Boli valvulare

- Sunt cardiopatii valvulare cronice, caracterizate prin defecte ale valvelor cardiace
(mitrala, tricuspidiana, aortica, pulmonara)
Cauze ce stau la baza bolilor valvulare:
Endocardita reumatismala
Sifilis – rar
Ateroscleroza;
Traumatisme/ malformatii congenitale
Clasificarea functionala a bolilor valvulare:
Stadiul 1: fara limitarea activitatilor fizice
Stadiul 2: limitare usoara a activitatii fizice
Stadiul 3: limitare importanta a activitatii la eforturi
mici
Stadiul 4: incapacitate

Stenoza mitrala reprezinta afectiunea patologica a orificiului mitral, produsa prin sudarea
valvelor mitrale cu micsorarea orificiului valvular, impiedicand scurgerea sangelui din atriu in
ventriculul stang in timpul diastolei.
Etiologie: boala este mai frecventa la femei, cauza
principala fiind endocardita reumatismala
Clinic:
stadiul 1 - evolueaza asimptomatic
La palpare se constata un freamat catar
La auscultatie – apare uruiutura diastolica, datorita trecerii
sangelui in diastole prin orificiul mitral micsorat
Mai apare: dispnee de efort, ortopnee, edem pulmonar
acut, hemoptizii mici-repetate, cianoza a fetei, palpitatii.
Dureri precordiale, tulburari de ritm- fibrilatie atriala.

In stadiul 3 apare: edem periferic, hepatomegalie, ascita. Pot surveni tromboze intracardiace
si emboli in arterele periferice, cerebrale, renale si splenice.
Complicatiile se manifesta mai ales in stadiu 2-3: infarct pulmonar, Accidente
tromboembolice, insuficienta cardiaca.
Evolutia este lenta si progresiva.
Tratament:
Initial profilactic – se urmareste prevenirea recidivelor reumatismale a endocarditei lente,
prin evitarea eforturilor, dieta hiposodata.
Se realizeaza tratamentul infectiilor streptococice
Cand apare HTP, hemoptizia, embolie, edem pulmonar si tulburari de ritm – tratament
chirurgical
Insuficienta mitrala
Def. Reprezinta un defect valvular constand in inchiderea incompleta in sistola a valvelor
mitrale. Ceea ce permite refularea sangelui din ventriculul stang in atriul stang.
Etiologia este data de afectiuni rematismale, HTA, miocardite, valvulopatii aortice.
Clinic: suflu sistolic, hipertofie de ventricul stang, apex-ul inimii deplasat la stanga.
In evolutie formele usoare sunt asimptomatice. Cele severe evolueaza catre HTP si
insuficienta pulmonara.
Insuficienta aortica
Reprezinta inchiderea incompleta a valvelor aortice in timpul diastolei, cu refularea sangelui
in diastole din aorta in AS

Etiologie: Endocardita reumatica este cauza cea mai frecventa in special la tineri. Mai rar
boala apare datorita aterosclerozei sau traumatism cardiac.
Clinic: Bolnavul poate fi asimptomatic, apare dispneea de efort/paroxistica, ameteli,
tegumente palide, varful inimii este globulos, apare suflu sistolic
Radiologic observam o inima culcata cu arcul ventricular stang globulos.
Tipuri:
Insuficienta aortic reumatismala – mai des la tineri
Insuficienta aortic aterosclerotica – dupa 50 de ani – mai des la barbati
Complicatii: Insuficienta cardiaca, endocardita, angina pectorala, anevrism aortic.
Evolutia depinde de starea miocardului, de existenta altor leziuni valvulare.
Tratamentul este chirurgical – consta in interventie pe cord deschis, se inlocuieste valva lezata
cu o proteza metalica/ grefa.
Stenoza aortica
Reprezinta ingustarea orificiului aortic care devine un obstacol in trecerea sangelui dintre VS
si aorta in timpul sistolei.
Clinic: Avem o evolutie asimptomatica – in stenoza usoara. Iar In formele severe debitul
cardiac scade apar: ameteli, sincope, convulsii / moarte subita.
La palparea inimii se constata freamat sistolic la baza.
La ascultatie suflu sistolic intens ce iradiaza spre vasele gatului.
Rdiologic observam marirea VS si uneori calcifieri.
Evolutia este buna un timp indelungat. Iar cand apare insuficienta cardiaca, evolutia este
reversibila - de obicei fatala.
 Tratament: evitarea efortului fizic, profilaxia infectiilor streptococice, prevenirea
endocarditelor.Cand apar manifestari clinice se reconada nitroglicerina in caz de angor, diuretice
si regim hiposodat – cand apare insuficienta cardiaca.
In tulburari de ritm se administreaza antiaritmice.
Tratamentul chirurgical este indicat la bolnavii care nu despasesc varsta de 50 de ani. Consta
in comisurotomie cu largirea orificiului aortic sau rezectia valvei aortice si inlocuirea acesteia cu
o proteza.

