Cuprins

Noţiuni introductive...............................................................................................................................................3
Organele care aplică procedura reorganizării judiciare şi a falimentului................................................................4
Procedura insolvenţei.............................................................................................................................................9
Planul de reorganizare......................................................................................................................................10
Admiterea planului de către judecătorul sindic.................................................................................................11
Votarea planului...............................................................................................................................................11
Efectele confirmării planului............................................................................................................................12
Încetarea procedurii insolvenţei........................................................................................................................12
Falimentul............................................................................................................................................................12
Cazurile cu privire la intrarea în faliment conform Legii nr. 85/2014..............................................................12
Efectele lichidării.............................................................................................................................................13
Vânzarea averii debitorului...........................................................................................................................13
Urmărirea averii personale a asociaţilor.......................................................................................................14
Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării...............................................................................................14
Închiderea procedurii........................................................................................................................................16
 Procedura insolvenței
Noţiuni introductive
Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei prevede că se supun procedurii generale
debitorii aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă şi anume: societăţile comerciale;
societăţile cooperative; organizaţiile cooperatiste; societăţile agricole; grupurile de interes economic
precum şi persoanele fizice, acţionând individual sau în asociaţii familiale şi orice altă persoană
juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice. Insolvenţa (incapacitatea de plată)
intervine atunci când debitorul nu are lichidităţile (sumele de bani) necesare pentru plata creanţelor
certe (nu sunt contestate), lichide (constau în bani) şi exigibile (ajunse la scadenţă); de mai mult de 30
de zile. Insolvenţa este iminentă atunci când se constată că debitorul nu va putea plăti la scadenţă
datoriile ajunse la scadenţă, cu fondurile disponibile pe care le are.
Procedura generală reprezintă procedura prin care debitorul intră, după o perioadă de observaţie,
în procedura de reorganizare judiciară, apoi, în procedura falimentului sau numai în reorganizare
judiciară ori în procedura falimentului.
Dispoziţiile Legii nr. 85/2014 nu se aplică necomercianţilor persoane fizice şi juridice şi nici
comercianţilor care: nu au nici un bun; lipsesc actele constitutive sau documentele contabile;
administratorul nu poate fi găsit; sediul nu mai există sau nu corespunde adresei aflate în registrul
comerţului, precum şi debitorilor care nu au prezentat documentele în termenul prevăzut de lege o listă
a bunurilor, incluzând toate conturile şi băncile unde se află fondurile debitorului; o listă a creditorilor
cu situaţia creanţelor şi o listă cu activităţile ce urmează să le desfăşoare în perioada de observaţie, şi o
declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de a intra în procedura simplificată sau de reorganizare
pe baza unui plan, prin 119 restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în parte sau în tot, a averii, în
vederea stingerii datoriilor sale.
Procedura simplificată prevăzută de lege se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă care
pot fi:
– comercianţi persoane fizice
– asociaţii familiale
– societăţi comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive
– debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de a intra în faliment sau care nu sunt
îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară.
Procedura simplificată reprezintă procedura prin care debitorii sus-menţionaţi intră direct în
procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de
observaţie de maximum 60 de zile când vor fi analizate unele elemente privind patrimoniul, actele
contabile, sediul, lista creditorilor etc.
Perioada de observaţie este perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data
confirmării planului sau, după caz, a intrării în faliment.
În general, procedurile prevăzute de Legea nr. 85/2014, se împart în două categorii, şi anume:
a) procedura pe bază de plan ce implică acceptarea (votarea) planului de către majoritatea creditorilor şi
care are până la un punct, un caracter de negociere contractuală, vizând redresarea debitorului şi plata
datoriilor sale către creditori;
b) procedura dispusă de tribunal, care intervine în momentul în care nici un plan nu este confirmat de
tribunal, sau atunci când nu se realizează planul de reorganizare, ori când debitorul nu se conformează
planului sau în lipsa unui plan de reorganizare se vizează lichidarea averii debitorului.
Prevederile Legii nr. 85/2014 urmăreşte instituirea unei proceduri pentru plata pasivului
debitorului aflat în încetare de plăţi, fie prin reorganizarea comerciantului şi a activităţii acestuia sau
lichidarea unor bunuri din averea lui până la acoperirea pasivului, fie prin faliment.
