tine si va actiona fidel pentru tine.
Astfel, nu
CARTEA II. SA INCEPEM
DIZERTATIILE DESPRE
VIATA INTERIORIZATA
CARTEA II. SA INCEPEM DIZERTATIILE
DESPRE VIATA INTERIORIZATA.......................1
Capitolul I. Concentrarea interioara................1
Capitolul II. Umila supunere.............................2
Capitolul III. Acela care iubeste binele si pacea
...............................................................................2
Capitolul IV. Libertatea spiritului si
simplitatea intentiilor..........................................3
Capitolul V. Atenta examinare a sinelui...........4
Capitolul VI. Bucuria unei constiinte drepte. . .4
Capitolul VII. Iubirea pentru Isus deasupra
oricarui lucru.......................................................5
Capitolul VIII. Intima prietenie cu Isus...........5
Capitolul IX. Lipsa oricarui confort.................6
Capitolul X. Recunostinta pentru gratia divina
...............................................................................7
Capitolul XI. Redus e numarul celor care
iubesc crucea lui Isus..........................................8
Capitolul XII. Viata stapina a sfintei cruci.......9
Capitolul I. Concentrarea interioara
1. „Regatul lui Dumnezeu este in voi” (Lc 17,
21), spune Domnul. Intoarce-te la Dumnezeu
cu toata inima ta, lasind aceasta lume mizera,
si sufletul tau va gasi pacea. Invata sa
dispretuiesti ceea ce sta in afara ta, dindu-ti tie
ceea ce este interior, si vei vedea venind in
tine regatul lui Dumnezeu.
Acesta da „pace si bucurie in Spiritul Sfint”
(Rm 14, 17) si nu e dat railor.
Daca ai pregatit in interiorul tau o demna
atitudine, Cristos va veni la tine iti va oferi
confortul. Intradevar, orice lauda si orice
onoare care ti se pot face vin din interior si
aici sta multumirea. Pentru cine are spirit de
interioritate este frecventa vizita lui Cristos,
iar cu aceasta, o dulce izolare si o consolare
apreciata, o mare pace si o extraordinara
familiaritate cu cel de sus. Fa intocmai, sufle
fidel, pregateste inima ta pentru aceasta
casatorie, pentru ca atit de demn sa vina
aproape de tine si sa ia atitudine in tine.
Se spune astfel pe buna dreptate: „Daca cineva
ma iubeste, va observa cuvintul meu si voi
veni la el si voi locui in preajma lui” (Gv 14,
23).
Primeste-l deci pe Cristos si nu lasa sa intre in
tine pe nimeni altcineva sau altceva.
Daca vei avea pe Cristos vei fi bogat, bei fi
din plin rasplatit. Va fi el cel care va vedea de
/conversion/tmp/scratch/509011694.doc
Pagina 1 din 10
va trebui sa te increzi in oameni. Acestia se
schimba intr-un moment si vin mai putin
rapid, pe cind Cristos „ramine definitiv, pentru
eternitate” (Gv 12, 34) si sta fidel linga noi,
pina la sfirsit. Noi nu trebuie sa tinem mult
seama de om, slab si mortal, chiar daca e
vorba de o persoana care e pretioasa si draga;
nu trebuie sa ne intristam mult daca uneori ne
combate si citeodata ni se opune. Cei care azi
sunt cu tine, miine se vor pune impotriva ta;
chiar se vor intoarce ca vintul.
2. Pune-ti in intregime increderea in Dumnezeu
si sa fie pentru El frica ta si iubirea ta. Va
raspunde el pentru tine si va lucra spre bine, in
cel mai bun mod.
„Nu ai atitudine stabila aici jos” (Eb 13, 14);
oriunde te-ai gasi, fie daca esti forestier sau
pelerin, nu vei mai avea pace daca nu vei fi
strins unit cu Cristos. De ce te priveste totul
din jurul tau aici jos, daca nu e acesta locul
pacii tale?
Siguranta ta trebuie sa fie in lucrurile celeste;
cele terestre trebuie sa le privesti ce pe o
trecere. Vor trece toate lucrurile si cu acestea
chiar si tu. Vezi sa nu te prinzi cu ele pentru a
evita sa fii capturat si sa pieri.
Fie gindul tau intotdeauna aproape de cel de
Sus; si rugaciunea ta sa se indepte, fara oprire
la Cristos. Daca nu reusesti sa meditezi la
profundele realitati celeste, incearca sa gasesti
refugiu in pasiunea pentru Cristos si gaseste-ti
o stabilitate fericita in sfintele sale rani.
Daca te-ai refugiat, cu sufletul devotat in
ranile si plagile pretioase ale Sale, vei auzi un
mare confort cind esti in slabiciune si nu vei
face mult caz de dispretul oamenilor,
suportind cu usurinta cind se spun lucruri
impotriva ta.
Chiar Cristos a fost dispretuit de oameni in
aceasta lume si in momentul in care el avea
cea mai mare nevoie a fost abandonat, in
imprejurari dezonorante, de cei care il
cunosteau si care ii erau amici.
Cristos a avut adversari si opozanti; si tu vrei
ca toti sa iti fie amici si sa iti faca bine? Cum
ar putea fi premiata capacitatea ta de a suferi
daca nu ai intilnit nici o adversitate? Daca nu
vrei sa suporti nimic ce ti se opune, in ce mod
ai putea fi amicul lui Cristos?
Daca vrei sa domnesti cu Cristos, sustine-te cu
Cristos si prin intermediul lui Cristos. Daca o
singura data tu vei reusi sa intri perfect intre
intimii lui Isus, gustind un pic din iubirea
arzatoare, nu te preocupa pentru nimic de ceea
ce iti place sau nu iti place; vei gasi bucuria,
 dimpotriva, in ofensele care ti se fac. Pentru ca
iubirea pentru Isus ne poarta catre dispretul
pentru noi insine.
3. Omul care iubeste pe Isus si adevarul, omul
intradevar interiorizat si liber de dorinte
contrare vointei supreme, poate sa se intoarca
la Dumnezeu fara probleme, si sa se inalte in
spirit deasupra sa insasi, primind pacea
interioara bogata in roade.
2.
Intradevar intelept si doct intr-o doctrina
invatata de la Dumnezeu, mai mult ca de la
oameni, este cel care stimeaza toate lucrurile
pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce se spune
in judecatile umane.
Daca cineva stie procedeze dupa ghidul sau
interior, evitind sa evalueaze lucrurile dupa
criteriile lumii, nu se pierde in a cauta locul
convenabil sau pentru a astepta timpul oportun
pentru a se dedica exercitiilor de devotament.
Daca cineva are spirit de interioritate, subit se
restringe cu el insusi, intrucit nu se imprastie
in lucruri externe.
Pentru el nu e un obstacol munca care ii vine
impusa, nici o ocupatie care in acel moment
pare datorie, intrucit el se adapteaza la situatii
asa cum ele se prezinta.
Ai constiinta dreapta; Dumnezeu cu siguranta
te va apara. Nu va fi rautate care sa poata sa
dauneze celui pe care Dumnezeu vrea sa-l
ajute. Daca tu vei sti sa taci si sa suporti vei
constata fara dubiu ajutorul Domnului. El este
cel care cunoaste momentul si modul de a te
ridica; lui, prin urmare trebuie sa te repui la
dispozitie; lui care poate sa te salveze si sa te
elibereze de orice pierdere.
Pentru ca sa ne putem mentine in umilinta cea
mai mare, este adesea destul de util ca altii sa
cunoasca defectele noastre si sa ne faca
reprosuri. Cind cineva se umileste pentru
propriile defecte, cu usurinta tace in fata altora
si ii primeste fara dificultati pe care care sunt
reuniti impotriva lui.
Celui umil Dumnezeu ii da protectie si ajutor;
celui umil, Dumnezeu ii da iubirea sa si
confortul; spre cel umil Dumnezeu se apleaca;
la cel umil sa manifesta gratia, inaltindu-l spre
glorie, pentru ca s-a facut atit de mic, pentru
cel umil Dumnezeu reveleaza secretele sale,
invitindu-l si tratindu-l cu dulceata.
Astfel, cel care cu umilinta admite vina sa si
simte din plin in pace, avind speranta in
Dumnezeu, si nu in lume. Sa nu credeti ca ai
facut vreun progres spiritual daca nu te simti
inferior oricui altcuiva.