Miocardite
Sunt afectiuni inflamatorii si neinflamatorii ale
muschiului cardiac.
Afectiunile inflamatorii se numesc miocardite
si cele neinflamatorii se numesc
miocardiomiopatii.
Etiopatogenie: reumatism articular acut,
difterie, febra tifoida, scarlatina, angina, viroze,
alergii.
Clinic: tahicardie, suflu sistolic functional –
apical, puls alternant, cardiomegalie,durere
toracica,dispnee de repaus sau la efort.
Diagnosticul: se poate stabilii in urma tabloului clinic sau in urma efectuarii investigatiilor:
- Radiografia cord- pulmon arata prezenta congestiei pulmonare, sugestiva pentru
insuficienta cardiaca sau prezenta unei pneumonii virale.
- Ecocardiografia: evidentiaza functia contractila a inimii sau prezenta afectarii valvelor
cardiace.
- Rezonanta magnetica- poate evidentia cu acuratete prezenta inflamatiei precum si functia
cardiaca.

Evolutie si prognostic – miocarditele se vindeca de obicei.

Tratament: in formele inflamatorii se administreaza corticoterapie, beta-blocant adrenergic,
se evita efortul fizic.

Pericardite
Pericardita acuta
Reprezinta inflamatia acuta a
pericardului, cu aparitia la inceput a unui
exudat fibrinos (pericardita uscata) si
ulterior a unui exudat serofibrinos
(pericardita cu lichid).
Poate fi asociata unei leziuni
endocardice sau miocardice.
Percardita cu lichid se clasifica
astfel:
 Serofibrinoasa;
 Hemoragica
  Purulenta si chiloasa;
ETIOLOGIE:
 Reumatism articular acut;
 Tuberculoza;
 Pericardita acuta benigna – de natura virotica/alergica;
 Rar: - pericardita purulenta – cu pneumococ/stafilococ;
- pericardita din uremie, infarct miocardic, mixedem, neoplasm;
CLINIC
Pericardita uscata prezinta tablou clinic variabil, mascata de obicei de boala de baza.
Primul semn: durere retrosternala cu iradiere spre umar si zona subclaviculara stanga. Este
agravata de inspiratie profunda si evolueaza spre confuzie cu infarct miocardic.
Al doilea semn: frecatura pericardica, zgomot independent de sistola si diastola, dispare pe
masura ce apare lichidul
Pericardita uscata se poate vindeca sau poate evolua spre pericadita exudativa – cu lichid
Percardita exudativa (cu lichid): diminuarea sau disparitia durerii, dispnee – uneori intensa,
pacient in pozitie antalgica (sezand si aplecat inainte / pozitie genupoctorala), in functie de boala
si de cantitatea de lichid – apar semne toxinfectioase, febra cu frisoane, transpiratii,
astenie,tehicardie, semne de compresiune a organelor din jur → disfagie, tuse, cianoza.
La examenul fizic se constata marirea matitatii cardiace la percutie, la auscultatie apare
asurzirea zgomotelor inimii si uneori persistenta frecaturii.
Ex radiologic: cardiomegalie, inima ia o forma triunghiulara sau de carafa
Punctia pericardica confirma existent lichidului si permite stabilirea naturii sale: serofibrinos,
hemoragic, purulent.
Cand lichidul pericardic, devine abundant, AD si marile vene sunt comprimate, presiunea
distolica ↑, iar volumul sistolic ↓ si apare tamponada cardiaca, cu insuficienta cardiaca hipo-
diastolica.
Durerea si dispneea se accentueaza, apare disfagie, greturi, durere abdominala, anxietate,
transpiratii, polipnee, si stari confuzionale.
