Sunteți pe pagina 1din 14

Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

17.Caracteristicile mecanice ale


materialelor
Rezistenţa la compresiune. Rezistenţa la întindere

Proprietăţile mecanice ale unui material pot fi apreciate prin


rezistenţa la rupere, care reprezintă sarcina maximă la care materialul se
distruge.
Pentru stabilirea caracteristicilor de rezistenţă a unui material se
confecţionează din acesta probe cu forme şi dimensiuni standardizate, care
poartă denumirea de epruvete.
Când nu există posibilitatea confecţionării epruvetelor, rezistenţele
sunt determinate pe probe extrase din materialul de construcţii numite
carote.
Încercările mecanice sunt realizate cu aparate speciale- maşini de
încercat care au în componenţă un dispozitiv de prindere al probei, un
dispozitiv de generare a forţei de încercare şi un dispozitiv de înregistrare a
forţelor.
Încercarea la compresiune statică
Rezistenţa la compresiune, Rc este egală cu forţa maximă de rupere
Fmax aferentă unităţii de suprafaţă A.
În funcţie de natura materialului de încercat, epruvetele vor avea
forme şi dimensiuni diferite. Pentru probe confecţionate din acelaşi material,
rezistenţa la compresiune depinde de o serie de factori cum ar fi:
-caracteristicile corpurilor de probă (forma, dimensiuni)
-parametrii încercării propriu-zise (viteza de încercare)
-manifestarea forţelor de frecare ce apar la suprafeţele de contact
epruvetă-platanele presei.
Forma epruvetelor utilizată pentru determinare rezistenţei la
compresiune poate fi:
-cubică –se determină rezistenţa cubică Rc;
-prismatică -- se determină rezistenţa prismatică Rpr;
-cilindrică-- se determină rezistenţa cilindrică Rcil.
Valorile rezistenţei la compresiune vor fi influenţate de raportul între
215
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

înălţimea h şi diametrul d, respectiv latura secţiunii transversale l :


-când raportul este supraunitar , între valoarea rezistenţelor există
relaţia:
Rpr < RC > RCil

-când raportul este subunitar, între valorile rezistenţelor există


relaţia:
Rpr > RC< RCil

a3
b3

c4

c2

b1

a1

Fig 1. – epruvete cubice,cilindrice,prismatice


Influenţa formei asupra valorii rezistenţei la compresiune este
determinată de prezenţa colţurilor , care pot fi considerate ca având rolul de"
concentratori de eforturi", astfel încât se poate aprecia că distrugerea
216
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

epruvetelor cu secţiunea transversală poligonală începe la eforturi mai mici


decât în cazul epruvetelor cu secţiunea transversală circulară.

Influenţa forţelor de frecare care se manifestă între probă şi


platanele presei

Forţele de frecare tangenţiale existente între suprafaţa epruvetei şi


platanele presei se opun deformaţiei transversale, iar volumul ruperilor de
material este în concordanţă cu mărimea deformaţiilor.
În situaţia în care frecarea dintre platanele presei şi epruvetă este
anulată (prin interpunerea între acestea a unui strat de parafină,a unor foi de

217
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

plumb etc), deformaţiile transversale ale probei sunt neîmpiedicate pe


întraga înălţime a probei. Ruperea se va produce prin apariţia de fisuri
paralele cu direcţia forţei de încercare. Rezistenţa la rupere a materialului va
fi mai mică în această ipoteză decît în cazul variantei cu frecare.
Stabilirea rezistenţei la compresiune conform normativelor în
vigoare se face în varianta cu frecare.
Neplaneitatea suprafeţei probei în contact cu platanele presei face ca
transmiterea forţei să nu se mai exercite asupra întregii suprafeţe Ao a probei
, ci pe o suprafaţă mai redusă, situaţie în care efortul unitar respectiv va fi
foarte mare, iar apariţia fisurilor şi în final distrugerea se va produce la forţe
mai mici în raport cu cele capabile să le suporte materialul.

Rezistenţa la compresiune este invers proporţională cu volumul


epruvetei.
Valoarea rezistenţei la compresiune este influenţată şi de viteza de
încercare, observându-se că o creştere a vitezei de încercare conduce la
valori mai mari a rezistenţei la compresiune.
Aparatură şi materiale
Presă de 300 tf, şublere, cronometru, epruvete cubice, prismatice şi
cilindrice.
Efectuarea determinării
Epruvetele se inscripţionează şi se fixează în poziţia în care vor fi
încercate la presă.
Pentru epruvetele cubice şi prismatice se vor măsura la 5mm de
marginea fiecărei muchii în sensul acelor de ceasornic pentru laturile ce
formează suprafaţa de rupere. La cilindru se măsoară în trei secţiuni la 5 cm
de suprafaţa bazei şi la mijlocul înălţimii – câte două diametre
perpendiculare.