Condiţiile necesare aplicării Legii nr. 85/2014, sunt: – debitorul să nu poată face faţă datoriilor
sale comerciale, adică să se afle în imposibilitatea de a face faţă pasivului exigibil cu sumele de bani
disponibile; – prin averea debitorului se înţelege totalitatea bunurilor şi drepturilor patrimoniale ale
acestuia inclusiv cele dobândite în cursul procedurii stabilite potrivit Legii nr. 85/2014, care pot face
obiectul unei executări silite conform Codului de procedură civilă; – declanşarea procedurii se poate
face de către: însuşi debitor; creditorii care au o creanţă certă lichidă şi exigibilă; Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare împotriva entităţilor reglementate şi supravegheate de aceasta.

Organele care aplică procedura reorganizării judiciare şi a falimentului

a) Instanţele judecătoreşti. Conform art. 6 din Legea nr. 85/2014 „Toate procedurile prevăzute
de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui
rază teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului, 120 respectiv
în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor şi sunt exercitate de un
judecător sindic”.
Recursul împotriva hotărârilor date de judecătorul sindic, în baza art. 11 din Legea nr. 85/2014,
sunt de competenţa Curţii de apel. Legea stabileşte, pe de o parte, o competenţă materială şi, pe de altă
parte, o competenţă teritorială.
 Competenţa materială revine, potrivit legii, tribunalului. În conformitate cu art. 6 din Legea nr.
85/2014, competenţa teritorială revine tribunalului în jurisdicţia căruia se află sediul principal al
debitorului.
b) Judecătorul sindic. Judecătorul sindic este un magistrat desemnat de preşedintele tribunalului
dintre judecătorii tribunalului respectiv, el fiind investit pe o durată nedeterminată.
Trebuie precizat că, „Judecătorul sindic nu îndeplineşte un mandat de drept privat, ci
îndeplineşte o funcţie publică. El administrează şi lichidează în calitatea lui de magistrat. Actele
îndeplinite de judecătorul sindic trebuie suportate atât de debitor, cât şi de creditori”.
Atribuţiile judecătorului sindic sunt:
– darea hotărârii privind deschiderea procedurii;
– judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea
procedurii;
– conduce activitatea persoanelor pe care le-a angajat să-l ajute;
– confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea
creditorilor, stabilirea atribuţiilor acestora, controlul activităţii lor şi, dacă este cazul, înlocuirea lor;
– judecarea cererilor privind tragerea la răspundere a organelor de conducere care au contribuit la
ajungerea debitorului în insolvenţă şi sesizarea organelor de cercetare penală;
– judecă acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte
frauduloase sau transferuri cu caracter patrimonial, anterioare cererii introductive;
– judecă contestaţiile debitorului ori ale creditorilor împotriva măsurilor luate de administratorul
judiciar sau de lichidator;
– confirmă planul de reorganizare sau după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori;
– soluţionează cererea administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a
procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment;
– soluţionează contestaţiile formulate la rapoartele semestriale şi cel final ale administratorului judiciar
sau ale lichidatorului;
– judecă acţiunile în anularea hotărârii adunării creditorilor;
– darea hotărârii de încheiere a procedurii.
În baza art. 11 alin. (1) pct. c, judecătorul sindic desemnează motivat, prin sentinţa de
deschidere a procedurii, practicieni în insolvenţă, care îl va asista pe durata desfăşurării activităţii.
Aceste persoane de specialitate vor fi confirmate de tribunal. Hotărârile judecătorului sindic sunt
definitive şi executorii. 121
 c) Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor
Adunarea creditorilor
Prima şedinţă a adunării creditorilor va fi prezidată de judecătorul sindic, iar celelalte de către
administratorul judiciar sau după caz de lichidator. Adunarea creditorilor este convocată de
administratorul judiciar sau lichidator şi la cererea creditorilor care deţin creanţe în valoare de cel puţin
30% din valoarea totală a acestora.
Adunarea creditorilor este un organ deliberator, fără personalitate juridică, cu caracter
nepermanent.
La şedinţele adunării creditorilor vor putea participa 2 delegaţii ai salariaţilor debitorului votând
pentru creanţele ce reprezintă salarii şi alte drepturi băneşti.
Planul de reorganizare va fi supus votului adunării creditorilor.
Comitetul creditorilor
Comitetul creditorilor este constituit din 3-5 persoane dintre creditorii chirografari (creditorul a
cărui creanţă nu este garantată prin garanţii personale sau reale, ci numai prin dreptul de gaj general
asupra patrimoniului debitorului) sau creditorii cu creanţe garantate, desemnaţi în cadrul primei şedinţe
a adunării creditorilor, cu majoritate simplă. În cazul în care această majoritate nu se poate realiza, ei
vor fi desemnaţi de către judecătorul sindic.
Creditorii cu creanţe garantate sunt creditorii care au asupra bunurilor drept de ipotecă, gaj ori
alte garanţii. Creditorii chirografari nu au o garanţie specială asupra unui bun din patrimoniul
debitorului.