Cel care este intim deschis si intors spre bine,

nu acorda atentie la actiunile rele ale
oamenilor, chiar daca acestea pot apare
uimitoarel; intradevar, cu cit mai mult se
atrage spre lucrurile exterioare, cu atit mai
mult este legat si distrat de el insusi.
Daca totul ar fi la locul sau in tine si tu ai fi
intradevar pur, orice lucru s-ar intimpla pentru
binele si pentru avantajul tau; daca sunt multe
lucruri care adesea iti sunt cauza de jena sau
de furie si chiar pentru ca nu esti inca perfect
mort pentru tine insuti si rupt de tot ceea ce
este terestru.
Capitolul III. Acela care iubeste binele
si pacea
1. Daca in primul rind te vei mentine pe tine
insuti in pace, vei putea sa dai pace altora;
pentru ca omul de pace este mai util ca omul
cu multa doctrina.
Cel care este turbat de pasiune transforma
chiar si binele in rau, gata cum este sa vada
raul peste tot; pe cind cel care iubeste binele si
pacea transforma orice lucru in bine.

Nimic nu poate intra in inima omului daca are
o iubire nepurificata inca, intoarsa catre toate
lucrurile din aceasta lume; daca intradevar
renunti la a cauta bucuria in ceea ce sta in
afara ta, poti contempla realitatea celesta si sa
profiti frecvent de bucuria interioara.
Capitolul II. Umila supunere
Cine este complet in pace nu suspicionează pe
nimeni. Dimpotriva, cine este ingrijorat si
turbat, sta intr-o agitatie permanenta pentru
diversi suspecti. Nu este linistit, nu permite
nici altora sa fie; spune adesea lucruri care nu
trebuie sa le spuna si omite lucruri pe care este
convenabil sa le faca; este atent la ceea ce
trebuie sa faca altii si trece cu vederea ceea ce
trebuie sa tina de el insusi.

Fii, deci, zelos, in fata tuturor, cu tine insuti,

1. Nu da importanta la ceea ce iti este favorabil;
din contra, mai frecvent preocupa-te indeajuns
ca in orice lucru pe care il faci, Dumnezeu sa
fie cu tine.
/conversion/tmp/scratch/509011694.doc
Pagina 2 din 10
numai astfel vei putea sa fii just si zelos cu
aproapele tau. Esti foarte abil in a gasi
justificari pentru ceea ce faci, si in ceea ce faci
sa apara sub o anumita lumina, in timp ce
refuzi sa accepti jusitificari de la altii.
Dimpotriva, va fi mai just sa te acuzi pe tine
 insuti si sa scuzi pe fratele tau. Daca vrei sa fii
suportat, suporta chiar si tu pe altii.
2. Vezi cind esti inca departe de adevarata iubire
si de umilinta celui care nu stie sa se certe si
sa se indigneze fata de nimeni, cu exceptia sie
insusi.
2.
Nu este un mare merit sa stai cu persoane
bune si dulci; este acesta un lucru care face de
la sine placere tuturor si in care toti gasim o
bucurie facila; de aceea iubind doar pe aceia
care ne dau dreptate.
Dimpotriva, e o mare virtute si un
comportament laudabil, demn de un om, sa
reuseasca sa traiasca in pace cu persoanele
dure si rele, care se comporta fara
corectitudine, si nu au condescendenta pentru
noi.
Pentru ca nu este creatura cit de mica si cu cit
de mica valoare ca sa nu merite bunatatea lui
Dumnezeu. Daca tu ai fi interior bun si pur, ai
vedea orice lucru fara valuri si l-ai intelege din
plin; este, intradevar, inima buna cea care
penetreaza cerul si infernul.
Asa cum cineva este in interior, asa judeca si
in exterior. Cine are sufletul curat si este
intrutotul cuprins de bucurie, pentru cita
bucurie este in lume.
Daca, dimpotriva, dintr-o anumita parte, sunt
suferinte si neintelegeri, acestea le percepe
mai mult cel care are inima perversa.
Cum fierul, pus in foc, lasa sa cada rugina si
se face cu totul splendid, cel care se da total
lui Dumnezeu se curata de somnolenta si se
transforma intr-un om nou.

Sunt unii care stau insisi in pace si mentin
pacea si cu altii. Sunt unii care, din contra, nu
stau in pace cu sine insisi si nu lasa in pace pe
altii; sunt o greutate pentru cei din jurul lor si
o greutate si mai mare pentru ei insisi.
Sunt apoi unii care stau ei insisi in pace si se
preocupa sa conduca la pace pe altii. Adevarul
este ca adevarata pace, in aceasta viata mizera
a noastra trebuie sa o facem a consta din a sti a
suporta cu umilinta, mai cu seama, ca sa nu
avem contradictii.
Cel care va stii mai bine sa suporte, va primi o
pace mai mare. Victorios asupra sa insusi, si
stapin al lumii, acesta este prietenul lui Cristos
si mostenitorul cerului.
Cind cineva incepe sa fie slab spiritual si sa se
teama de cea mai mica munca, el primeste de
buna voie orice confort care ii vine dinafara.
Dimpotriva, cind cineva incepe sa invinga din
plin pe sine insusi si sa umble intradevar ca
om pe calea Domnului, atunci tine mai putin
seama de acele lucruri care la inceput i se
pareau foarte grele.
Capitolul V. Atenta examinare a sinelui
1. Nu putem sa avem prea multa incredere in noi
insine pentru ca adesea ne lipseste gratia si
capacitatea de a asculta corect.

