Curs 5- Cele două dimensiuni ale eticii academice: integritatea și deontologia

1. Dimensiunea integrității are în vedere internalizarea valorilor etice universale, bazate pe

sentimente și convingeri morale, ducând la o conștiință morală

2. Dimensiunea deontologică are în vedere respectarea normelor,codurilor/deontologiilor etice

universitare și profesionale, ducând la o conștiință etică

3. Diferența dintre etică și morală: dacă morala își are originea în sentimentele morale, ce pot
face diferența dintre bine și rău, etica își are originea în rațiune, ca generalizare, obiectivare
și instituționalizare a sentimentelor de bine și rău sub forma normelor, legilor și codurilor etice,
care reglementează și sancționează acte/comportamente non-etice.

Dimensiunea morală (a integrității) și cea etică (deontologică) sunt cele două dimensiuni
complementare ale conștiinței omului, cea morală fiind bazată pe o perspectivă internă
(dinăuntru), calitativă (necuantificabilă), iar cea etică fiind bazată pe o perspectivă externă (din
afară), cantitativă (cuantificabilă)

Clivajul dintre cele două dimensiuni/emisfere, respectiv dintre morală/sentiment și etică/rațiune,

reprezintă un clivaj al conștiinței, potrivit căruia sentimentele fără rațiune devin oarbe, la fel cum
rațiunea fără sentimente devine seacă, sterilă, goală. Menținerea echilibrului duce la acțiunile din
datorie, nu la cele conforme/în conformitate cu datoria, care nu sunt acțiuni morale.

Exemplificare - Dilema trenului -logica calitatativă (afectivă) versus logica cantitativă (rațională)

4. Formarea sentimentelor morale (frica, rușinea/oprobiul, vina, ochiul Celuilalt/internalizare)

Exemplificare – Mitul lui Gyges/Platon (dimensiunea vizibilității/vulnerabilității morale)

5. Simțul moral intern /integritatea -ingredient indispensabil al dimensiunii deontologice a eticii

Dat fiind că dimensiunea deontologică ține de respectarea normelor, prescripțiilor/codurilor
etice, problema/întrebarea ce se ridică aici vizează INTENȚIA, respectiv „CUM” respectăm
aceste norme, pentru a evita un comportament etic mecanic, stereotip, formal. Astfel, problema
este dacă putem trece de la (1) ACȚIUNI ÎN CONFORMITATE CU DATORIA, bazate pe
respectarea formală, stereotipă a unor criterii externe, convenționale, ce duc la un
comportament etic mecanic, „de conformitate” cu un anumit cod, la (2) ACȚIUNI DIN
DATORIE, bazate pe convingeri/habitusuri morale internalizate, ținând de criterii
interne/integritate.

Exemplificare – Imaginea/aparența, ca substitut al integrității.

Distincția dintre imagine/aparență și integritate.
Spre deosebire de imagine/aparență, ce duce la acțiuni de/în conformitate cu datoria,
integritatea duce la acțiuni din datorie.