Constituție și constituționalism

Constituționalismul= concept care însumează chintesența ideilor, conceptelor și valorilor care fundamentează
existența unui sistem constituțional democratic.

Atenție!

∙ Noțiunea de „constituționalism” NU SE CONFUNDĂcu cea de „constituție”!

∙ Majoritatea statelor au constituții, dar nu toate constituțiile îndeplinesc condițiile pentru
încadrarea în cerințele constituționalismului!

Constituționalismul:

∙ Este un „ideal”, un set de exigențecare trebuie îndeplinite pentru ca o constituție și un sistem

constituțional să fie considerate democratice;
∙ Exigențele – au rezultat din evoluția istorică a concepțiilor politico-filozofice ale revoluțiilor franceză și
americană din sec. al XVIII-lea;
∙ Termenul NU are o definiție unică și este plurisemantic - sensuri:
▪ „idealurile și tehnicile de limitare juridică a puterii”;
▪ Un set de principii subsumate scopului unic de limitare a puterii;
▪ Doctrina dreptului constituțional – accep țiune mai tehnică;
▪ Un sens instituțional.
∙ Este o noțiune complexă și nu poate fi încadrată într-o definiție simplă care să trimită exclusiv la normele de
limitare a puterii și la instituțiile politice;
∙ Realizarea constituționalismului = o condiție sine qua nona oricărui sistem constituțional
democratic contemporan;
∙ Apariția ideii de constituționalism – strânsă legătură cu apari ția constitu ției ca normă de limitare a puteri (sec. al
XIX-lea);
∙ Ulterior, constituționalismul a dobândit noi valen țe și a devenit un „model” universal sau cvasi-universal de
organizare și legitimare democratică a puterii politice;
∙ Chiar și în regimurile constituționale iliberale (= cele care nu îmbrățișează principiile democra ției și
statului de drept) există măcar o aparentă de exercitare a puterii în limitele unui cadru constitu țional; ∙
Constituționalismul liberal modern– are la bază teoria constituției-normă. Datorită evoluțiilor ulterioare
și provocărilor contemporane, constituționalismul nu se întemeiază doar pe norme, ci și pe principiile și pe
valorile constituționale meta-juridice:
▪ Valorizarea tradițiilor istorice;
▪ Recunoașterea drepturilor și liberaților fundamentale;
▪ Recunoașterea unei identitățiiconstituționale.
∙ Ideea de constituționalism NU mai poate fi disociată de două principii care au devenit elementele sale
esențiale:
▪ Democrația;
▪ Statul de drept.
∙ Numai o constituție care include aceste două elemente este capabilă a îndeplini pe deplin a șteptările
constituționalismului;
∙ Cerințele principale ale constituționalismului contemporan, în viziunea lui Louis
Henkin: ▪ Se bazează pe suveranitatea poporului: voința poporului este sursa puterii și baza
unui guvernământ legitim;
▪ O constituție „constituționalistă” este prescriptivă, are caracter juridic și de lege supremă.
Guvernul trebuie să se conformeze schemei constitu ționale și oricăror limitări impuse de
Constituție;
▪ Angajamentul pentru statul de drept, democrațieși guvernământul reprezentativ;
▪ Limitarea puterii, separația puterii și independenta justiției;
▪ Existența unor instituții care să supravegheze și să asigure respectarea prevederilor
constituționale.
Conținutul normativ al constituției
 ∙ Se pune problema de a știi care trebuie să fie conținutul normativ al constituției; ∙ Problema – utilitate
teoretică și practică deosebită, deoarece determinarea elementelor comune în con ținutul normativ al constitu țiilor
diverselor state poate duce la identificarea tendințelor constituționalismului într-o anumită perioadă;
∙ Pentru determinarea conținutului normativ al constituției– distincția dintre constituție în
sens formal și constituție în sens material;
∙ D.p.d.v. material, orice constituție va cuprinde regulile referitoare la organizarea și
exercitarea puterii publice; ∙ Constituțiile moderne includ și prevederi care exced sferei organizării
și exercitării propriu-zise a puterii: ▪ Norme care stabilesc anumite principii ale vieții social-
economice;
▪ Declarațiile de drepturi = dispozițiile care garantează drepturile și libertățile fundamentale
ale cetățenilor.
∙ Elementele de conținut normativ – principalele categorii:
▪ Norme privitoare la organizarea statală;
▪ Norme care stabilesc principiile vieții social-economice;
▪ Declarațiile de drepturi.
∙ În constituțiile contemporane, acestor categorii li se adaugă și reguli referitoare la revizuirea
constituției sau la conflictul temporal de legi în cazul unei noi constituiți.

✔ Cum se stabilește conținutul normativ al unei constituții?

o Puterea constituantă originară – are în vedere condițiile care determină apari ția noii constitu ții: ▪
Necesitatea unei revizuiri totale fără schimbarea completă a odinirii constitu ționale fără schimbarea
completă a ordinii constituționale complete SAU
▪ Schimbarea completă a ordinii constitu ționale existente, printr-o revolu ție sau apari ția unui nou
stat.
o Legiuitorul constituant originar și chiar cel derivat (în cazul revizuirii constituției) – trebuie
să aibă în vedere tradiția constituțională și experiența istorică a statului respectiv:
▪ Democrația;
▪ Statul de drept sau chiar fundamentele ideologice de tip totalitar;
▪ Exemple:
∙ în constituțiile fostelor state comuniste din Europa de Est se prevedea „for țapolitică
conducătoare” a partidului comunist;
∙ alte constituții – prevederi referitoare la bazele religioase ale statului –
e.g. Egipt – islamul – religie de stat;
∙ constituțiile statelor federale –reguli referitoare la delimitarea de
competențe dintre federație si statele membre (=state federate) – e.g.
Germania, Elveția;
∙ constituțiile statelor membre ale U.E. și ale statelor candidate – prevederi referitoare la
integrarea europeană și la transferul de suveranitate către organele Uniunii.
∙ Constituția României, rev. în 2003, - Titlul VI „Integrarea euroatlantică” –
principiile intrării României în U.E. și ale aderării la Tratatul Atlanticului de Nord - e.g.
art. 148 alin. (1).

