Sunteți pe pagina 1din 1

FIŞĂ DE LUCRU

1. Menţionează partea de vorbire şi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate:


 Marea şi-ntindea nesfârşita-i albăstrime, soarele se ridica încet în
seninătatea albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al
nopţii, stâncile negre de rouă abureau şi se făceau sure, numai p-ici pe colea
cădeau din ele, lenevite de căldură. (M. Eminescu, Cezara)
 Ei citesc mult şi au în capul lor o mulţime de definiţii, formule şi cuvinte de al
căror adevăr nu se îndoiesc niciodată, căci n-au vreme de-a se îndoi. (M.
Eminescu, Archaeus)
 Dar iată că rariştea se deschidea, şi bordeiul, mare şi înalt, ieşea dintre
frunze pe pajiştea lui verde, ca un bordei din vremea de demult. (Alexandru
Macedonski, Cartea de aur)
 Cerând împăratului lucrurile ce-l povăţuise calul, el a chemat pe vătaful curţii
şi i-a dat poruncă ca să-i deschiză toate tronurile cu haine spre a-şi alege fiul
său pe acelea care îi vor plăcea. (Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de
moarte)

2. Analizaţi verbele la modurile personale din textul următor:


 N-aş putea spune că basmele ar fi revărsat asupra copilăriei mele un corn al
belşugului. Foamea de basm o astâmpăra numai mama. Nu ştia prea multe
poveşti, dar nimerea fără greş tonul lumii ireale. La dorinţa mea, ea îmi
reprezenta adesea o poveste. Basmul pornea la început printr-o lume reală ca
să meargă apoi spre alt tărâm. Prezenta un june, dintr-un sat cu nume
identificabil. Într-o zi, muri mama flăcăului. El plecă să sape groapa şi dădu
peste o căpăţână de om. Vlăjganul zise glumind: „Vino duminică la mine acasă! ”
Duminica următoare, un oaspete misterios sosi în pragul casei sale. „Am venit
precum m-ai poftit”. În cele din urmă, flăcăul a plecat cu oaspetele pe Celălalt
Tărâm. După ce a cutreierat vreme de trei zile toate locurile de sub zarea
fericirii, un dor nespus îl cuprinse. Întors în satul său, găsi totul schimbat. A
mers la popă şi acesta i-a descoperit numele pe o foaie scrisă acum trei sute
de ani, căci pe pământ atâtea zile trecuseră de când plecase. (Lucian Blaga,
Hronicul şi cântecul vârstelor)

S-ar putea să vă placă și