218
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Măsurătorile se realizează cu o precizie de 1mm.

Fig. 1. – Moduri de măsurare

Se încearcă la presă fiecare epruvetă, până la rupere notându-se forţa


maximă înregistrată (Fmax) şi timpul necesar atingerii forţei maxime (t).

Interpretarea şi calculul rezultatelor


Dimensiunile laturilor şi a diametrului (a,b,d), forţa maximă (Fmax)
înregistrată la presă şi timpul necesar (t) pentru a ajunge la această forţă se
înscriu în tabelul 1.1.
Se calculează valorile medii ale laturilor şi diametrelor secţiunilor
iniţiale de rupere.

219
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Fig.2. – epruveta cubica Fig.3. – cub distrus

Fig.4 – prisma compresiune Fig.5 – cilindru compresiune

220
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Se calculează rezistenţa la compresiune cu relaţia:


F max
Rc(cub, prismă, cilindru) = [N/mm2]
Ao

În care : Fmax = forţa maximă înregistrată la presă în N


Ao = secţiunea iniţială de rupere în mm2

 pentru cub şi prismă


Ao = a×b

 pentru cilindri
π d2
Ao =
4

Viteza de încercare se calculează cu relaţia


Fmax
V= [N/mm2s]
Ao ⋅ t

221
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Nr. Laturi (diametre) mm Fmax t a (d) b A0 V Rc


crt. a1 (d1) a2 (d2) a3 (d3) a4 (d4) b1 (d5) b2 (d6) b3 b4 (N) (s) mm mm mm2 N/mm2s N/mm2
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Cub cu latura de 100 mm
1
2
3
Medii
Cub cu latura de 200 mm
1
2
3
Medii
Prisma cu latura bazei de 100 mm
1
2
3
Medii
Cilindru cu diametrul de aprox. 100 mm
1
2
3
4
Medii
Cub cu latura de 100 mm încercat cu viteză mare
1
2
3
Medii
Cub cu latura de 100 mm încercat cu viteză mică
1
2
3
Medii
Tabelul 1.1

222
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Valorile medii calculate se compară, pentru următoarele rezultate:

 cub cu latura de 100 mm şi 200 mm

 cub cu latura de 100 mm şi prismă cu baza pătrată cu latura de 100 mm

 cub cu latura de 100 mm şi cilindru cu diametrul bazei aprox. 100 mm

 prismă cu latura bazei de 100 mm şi cilindru cu diametrul bazei de 100 mm

 cub cu latura de 100 mm

 cub cu latura de 100 mm încercat la viteze diferite

 cub cu latura de 100 mm, prismă cu baza de 100 mm, cilindru cu baza de 100mm

223
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Încercarea la întindere statică


La majoritatea materialelor de construcţii rezistenţa la întindere este mai mică decât
rezistenţa la compresiune şi în consecinţă ruperea la încovoiere şi la compresiune locală se va
produce prin eforturi de întindere.
Rezistenţa la întindere constituie parametru de proiectare pentru anumite elemente de
construcţii care lucrează preponderent la întindere (tiranţi, rezervoare etc).
Variantele de încercare utilizate:
-Întindere axială;
-Întindere din încovoiere;
-Întindere prin despicare.
Incercarea la întindere axială
Pentru efectuarea încercării se utilizează probe cu secţiune transversală circulară sau
poligonală, de diverse dimensiuni, iar capetele sunt îngroşate pentru a permite prinderea în bacurile
presei.
Forţa de întindere se aplică în lungul axei probei. Când valoarea efortului unitar σt produs
de forţa de întindere P, ajunge la limita rezistenţei la întindere a materialului, apar microfisuri ce se
dezvoltă transformându-se în fisuri, iar în final se produce ruperea probei.
Formula de calcul este:

Rt =

Fig.6. – forme de epruvete pentru întinderea axială/test întindere axială

Se aplică materialelor cu struc-tură microeterogenă (metale, polimeri, lemn etc.), pentru care
se pot realiza secţiuni mici de rupere, reducându-se influenţa defectelor de structură şi se poate
asigura prinderea corectă în bacurile maşinii de tracţiune şi centrarea corectă a forţei în raport cu
axa epruvetei
Această încercare este mai greu de realizat datorită dificultăţilor de realizare a probelor şi a
realizării coaxialităţii aparatului de prindere a probei cu axele probei.
Incercarea la întindere din încovoiere

