema de acasă – Factor al peformanței școlare - Busuioc Anna -
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/14-18_22.pdf