Este slaba lumina care e in noi insine si subit o

Capitolul IV. Libertatea spiritului si
simplitatea intentiilor
1. Doua sunt aripile care permit omului sa se
ridice deasupra lucrurilor terestre: libertatea si
simplitatea; simplitatea necesara in intentii si
libertatea necesara in dorinte.
Simplitatea tinde la Dumnezeu; libertatea
atinge si profita de Dumnezeu.
Nici o buna actiune nu ti se va parea dificila
daca interior vei fi liber de orice dorinta
nedreapta.
pierdem din neglijenta noastra. Adesea, apoi,
nu percepem nici chiar sa fim astfel de orbi la
interior; facem raul si, lucru chiar mai rau,
continuam scuzindu-ne. Adesea suntem agitati
de pasiune si o luam drept zel; reprosam altora
lucrurile mici si trecem deasupra celor mai
mari, comise de noi.
Avertizam cu promptitudine si cintarim bine
ceea ce altii ne fac noua, facindu-ne sa
suferim, dar nu percepem de ceea ce altii
sufera din cauza noastra.
Cine reflecta bine si profund asupra sa insusi
nu va judeca sever pe altii.

Si vei profita din plin de aceasta libertate
interioara daca vei viza doar vointa lui
Dumnezeu si vei cauta doar utilitatea celui
apropiat. Daca inima ta ar fi dreapta, orice
lucru creat va fi pentru tine oglinda a vietii si
carte de sfinta doctrina.
/conversion/tmp/scratch/509011694.doc
Pagina 3 din 10
Omul interiorizat, inainte de a se ocupa de alte
lucruri, priveste in interiorul sau; si ocupat cu
diligenta de el insusi, este minat spre tacere
catre altii.
Doar daca vei tace in ceea ce ii priveste pe
altii, privind in special la tine insuti, vei
ajunge la o adevarata si devotata interioritate.
 2. Daca vei sta cu totul ocupat de tine insuti si de
Dumnezeu, chiar putin te va scutura ceea ce
vei simti din afara.
Esti poate in alta parte cind nu esti prezent in
tine? Si astfel, uitindu-te pe tine, tu ai parcurs
chiar lumea interna, pe care cu bucurie ai
primit-o? Daca vrei sa ai pace si soliditate
spirituala, trebuie sa lasi sa se duca orice lucru
si sa ai in fata ta sub ochi doar pe tine insuti.
Mare va fi progresul tau spiritual daca vei
reusi sa mentii liber de orice preocupare
terestra; daca, din contra, vei aprecia intr-un
oarecare mod un astfel de lucru temporar, vei
face un mare pas inapoi.
Nimic pentru tine nu va fi mare, nimic sublim,
nimic apreciat si drag, daca nu doar
Dumnezeu, sau orice lucru care vine de la
Dumnezeu.
Considera ca o van orice confort care vine de
la o creatura oarecare. Sufletul care iubeste pe
Dumnezeu dispretuieste tot ceea ce este
inferior lui Dumnezeu. Confortul sufletului si
adevarata liniste a inimii este doar Dumnezeu,
eternul, cel incomensurabil , cel care umple cu
sine universul.
Capitolul VI. Bucuria unei constiinte
drepte
1. Meritul drept al omului corect este
marturisirea unei bune constiinte. Daca vei fi
sigur in constiinta de a fi actionat drept, vei
avea intotdeauna bucurie.
Buna constiinta permite sa suporti atitea
lucruri si este plina de bucurie, chiar in
adversitate. Dimpotriva, daca vei auzi in
constiinta ca ai facut vreun rau, vei fi
intotdeauna timorat si ingrijorat.
Dulce repaus vei avea daca inima ta nu va
avea nimic sa isi reproseze. Nu te felicita cind
nu ai facut bine. Cei rai nu profita de
adevarata bucurie si nu simt deloc pacea
sufletului, intrucit „nu es pace pentru cei
impietati”, spune Domnul (Is 48, 22; 57, 21),
si daca oamenii spun: „suntem in pace, nu ni
se intimpla nici un rau (Mic 3, 11), cine va
mai indrazni sa imi faca rau?”, nu ii crede,
pentru ca deodata se va ridica furia lui
Dumnezu „si cel ce a facut va merge in fum si
planurile lui vor dispărea”. (Sal 145, 4).
Pentru cel care il iubeste pe Dumnezeu nu e
dificil sa gaseasca propria glorie in suferinta,
pentru ca aceasta inseamna sa se gaseasca in
crucea Domnului.
/conversion/tmp/scratch/509011694.doc
Pagina 4 din 10
Gloria data sau primita de la oameni dureaza
putin si o tristete sigura o insoteste
intotdeauna. Dimpotriva, gloria celor drepti
vine din constiinta lor nu de la cuvintele
oamenilor; linistea lor vine de la Dumnezeu si
este in Dumnezeu; bucuria lor vine de la
adevar.
Cel care aspira la gloria adevarata si eterna, nu
se preocupa de cea temporara; din contra, cel
care cauta aceasta glorie caduca, in loc sa o
dispretuiasca din fundul sufletului sau, evident
iubeste mai putin gloria celesta.
Mare serenitate a spiritului poseda cel care nu
acorda atentie la laudele ni la reprosurile
oamenilor; pentru ca daca are constiinta
curata, se va simti cu usurinta fericit si linistit.
2. Tu nu esti in mare sfint, daca primesti laude,
nici major rau daca primesti reprosuri; esti
ceea ce esti si nu poti fi retinut mai mare decit
nu esti in ochii lui Dumnezeu.
Daca esti atent la ceea ce esti in tine insuti, la
interiorul tau, nu vei acorda atentie la ceea ce
iti pot spune oamenii. Omul vede superficial,
din contra, Dumnezeu vede in inima; omul
vede actiunile externe. Dumnezeu, dimpotriva,
judeca intentiile.
Alege bine, intotdeauna, si ai putina stima
pentru tine insuti, acesta fiind semn de
umilinta a spiritului; nu cauta confortul de la
nici o creatura, acesta fiind semn de mare
libertate si de credinta interioara. Cine nu
cauta pentru sine nici o marturie din exterior,
evident se abandoneaza pentru totul lui
Dumnezeu. Intradevar, cum spune Sf. Paul,
„nu primeste premiul cel care se lauda pe sine,
ci cel care e laudat de Dumnezeu” (2 Cor 10,
18). A merge tinindu-l pe Dumnezeu in inima
si a nu fi intim de nici o legatura care vine
dinafara, iata conditia omului spiritual.
Capitolul VII. Iubirea pentru Isus
deasupra oricarui lucru
