CIUREA ION-RADU

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ

BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚELE

COMUNICĂRII
ANUL III - IFR

BUCUREȘTI

Bariere ale comunicării

1
Comunicarea este „un proces deosebit de important şi complex, de care depinde structura
reuşitelor, miracolelor sau a dezastrelor umane”.
Indiferent de modul de abordare (ca act, sistem, cod sau mijloc) comunicarea stă la baza
organizării şi evoluţiei sociale, influenţând raporturile, pe orizontală şi pe verticală între oameni,
fiind considerată drept cea mai importantă competenţă socială cu implicaţii în manifestarea şi
dezvoltarea celorlalte.
Teoria generală a comunicării precizează că orice comunicare constă în deplasarea unei cantităţi
de informaţii de la un element la altul, când este vorba de acelaşi sistem, sau de la un sistem la
altul când este vorba de sisteme diferite. Primul care s-a preocupat de teoria modernă a
comunicării, a fost N.Wiener (1948), care a stabilit şi termenii sau factorii ei generali (emiţător,
receptor, canal de transmisie etc.).
Spre deosebire de animale, comunicarea interumană este axată, în primul rând, pe o relaţie între
parteneri, în context social.
BLOCAJE ŞI BARIERE ÎN COMUNICARE
Ori de câte ori scriem sau vorbim, încercând să convingem, să explicăm, să influenţăm, să
educăm sau să îndeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul procesului de comunicare urmărim
întotdeauna câteva scopuri principale: să fim receptaţi(auziţi sau citiţi), să fim înţeleşi, să fim
acceptaţi, să provocăm o reacţie(o schimbare de comportament sau atitudine).
Atunci când nu reuşim să atingem nici unul dintre aceste obiective, înseamnă că ceva în
derularea comunicării nu funcţionează corespunzător, adică ceva a interferat în transmiterea
mesajelor. Orice interferează cu procesul de comunicare poartă denumirea de barieră în calea
comunicării.
Barierele în comunicare se produc atunci când receptorul mesajului comunicat nu receptează sau
interpretează greşit sensul pe care emiţător a vrut să i-l dea. Scopul studierii comunicării este
acela de a reduce cauzele care provoacă aceste fenomene. Barierele pot fi găsite în orice sistem
comunicaţional şi de aceea e mai corect să spunem că mesajul transmis nu e niciodată mesaj
receptat. Ideal ar fi ca tot ce se emite să fie şi recepţionat, dar practic asta e imposibil pentru că
nu tot ce există în intenţiile emiţătorului se regăseşte în aşteptările receptorului, fiecare om având
un cadru de referinţă propriu (şi chiar limitat), iar sensurile în care se realizează comunicarea
diferă de la individ la individ.

2
Formarea competenţelor comunicative constituie un obiectiv major în cunoaşterea realităţii. Una
dintre căile principale de antrenare a comunicării constă în identificarea blocajelor care reduc
semnificativ fidelitatea sau eficienţa transferului de mesaj. Blocajele comunicării pot avea
asemenea intensitate, încât între informaţia transmisă şi mesajul perceput să existe diferenţe
vizibile. Perturbaţiile pot fi de natură internă-fiziologice, perceptive, semantice, interpersonale
sau intrapersonale- şi de natură externă-apărute în mediul fizic în care are loc comunicarea
(poluare fonică puternică, întreruperi succesive ale procesului de comunicare etc.).
De-a lungul timpului specialiştii în acest domeniu au fost şi sunt preocupaţi de abordarea
anumitor aspecte ale comunicării ce îngreunează procesul de comunicare, căutând soluţii pentru
neutralizarea factorilor care le generează sau, cel puţin diminuarea influenţelor acestora. Ei au
realizat o serie de taxonomii care fac trimitere la personalitatea umană, în ansamblul ei.
Barierele comunicării din perspectiva complexelor personale
În raporturile interumane putem identifica patru tipuri de bariere personale care blochează
comunicarea:
Bariere cauzate de contextul sociocultural –se referă la condiţiile de trai ale individului într-
un tip de societate sau mediu nesatisfăcător pentru el.
Conflictul de valori şi lipsa cadrelor de referinţă apare atunci când persoanele nu pot admite şi
adera la scările de valori, la ideologiile societăţii în care trăiesc, deoarece nu se pot regăsi pe
sine.
Condiţionarea şi manipularea prin mass-media apare dacă indivizii nu dau dovadă de spirit critic
şi de luciditate faţă de informaţiile propuse de mass-media.
Prejudecăţile sau ideile gata confecţionate sunt raportate la tradiţiile ce îşi au rădăcinile într-un
trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat. Adoptarea unei atitudini nonconformiste faţă de norme
şi prejudecăţi conduce, deseori, la o comunicare neeficientă.
Diferenţele culturale. O cultură diferită de cea în care a fost crescută persoana constituie o
viziune diferită asupra lumii, un sistem diferit de valori şi ideologii, ceea ce face dificilă
comunicarea.

