PSEUDOPESTA AVIARĂ

BOALA DE NEWCASTLE
 Boală infecţioasă extrem de contagioasă epizootică specifică
galinaceelor; este produsă de un paramixovirus şi a cărei exprimare
clinică este consecutivă afectării sistemice, cu evoluţie acută polimorfă
cu sindrom digestiv, respirator şi nervos, iar leziunile sunt de tip
hemoragico-necrotic la nivelul organelor cu circulaţie capilară
(mucoase, seroase).
Leziunile caracteristice = proventriculită şi tiflită hemoragico-
necrotică. Leziunile se dezvoltă in focare.
În Romania, ND a apărut după dispariţia pestei aviare ("boala de Filaret").
ND afectează toate galinaceele de interes economic → pierderi in funcţie de
patogenitatea tulpinii: patogenitate mică = prăbuşire ouat; patogenitate mare =
mortalitate până la 90%.
Pierderile mai sunt in funcţie de tropismul tulpinii şi de reactivitatea imunologică.
Există program de imunizări repetate (costuri inalte).
La om: frecventă la cei ce lucrează in laborator = blefaroconjunctivită pasageră

ETIOLOGIC: Paramixovirus → cu ARN monocatenar cu catenă de polaritate

negativă dotate cu reverstranscriptază. Capsidă helicoidală şi anvelopă cu spiculi
mari glico-P; proprietăţi biologice=patogenitate; difuzibilitate; capacitate
hemaglutinantă
STRUCTURI GLICOPROTEICE:
- hemaglutinina H; neuraminidaza N; factor de fuziune celulară F.
- N -răspunzătoare de patogenitate.
- H şi N → suferă frecvent modificări.
- F → responsabil de fuzionarea virusului cu membrană celulară -in funcţie
de structura lui (structuri proteice terminale bazice; tulpina are o capacitate
invazivă mare sau limitată la unele tipuri celulare).

- dacă in F există 2 terminaţii bazice, găsesc situsuri de clivare in orice

celulă sub acţiunea proteinazelor celulei: acestea sunt cele mai agresive
tulpini şi au o patogenitate mare şi medie; produc infecţie sistemică
- dacă in F există 1 term. bazică găsesc situsuri de clivare numai pe un
număr limitat de celule; aceste tulpini nu produc infectie sistemică, dar
induc r.i.

Metodele de diagnostic sunt bazate pe frecvenţa H.

Helmaglutinarea este neutralizată de anticorpi specifici.
- Virusul se cultivă uşor pe oul embrionat, mai ales intraalantoidian
realizand 109-1010 particule virale ml. lichid. pe culturi celulare şi produc
efect citopatic.
- Dim. focarelor citopatice sunt utilizate in aprecierea gradului de
patogenitate. S-au descris mai multe serotipuri răspunzătoare de
producerea ND; se descriu 5 tipuri de patogenitate ce nu sunt foarte strict
delimitate, fiind acceptată următoarea clasificare:
1, 2 - tulpini velogene cu patogenitate şi agresivitate maximă - tulpini
viscerotrope: manifestări clinice dominant digestive; - tulpini neurotrope:
se manifestă prin tulburări respiratorii şi nervoase. Mortalitatea este de
aproximativ 100% la toate categoriile de vârstă.
3 - tulpini mezogene cu patogenitate medie ce nu imbolnăvesc
adultele, ci numai păsările de 2 luni, cu tablou clinic dominat de tulburări
respiratorii, nervoase şi scăderea ouatului (la păsări mari), iar mortalitatea
nu depăşeşte 50%;
4 - tulpini lentogene, practic nepatogene pentru păsări de orice vârstă
capabile să producă totuşi tulburări respiratorii discrete sau infectii
asimptomatice.
 Unele dintre tulpini sunt capabile (tulpinile lentogene) să infecteze şi să
producă anticorpi, dar până la formarea anticorpilor, ele sunt replicate şi
excretate de păsări. Acelaşi fenomen se manifestă in cazul păsărilor
vaccinate cu tulpini lentogene, care la intâlnirea cu tulpinile velo- şi
mezogene nu fac boala, nu le cade ouatul, dar multiplică şi excretă virusul.
La fel se intâmplă la păsările ce supravieţuiesc in cazul infectiilor cu
tulpini velogene, dacă supravietuiesc o săpt. apar anticorpi, virusul este
eliminat, dar la nivelul mucoaselor este replicat şi excretat.

Statusul imun al pasărilor conditionează exprimarea clinică a bolii.

Exprimarea clinică in cadrul tulpinilor mai este conditionată de adaptarea

la o anumita gazdă precum şi la caracterul de specie.

Nu sunt receptive la infectie palmipedele; psitacidele au receptivitate

variabilă

Tipurile 2, 3 au mai fost izolate in caz de boală la găini şi curci,

tabloul clinic fiind dominat de semne de pneumoencefalită (in URSS,
Japonia).
 Din punct de vedere al exprimării clinice, nu se poate face o diferenţiere
a tulpinilor (a patogenităţii lor). Stabilirea se face cu ajutorul unor scheme
de apreciere “in vivo" şi "in vitro" a patogenităţii, prin testate pe diferite
materiale biologice.