1. Fericit cel care intelege ce inseamna a il iubi
pe Isus, si a se dispretui pe sine insusi pentru
Isus. Daca trebuie sa lasi orice persoana
iubita, pentru cel care merita toata iubirea
noastra: Isus cere sa fie iubit, el singur, mai
mult de orice lucru.
Inselatoare si inconstanta e iubirea creaturilor,
fidela si durabila este iubirea lui Isus. Cel care
se ataseaza de creaturi va cadea cu creatura,
care cu usurinta devine mai mica; cel care il
va imbratisa pe Isus va gasi soliditatea pentru
intodeauna. Iubeste si fii prieten cu cel care,
 cind toti vor pleca, nu te va abandona, nici nu
va permite ca, la sfirsit, tu sa pieri. Fie ca tu o
vrei sau nu, trebuie intr-o zi sa te separi de
toti; tine-te deci aproape, in viata si in moarte
de Isus si increde-te in fidelitatea lui, care
singur te va putea ajuta cu toate ca altii iti vor
dori mai putin.
2. Prin natura sa, Isus, iubirea ta, e astfel de a nu
permite ca tu sa iubesti alte lucruri; el vrea ca
posede singur inima ta si sa stea ca un rege pe
tronul sau. In buna masura Isus va sta apropiat
de tine daca tu vei sti sa te eliberezi de orice
creatura.
Orice incredere ai avea in orice oameni,
excluzindu-l pe Isus, iti va rezulta aproape
toata viata irosita. Nu te increde sau sa te
apropii de o trestie care se apleaca in vint,
pentru ca „orice carne este ca si finul, orice
splendoare va cadea ca floarea de fin” (1Pt 1,
24).
Daca vei privi doar la aparentele umane
externe, vei fi pacalit si ars. Daca vei cauta
consolare si profit de la altii, vei auzi mult
prea des un pacat. Daca il vei cauta in orice
lucru pe Isus, vei gasi sigur pe Isus. Daca,
dimpotriva, te vei cauta pe tine, dar te vei gasi
inca pe tine, dar cu ruina ta. Intradevar, daca
nu vei cauta pe Dumnezeu, omul se ineca in
sine insusi mai mult decit pot sa-l inece
inamicii sai si lumea intreaga.
Capitolul VIII. Intima prietenie cu Isus
1. Cind e prezent Isus, totul este spre bine si
nimic nu pare dificil. Dimpotriva, cind Isus nu
e prezent, totul e dificil. Cind Isus nu vorbeste
celui apropiat, orice consolare valoreaza atit
de putin. Dimpotriva, daca Isus spune chiar un
singur cuvint, auzim o mare consolare. Pentru
ca Maria Magdalena nu a sarit imediat in locul
in care sta in abandon, cind Marta i-a spus:
„Maestrul te cheama?” (Gv 11, 28). Moment
fericit, acela in care Isus invita de la plins la
inaltare spirituala.
Cit esti de avid si de aspru, departat de Isus,
cit esti de prost si gol, daca mergi dupa altceva
Isus. Nu e aceasta pentru tine un dar, mai mare
chiar decit a pierde lumea intreaga?
Ce lucru iti mai poate da lumea daca nu il ai
pe Isus? Sa fii fara Isus este un dur infern; sa
fii cu Isus este un dulce paradis. Nu va fi
inamic care sa iti poate face raul dac ail vei
avea pe Isus aproape de tine. Cine il gaseste pe
Isus gaseste o mare comoara pretioasa;
intradevar, va gasi un bine mai mare decit
orice alt bine. Cine il pierde pe Isus, pierde
mai mult decit se poate spune; pierde mai mult
/conversion/tmp/scratch/509011694.doc
Pagina 5 din 10
decit daca s-ar pierde toata lumea; cel care
traieste alaturi de el este bogat in toate.
2. Mare intelepciune este sa stii sa stai apropiat
de Isus; mare intelepciune este sa stii sa ramii
aproape de el. Sa ai umilinta si pace si Isus va
fi cu tine; sa ai devotament si linistea spiritului
si Isus va fi cu tine. Incepe sa deviezi spre
lucrurile exterioare si se poate intimpla subit
sa se indeparteze de tine Isus, si sa iti pierzi
gratia ta; si daca l-ai inselat pe el si l-ai
pierdut, la cine vei fugi pentru refugiu, la cine
te vei intoarce ca la un prieten?
Fara un prieten nu poti trai din plin; si daca nu
il ai ca prieten, mai inainte de toti pe Isus, vei
fi extrem de trist si dezolat.
3. Este gresit, deci, ceea ce faci, daca pui
increderea ta si bucuria ta in altele decit Isus.
Este preferabil sa ai lumea intreaga impotriva
ta decit sa fie Isus dezgustat de tine. De aceea,
dintre toate persoanele dragi, drag pentru tine
va fi doar Isus; pe toti ceilalti trebuie sa ii
iubesti din cauza lui; pe el, dimpotriva, pentru
sine insusi.
Isus Cristos, singurul pe care il gasim bun si
fidel, mai mult decit pe oricare alt prieten, pe
el singur trebuie sa-l iubim, cu o iubire
speciala. Pentru el, si in el iti vor fi dragi atit
amicii cit si inamicii; si te vei ruga pentru unii
cit si pentru ceilalti, intrucit toti il cunosc si il
iubesc.
Nu dori sa fii apreciat si iubit pentru tine
insuti, pentru aceasta asteapta doar de la
Dumnezeu, care nu are pe altcineva sa ii
semene. Sa nu vrei ca unul sa il lasi sa ia, din
inima sa totul de la tine, sa lasi sa ia din
iubirea ta, oricine ar fi.
Doar Isus trebuie sa fie in tine, ca si in oricine
care iubeste binele. Fii pur interior si liber,
fara legaturi cu creaturile. Daca vrei sa fii din
plin deschis pentru a gusta „Cit de suav e
Domnul” (Sal 33, 9), trebuie sa fii dezbracat
de totul si sa oferi lui Dumnezeu o inima
simpla si pura.
4. Dar, in realitate, la aceasta nu vei ajunge daca
intii nu va ajunge la tine gratia sa, antrenindu-
te, pentru ca orice lucru este esuat si bun de
aruncat, si te poti uni cu El de la unu la unu.
Cind gratia lui Dumnezeu se coboara la un
om, atunci acela devine capabil de orice
întreprindere; cind, dimpotriva, gratia vine in
mai mica masura, omul devine mizer si slab,
aproape abandonat pedepselor.
Dar, chiar si astfel, nu trebuie sa te lasi abatut;
nu trebuie sa fii disperat. Este nevoie mai cu
seama sa stai ferm la vointa Domnului si, cind
ceva se intimpla, sa suporti si doar sa il lauzi
 pe Isus; pentru ca dupa iarna vine vara, si dupa