Comitetul creditorilor are dreptul la iniţiativă, în două împrejurări: când nu există un plan de
reorganizare, să ceară judecătorului sindic ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al
debitorului şi desemnarea unui administrator judiciar; când administratorul judiciar sau lichidatorul nu
introduc acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în
defavoarea creditorilor, să introducă, cu autorizarea judecătorului sindic, astfel de acţiuni.
d) Administratorul special
Conform Legii nr. 85/2014, după deschiderea procedurii insolvenţei, adunarea generală a
asociaţilor sau acţionarilor debitorului va desemna un administrator special, persoană fizică sau juridică
care să participe la procedură, pe seama debitorului. În cazul în care debitorului i se ridică dreptul de
administrare, acesta va fi reprezentat de administratorul judiciar sau lichidator, iar mandatul
administratorului special se va reduce la reprezentarea intereselor asociaţilor sau acţionarilor.
Atribuţiile administratorului special sunt:
– să reprezinte debitorul la judecarea acţiunilor intentate de creditori;
– să propună un plan de reorganizare şi să formuleze contestaţii în cadrul procedurii respective;
– să administreze activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după ce a fost
confirmat planul; 122
– după intrarea în faliment, să semneze actul de inventariere şi să primească raportul final şi bilanţul de
închidere.
e) Administratorul judiciar.
Administratorul judiciar poate fi desemnat de către judecătorul sindic, prin hotărâre în
momentul deschiderii procedurii, în prima şedinţă a adunării creditorilor sau ulterior de către creditorii
care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, cu toate că acesta fusese desemnat de
judecătorul sindic.
Administratorul judiciar poate fi o persoană fizică sau delegatul permanent al unei societăţi
comerciale administratoare care va trebui să aibă calitatea de practician în insolvenţă.
Administratorul judiciar trebuie să se asigure pentru răspundere profesională, prin subscrierea
unei poliţe de asigurare, care să acopere eventualele prejudicii cauzate de îndeplinirea obligaţiilor sale.
Pe durata îndeplinirii funcţiei, el nu poate modifica suma asigurată prin contractul de asigurare.
Principalele atribuţii ale administratorului judiciar sunt:
– analizează situaţia economică a debitorului şi prin raport propune judecătorului sindic intrarea în
procedură simplificată sau continuarea perioadei de observaţie;
– întocmeşte un raport asupra cauzelor care au determinat apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea
persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi posibilitatea angajării răspunderii acestora;
– elaborează planul de reorganizare a activităţii debitorului în funcţie de situaţia economică a acestuia;
– supraveghează operaţiunile de gestionare a patrimoniului debitorului;
– conduce în totalitate sau în parte activitatea debitorului;
– stabileşte datele şedinţelor adunării creditorilor;
– introduce acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor
creditorilor, a transferurilor cu caracter patrimonial sau a operaţiunilor comerciale încheiate de debitor,
precum şi constituirea unor garanţii acordate de debitor care sunt susceptibile a prejudicia drepturile
creditorilor;
– menţine sau denunţă unele contracte încheiate de debitor;
– examinează creanţele şi atunci când este cazul formulează obiecţiuni la acestea;
– urmăreşte încasarea creanţelor privind bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani
transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii;
– sesizează judecătorul sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
– orice alte atribuţii stabilite de către judecătorul sindic.
Pe durata procedurii, judecătorul sindic îl poate înlocui pe administratorul judiciar, din oficiu
sau la cererea comitetului creditorilor, pentru motive temeinice. Pentru îndeplinirea obligaţiilor sale,
administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate. Numirea lor va fi supusă aprobării
comitetului creditorilor care va stabili şi nivelul remuneraţiilor.
f) Lichidatorul.
Odată cu începerea procedurii falimentului, judecătorul sindic va desemna un lichidator care va
prelua atribuţiile administratorului. Poate fi desemnat lichidator şi administratorul judiciar desemnat
anterior.
Lichidatorul are următoarele atribuţii:
– examinarea activităţii debitorului în raport cu situaţia de fapt şi cu întocmirea unui raport amănunţit
asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la încetarea de plăţi, cu menţionarea persoanelor cărora le-
ar fi imputabilă, şi supunerea acelui raport judecătorului sindic în termen de 60 de zile de la
desemnarea sa;
– conducerea în tot sau în parte a activităţii debitorului;
– introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor
creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate
de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile
creditorilor;
– aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea
lor;
– menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
– examinarea creanţelor şi atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea;
– urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de
bani efectuate de acesta înaintea deschiderii procedurii;
– primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
– vânzarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu prevederile legii;
– încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale
sub condiţia confirmării de către judecătorul sindic;
– sesizarea judecătorului sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
– orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul sindic.