Rezistenţa la factorii de mediu:

- distrus de UV în carcase → vara rezistă aproximativ o lună (iarna mai mult);
- la congelare aproximativ 4-6 luni;
- pe materiale din adăposturi →2 luni;
- rezista la pH mai mare de 5 (până la 8);
- rezista la formol, sodă caustică sublimat, var stins.
EPIDEMIOLOGIE

Receptivitate: galinacee (găina, fazanul, bibilica, curca, prepeliţa,

porumbelul, vrăbiile, ciorile, coţofenele). NU PALMIPEDE. Tineretul este mai
sensibil. Depinde de statusul imun şi de tropismul tulpinii.
Surse: păsări bolnave ce eliminină virusul prin fecale, secretii din căile
respiratorii, jetaj, conţinut lacrimal. Virusul se găseşte in toate ţesuturile şi
organele → toate derivatele de la un cadavru sau de la sacrificările de
necesitate conţin virus. Există un număr mic de supravieţuitori şi in cazul inf.
velogene; diferite tipuri de păsări exprimă infecţia şi boala in mod propriu.
Sursele secundare: foarte importante pentru sistemul intensiv pentru alte
exploataţii decât cele cu circuit închis.
Obişnuit, vehiculele, vectorii animaţi (personal, câini) contribuie la
diseminarea infecţiei.
Cale de contaminare: frecvent aerogenă prin mucoasa respiratorie;
digestivă, transcutanată (ectoparaziţi, manopere sângeroase)
Dinamica: epizootică - diseminare in timp şi spaţiu; rata morbidităţii poate
ajunge la 90-100%; nu este boală sezonieră, dar sunt mai frecvente exploziile
de primăvară şi toamnă (corelate cu declinul gr. de protecţie al populaţiei).
Patogeneza:
- virusul de la nivelul mucoaseloe trece in sânge traversand porţile
limfatice, iar in patul circulator afectează endoteliul vascular.

Histopatologic: hialinizarea capilarelor şi apariţia trombozelor hialine.

Macroscopic: hemoragii şi necroze, congestii, edeme, epanşamente
seroase: la nivelul SNC → degenerescenţă şi focare gliale.

TABLOUL CLINIC:
- mai frecvent exprimări clinice atipice datorate inf. mezogene, a statusului
imun neuniform, complicând suspicionarea; există episoade particulare şi
in efectivele imunizate in cazul frecvenţei infecţiilor cu virusuri
imunosupresive (virusul anemiei infecţioase, virusul bursitei infecţioase
aviare).
Evoluţie: frecvent acută (3-6 zile); frecvent exitus. Apar anticorpi specifici
ce neutralizează virusul din circulaţie (viremie după 6-7 zile), dar rămân la
nivelul mucoasei căilor respiratorii → portaj şi la nivelul SNC →sechele la
supravieţuitori. Această patolog. este specifică tulpinilor cu 2 S.

CLINIC:
-boală acută ce se derulează 3-5 zile; boală sistemică clinic polimorfă.
-există sindroame: febril, digestiv, respirator, nervos; unele sunt dominante
→ apar tipuri clinice diferite; căderea ouatului.
S. febril = hipertermie, stare tifică abatere, polidipsie.
S. digestiv = indig. ingluvială cu putrefacţia conţinutului, diaree cu fecale
caracteristice, verzui/uneori cu strii sanguine.
S. respirator = strănut şi dispnee severă
S. nervos = semne meningeale sau tip poliomielitic.

Căderea ouatului = incetare ouat (datorită leziunilor hemoragice ovariene).

Tipuri clinice: t. Doyle (Asiatic): domină 2,4 ; t. Beach: domină 3, 4; t.

Hitchner: domină 3, 5; t. Beaudette.
TABLOU CLINIC - PSEUDOPESTA AVIARĂ

Edem pleoape şi
simptomatologie respiratorie
LEZIUNI:

Caracteristice in cazul exprimării tipice (efective indemne):

- inflamaţii hemoragico-necrotice in focare la nivelul mucoasei digestive
(cavitatea bucală →cloaca), la nivelul larinxului, faringelui şi esofagului,
pe papilele proventriculelor (frecvent brâu la intrare şi ieşire), tiflită
hemoragiconecrotica la tonsilele cecale indeosebi, duodenită.
-conţinutul intestinal = fecale diareice verzui.
-la nivelul cloacei frecvent leziuni hemoragico-necrotice punctiforme.
- guşa este mărită in volum, cu conţinut împăstat şi miros de putrefactie
acidă, creasta şi bărbiţele cianotice.

Nu toate păsările prezintă tablou complet şi caracteristic.