furtuna vine o mare liniste.
Capitolul IX. Lipsa oricarui confort
1. Nu e dificil sa dispretuiesti confortul uman,
cind ceri ceea ce vine de la Dumnezeu. Dar, e
un lucru destul de dificil sa stii sa suport
lipsurile, lipsa fie a confortului uman fie a
celui divin, sa stii sa accepti de bunavoie
suferinta, pentru iubirea lui Dumnezeu,
siguratatea inimii, fara sa privesti la propriile
merite. Nu este un lucru iesit din comun, daca
esti plin de bucuria sfinta, sa coboare la tine
gratia divina?
Aceasta este un moment care este dorinta
tuturor. Cel care este sustinut de gratie fuge cu
usurinta.
Cit este stupefiant faptul ca nu simte oboseala
cel care e sustinut de cel puternic si este
condus de ghidul total!
De bunavoie si cu promptitudine acceptam un
mic ajutor; dificil ii este cuiva care isi sapa
cariera de unul singur. Sfintul martir Lorenzo
a stiut sa se detaseze de aceasta lume. Cu
exceptia iubitului sau sacerdotiu, el a
dispretuit orice lucru care apare drag aici jos.
El a reusit sa suporte cu dulceata ceea ce a fost
considerat „Sisto”, ca sacerdot al Domnului,
pe care el il iubea mai mult decit orice lucru.
Pentru iubirea pentru Creator, care depaseste
iubirea pentru un om, fata de confortul
omenesc, el a preferat vointa lui Dumnezeu.
Astfel, invata chiar si tu sa abandonezi pentru
iubirea lui Dumnezeu orice amic drag si intim;
si sa nu percepi ca pe un lucru intolerabil daca
ti se intimpla sa fii abandonat de un prieten,
stiind bine ca, in final toti trebuie sa ne
separam, unul de altul.
Mare si lunga este lupta pe care omul trebuie
sa o dea in interiorul sau pentru a reusi sa se
depaseasca pe sine insusi si sa puna in
Dumnezeu intreaga sa inima. Cel care pretinde
ca isi ajunge sie insusi, cu multa usurinta
merge in cautarea consolarilor umane. Cel
care, dimpotriva, il iubeste intradevar pe
Cristos, de bunavoie urmeaza viata virtutii si
nu coboara la astfel de consolari; el nu cauta
dulceturile exterioare, ci cauta mai ales sa
suporte probe mari si dure, obositoare pentru
iubirea pentru Cristos.
2. Cind, deci, Dumnezeu, iti da o mare consolare
spirituala, primeste-o cu mare gratitudine.
Dar, intelege bine ca este vorba de un dar care
iti vine de la Dumnezeu, nu de la cineva care
/conversion/tmp/scratch/509011694.doc
Pagina 6 din 10
iti raspunde la un merit al tau. Pentru un
asemenea dar, nu trebuie sa te umfli in pene
sau sa fi exaltat, nici sa presupui in van lucruri
despre tine; din contra, pentru un asemenea
dar, trebuie sa te faci mai umil, mai prudent, si
mai timorat in toate actiunile tale, intrucit va
trece acel moment si va veni apoi tentatia.
Cind, dupa aceea, iti va fi luata acea
consolare, nu dispera subit, ci asteapta cu
umilinta si rabdare sa fii vizitat de o alta.
Dumnezeu poate sa iti redea o mai mare
consolare.
Nu este acesta un lucru nou, nici ciudat, pentru
cei care cunosc viata lui Cristos; acest ritm
alternat este frecvent la marii sfinti si profeti
din vechime.
Iata motivul pentru care, chiar daca gratia era
aproape de el, acesta exclama: „In plinatatea
fortelor azi: astfel voi sta in eternitate” (Sal
29, 7); apoi, despartindu-se de gratie, a
experimentat conditia interioritatii, adaugind:
„Intoarce, Doamne, spre mine fata ta, caci sunt
plin de tristete.” (Sal 29, 8).
Totusi, acestia, intre timp nu disperau si se
rugau la Dumnezeu mai insistent, zicind: „Tie,
Doamne, iti dau vina mea, iti inalt rugaciunea
mea la Dumnezeul meu.” (Sal 29, 9). Va primi
la final fructul rugaciunii sale, si va proclama
a fi satisfacut cu aceste cuvinte: „Domnul m-a
auzit si a avut mila de mine; Domnul a venit in
ajutorul meu” (Sal 29, 11).
In ce mod? „A transformat – a zis acesta –
plinsul meu in bucurie si m-a inconjurat cu
pace” (Sal 29, 12).
Pentru ca asa s-a intimplat cu marii sfinti, noi
cei slabi si saraci nu trebuie sa disperam, daca
suntem acum fie ferventi, fie slabi; intrucit
Spiritul vine si este parte din noi, dupa placul
sau. Din cauza aceasta Sfintul Giobbe a zis:
„Il voi vizita la prima lumina, dar adesea il voi
pune la incercari” (Gb 7, 18).
3. In ce lucru pot eu sa am incredere, in ce pot sa
ma sprijin? Doar in marea mea mila divina si
in speranta pentru gratia celesta.
Persoanele iubitoare de bine, care imi stau
aproape, confrati devotati, prieteni fideli, carti
edificatoare si tratate excelente, dulceata
cuvintelor si imnurilor, chiar daca le ai pe
toate aceste lucruri, putin ma vor ajuta si vor
avea pentru tine putina savoare, daca eu voi fi
abandonat de gratie si lasat in mizeria mea.
Atunci, remediul cel mai eficient sta in a sti sa
astepti cu rabdare, adincindu-te in vointa lui
Dumnezeu.
 Nu am mai gasit un om care sa aiba devotiune
si mila atit de mari astfel incit sa nu simta
citeodata ca primeste mai putina gratie sau nu
percepe o slabire a fervorii sale. Nu a fost
vreodata un sfint asa ridicat in inalt si atit de
iluminat, de a nu incerca, la inceput sau mai
pe urma, tentatia. Intradevar, cine nu e
incercat de vreo slabiciune, nu e demn de o
profunda contemplare a lui Dumnezeu.
Intrucit tentatia de azi e semnul unei divine
consolari de miine; cea care vine, retine, este
promisa celor, care sunt incercati de tentatie.
Celui care va fi invins, ii spune „iti permit sa
maninci din arborele vietii” (Ap 2, 7).
Intradevar, consolarea divina vine in scopul ca
omul sa fie mai puternic si a sustine
adversitatile; apoi vine tentatia, pentru ca sa
nu te mindresti de ceea ce ti s-a intimplat sub
forma consolarii. Nu doarme diavolul, si
carnea nu e inca moarta. De aceea, nu trebuie
sa te opresti, ci sa te pregatesti pentru lupta,
