CIRCULATIA

I .Mediul intern -sângele

II.Sistemul( aparatul cardiovascular) – inima și vasele de sânge
III. Reglarea activității cardiovasculare
IV. Sistemul limfatic, limfa
V. Modificări fiziologice ale sistemului cardiovascular

I Mediul intern

Mediul intern este constituit din totalitatea lichidelor:

- lichidul interstițial sau intercelular- este răspândit printre celule, are circulație foarte
lantă și la nivelul lui se realizează schimburile de substanțe( gaze respiratorii,
nutrimente, produși ai metabolismului celular) dintre sânge și celule
- limfa – este un lichid incolor, are compoziție asemănătoare sângelui,circulă prin
vasele limfatice
- sângele – este componetul cel mai important, are circulație rapida.

SÂNGELE – caracteristici, componente, funcții

Caracteristici: este o varietate de țesut conjunctiv fluid, reprezintă 8% din masa corpului, are
culoare roșie, gust ușor sărat, miros caracteristic, este mai vâscos decât apa.

Componentele sângelui sunt : plasma și elementele figurate

1,Plasma este partea lichidă a sângelui, are culoare alb – gălbuie și reprezintă 55 -60% din
sânge Compozișia chimică a plasmei:

- apă – 90%
- substanțe organice 9% - proteine( albumine, globuline, fibrinoge), nutrimente
- electroliți 1% - Na, K, Ca, Mg, Cl, HCO4, HPO2, SO2

Funcții – de transport – substanțe nutritive la celule și țesuturi, substanțe nefolositoare –

rezultate în urma proceselor metabolice la nivel celular , gaze respiratorii

2. Elementele figurate – totalitatea lor formează hemetocritul – și reprezintă 40 – 45 % din

volumul de sânge. Elementele figurate (celulele sanguine) se află în suspensie in plasmă si
sunt: hematiile sau eritrocitele, leucocitele și trombocitele.
Hematiile, eritrocitele sau globulele roșii sunt în numar de 4,5 milioane la femeie si de 5
milioane la barbat/ mm 3 de sânge. Inițial, au formă sferică și sunt nucleate, la maturitate
sunt anucleate și au forma unor discuri biconcave, nu au mitocondri. Conțin hemoglobină –
o heteroproteină formată din globină(partea proteică) și hem( partea neproteică ) care
prezintă in centrul structurii Fe, cu rol în fixarea gazelor respiratorii.
Funcții: transportul gazelor respiratorii

Hemoglobină + O2 = Oxihemoglobină - reacție chimică reversibilă

Hemoglobină + CO2 = Carbohemoglobină – reacție chimică reversibilă

 Hemoglobina are afinitate pentru monoxidul de carbon(CO) , pe care il fixează și

formează o combinație stabilă - corboxihemoglobină – apare moartea prin asfixiere
( în încăperi cu arderi incomplete în instalatiile de încălzit)

 Hemoglobina dă culoarea roșie sângelui datorită fierului din structură

1.Hematii

2. Fixarea oxigenului la nivelul plmânului și transportul la celule

Leucocitele sau globulele albe se află in numar de 4000 -8000/mm3 sânge . După forma nucleului, se
clasifică în:

- leucocite polinucleate (PMN)– au formr diferite, conțin granulații ân citoplasmă, emit

pseudopode(diapedeză), excepție fac cele acidofile, sunt în numaăr de 4000 – 8000/mm3 de
sânge; în funcție de afinitatea pe care o augranulațiile față de coloranți, se clasifică in
neutrofile, acidofile(eozinofile) si bazofile
- leucocite mononucleate – sunt cele mai mari celule sanguine, au un nucleu bine conturat, nu
au granulații în citoplasmă, nu emit pseudopode; din această categorie fac parte
monocitele(macrogfage), limfocitele B, limfocitele T

Rolul leucicitelor – în imunitate – a) nespecifică prin neurtofile si acidofile, prin diapedeză si

fagocitoză( digestie intracelulară a agentilor patogeni – bacterii, virusuri, paraziți)

b) specifică – limfocitele B prin eliberarea de anticorpi specifici –

imunitate umorală și limfocitele T – produc receptori care identifică și distrug antigenul – imunitate
celulară

Trombocitele ( plachetele sanguine) – sunt cele mai mici celule sanguine, nu prezintă nucleu, se află
în număr de 150- 400 mii/ml3 sânge
Rol: - opresc scurgerea sângelui din vasele clezateu diametru mic

- participă la coagularea sângelui prin producerea factorilor trombocitari ai coagulării

3. Elementele figurate ale sângelui

 FUNCȚIILE SÂNGELUI

- de transport(v. Funcțiile plasmei și ale hemeatiilor)

- hemostaza( a nu se confunda cu homeostazia)
- imunitatea

Hemostaza( gr. Haima – sânge, stazis – a opri) fiziologică cuprinde o succesiune de procese biologice
prin care este limitată sângerarea în cazul leziunilor vasculare. Hemostaza se desfășoară in două
etape:

- hemostaza primară – este declanșată de lezarea unui vas de sănge cu calibru mic, la nivelul
vasului fibrele vegetative din perete declanăează vasoconstricția, are loc formarea dopului
lachetr prin aderarea trombocitelor la peretele vasului lezat;
- hemostaza secundară(coagularea) constă în formarea unui cheag sanguin, la nivelul vasului
lezat, sub acțiunea unor factori plasmatici și trombocitari ai coagulării, in przanța calciului si
a vitaminei K. După vindecarea peretelui vascular, cheagul este distrus prin fibrinoliză.

4. Schema coagularii
 IMUNITATEA

Imunitatea reprezintă totalitatea mecanismelor prin care organismele se apară de agresiunea

sunstanțelor străine recunoscute - agenți patogenti – virusuri, bacterii sau produși ai
acestora(toxine).