Procedura insolvenţei
Conform art. 26 din Legea nr. 85/2005, procedura începe pe baza unei cereri introduse la
tribunal de către debitor sau de către creditori ori de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Debitorul este obligat să se adreseze tribunalului cu o cerere în termen de 30 de zile de la
apariţia insolvenţei sau dacă aceasta este inevitabilă să ceară reorganizarea judiciară a activităţii sale pe
baza unui plan sau intrarea în faliment.
Cererea debitorului trebuie să fie însoţită de actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2014
(bilanţul, balanţa de verificare, lista cu lucrările debitorului, lista creditorilor, contul de profit şi
pierdere, o listă a membrilor grupului de interes economic etc.).
Debitorul nu poate solicita reorganizarea societăţii dacă în ultimii 5 ani a mai existat o astfel de
cerere sau creditorii au formulat o cerere asemănătoare ori debitorul respectiv a fost condamnat pentru:
bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare sau luare de mită, infracţiuni împotriva proprietăţii ori infracţiuni incriminate prin
Legea concurenţei nr. 21/1998, modificată.
De asemenea, orice creditor poate să introducă o cerere la tribunal împotriva comerciantului
care de cel puţin 30 de zile nu mai efectuează plăţi. Pentru deschiderea procedurii, în caz de admitere a
cererii, vor fi citate şi alţi creditori pentru acoperirea creanţelor lor.
După înregistrarea cererii creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei,
judecătorul sindic desemnat de către preşedintele tribunalului va comunica cererea în copie debitorului.
Prin sentinţa de deschidere a procedurii generale, judecătorul sindic va desemna un
administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator
provizoriu.
În urma deschiderii procedurii administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor
debitorului şi Oficiului registrului comerţului, sau după caz, Registrului societăţilor agricole ori altor
registre unde debitorul este înmatriculat sau înregistrat pentru efectuarea menţiunii. Notificarea trebuie
să cuprindă date cu privire la depunerea declaraţiilor de creanţe, verificarea creanţelor, definitivarea
tabelului creanţelor, locul şi data primei şedinţe a adunării creditorilor etc.
Deschiderea procedurii privind patrimoniul debitorului are următoarele efecte:
– se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva patrimoniului debitorului;
– se suspendă cererile de executare silită privind datoriile debitorului;
– se suspendă termenele de prescripţie prin care creditorii îşi pot valorifica creanţele împotriva
debitorului;
– din momentul deschiderii procedurii nu se mai poate calcula nici o dobândă iar administratorilor le
este interzis să înstrăineze acţiunile sau părţile sociale ce aparţin debitorului fără încuvinţarea
judecătorului sindic;
– constituirea de garanţii personale sau reale sunt interzise cu excepţia celor prevăzute de lege sau cu
acordul judecătorului sindic;
– debitorul este obligat să dea toate informaţiile în legătură cu activitatea şi averea sa, atât
administratorului judiciar sau lichidatorului, cât şi judecătorului sindic.
În termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv de creanţe, debitorul,
administratorul judiciar şi unul sau mai mulţi creditori care deţin împreună cel puţin 20% din valoarea
totală a creanţelor, se poate propune un plan de reorganizare. Termenul se poate scurta de către
judecătorul sindic.
Planul de reorganizare
Planul de reorganizare în vederea redresării prin continuarea activităţii trebuie să cuprindă:
– perspectivele de redresare, în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele
financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului; Planul de lichidare a unor bunuri
din averea debitorului îşi propune ca obiectiv lichidarea averii debitorului. Planul trebuie să cuprindă
următoarele:
– când şi în ce măsură vor fi plătite sau stinse în alt fel creanţele; ce garanţii vor fi oferite fiecărei
categorii de creditori; care categorii de creditori vor primi plata integrală sau nu vor suferi în alt mod o
defavorizare;
– în ce măsură vor fi descărcaţi de răspunderea, cu propria avere, pentru datoriile sociale, asociaţii,
societăţi în nume colectiv sau asociaţii comanditaţi;
– analiza comparativă a cuantumului plăţilor care vor fi făcute către creditori în baza planului de
lichidare, faţă de ceea ce urmau să primească creditorii în cazul lichidării judiciare a averii debitorului;
– care vor fi părţile din averea debitorului ce urmează a fi vândute, cui şi la ce preţ şi ce efecte vor avea
aceste măsuri în privinţa continuării activităţii pentru restul întreprinderii, a menţinerii personalului
salariat şi a satisfacerii creditorilor;
– care sunt mijloacele care stau la baza realizării planului.