pentru ca din orice parte sunt inamici, care nu
au repaus.
Capitolul X. Recunostinta pentru gratia
divina
1. De ce mergi cautind calmul, din moment ce
esti nascut pentru suferinta? Supune-te la
suferinta, mai mult ca la a fi consolat, la
purtarea crucii, mai mult decit la a primi
bucuria.
Chiar la cei care traiesc in lume nici acestia nu
sunt fericiti, neputind obtine in orice moment
confortul si bucuria spiritului, bucuria
spiritului depasind toate placerile lumesti si
deliciile materiale?
Deliciile lumii sunt toate goale si putin bune,
pe cind deliciile spirituale, acestea sunt cu
adevarat pline de bucurie si inocenta, fructul
virtutilor, si dar supranatural, al lui Dumnezeu
pentru spiritele pure.
Intradevar, totusi, nimeni nu poate sa profite
in talentul sau de aceasta divina consolare,
pentru ca timpul tentatiei nu da un armistitiu
indelungat.
Si apoi, o falsa libertate a spiritului si o
excesiva incredere in sine insusi sunt un mare
obstacol in aceasta vizita din inalt. Dumnezeu
face un dar dindu-ti consolarea gratiei, dar
omul raspunde in mod reprobabil daca nu
atribuie totul lui Dumnezeu cu recunostinta. Si
astfel, nu putem sa atragem asupra noastra
darurile gratiei, pentru ca nu simtim
gratitudine pentru cel de la care provone
/conversion/tmp/scratch/509011694.doc
Pagina 7 din 10
aceasta gratie, si nu raportam totul la sursa sa
originala.
Gratia va fi intotdeauna datorata la cel care
este in mod just recunoscator; dimpotriva,
celui mindru ii va fi luat ceea ce ii este dat
doar celui umil.
Nu doresc o consolare cre imi alunga sfisierea
inimii; nu doresc o contemplatie care ma duce
la orgoliu. Pentru ca nu tot ceea ce e inalt e
sfint; nu tot ce e suav e bun, nu toate dorintele
sunt curate; nu tot ce e drag este apreciat de
Dumnezeu. Dimpotriva, primesc cu bucurie o
gratie ce ma face sa fiu intotdeauna mai umil
si timorat si care imi da capacitatea de a ma
lasa pe mine.
Cel care este format in darul gratiei, si are un
maestru in dura extragere din aceasta, nu va
mai incerca sa isi atribuie cit de putin bine; el
va recunoaste mai degraba a fi sarac si gol.
2. Da-i lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu si
atribuie-ti tie ceea ce este al tau;
demonstreaza-te recunoscator lui Dumnezeu
pentru gratie si tie atribuie-ti doar pacatul,
constient ca meriti o pedeapsa pentru faptele
comise.
Pune-te in locul cel mai de jos; iti va fi dat cel
mai inalt; pentru ca maxima inaltime nu se
atinge decit dupa cea mai joasa coborire.
Sfintii cei mai inalti in ochii lui Dumnezeu
sunt cei care in proprii ochi sunt cei mai jos;
acestia au o glorie cu atit mai mare cu cit se
simt mai umili. Plini de adevarul gloriei
celeste, ei nu doresc gloria vana a acestei
lumi; sprijinindu-se cu incredere in
Dumnezeu, nu pot in nici un fel sa se
mindreasca. Acestia, care atribuie lui
Dumnezeu tot ceea ce au primit in bine, nu
merg sa caute sa fie exaltati unul de altul; ei
doresc, din contra, acea glorie care vine doar
de la Dumnezeu; ei aspira si sunt toti
indreptati spre acesta; pentru ca in ei insisi si
in toate sunt binecuvintati, fie laudat Domnul
mai mult decit orice lucru.
Fii deci recunoscator chiar pentru cel mai mic
lucru; astfel, vei fi demn de a primi daruri mai
mari. Lucrul cel mai mic va fi pentru tine ce si
cel mai mare; ceea ce e cel mai dispretuit va fi
pentru tine ca un dar extraordinar.
Daca se priveste la inaltimea celui care il da,
nici un dar nu va parea mic si prea putin de
apreciat. Nu este mic intradevar ceea ce vine
ca dar de la Dumnezeu sublimul. Chiar daca
sunt dese vini si suferinte, toate acestea trebuie
sa fie apreciate, pentru ca Domnul actioneaza
totdeauna pentru salvarea noastra, in cazul in
care acest lucru i se permite sa se intimple.
 Cine vrea sa pastreze gratia divina, va fi
recunoscator cind vine aceasta concesionata si
va sti sa suporte cind ii e luata; roaga-te pentru
ca ea sa se intoarca; fii prudent si umil pentru
ca sa nu o pierzi.
Capitolul XI. Redus e numarul celor
care iubesc crucea lui Isus
1. Astazi, din cei iubitori ai regatului sau celest,
Isus nu mai gaseste pe multi; dimpotriva,
putini vei gasi gata sa poarte crucea lui. Vei
gasi multi doritori de consolare, putini doritori
de suferinta; multi dispusi sa stea la cantina,
putini dispusi sa posteasca.
Toti doresc sa profite de el, putini vor sa
sufere pentru el. Multi il urmeaza pe Isus pina
la distributia piinii, dimpotriva, putini la
momentul in care se bea cupa pasiunii.
Multi privesc cu veneratie la miracolele sale,
putini urmeaza josnicia crucii.
Multi l-au iubit pe Dumnezeu pina cind nu au
urma adversitatile. Multi l-au laudat si l-au
binecuvintat doar pina ce au primit de la el o
oarecare consolare, dar, daca Isus se ascunde
si ii abandoneaza pentru putin, cad in
lamentatie si intr-o mare suparare.
Din contra, cei care il iubesc pe Isus nu doar
pentru o oarecare proprie consolare ii
binecuvinteaza atit suferinta si stringerile de
inima, dar si ridicarea spirituala majora.
Si chiar daca Isus nu vrea sa le dea lor o
consolare, in aceeasi masura il lauda si ii
multumesc.
2. O! cit de mare este puterea unei iubiri rinduite
pentru Isus, neafectate de nici un interes sau
egoism! Nu e posibil sa fie definiti ca
mercenari toti cei care intotdeauna cauta
consolare?
Nu este posibil ca ei sa se demonstreze mai
indragostiti de ei decit de Cristos, cei care
gindesc doar la foloasele proprii si la
avantaje? Unde se gaseste cel care vrea sa
serveasca lui Dumnezeu fara recompensa?
Este dificil sa gasesti pe cel care este atit de
inalt la spirit incit sa vrea sa fie dezmostenit