Bariere cauzate de frica endemică. Se referă la teama pe care o încearcă anumiţi membri ai
societăţii, de regulă, cei mai vulnerabili, cei care au unele sensibilităţi personale.

3
Înfruntarea poate provoca unor indivizi reacţii de teamă, adesea imprevizibile. Aceştia au
tendinţa de a considera interlocutorul un judecător, un om cu atitudine critică, ceea ce conduce la
timiditate. Respectiva situaţie determină persoanele să fie retrase, închise şi mereu gata să se
apere.
Agresivitatea face ca o comunicare să se transforme într-o stare conflictuală.
Principiul competiţiei poate fi o barieră în comunicare dacă vizează în special dominarea,
învingerea şi mai puţin progresul ca atare. În cazul când competiţia este corectă, constructivă,
bazată pe valori autentice, ea este stimulativă, condiţionând afirmarea şi valorificarea
interlocutorilor.
Rezistenţa la schimbare apare deoarece orice modificare provoacă teamă, anxietate, implicând
necunoscutul şi asumarea de riscuri.
Lipsa încrederii în sine se manifestă datorită falsei idei despre sine şi despre interlocutor.

Bariere cauzate de atitudinile individualiste. Sunt specifice indivizilor care pun accentul pe
propria persoană.
Comportamentul egocentric face ca individul să fie nereceptiv la ceea ce se petrece în jurul lui,
dialogul devenind astfel greoi, uneori chiar imposibil.
Necunoaşterea propriei persoane favorizează o imagine deformată, chiar eronată despre sine, fapt
ce determină lipsa autocontrolului reacţiilor şi comportamentelor în procesul de comunicare.
Sentimentul de incompetenţă sau ineficienţă înseamnă tendinţa de a nega sistematic valoarea
propriilor capacităţi în raport cu cele ale altor persoane. Acest sentiment de inferioritate se
manifestă prin jenă, sfială, stângăcie, autocritică exagerată, tăcere nejustificată, dificultate în
exprimare.
Lipsa de obiectivitate şi realism apare atunci când percepţia realităţii are loc prin prisma
sentimentelor personale şi a experienţei anterioare. Un astfel de blocaj generează o comunicare
deformată, falsificată sau deturnată în mod voit.
Pasivitatea excesivă duce la inerţie, indolenţă şi dezinteres, precum şi la neimplicarea în diverse
situaţii de comunicare.
Bariere referitoare la relaţiile individ-grup:

4
Marginalizarea . Comunicarea cu persoane subapreciate, neglijate de societate este foarte dificilă,
acestora fiindu-le caracteristic un comportament deviat, nerespectarea promisiunilor şi a legilor.
Lipsa de autenticitate este incapacitatea de a se exprima în conformitate cu ceea ce simt şi îşi
doresc în mod real. Asemenea oameni sunt nişte „actori”, asumându-şi roluri pe care nu le
acceptă.
Izolarea se manifestă prin afişarea unui comportament individualist, teamă faţă de alţii şi de
ridicol, neimplicare, lipsă de iniţiativă. Izolarea poate fi atât blocaj al comunicării cât şi
consecinţa unei comunicări neeficiente.
În procesul de comunicare pot interveni:
a. Bariere de limbaj:
-aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
-cel ce vorbeşte şi cel ce ascultă se pot deosebi ca pregătire şi experienţă;
-starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce aude;
-ideile preconcepute şi rutina influenţează receptivitatea;
-dificultăţi de exprimare;
-utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.
b. Bariere de mediu:
-climat de muncă necorespunzător (poluare fonică ridicată etc.);
-folosirea de suporturi informaţionale neadecvate;
Poziţia emiţătorului şi receptorului în comunicare poate constitui o barieră datorită:
-imaginii pe care o are emiţătorul sau receptorul despre sine şi
despre interlocutor;
-caracterizării diferite de către emiţător şi receptor a situaţiei în care are loc comunicarea;
-sentimentelor şi intenţiilor cu care interlocutorii participă la
comunicare.

c. Bariere de concepţie:
-existenţa presupunerilor;
-exprimarea cu stângăcie a mesajului de către emiţător;
-concluzii pripite asupra mesajului;
-lipsa de interes a receptorului faţă de mesaj;