În plan va trebui să se prevadă retribuţiile persoanelor angajate şi alte cheltuieli administrative.
 Admiterea planului de către judecătorul sindic
O copie de pe planul propus va fi depusă la grefa tribunalului şi la Oficiul registrului comerţului
sau la Registrul societăţilor agricole şi va fi comunicată debitorului, prin administratorul special,
administratorului judiciar şi comitetului creditorilor.
În termen de 20 de zile de la înregistrarea planului la tribunal, judecătorul sindic va convoca o
şedinţă la care vor fi citaţi cei care au propus planul.Judecătorul sindic va admite planul dacă el va fi
propus de persoane competente şi va cuprinde toate elementele cerute, precum şi dacă planul este
realizabil.
Înainte de a se pronunţa cu privire la admiterea sau respingerea planului, judecătorul sindic va
audia persoana care a propus planul, în şedinţa convocată, pe debitor sau pe creditor ori pe cei
împuterniciţi din comitetul creditorilor.
Dacă se prezintă mai multe planuri şi planul debitorului nu este acceptat, atunci judecătorul
sindic va confirma planul întocmit de creditorii titulari ai celei mai mari părţi din valoarea totală a
creanţelor.
După ce planurile au fost admise, ele vor fi depuse, în vederea consultării lor de către cei
interesaţi şi apoi comunicate tuturor creditorilor cunoscuţi, debitorului şi tuturor asociaţilor sau
acţionarilor.
În continuare, judecătorul sindic va dispune ca admiterea planului să fie publicată în Buletinul
procedurilor de insolvenţă, precizându-se persoana care l-a propus şi procedura de votare admisă. De la
data publicării, se consideră că toate părţile interesate au cunoştinţă de plan.
Votarea planului
După admiterea planului, judecătorul sindic va dispune administratorului judiciar convocarea
adunării generale a creditorilor şi a debitorului într-un termen cuprins între 20 şi 25 zile de la data
comunicării planului, dar nu înainte de afişarea tabelului definitiv de creanţe. La şedinţă participă
creditorii cu garanţă, cei cu priorităţi şi creditorii chirografari.
La începutul şedinţei de vot, administratorul judiciar va informa creditorii prezenţi cu privire la
voturile valabile primite în scris.
Cu privire la procedura de vot trebuie menţionat că vor putea vota numai creditorii ale căror
creanţe nu sunt contestate. Aceştia vor vota separat, pe categorii astfel:
– fiecare creditor a cărui creanţă garantată depăşeşte 10% din valoarea tuturor creanţelor împotriva
debitorului;
– creditorii cu creanţe garantate;
– titularii creanţelor pentru hrană şi întreţinere şi ai celor izvorând din contractele de muncă, şi unii şi
alţii pe o perioadă de 6 luni înainte de începerea procedurii;
– creditori chirografari;
– asociaţii sau acţionarii debitorului, atât pentru participarea lor la capitalul debitorului, cât şi pentru
creditele acordate acestuia;
– titulari de creanţe subordonate; un plan va fi considerat adoptat de o categorie numai dacă a fost
aprobat prin votul deţinătorilor unei majorităţi din valoarea creanţelor din acea categorie.
Efectele confirmării planului
În situaţia în care, sentinţa privind confirmarea planului de reorganizare, pronunţată de
judecătorul sindic, a rămas definitivă, ea poate fi investită cu formulă executorie şi folosită de creditori
cu titlu executoriu împotriva debitorului. Debitorul va fi obligat să înfăptuiască, imediat, toate
modificările de structură prevăzute în plan şi va putea continua să-şi conducă activitatea şi să-şi
administreze averea sub îndrumarea judecătorului sindic.
În cazul în care are loc reorganizarea unui debitor, care este o societate comercială, acesta îşi va
conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar şi în conformitate cu planul confirmat,
până când judecătorul sindic va dispune, fie încheierea procedurii insolvenţei şi luarea tuturor măsurilor
pentru reintrarea debitorului în activitatea comercială, fie încetarea reorganizării şi intrarea în faliment.
Pe durata reorganizării, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea
administratorului judiciar. Acţionarii şi asociaţii cu răspundere limitată nu au dreptul să intervină în
conducerea activităţii ori în administrarea averii societăţii respective.
Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării.
Dacă se constată o redresare a activităţii comerciantului şi o creştere a sumelor care urmează să
fie distribuite creditorilor, judecătorul sindic, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la
confirmarea planului, poate dispune prelungirea duratei de reorganizare cu cel mult un an.