In evolutie apare turgescenta venelor jugulare, cianoza periferica, tahicardie, hipotensiune,
diminuarea zgomotelor inimii, cardiomegalie – Rx, hepatomegalie, cresterea presiunii venoase.
Tamponada cardiaca impune de urgenta – punctie evacuatorie a pericardului.
Forme clinice:
1. Pericardita reumatismala – frecventa la tineri, asociata cu miocardita/ endocardita. Lichid
in cantitate mica – serofibrinos, rareori hemoragic.
2. Pericardita tuberculoasa – lichidul este abundent, serofibrinos, rareori hemoragic. Poate
sa apara pleurezie/ peritonita determinanad poliserozita
3. Pericardita acuta benigna – prezinta debut brutal, dureros, frecvent la tineri. Regreseaza
spontan
Evolutie si prognostic.
Prognostic sever in cazul tamponadei cardiace, formelor cu lichid abundent, cu pancardita/ cu
insuficienta cardiaca.
Tratament:
Etiologic:
1. In pericardita tuberculoasa: tuberculostatice
2. In pericardita reumatismala: tratamentul R.A.A.
 3. In pericardita acuta benigna – vindecare spontana, corticoterapia si salicilatul de Na –
ofera rezultate bune
4. In pericardita purulenta: - antibiotice in doze mari
- tratament parenteral/ local intrapericardic cu:
- Penicilina (pneumococ/ streptococ)
- Oxacilina - pentru stafilococ
- Gentamicina – pentru bacilli Gram -;
- la nevoie drenaj chirurgical;
Simptomatic: analgetice, punga cu gheata precordial
Repausul si dieta completeaza tratamentul.
Pericardita cronica constrictiva
Reprezinta o afectiune cronica, caracterizata prin simfizare, fibrozare si uneori calcifierea
pericardului.
Etiologia in majoritatea cazurilor este necunoscuta. Tuberculoza reprezinta principala cauza.
Apare frecvent la barbati tineri.
Anatomo-patologic sacul pericardic prezinta o ingrosare fibroasa sau fibrocalcara, cu
simfizarea / sudarea celor doua foite pericardice.
Ca si simptome apare staza sanguina in venele cave, ↑ presiunea venoasa centrala, ↓debitul
cardiac, apare insuficienta hiposiastolica.
Tabloul clinic ne indica: - tamponada cardiaca dreapta sau stanga
- semne de staza pulmonara: dispnee de efort, ortopnee, raluri de
Staza, edem pulmonar acut
- turgescenta jugularelor, hepatomegalie, ascita.
Paraclinic:
Ex. Radiologic: precizeaza diagnosticul, ne indica calcifieri pericardice.
EKG: ne poate indica tulburari de ritm.
In evolutie, in absenta interventiei chirurgicale, maladia evolueaza spre insuficienta cardiaca,
cu prognostic fatal.
Tratament: regim hiposodat, diuretice, paracenteza, tonicardiace,
Tratament chirurgical – cel mai eficient – consta in decorticarea inimii. Interventia
chirurgicala se realizeaza dupa stingerea procesului evolutiv, dar inainte de aparitia leziunilor
hepatice si miocardice ireversibile.
 Boli congenitale cardiace

Reprezinta anomalii ale inimii sau ale vaselor mari, aparute in timpul vietii intrauterine.
Survin intre a cincea si a opta saptamana de viata embrionara, cand atriile si ventriculii sunt
separate in doua jumatati printr-un sept.
Etiologie: factori ereditari si externi de mediu – cei mai frecventi sunt virozele, rubeola,
varicela, gripa, medicamente teratogene si interventii radiologice in primele luni de sarcina.