✔ Declarațiile de drepturi

o Unul dintre cele mai importante elemente ale conținutului normativ al

constituției în cadrul constituționalismului modern și contemporan;
o De la apariția lor, au fost motorul constituționalismului modern– ele exprimă esența
relației dintre guvernanți sau guvernați, dintre stat și societatea civilă;
o Se găsesc în majoritatea constituțiilor moderne și contemporane;
o Constituția SUA:
o În textul original, nu conținea o astfel de declara ție, dar a fost amendată în 1791 – primele 10
amendamente constituie Bill of Rights (=declarația de drepturi a Constituției SUA);
o Constituția României– Titlul al II-lea – catalogul drepturilor și libertă ților fundamentale ale
cetățenilor;
 o Nu toate constituțiile formale includ declarații de drepturi – e.g. ConstituțiaFranței din 1958 –
nu are un astfel de capitol, dar este o constituție democratică. Doctrina franceză și mai ales
jurisprudența Consiliului Constitutional francez au dezvoltat un concept specific sistemului
constituțional al Franței = BLOCUL CONSTITUTIONALITĂTII.

✔ Blocul constituționalității

o = totalitatea normelor cu valoare constituțională: Constituția și alte norme cărora ea le

recunoaște această valoare;
o Conceptul a apărut în urma Deciziei Consiliului Constitutional francez, din 16 iulie 1971, privind
libertatea de asociere;
o Prin această decizie, Consiliul a acordat foră constituțională deplină celor prevederi ale
preambulului care trimit la:
▪ Declarația drepturilor omului și cetăteanului din 1789;
▪ Preambulul Constituției franceze din 1946.
o Prin includerea celor două documente în normele constitu ționale, s -a completat lacuna
Constituției din 1958, în privința declarației de drepturi;
o Așadar, s-a format blocul constituționalității, ale cărui elemente sunt:
▪ Constituția din 1958 (= constituția formală propriu-zisă);
▪ Declarația din 1789;
▪ Preambulul Constituției din 1946.
o Ambele documente consacră drepturi și libertă ți fundamentale;
o Blocul – esențial pentru jurisprudența Consiliului Constituțional francez, în privința drepturilor
și libertăților fundamentale;
o Conceptul asigură normele constituționale de referin ță în acest domeniu; aceste norme au lipsit până
la decizia Consiliului;
o În timp, teoria și practica constituțională franceză a u adăugat noi elemente în blocul
constituționalității, în vederea amplificării procesului de constitu ționalizare a dreptului:
▪ Principiile fundamentale recunoscute de legile Republicii;
▪ Construcțiile constituționale ale jurisprudenței Consiliului Constituțional francez.
o Nu sunt incluse în blocul constituționalității:
▪ Regulamentele adunărilor Parlamentului;
▪ Normele internaționale;
▪ Principiile generale de drept.
o Deși doctrina blocului constituționalită ții a cunoscut o dezvoltare importantă în Fran ța, ea nu a fost
preluată în mod masiv și de alte state europene;
o Evoluția socială și normativă impune oricărui stat extinderea for ței juridice a constitu ției și a altor
elemente care nu aparțin constituției in sens formal – cel mai adesea, e vorba cel pu țin, despre
jurisprudența Curților și Tribunalelor constituționale – rol deosebit de important în
menținerea stării de constituționalitate esen țială într-un stat de drept (acest rol este o consecință
directă a supremației constituției);
ATENȚIE!

În România, CCR a dezvoltat O FORMĂ DERIVATĂ DE „BLOC AL CONSTITUȚIONALITĂȚII”, DAR NU ÎN

PRIVINȚA PROTECȚIEI DREPTURILOR FUNDAMENTALE SAU A ALTOR VALORI SUPREME
ALE STATULUI, CI ÎN PRIVINȚA PROTECȚIEI PROPRIEI COMPETENȚE.

✔ Decizia nr. 727/2012 – prevderile legii organice a Cur ții prin care i-au fost acordate alte competen țe decât cele
prevăzute expres de Constituție , în temeiul art. 146 lit. l) din legea fundamentală, reprezintă dispoziții „de
rang constituțional” și nu pot fi înlăturate pe calea modificării legii organice.
✔ Decizia nr. 80/2014 – privind inițiativa de revizuire a Constituției – o eventuală înlăturare din
Constituție a textului prin care se permitea acordarea de competențe suplimentare Curții prin lege, este
neconstituțională. Curtea și-a „constituționalizat” propriile atribuții, adăugând la Constituție și
substituindu-se astfel legiuitorului constituant derivat și încălcându-și rolul de legislator negativ. Curtea
a interpretat în mod extensiv și excesiv limitele revizuirii.