Încetarea procedurii insolvenţei
În situaţia în care debitorul nu se conformează planului de reorganizare, administratorul
judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot cere, în
scris, judecătorului sindic să aprobe începerea procedurii falimentului. Înregistrarea cererii nu suspendă
continuarea activităţii debitorului până când judecătorul sindic nu hotărăşte prin încheiere.

Falimentul
Cazurile cu privire la intrarea în faliment conform Legii nr. 85/2014
1) Judecătorul sindic va decide intrarea în faliment în următoarele cazuri:
– debitorul a acceptat să intre în procedură simplificată
– debitorul a constatat starea de insolvenţă
– nici una din părţile îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare.
2) Debitorul a recunoscut necesitatea reorganizării, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul
propus nu a fost confirmat.
3) Obligaţiile de plată şi celelalte sarcini prevăzute în planul confirmat nu sunt îndeplinite de către
debitor.
4) Raportul administratorului judiciar prin care propunea intrarea debitorului în faliment a fost aprobat
de către judecătorul sindic.
5) Prin hotărâre, judecătorul sindic va dizolva societatea debitoare şi va dispune:
– interzicerea dreptului de administrare al debitorului
– numirea unui lichidator provizoriu, în cazul procedurii generale
– confirmarea în calitate de lichidator al administratorului judiciar, în cazul procedurii simplificate
– în termen de 10 zile de la intrarea în faliment, administratorul judiciar va preda lichidatorului, în
cadrul procedurii generale, o listă cu numele, adresele şi creanţele creditorilor
– notificarea intrării în faliment către părţile interesate: creditorilor menţionaţi în listă, debitorului,
Oficiului registrului comerţului, după caz, registrului societăţilor agricole unde debitorul este
înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.
Efectele lichidării
În situaţia în care debitorul intră în faliment după ce a avut loc aprobarea planului de
reorganizare, creditorii participă la distribuiri cu valoarea acestora, mai puţin cota încasată în cursul
reorganizării.
Cât priveşte garanţiile reale şi persoanele constituite pentru îndeplinirea obligaţiilor înscrise în planul
de reorganizare, acestea rămân în favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora.
Creditorii nu au obligaţia să restituie sumele încasate în timpul reorganizării. Toate actele cu titlu
gratuit, întocmite în perioada cuprinsă între data confirmării planului de reorganizare şi intrarea în
faliment sunt nule.
Vânzarea averii debitorului
Vânzarea bunurilor din averea debitorului se va face de lichidator sub îndrumarea judecătorului
sindic. Bunurile pot fi vândute în bloc, ca ansamblu în stare de funcţionare sau individual. Vânzarea
bunurilor prin licitaţie publică sau prin negociere directă se va aproba de adunarea generală a
creditorilor la propunerea lichidatorului şi a recomandării comitetului creditorilor.
 În numele debitorului, lichidatorul va numi un evaluator, persoană fizică sau juridică pentru a
aprecia valoarea bunurilor ce urmează să fie vândute, indicând modalităţile de plată şi eventualele
sarcini de care sunt grevate bunurile. Evaluarea bunurilor din averea debitorului se va face potrivit
standardelor internaţionale de evaluare. Bunurile vor fi evaluate individual şi în bloc. Prin bloc, ca
ansamblu funcţional, se înţelege o parte sau toate bunurile pentru care cumpărătorul oferă un preţ total
care nu este defalcat pe părţile componente.
Pentru vânzarea în bloc, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport cu evaluarea
bunurilor, sarcinile de care sunt grevate şi modalităţile de vânzare (vânzare directă sau prin licitaţie). În
termen de 20 de zile, de la data şedinţei comitetului creditorilor, lichidatorul va convoca adunarea
generală a creditorilor. În situaţia în care adunarea generală aprobă raportul, atunci, judecătorul sindic
dă dispoziţie lichidatorului să efectueze actele respective.
Cu privire la imobile, acestea vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului,
aprobată de adunarea generală a creditorilor. În propunerea sa, lichidatorul va trebui să identifice
imobilul prin deplasarea pe teren şi prin folosirea datelor aflate în registrele de publicitate imobiliară,
arătând totodată şi sarcinile de care este gravat bunul. Judecătorul sindic aprobă vânzarea printr-o
încheiere care se afişează la locul unde se află imobilul ce va fi vândut apoi se comunică debitorului şi
creditorilor cu garanţii reale asupra bunului. Hotărârea trebuie să se publice în două ziare locale de
largă răspândire, iar vânzarea imobilului nu se poate face înainte de trecerea a 30 de zile de la data
ultimei publicări făcute de lichidator în ziar. Bunurile imobile se vor vinde conform normelor
referitoare la licitaţie şi adjudecare.