de toate lucrurile.
Intradevar, cine va gasi pe cineva intradevar
sarac in spirit si detasat de orice creatura?
Valoarea sa este ca a unui lucru provenind de
departe, de la frontierele extreme ale
paminutului. (Pro 31, 10).
/conversion/tmp/scratch/509011694.doc
Pagina 8 din 10
Chiar daca cineva s-ar lipsi de toate
substantele sale (Ct 8, 7), nu e inca nul; chiar
daca si-ar face o mare penitenta, este inca
putin; chiar daca ar fi invatat toate stiintele, el
este inca departe de jumatate; chiar daca ar
avea o mare virtute si devotiune ferventa, tot ii
lipseste mult; si aceasta e singurul lucru care e
cel mai necesar.
Care lucru e acela deci? Ca sa abandonezi
total chiar pe tine insuti si sa iesi total din tine,
fara sa ramina nici un pic de iubire de sine; ca,
dupa ce a indeplinit tot ce recunostea ca
datoria sa, era convins ca nu a facut nimic; ca
nu lua in considerare ceea ce ar putea parea
mare, ci cu sinceritate se proclama un servitor
inutil, cum spune Adevarul insusi: „cind am
facut tot cee ce ne este comandat, spuneti:
suntem servitori inutili” (Lc 17, 10).
Atunci, deci, cineva poate fi intradevar sarac
si dezbracat spiritualiceste si sa spuna ca
profetul: „Sunt abandonat si sarac” (Sal 24,
16). Dar nimeni nu e mai bogat, nimeni mai
puternic, nimeni mai liber de acestea, care stie
sa se abandoneze pe sine insusi si orice lucru
si sa se puna pe ultimul loc.
Capitolul XII. Viata stapina a sfintei
cruci
1. Pentru multi e aceasta un cuvint dur: reneaga-
te pe tine insuti, ia crucea ta si urmeaza-l pe
Isus (Mt 16, 24; Lc 9, 23). Dar va fi mult mai
dur sa auzi la sfirsit cuvintul: „departati-va de
mine nenorocitilor, in focul etern” (Mt 25,
41).
Intradevar, cei care acum de bunavoie au
strins cuvintul crucii nu vor avea frica sa auda
in acel moment condamnarea eterna. Va fi in
cer acest semn al crucii cind Domnul ca veni
sa judece.
In acel moment, se vor apropia, cu o mare
credinta de Cristos toti servitorii crucii, cei
care in viata s-au confirmat crucifixului. De
ce, deci, ti-e frica de a lua crucea, care e calea
spre regat?
In cruce e salvarea, in cruce e viata; in cruce
apararea inamicului; in cruce este darul
supranatural al dulcetii cerului; in cruce sta
forta mintii si linistea spiritului; in cruce se
insumeaza virtutile si se perfectioneaza
sanctitatea.
Doar in cruce este salvarea sufletului si
speranta in viata eterna. Ia, deci, crucea ta si
urmeaza-l pe Isus; astfel, vei intra in viata
eterna. Te-a precedat el insusi, purtind crucea
sa (Gv 19, 17) si este mort pe cruce pentru
 tine, pentru ca, si tu chiar sa porti crucea ta si
sa doresti sa fii chiar si tu crucificat.
Intradevar, daca vei fi mort cu el, ca si el si cu
el vei trai. Daca vei fi compania suferintei, vei
fi si compania gloriei.
2. Iata, deci, totul depinde de cruce, totul e
definit cu moartea. Singura cale care duce la
viata este spre adevarata pace interioara, si
aceea a sfintei cruci, este cea a mortificarii
cotidiene.
Mergi intotdeauna unde vrei, cauta ceea ce iti
place, dar nu vei gasi, de aici sau de acolo, o
cale mai sigura decit calea sfintei cruci. De
asemenea, predispune si cere orice lucru, de
bunavoie sau de reavointa: vei gasi ceea ce
este intotdeauna reprezentat de cruce.
Intradevar, sau vei simti o oarecare durere in
corp, sau vei suferi in suflet suferintele
interioare. Uneori va fi Dumnezeu cel care te
va abandona, alteori, va fi cel apropiat care sa
te puna la probe grele; de cele mai multe ori
vei fi tu o greutate pentru tine insuti. Si nu vei
putea gasi confort si sa te ridici in nici un fel;
dar, va trebui sa suporti totul pina la sfirsit si
pina cind lui Dumnezeu ii va placea.
Dumnezeu, intradevar, vrea ca tu sa inveti sa
suferi greutatile fara consolare si sa te supuna
lui, in interioritatea ta, facindu-te mai umil
prin intermediul suferintei.
Nimeni nu simte atit de profund pasiunea
pentru Cristos, ca cel care este pus sa sufere
lucruri asemanatoare.
Crucea este, deci, intotdeauna gata si te
asteapta de peste tot, de oriunde fugi nu poti
scapa de ea; pentru ca in orice loc ajungi, te
porti pe tine insuti si te gasesti intotdeauna pe
tine insuti. Intoarce-te spre inalt si spre jos,
intoarce-te inafara si inspre tine, in orice lucru
vei gasi crucea. In orice lucru, vei sti sa suferi
daca vrei sa ai pacea interioara si sa meriti
premiul etern.
3. Daca porti crucea cu un suflet bun, aceasta va
fi cea care te va purta si te va conduce la
mijlocul dorit, unde orice suferinta va avea
acel sfirsit pe care aici jos nu il poate gasi in
nici un mod. Daca, dimpotriva, crucea o porti
impotriva vointei, aceasta te va apasa; te vei
ingreuna pe tine insuti si toata calea ta va
trebui sa o porti. Daca te eschivezi de o cruce,
vei gasi fara indoiala o alta, si poate un mai
grea. Crezi poate ca poti fugi de ceea ce nici
un muritor nu poate evita?
Ce sfint a mai stat in aceasta lume fara cruce si
fara suferinte? Nici chiar Isus Cristos, domnul
nostru, de-a lungul vietii sale, nu a petrecut
/conversion/tmp/scratch/509011694.doc
Pagina 9 din 10
nici o ora fara durerea pasiunii. „Era necesar –
a zis – ca Cristos sa patimeasca si sa renasca
din moartea sa pentru a avea gloria sa” (Lc 24,
26 si 46). Atunci, de ce tu cauti o viata diferita
de aceasta viata măreata, care este cea a sfintei
cruci? Intreaga viata a lui Cristor a fost cruce
si martiriu si tu cauti pentru tine repaus si
bucurie? Gresesti daca cauti altceva ce este
diferit de a patimi suferinta, deoarece intreaga
aceasta viata mortala este plina de mizerie si
semanata de jur imprejur de cruci.