Clasificare cardiopatii congenitale

Cianogene Necianogene
Coarctatia aortei
Tetralogia Fallot Stenoza aortica si pulmonara
Persistenta canalului arterial
Defect septal ventricular
Defect septal atrial
1. Cardiopatii congenital necianogene
Coarctatia aortei – consta in stenoza portiunii terminale a carjei aortice
Se caracterizeaza prin hiper-
pulsatilitate, hipertensiune arteriala
la membrele superioare, prezenta
circulatiei colaterale inter-costale,
cu erodarea marginilor inferioare ale
coastelor, micsorarea sau absenta
pulsatiilor arterelor femurale
Clinic la nivelul cordului apare
suflu sistolic
Tratament: chirurgical
Stenoza aortica si pulmonara –
prezinta tablouri clinice asemanatoare formelor dobandite.
Manifestarile clinice fiind in functie de gradul stenozei. Tratamentul
este chirurgica(Aceasta consta in valvuloplastie cu balon, indicata la
pacientii simptomatici si la cei asimptomatici cu funtie sistolica
normala).
Stenoza pulmonara reprezinta ingustarea orificiului valvular
pulmonar cauzand obstructia fluxului sanguin din ventriculul drept
in artera pulmonara in timpul sistolei.
La ascultare primul zgomot cardiac (Z1) este normal, iar al doilea
(Z2) este dedublat larg datorita ejectiei pulmonare prelungite
(componenta pulmonara a Z2 este intarziata).
Diagnosticul se stabileste prin ecocardiografie Doppler, cu ajutorul
careia stenoza poate fi evaluata ca usoara (gradient maxim ≤ 40 mmHg), moderata (41-79
mmHg), sau severa (≥ 80 mmHg).
ECG se foloseste aproape intotdeauna; poate fi normala, sau poate evidentia hipertrofie VD sau
bloc pe ramura dreapta.
 Persistenta canalului arterial – este o anomalie congenitala. Se caracterizeaza prin prezenta
unui canal de legatura intre artera pulmonara si aorta. Se manifesta prin suflu sistolic-diastolic cu
intarire sistolica. Este insotit de freamat si semne periferice care sugereaza insuficienta aortica:
puls amplu, tensiune arterial divergenta. Tratamentul este chirurgical.
Defect septal ventricular consta in persistenta dupa nastere a unei comunicari
interventriculare. Se manifesta printr-un suflu sistolic parasternal stang. Este insotit de un
freamat sistolic. Ex radiologic prezinta cardiomegalie cu intesificarea circulatiei pulmonare.
Defect septal atrial reprezinta persistenta dupa nastere a unei comunicari interatriale. Clinic
se caracterizeaza prin suflu sistolic slab in spatiul 3 intercostal stang. Tratamentul este
chirurgical
2. Cardiopatii congenitale cianogene
Simptomul principal este cianoza, se datoreaza patrunderii sangelui venos din inima dreapta
in inima stanga. Acest fenomen apare atunci cand presiunile din inma dreapta sunt mai mari
decat cele din inima stanga si exista o comunicare intre cavitatile drepte si stangi.
Tetralogia Fallot este o cardiopatie congenitala, caracterizata prin stenoza pulmonara,
comunicare interventriculara, aorta situata in dreapta si hipertrofie ventricala dreapta.
Tabloul clinic ne indica cianoza extremitatilor evidentiata mai frecvent la efort. Cianoza
apare de la nastere si progreseaza cu varsta. Unii pacienti prezinta dispnee la eforturi mici, la
plans, la frig, chiar si in repaus. Poate sa apara hipocratism digital si suflu sistolic in spatiul 3
intercostal stang
Ex radiologic si cateterismul precizeaza diagnosticul.
Tratamentul este chirurgical.

Tulburari de ritm cardiac

Ritmul cardiac depinde de: - sistemul extracardiac: simpatic - parasimpatic;
- sistemul intracardiac;
Tulburarile de ritm se clasifica in:
 Tulburari de formare a stimulilor: tahicardii si bradicardii sinusale, ritmuri ectopice sau
extrasinusale (extrasistole, tahicardii paroxistice, flutter, fibrilatie arteriala)
 Tulburari de conducere a stimulilor: blocuri (BRD, BRS)
Diagnosticul tulburarilor de ritm se poate pune clinic sau prin EKG.