În ceea ce priveşte bunurile mobile, acestea vor putea fi vândute cu respectarea prevederilor
Codului de procedură civilă privind executarea silită şi a Legii nr. 297/2004, modificată, prin vânzarea
la licitaţie.
Urmărirea averii personale a asociaţilor
În cazul în care datoriile societăţii comerciale în nume colectiv, în comandită simplă sau în
comandită pe acţiuni nu sunt ştiute prin lichidarea averii societăţii debitoare, judecătorul sindic sau
lichidatorul va avea dreptul să înceapă executarea silită împotriva: asociaţilor societăţii în nume
colectiv; asociaţilor comanditaţi din societatea în comandită simplă; asociaţilor comanditaţi din
societatea în comandită pe acţiuni.
Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării
În aplicarea principiilor dreptului comun, Legea nr. 85/2014 prevede că, creditorii care au
ipoteci sau alte garanţii reale asupra bunurilor aflate în patrimoniul debitorului, pot fi plătiţi din sumele
de bani realizate din vânzarea bunurilor supuse garanţiilor lor cum ar fi: capitalul, dobânda şi
cheltuielile aferente.
Cu privire la fondurile atribuite din lichidare, acestea vor fi distribuite în două mari categorii:
– în prima categorie vor fi plătite creanţele bugetare, constând din impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi
alte sume ce reprezintă venituri publice ce se urmăresc şi se realizează conform Ordonanţei Guvernului
nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare modificată, inclusiv cheltuielile efectuate pentru
conservarea şi administrarea acestor bunuri, ca şi plată remuneraţiilor pentru persoanele angajate. – în
cea de-a doua categorie vor fi plătite creanţele chirografare atât în cazul reorganizării sau al lichidării
unor bunuri din averea debitorului pe bază de plan, cât şi în cel al falimentului, în următoarea ordine:
– taxele timbrele şi orice alte cheltuieli de executare aferente procedurii instituite prin prezenta lege;
– retribuţiile persoanelor angajate să-l ajute pe judecătorul sindic;
– creditele bancare, cu dobânzile şi cheltuielile aferente;
– creanţele bugetare;
– dacă debitorul este o persoană fizică, sumele necesare pentru întreţinerea lui şi a familiei sale, sume
stabilite de tribunal;
– sumele datorate unor terţi pentru hrană şi întreţinere, pe cel mult 6 luni anterioare începerii
procedurii;
– cheltuielile din timpul procedurii necesare conservării şi administrării bunurilor din averea
distribuitorului;
– datoriile rezultate din continuarea activităţii debitorului, dacă se constată o redresare a activităţii
acestuia şi tribunalul a dispus prelungirea perioadei de reorganizare;
– alte creanţe chirografare.
Sumele de bani ce urmează să fie distribuite între creditori, în acelaşi rang de prioritate, se vor
acorda proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă.
În situaţia în care bunurile care constituie averea unui grup de interes economic sau a unei
societăţi în nume colectiv ori în comandită simplă nu satisfac plata creanţelor, atunci, judecătorul sindic
va autoriza executarea silită împotriva societăţilor menţionate sau a membrilor asociaţi, sentinţă ce va fi
pusă în aplicare de lichidator.
Creditorii care şi-au prezentat creanţele tardiv, dar care nu au depăşit data privind închiderea
lichidării, vor participa la distribuirea sumelor, în mod proporţional, dar numai din sumele rămase,
eventual, după plata creanţelor care au fost înregistrate în termen. În ultima fază de distribuire a
sumelor rezultate din lichidare, după ce toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate şi toate
contestaţiile cu privire la creanţe au fost soluţionate, judecătorul sindic va supune spre aprobare
tribunalului un raport final, împreună cu un bilanţ general. Copii ale acestor două acte care au fost
întocmite de judecătorul sindic vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorilor iar câte o copie a lor
va fi afişată la uşa tribunalului.
Trebuie menţionat că, împotriva raportului final, orice creditor al debitorului poate formula
obiecţii în termen de 10 zile de la data afişării acestuia.
După aprobarea de către judecătorul sindic a raportului final întocmit de lichidator, se va
proceda la distribuirea finală a fondurilor. Fondurile care nu au fost reclamate în termen de 90 de zile,
se depun la bancă, în contul averii debitorului.
Închiderea procedurii.