224
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Pentru încercarea la întindere din încovoiere se folosesc epruvete prismatice cu baza


pătrată.
Deformata obţinută prin solicitarea la încovoiere indică compresiune la partea superioară,
iar la partea inferioară apare întinderea. Având în vedere faptul că de obicei rezistenţa la întindere
Rt este mai mică decât rezistenţa la compresiune Rc , în momentul în care la partea inferioarăefortul
unitar σt ajunge la limita de rupere, apar fisuri în zona întinsă care se dezvoltă spre zona
comprimată. În acest mod se reduce secţiunea utilă ţi se produce ruperea probei.
Aparatură şi materiale
 presă de 10 tf, şubler;
 prisme de încercat.
Efectuarea determinării
Se fixează poziţia epruvetelor în timpul încercării şi se măsoară laturile bazei în 4 poziţii la 5
mm de margine - aI şi bI (fig.7).

Fig 7. - schema statica incovoiere

Fig 8. – test întindere din incovoiere


(În varianta cu două puncte de aplicare a forţei, epruveta se rupe în secţiune aleatorie)

225
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Prisma se aşează pe platanele presei şi se încearcă prin solicitarea cu o forţă concentrată plasată în
mijlocul distanţei dintre reazeme. Se realizează forţa maximă de rupere (Fmax).
Interpretarea şi utilizarea rezultatelor
Măsurătorile efectuate pentru laturile prismei şi forţa maximă de rupere se înscriu în tabelul 1.2.
Se calculează valorile medii pentru laturile b şi h şi valoarea rezistenţei la întindere din încovoiere
cu ajutorul relaţiei 5.
3 ⋅ Fmax ⋅ l
R ti = [N / mm 2 ]
2 ⋅b ⋅h 2

în care :

Fmax = forţa maximă corespunzătoare ruperii [N]


l = distanţa între reazemele presei [mm]
b = latura bazei prismei ce se găseşte în poziţie orizontală în momentul încercării [mm]
h = latura bazei prismei ce se găseşte în poziţie verticală în momentul încercării [mm]

Tabelul 1.2.

Nr. Dimensiunile [mm] Fmax a b Rti


crt. b1 b2 b3 b4 h1 h2 h3 h4 [N] [mm] [mm] [N/mm2]

1
2
3
4
m

Rezistenţele la întindere prin despicare. Aceasă încercare se realizează folosind epruvete sub
formă de cilindri, cuburi sau capete de prismă.
Schema de încercare este cea din fig.8.

Fig.8. –schema statică despicare

226
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Fig.9. – despicare cilindru beton

Se aplică probei o solicitare de compresiune cu forţa F , uniform distribuită în lungul probei şi


în planul determinat de cele două fâşii de carton şi concentrat în planul secţiunii transversale.
Deoarece deformaţiile transversale nu sunt împiedicate, în epruvetă se manifestă eforturi de
întindere pe direcţie transversală solicitării . Atunci când se depăşeşte capacitatea de rezistenţă la
întindere a materialului se produce ruperea acestuia prin despicare după planul forţei de
compresiune.
Aparatură şi materiale:
 presă 300 tf ;
 epruvete cilindrice ;
 fâşii din lemn dur de 5 mm lăţime.
Efectuarea determinării.
Se fixează poziţia de încercare a cilindrului, se materializează diametrul de bază şi
generatoarele corespunzătoare (fig. 10).
Fig. 10 – cilidru despicare

h1

d1 d2 d3

h2

Se măsoară diametrul corespunzător generatoarelor marcate în 3 secţiuni: două la 5 cm de


bază şi una la mijloc rezultând generatoarele (hI)
Cilindrul se prinde între platanele presei prin intermediul fâşiilor dure din lemn, se supune la
compresiune până la rupere înregistrându-se forţa corespunzătoare acestui moment.
Înregistrarea şi interpretarea rezultatelor
Rezultatele măsurătorilor, diametrelor şi generatoarelor precum şi a forţei de rupere se trec
în tabelul 1.3.
227
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Tabelul 1.3.

Nr. Dimensiunile [mm] Fmax d h A0 Rtd


crt. d1 d2 d3 h1 h2 [N] [mm] [mm] [mm2] [N/mm2]

1
2
3
4
m

Planul de rupere (aria de despicare A0) se calculează cu relaţia :


A0 = d × h [mm2]
iar rezistenţa la întindere prin despicare, rezultă din :
2 ⋅ Fmax
R td = [N / mm 2 ]
π ⋅ A0

228