 TABLOU LEZIONAL - PSEUDOPESTA AVIARĂ

1- Edemul capului
2,3 - Leziuni
hemoragice interne

2
Exudat fibrinonecrotic pe mucoasa faringelui şi
esofagului
 Laringo-traheită difteroidă

Focare hemoragice şi exudat

fibrinonecrotic pe mucoasa traheală şi
laringiană
Edem subcutan în regiunea gâtului cu
extindere spre zona toracică
 PROVENTRICUL
mucoasa acoperită de o membrană fibrinonecrotică
 Tiflită hemoragico-
necrotica la tonsilele
cecale
Tonsilele cecale - Mucoasa intestinală – focare
necroză hemoragice şi necroză
CLOACA - leziuni hemoragico-necrotice punctiforme
Hemoragii la nivelul mucoasei intestinale
DIAGNOSTIC:
-uşor de suspicionat – pe baza tabloului clinico-lezional şi epidemiologic
(neafectare palmipede, evoluţie o săpt. - la holeră, ore), leziuni hemoragico-
necrotice in focare la nivelul mucoasei aparatului digestiv, nu există leziuni hepatice,
- doar congestie, laringită, traheită hemoragiconecrotică şi edem pulmonar (in
traheita infecţioasă există astfel de leziuni la tinere şi adulte fără leziuni digestive),
sindrom enteric la salmoneloză este de tip fibrino-necrotic şi este însoţit de leziuni
hepatice şi splenice şi scăderea ouatului datorită leziunilor cronice ovariene,
sindrom enteric există şi in bursita infecţioasă şi există şi leziuni hemoragice in
focare la nivelul tractusului digestiv ce se găsesc şi la proventricul.
In toate formele - sindrom nervos, asociat cu leziunile hemoragice bucale şi
cloacale → orientează corect suspicionarea. (simptomele nervoase: boala Marek,
encefalomielita aviară). La porumbei: frecvente exprimări nervoase cu torticolis,
opistotonus, paralizii aripi (se diferentiază de hipovitaminoza B) → are caracter
exploziv şi masal.

- In efective → episoade de pseudopesta in cazul nevaccinării; în efective mari pot fi

boli in cazul "ruperilor de imunitate" prin prăbuşirea sistemului imun şi in măsură
mică influenţează şi carenţele alimentare.
- puii de până la 9-10 zile → protejati de anticorpi vitelini (puii din găini neimunizate
→ susceptibili la boală incă din prima zi de viaţă)

ND este inclusă in lista A.

Confirmarea bolii:
Material patologic: carcase, cadavre → la laborator: in intregime sau cap,
aparat respirator, aparat digestiv;
- izolare şi identificare virusului.
- CADAVRU: se recoltează SNC sau trahee, pulmon, se triturează , se
aseptizează se suspendă in ser fiziologic, supernatantul = inoculul in care
se caută virusul.
- ouă embrionate SPF sau de la găini neimunizate; embrionii au 9-11 zile şi
se inoculează intraalantoidian, urmărindu-se viabilitatea in 96 ore →dacă
mor in 24 ore se consideră morţi din cauza traumatismului de inoculare.
restul → se controlează prin ovoscopie. Embrionii morti → se controlează
pentru evidentierea cauzei decesului.
-se verifica dacă in mediile oului se găseşte virusul: reactia de
hemaglutinare: cu o suspensie de hematii 0,1-1% 1:1 cu lichid alantoidian.
Reactia pozitivă in lichid → există microorganism hemaglutinant.
Reacţia de inhibare a hemaglutinării in prezenţa anticorpilor anti-
pseudopestoşi → identificarea virusului pseudopestei din grupa
microorganismelor hemaglutinante.
- IF pe secţiuni proaspete de organe (frecvent trahee, SNC) = rapid.
- Simultan cu identificarea virusului → identificare tulpina → alt set de teste (pe
schema anterioară: stabilirea timpului mediu de letalitate a 50% din embrionii
inoculati prin stabilirea patogenităţii pe puiul de o zi şi de 2 săpt. in funcţie de acest
criteriu, se concluzionează dacă tulpina este responsabilă de exprimare anatomo-
clinică)

- altă modalitate de apreciere a prezentei intr-un efectiv a unei tulpini mezo-

velogene → determinarea titrului anticorpilor specifici.
(Nivelul titrului atât in dinamică cât şi la un moment dat dau informaţii despre tulpini:
< 1>16 unităţi inhiboaglutinante→păsări ce nu au avut contact cu virusul: până la
1/5120 sunt titruri postvaccinale; > 1:5000, 1:20.000 sunt titruri de infectii cu tulpini
velogene. Reactia de seroneutralizare pe ou embrionat sau culturi de celule.)
- determinarea efectului vacc. → se determină anticorpii inhiboaglutinanţi.

Boala este declarabilă şi carantinabiIă → la apariţie este obligatorie sacrificarea.

Profilaxia generală în cazul efectivelor indemne: exploatare in circuit inchis,

utilizarea de material avicol indemn, controlul surselor de hrană, al mijloacelor de
circulaţie şi al posibililor vectori animaţi.