1.

Sunt persoane interesate şi pot introduce acţiunea în constatarea nulităţii absolute a căsătoriei:
a) oricare dintre soţi.
b) rudele soţilor în timpul căsătoriei.
c) moştenitorii soţului decedat.

2. Nulitatea absolută poate fi invocată:

a) chiar şi de soţul care a cunoscut şi a ascuns celuilalt soţ cauza de nulitate.
b) de creditorii soţilor.
c) de procuror, dupa încetarea sau desfacerea căsătoriei, dacă acţionează pentru apărarea drepturilor
minorilor sau a persoanelor puse sub interdicţie.

3. Poate fi acoperită:
a) nulitatea absolută a căsătoriei fictive.
b) nulitatea absolută a căsătoriei încheiată de minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani.
c) nulitatea absolută a căsătoriei încheiate între rudele în grad prohibit de lege, dacă la momentul
încheierii căsătoriei rudenia nu era legal stabilită.

4. Nulitatea relativă a căsătoriei pentru lipsa autorizării instanţei de tutela poate fi invocată:
a) de către instanţă, din oficiu.
b) de catre procuror.
c) de către minor.

5. Minorul poate invoca nulitatea relativă a căsătoriei:

a) în cazul în care căsătoria s-a încheiat între acesta şi tutorele său.
b) în cazul în care căsătoria s-a încheiat fără încuvinţarea părinţilor.
c) în cazul în care consimţământul său la încheierea căsătoriei a fost viciat.

6. Acţiunea în anularea căsătoriei:

a) nu poate fi pornită de către moştenitori.
b) poate fi continuată de către moştenitorii soţului decedat care a pornit acţiunea.
c) nu poate fi continuată de moştenitori

7. Nulitatea relativă a căsătoriei poate fi acoperită dacă:

a) soţii au convieţuit timp de 6 luni de la data încetării violenţei sau de la data descoperirii dolului, a
erorii sau a lipsei vremelnice a facultăţilor mintale.
b) până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti s-au obţinut încuvinţarea şi /sau autorizarea
cerută de lege pentru căsătoria minorului cu vârsta de 16 ani împliniţi.
c) până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, soţii au împlinit vârsta de 18 ani, ori soţia a
născut sau a rămas însărcinată.

8. Buna credinţă la încheierea căsătoriei:

a) înseamnă convingerea deplină dar eronată a ambilor soţi sau a unuia dintre soţi că încheie o
căsătorie valabilă.
b) poate fi invocată de soţul bigam.
c) se prezumă.

9. Soţul de bună credinţă la încheierea căsătoriei:

a) poate veni în calitate de soţ supravieţuitor la moştenirea soţului de rea credinţă, dacă acesta din
urmă decedează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de constatare a nulităţii sau de
anulare a căsătoriei.
b) păstrează donaţiile ce i-au fost făcute.
c) poate păstra numele dobândit prin căsătorie.
10. Soţul de rea credinţă la încheierea căsătoriei:
a) pierde capacitatea de exerciţiu dobândită prin căsătorie dacă aceasta se desfiinţează înainte ca el să
împlinească 18 ani.
b) nu are dreptul la despăgubiri şi la prestaţie compensatorie.
c) are dreptul la întreţinere timp de 1 an de la data desfiinţării căsătoriei.