Adesea, cu cit mai mult cineva va fi suit in
progresul spiritual inalt, cu atit mai grele ii vor
fi crucile pe care le va gasi, intrucit suferinta
exilului sau pe acest pamint va creste cu
iubirea de Dumnezeu.
4. In acelasi timp, acestora, in mijlocul atitor
conflicte, nu le lipseste inaltarea consolatoare,
pentru ca, suportind crucea sa, simte cum
creste in el un fruct maret. Chiar daca se pune
pe cruce de bunavoie, toata greutatea
suferintei se transforma in incredere sigura a
confortului divin.
Cu cit carnea este mai afectata de greutati, cu
atit spiritul se fortifica in gratia sa interioara.
Intradevar, in dorinta de a se conforma crucii
lui Cristos, cineva se va fortifica cu cit va dori
sa sufere si sa suporte adversitati, nedorind sa
fie scutit de durere si de greutati, pentru a se
simti cu atit mai mult acceptat de Dumnezeu,
cu cit mai numeroase si grele sunt relele pe
care le poate suporta pentru Cristos.
Nu se face aceasta pentru a dovedi forta
umana, ci pentru gratia lui Cristos, pentru ca
aceasta se face, de catre fragila noastra carne,
care atit poate face, pentru a infrunta si iubi cu
fervoare de spirit ceea ce, prin natura sa,
carnea fuge si abandoneaza.
Nu e conform naturii umane sa porti crucea si
sa o iubesti, sa iti pedepsesti corpul si sa-l
reduci la sclavie, sa fugi de onoruri, sa suporti
cu usurinta injuriile, sa te dispretuiesit pe tine
insuti, sa doresti sa fii dispretuit; in sfirsit, sa
suporti adversitati si suferinte, fara a dori in
nici un mod ca lucrurile sa mearga bine aici
jos.
Daca iti observi fortele tale, nu sa faci nimic
din toate acestea. Dar, daca iti pui increderea
in Dumnezeu, vei primi forta din ceruri si vor
fi puse sub comanda ta lumea si carnea. Si
nimic nu vei avea a te teme, de diavolul
inamic, daca vei fi inarmat cu credinta si vei
purta insemnul crucii lui Cristos.
Pune-ti deci, ca valoros si fidel servitor al lui
Cristos, si poarta cu barbatie crucea Domnului
tau, crucifix pentru iubirea ta. Pregateste-te sa
 fii gata sa suporti multe adversitati si multe
incoveniente, in aceasta viata mizera.
Aceasta va fi intradevar pentru tine, oriunde
vei fi; aceasta intradevar, vei gasi oriunde te
vei ascunde.
Si este o necesitate ca lucrurile sa fie asa. Nu
este remediu si scapare de la greutati, de rau si
de durere, in afara de aceasta, pentru ca tu sa
le suporti.
Daca vrei sa fii prieten al Domnului, sa fii
companionul lui, bea cu aviditate din cupa sa.
Cit despre consolari, lasa-te in voia Domnului:
sa faca el, cu acestea, cum ii va placea mai
bine.
Dar, din partea ta, pune-te la dispozitie sa
suporti greutatile, considerindu-le ca pe niste
consolari mai mari; pentru ca, „pataniile din
viata noastra terestra”, chiar daca tu trebuie
singur sa le suporti pe toate, „nu sunt nimic in
comparatie cu confruntarea pentru cucerirea
gloriei viitoare”. (Rm 8, 18)
5. Cind vei fi apropiat de acestea si suferinta iti
va fi dulce si savuroasa pentru iubirea pentru
Cristos, atunci vei putea sa spui ca esti la post,
pentru ca ai gasit un paradis terestru.
Intradevar, pina cind a patimi iti va fi greu si
vei cauta sa fugi de aceasta, nu vei fi la locul
tau; te vor trage inapoi de peste tot greutatile.
Dar lucrurile pot brusc sa mearga mai bine, si
vei gasi pacea daca te vei supune la ceea ce
este inevitabil, aceasta fiind a patimi si a muri.
Chiar daca tu ai fi inaltat la al treilea cer, ca
Paul, nu vei fi deloc sigur, cu aceasta ca nu
trebuie sa suporti nici o impotrivire. „Eu voi
demonstra, spune Isus, cite lucruri trebuie sa
patimeasca pentru numele meu” (At 9, 16).
Deci, daca vrei intradevar, sa-l iubesti pe
Domnul si sa il servesti intotdeauna, iti ramine
doar sa patimesti.
pentru tine in aceasta lume decit sa suferi de
bunavoie pentru Cristos. Si daca iti e dat sa
alegi, trebuie sa preferi sa suporti adversităţile
legate de iubirea pentru Cristos, decit sa te
bucuri de multe consolari; pentru ca sa fii mai
asemanator lui Cristos si mai in rind cu toti
sfintii.
Intradevar, meritul nostru si progresul
conditiei noastre nu constau in consolarile
frecvente sau suave, ci mai cu seama din
grelele dificultati si in greutatile pe care
trebuie sa le suporti.
Pentru ca daca ar fi ceva mai bun si mai util
pentru salvarea oamenilor, Cristos ar fi indicat
aceasta cu certitidune, cu cuvintul si cu
exemplul. Dimpotriva, el primestecu
deschidere discipoli care stau cu el si pe toti
cei care doresc sa se puna in urmarea sa,
spunind: „Daca vrea cineva sa vina dupa mine,
sa renunte la sine insusi, sa ia crucea sa si sa
ma urmeze” (Mt 16, 24; Lc 9, 23).
Deci, concluzia finala este sa citesti cu atentie
acestea, aceasta pentru ca „pentru a intra in
regatul Domnului, e necesar sa strabati multe
greutati” (At 14, 22).
Aici se incheie dizertatiile care duc la
interiorizare.

Si macar de ai fi demn sa suferi ceva pentru

numele lui Isus! Ce mai glorie ne trage; ce
exultanta aveau sfintii si cita edificare primeau
toti acestia!

A sti sa patimesti este un lucru pe care toti il

exalta in cuvinte; sunt putini, totusi, cei care
vor sa patimeasca intradevar. In mod just,
trebuie, totusi, sa preferi sa patesti putin
pentru Isus, din moment ce multi suporta
lucruri mult mai grele pentru lume.

6. Stii cu siguranta ca trebuie sa traiesti o viata

care moare; ştii ca se progreseaza in viata
catre Dumnezeu cu cit se moare pentru sine.
Nimeni, intradevar, nu poate intelege lucrurile
cerului, daca nu se adapteaza sa suporte
aversitatile pentru Cristos. Nimic nu e mai
apreciat de Dumnezeu, nimic nu e mai util
/conversion/tmp/scratch/509011694.doc
Pagina 10 din 10