5
-rutina în procesul de comunicare.
Zgomotul (semantic, mecanic şi de mediu) este considerat, de asemenea, o barieră în
transmiterea mesajului.
Deşi îmbracă forme diferite, constituind reale perturbaţii ale comunicării, barierele nu sunt de
neevitat. Pentru înlăturarea lor se vor lua în considerare mai multe aspecte:
Se atacă problema, şi nu persoana.
Trebuie evitată tendinţa de a judeca. Convingerea unor persoane că cei din jurul lor îşi vor
îmbunătăţii comportamentul doar dacă sunt criticaţi, constituie o barieră în calea unei comunicări
eficiente. În loc de: „Tu eşti vinovat pentru această situaţie…”, se spune: „Să vedem cum putem
rezolva problema…”.
Se vorbeşte la concret, şi nu la general
Nu se permite folosirea etichetelor în caracterizarea unei persoane care a greşit sau a avut un
comportament neadecvat. Urmează să precizăm locul, timpul şi condiţiile în care a greşit.
Ascultarea suportivă înseamnă recepţionarea mesajelor prin modul de ascultare şi prin reacţiile
de feedback. Felul în care ascultăm trebuie să-i sugereze interlocutorului că suntem interesaţi de
persoana sa, că îi respectăm sentimentele, emoţiile, gândurile şi, chiar dacă nu împărtăşim
punctul său de vedere, avem convingerea că acesta este important şi valid pentru el.
Există şi alte modalităţi de a surmonta barierele de comunicare, de a evita declanşarea şi
menţinerea situaţiei conflictuale:

6
-planificarea comunicării;
-determinarea scopului fiecărei comunicări;
-alegerea momentului potrivit pentru comunicare;
-clasificarea ideilor înaintea comunicării;
-folosirea unui limbaj adecvat.
MODALITĂŢI DE AMELIORARE A COMUNICĂRII
Pentru o comunicare eficientă trebuie să se respecte o serie de reguli cum ar fi:
-să se utilizeze mesaje adresate la persoana I focalizate pe ceea ce simte emiţătorul şi pe
comportamentul interlocutorului, prevenind relaţiile defensive în comunicare. Procesul de
comunicare este mai complet, se pot comunica emoţiile şi descrie comportamentele fără a face
evaluări şi atacuri la persoană;
-să fim spontani în exprimarea opiniilor personale, să nu ne impunem punctul de vedere.
Manipularea este şi ea o formă de comunicare însă transmite un mesaj de nonacceptare şi
neîncredere în deciziile luate.
-să ascultăm cu atenţie, căci ascultatul activ este o modalitate de a asculta şi a răspunde, care
duce la îmbunătăţirea înţelegerii reciproce şi la depăşirea obstacolelor în comunicare.
Comunicarea empatică conţine mesaje de înţelegere, compasiune şi afecţiune faţă de
interlocutor.
-să evităm stereotipurile şi prejudecăţile deoarece duc la opinii negative despre ceilalţi, sunt
cauze ce duc la discriminare şi chiar la violenţă.
-să utilizăm mesaje care să ajute interlocutorul în găsirea de alternative, posibilităţi noi de
rezolvare a unei situaţii. Uneori sfatul este perceput de cealaltă persoană ca o insultă la
inteligenţa sa, ca o lipsă de încredere în capacitatea sa de a-şi rezolva singură problema.
-să nu criticăm interlocutorul. Critica nu duce neapărat la schimbarea celeilalte persoane.
-să evităm ameninţările şi pedepsele. Insistând în aplicarea unei pedepse pentru rezolvarea unei
probleme ori situaţii, se vor genera sentimente negative;
-să nu fim moralizatori deoarece aceasta cauzează sentimente de nelinişte, stimulează
resentimentele şi blochează exprimarea sinceră a celeilalte persoane;
-să ţinem cont de factorii sentimentali, să încercăm să convingem prin argumentare logică, fără a
duce la frustrare, pentru a nu bloca comunicarea;

7
-să nu dăm dovadă de superioritate pentru că aceasta determină formarea unei relaţii defectuoase
de comunicare. Egalitatea înseamnă acceptarea necondiţionată şi respectarea fiecărei persoane,
indiferent de nivelul său de cultură sau pregătire profesională;
-să utilizăm parafrazarea dar nu foarte des, aceasta fiind o metodă care are rolul de a clarifica
mesajul, de a comunica mai eficient.
-să dăm posibilitatea explorării soluţiilor alternative prin folosirea brainstorming-ului, a ascultării
reflexive, a discutării posibilelor rezultate ale alegerii uneia dintre alternative etc.
-să folosim tactica devierii când dorim să schimbăm cursul conversaţiei de la preocupările
celeilalte persoane la propriile preocupări;
-să citim limbajul corpului, concentrându-ne atenţia pe factorii cheie: expresia feţei, tonul, ţinuta
corpului sau gesturile.