Tipuri de imunitate : - imunitate naturală nespecifică și specifică

- - imunitate artificială

Imunitatea nespecifică se realizează prin fagocitoză, care constă în capturarea și digestia

intracelulară a agenților patogeni. Este realizată de leucocitele cu rol fagocitar: macrofage care
provin din monofage și microfage – leucocitele neutrofile. Ele emit pseudopode, traversează
peretele vascular si prin diapedeză ajung la țesutul afectat; conțin lizozomi și enzime care
favorizează distrugerea antigenului.

Imunitatea specifică este un proces complex de apărare antiinfecțioasă care presupune

recunoașterea obligatorie a structurii chimice a antigenului. Imunitatea specifică este:

- Imunitate celulară – se datorează limfocitelor T( v. tipuri de leucocite) Ele se formează în

măduva roșie hematogenă și ajung, prin circulație, în timus , unde sunt instruite și
specializate în recunoașterea antigenului. Sintetizează proteine – receptor care sunt capabile
sa recunoască și să distrugă antigenul prin eliberarea unor substanțe chimice;
- Imunitatea umorală se datorează limfocitelor B – se formează în măduva osoasă, ele se
maturează spre plasmocite care produc anticorp(imunoglobuline). Anticorpii prezintă
specificitate, ei distrug doar antigenul care a determinat apariția lor

Imunitatea artificiala este activă – prin administrarea de vaccinuri care contin antigeni slăbiți sau
distruși – este de lungă durată si pasivă – prin administrarea de seruri cu anticorpi – este de scurtă
durată.
* ANTIGENUL – este o substanță de natură proteică – are capacitatea de a provoca în organism
formarea de anticorpi cu care reacționează specific
* ANTICORPUL – este o substanță proteică de tip globulinic si este sintetizat în organism la un stimul
antigenic și care reacționează specific cu antigenul omolog.

5.Virusul poliomielitei - antigen 6. Anticorp( forma litereiY) - imunitate

 GRUPELE DE SÂNGE

Sunt determinate de:

- AGLUTINOGENE( antigene)– se găsesc pe hematii, se noteaza cu A și B

- AGLUTININE( anticorpi) se găsesc in plasmă - se noteaza cu alfa și beta
Rh-ul este un sistem de antigene de pe hematii; după Rh-ul pe care îl au, indivizii umani
sunt: - Rh pozitiv – 85%
- Rh negativ - 15%

În transfuzile de sange, trebuie să se țină cont:

a)de compatibilitatea grupelor – aglutinogenul din sangele donatorului nu trebuie sa vină in contact
cu aglutinine de același tip din sângele celui care primește ex. A cu alfa si B cu beta ; în caz contrar se
produce aglutinarea și hemoliza( alipirea si distrugerea hematiilor)

b) de Rh – o persoana cu Rh pozitiv nu poate sa doneze sânge unei persoane cu Rh negativ, chiar

daca este compatibilitatea de grupă ex 0I Rh pozitiv nu poate sa doneze unei persoane 0I Rh
negativ; invers se paote

În cadrul speciei umane( Homo sapiens sapiens) sunt patru grupe de sângeȘ OI, AII, BII, ABIV

TABEL CU GRUPELE DE SANGE

GRUPA DE AGLUTINOGENE AGLUTININE DONEAZĂ LA PRIMEȘTE DE LA

SÂNGE
0I nu are ALFA ȘI BETA TOATE GRUPELE OI
AII A BETA AII și ABIV AII și OI
BIII B ALFA BIII și ABIV BIII si OI
ABIV A și B nu are ABIV TOATE GRUPELE

7. Compatibilitate( cerc roșu) și incompatibilitate(cerc cu hematii alipite) 8. S chema transfuziilor de

sânge * GRUPA 0I ESTE DONATOR UNIVERSAL, IAR GRUPA ABIV ESTE PRIMITOR UNIVERSAL
 Boli ale sângelui

Leucemia – se caracterizează prin creșterea exagerată a numărului de leucocite – ajunge la câteva

sute de mii. Este o formă de cancer al sângelui, se manifestă prin oboseală, scăderea rezistenței la
infecții, febră, slăbiciune, frisoane și stare generală gravă.

Anemia reprezintă scăderea valorii hemoglobinei în condițiile unui volum sanguin normal. Apare din
cauza lipsei de fier sau a vitaminei B12, , unor cauze genetice, tumori, . Se manifestă prin paloare,
creșterea ritmului cardiac, , modificări tegumentare. Unele forme de anemie pot fi prevenite prin
respectarea unui regim alimentar din care să nu lipsească vitaminele și produsele bogate în fier.

Hemofilia este o boala genetică, se manifestă prin hemoragii masive, chiar ăn cazul unor leziuni
minore, din cauza absenței unor factori ai coagularii sângelui. Boala este transmisă de mamă și se
manifestă mai ales la descendenții de gen masculin. Același mod de transmitere este la la daltonism.

Concluzii

 Sțngele este constituit din plasmă – partea lichidă – si elemente figurare – celulele sanguine
 Elemetele figurate sunt: hemetiile, leucocitele si trombocitele
 Prin componentele sale, sângele realizează functii de transport, hemostază, imunitate
 Imunitatea este naturală – nespecifică și specifică și artificială
 Grupele de sțnge sunt: OI, AII, BII, ABIV
 Un caracter hematologic uman important este Rh-ul, oamenii fiind Rh pozitiv -85% si Rh
negativ 15%
 În transfuziile de sânge trebuie sa se țină cont de compatibilitatea de grupă și de Rh, în caz
contrar, consecințele sunt grave.