În această fază lichidatorul este obligat să întocmească un raport final al lichidării şi să-l
prezinte judecătorului sindic, împreună cu bilanţul general. Documentele respective vor fi comunicate
creditorilor şi debitorului şi se vor afişa la uşa tribunalului. Obiecţiile se vor formula în termen de 10
zile de la data afişării.
Judecătorul sindic va analiza raportul final şi obiecţiile făcute de creditori, urmând să-l aprobe
s-au să-l respingă. Raportul întocmit de lichidator va fi aprobat de judecătorul sindic printr-o sentinţă în
cazul când au fost formulate obiecţiuni soluţionate sau printr-o încheiere, atunci când nu au fost
soluţionate asemenea obiecţiuni.
Procedura de lichidare va fi considerată închisă în momentul când judecătorul sindic aprobă
raportul final şi când toate fondurile au fost distribuite creditorilor iar fondurile rămase au fost depuse
la bancă.
Sentinţa de închidere a procedurii va fi notificată de judecătorul sindic Direcţiei teritoriale a
finanţelor publice şi Oficiului registrului comerţului sau Registrului societăţilor agricole unde debitorul
este înmatriculat, în vederea efectuării menţiunii.
Trebuie precizat că, în orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic poate da o sentinţă de
închidere a acesteia dacă există una din situaţiile: debitorul nu are bunuri care să fie supuse procedurii;
bunurile sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să
avanseze sumele corespunzătoare. Prin această sentinţă se decide şi radierea debitorului din Registrul
comerţului în care se află înmatriculat.
Prin închiderea procedurii, judecătorul sindic, administratorul sau lichidatorul precum şi terţe
persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la
procedură.
 Din momentul închiderii procedurii, debitorul va fi descărcat de obligaţiile pe care le avea
înainte de înregistrarea cererii sale sau de la expirarea termenului pentru a contesta cererea creditorilor
ori înainte de respingerea contestaţiei sale. Sub rezerva găsirii debitorului ca vinovat de bancrută
frauduloasă sau de a fi făcut plăţi ori transferuri frauduloase înainte de datele de mai sus, el nu va fi
descărcat de aceste obligaţii, în măsura în care ele nu au fost plătite în cadrul procedurii. 130
Răspunderea membrilor organelor de conducere
Administratorul judiciar sau lichidatorul poate cere judecătorului sindic să dispună ca o parte
din pasivul debitorului să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de orice persoană care a
determinat starea de insolvenţă a debitorului, persoană juridică, datorită următoarelor cauze:
– folosirea bunurilor sau a creditelor aparţinând debitorului în interesul propriu sau al unei terţe
persoane;
– săvârşirea unor acte de comerţ în interes propriu dar în numele debitorului;
– continuarea unei activităţi, în interes personal, care în mod sigur ducea la insolvenţa debitorului;
– ţinerea unei contabilităţi fictive, fapt ce a făcut posibil sustragerea unor documente contabile;
– deţinerea sau ascunderea unei părţi din activul debitorului ori mărirea fictivă a pasivului acestuia;
– plata preferenţială a unui creditor, în luna precedentă încetării plăţilor;
Răspunderea membrilor organelor de conducere poate fi solidară, dacă starea de insolvenţă a
apărut pe durata sau anterior perioadei de timp în care ei şi-au exercitat mandatul. Persoanele care s-au
opus la actele sau faptele care au cauzat insolvenţa ori au lipsit de la luarea deciziilor, se pot opune
solidarităţii.
Acţiunea împotriva membrilor organelor de conducere se prescrie în termen de 3 ani de la data
când a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a determinat apariţia insolvenţei.
Sumele deţinute vor intra în averea debitorului şi vor fi folosite pentru continuarea activităţii, în
caz de reorganizare sau pentru acoperirea pasivului, în caz de faliment.
Odată cu formularea cererii administratorului judiciar sau lichidatorul ori comitetul creditorilor
vor putea cere judecătorului sindic să ia măsuri asiguratorii asupra bunurilor aparţinând persoanelor
urmărite.
De precizat că fixarea unei cauţiuni de 10% din valoarea pretenţiilor este obligatorie.
 Bibliografie

Prof. Univ. Dr. IOAN MÎZGĂ – Drept comercial – București – 2011

Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica – Drept comercial, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2001

Stanciu D.Cărpenaru – Drept commercial român, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008

Ioan Mîzgă, Alexandru Mîzgă – Drept commercial, Editura Victor 2005, Bucureşti, 2005

Ioan Mîzgă, Alexandru Mîzgă – Drept societar, Editura Victor 2014, Bucureşti, 2014

Octavian Căpăţînă - Dreptul concurenţei comerciale, concurenţa neloială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1994

Legea 85/2014 privind procedura insolvenţei.